sâmbătă, 26 februarie 2011

Autobiography in Five Chapters

Autobiography in Five Chapters
(by Portia Nelson)

~ sau cum ne schimbam viata prin introspectie si terapie ~


Chapter One
I walk down the street.
There is a deep hole in the sidewalk
I fall in.
I am lost . . . I am hopeless.
It isn't my fault.
It takes forever to find a way out.


Chapter Two
I walk down the same street.
There is a deep hole in the sidewalk.
I pretend I don't see it.
I fall in again.
I can't believe I'm in the same place.
But it isn't my fault.
It still takes a long time to get out.


Chapter Three
I walk down the same street.
There is a deep hole in the sidewalk.
I see it is there.
I still fall in . . . it's a habit.
My eyes are open
I know where I am
It is my fault.
I get out immediately.


Chapter Four
I walk down the same street.
There is a deep hole in the sidewalk
I walk around it


Chapter Five
I walk down another street.

joi, 24 februarie 2011

Dialog cu David

David: "David inca o bomboana!"

Eu: "Nu, David, ai mancat destule!"

David: "David inca o bomboana! Doar o singura bomboana!"

Eu: "Nu, David, nu mai primesti bomboane. Daca vrei, iti dau un mar!"

David: "Daaa, un mar...... sau o bomboana!"

sâmbătă, 19 februarie 2011

Iesirea din pampersi ;-)

Incet-incet am inceput sa ma gandesc la educatia sfincteriana a lui David. Doar ma gandesc deocamdata ;-)

Am gasit pe babycenter un articol f. interesant despre asta; printre altele, este prezentata si o lista de criterii care sa te ajute sa vezi daca al tau copil este pregatit sa renunte la pampersi. Si zice asa:


"Copilul dvs. este pregatit pentru a renunta la pampersi:

• cand are scaun normal si moale.

• cand isi poate pune si scoate singur pantalonii.
• cand imita comportamentul din baie al adultilor (adica vrea sa-si puna si el chiloti, cand va observa si va imita in baie etc.).

• cand se comporta intr-un anumit fel de indata ce pampersul e plin (de ex. vine si va anunta, se aseaza pe vine sau face anumite zgomote).


• cand incepe sa inventeze el singur nume pentru treaba mica si treaba mare.


• cand stie sa indeplineasca indicatii simple de genul "Da-mi jucaria".


• cand reuseste sa identifice semnalele fizice care-i spun ca urmeaza imediat "ceva" - deci ca e timpul sa mearga la olita sau sa spuna mamei ca isi face treaba mare.


• cand nu se simte bine cu un pampers plin.


• cand are faze "uscate" de 3-4 ore. Asta dovedeste ca sfincterul vezicii este suficient de dezvoltat si antrenat ca sa poata opri urina.


• cand nu este dezamagit daca nu-i reuseste ceva.


• cand intelege ca toate lucrurile au locul lor.


• cand solicita el insusi mai multa independenta.


• cand se poate aseza singurel pe olita sau pe scaunul special de toaleta pt. copii.
"


* * * * *

OK, David indeplineste f. putine conditii din lista de mai sus, asa ca asta mi-a intarit decizia de a-mi lasa timp foarte mult cu aceasta noua etapa din viata lui.

Deocamdata i-am explicat ca "o parte din ceea ce mancam iese din nou afara prin locul acela special ;-)" si acum repeta si el "o parte din nou afara..."

Urmatorul pas pe care il voi face la primavara, cand se mai incalzeste vremea, va fi sa cumpar o olita si un scaunel de toaleta special, sa fie acolo, sa-i pot explica despre ce e vorba. In rest, voi astepta semnele lui, atunci cand va fi pregatit.

vineri, 18 februarie 2011

"Razbunarea" alergatorului de cursa lunga

A fost odata un tanar absolvent de liceu, care era indragostit de atletism. Nu se stie de ce, dar ii placea la nebunie sa alerge, poate incerca sa lase ceva in urma, poate iubea acea senzatie de libertate pe care o ai cand te mangaie vantul pe fata alergand, poate il incanta toata acea adrenalina de care i se umplea tot trupul atunci cand alerga... Cert este ca participa deja la tot felul de concursuri si visa sa studieze la Institutul de Educatie Fizica si Sport.

Tatal lui era geolog si directorul Institutului de Geologie, drept pentru care isi dorea pentru fiul lui o meserie "serioasa". Cu un an inainte de admiterea la facultate, in timp ce tanarul se pregatea pentru un concurs important, tatal i-a oferit o sansa: "Daca ai sa castigi acest concurs, ai voie sa dai la IEFS. Daca nu, dai la Constructii, la Geodezie sau unde vrei tu pe acolo, important e sa devii inginer"...

Si tanarul a iesit pe locul doi la acel concurs...

A studiat Geodezia, nu stim daca i-a placut cu adevarat sau ce profesie are acum, daca lucreaza in domeniul lui sau nu.

Ceea ce stim este ca s-a casatorit, are 2 copii, un baiat de vreo 14-15 ani si o fetita de vreo 12 ani (ah, constelatia clasica ;-)) ... si mai stim ca ... TOATA FAMILIA LUI participa la maratoane, la triatloane si la toate concursurile de atletism posibile ;-)

Asta este genul de "razbunare" care ar face incantarea oricarui psihoterapeut ;-(((

Intr-una din fotografiile de familie, baiatul pozeaza deja in invingator, in timp ce fetita isi arata timida si oarecum jenata medalia castigata la unul din concursuri. Concluzia: orice copil plateste un pret enorm pentru a incerca sa castige iubirea parintilor, atunci cand aceasta nu este oferita neconditionat.


duminică, 13 februarie 2011

vineri, 11 februarie 2011

Perlute

Ne uitam intr-o carte cu animalute si comentam (in germana).

David: "Un iepuras... Ui, iepurasul e scump si drag..."
Eu: "Da... Vrei sa fii tu iepurasul lui mami?"
David: "David e baietel, nu iepuras"...

Pam-pam!

sâmbătă, 5 februarie 2011

Alaptam si disciplinam ;-((

Prindem intamplator o reclama. Incepe cu imaginea unui bebe scump, blond, vesel, o mamica vesela, supla, sprintara, care il tinea in brate, il mangaia, il dragalea, totul pe fundalul unui apartament mobilat in pastel si care sclipea de curatenie, apoi apare si un tatic zambitor care-l ridica in brate pe bebe si radea cu el, dupa care apare imaginea unei cutii de Milupa (= lapte praf) si, concomitent cu textul "Tot ce e mai important pentru dezvoltarea copilului dvs." o vedem pe mama cum ii baga bebelusului biberonul in gura...

Eu, deja nervoasa, catre Bogdan: "Auzi, bebele n-are nici 6 luni, de ce dracu' nu-l alapteaza ea?"

Bogdan, calm: "Fiindca tre' sa-l alapteze pe barbat-su!"

* * *

Pai da, asa e femeia moderna: intarcam la 3 luni, il dam la cresa la 6 luni, la gradinita la 1 an, la 2 ani trebuie sa manance copilul singur, ce atata rasfat si copilarie? Iar cand nu ne iese cum vrem noi, tu-i mama ei de treaba, il "disciplinam" cu spatula, cu cureaua sau cu nuiaua**.

** Vezi To train up a child by Michael and Debi Pearl (manual pentru parintii care vor sa invete cum sa-si abuzeze copilul cat mai eficient), o carte care se vinde bine in SUA...