tag:blogger.com,1999:blog-3857142262626579804.post4483046054559517755..comments2023-11-05T10:15:29.757+01:00Comments on Jurnal si introspectii de mamica: Colt cu Revolutionary RoadFeli Popescuhttp://www.blogger.com/profile/15262007810691190130noreply@blogger.comBlogger1125tag:blogger.com,1999:blog-3857142262626579804.post-1819285556919261612009-09-30T17:26:46.485+02:002009-09-30T17:26:46.485+02:00Miss, Miss, ce frumos scrii mereu de Daviduc! Il i...Miss, Miss, ce frumos scrii mereu de Daviduc! Il iubesc si eu alaturi de tine! Nu mai mult ca pe puiul meu, dar mult.<br />Eu sunt una din umbrele de la odisee care inca te citesc cu placere. Ai vazut daca mai citesti, ca si acolo nu s-au infoiat decat cateva ce se simteau cu musca pe caciula de cuvintele tale dure. Dure, dar drepte. Eu nu m-am simtit atacata. Ah, si nici eu nu vaccinez, dar imi facusem parerea mea cam in acelasi timp cu tine, asa ca nu ai mai avut cum sa ma corupi cu actiunile tale antivaccin ca eu eram deja in tabara demonstrantilor antifarma ;-)<br />Nu imi dau numele fiindca dupa ce te-au acuzat pe tine de ipocrizie ca ti-ai varsat oful pe nu stiu ce alt forum, ele acum te barfesc la liber pe forumul "lor" si se indigneaza ca mamele Tereze ca tu prea le spui radical (si vulgar uneoir) pe toate... Se iau de forma ca sa nu se uite la continut, Au nevoie de adrenalina ca sa se convinga ca ele sunt mai presus...<br />Cel putin faza cu "haita" a fost de pomina... Eu te-am retinut de la inceput ca pe una din putinele care faceau conspecte de kilometri intregi si raspundeai la toate fetele, iar cand nu le-ai mai cantat in struna si ai pus punctul pe i referitor la abuzul copiilor (vezi decalotrarea, unde din nou sunt pe aceeasi lungime de unda cu tine), una a zis ca odiseea era o haita in care numai cine era bagata in seama de tine era bagata in seama si de celelalte... e de rasul curcilor... Ce penibil...<br />Oricum, voiam doar sa-ti spun ca te admir pentru consecventa cu care mergi pe drumul tau, pentru taria cu care iti arati si slabiciunile si durerile (chiar daca altii calca si cu bocancii prin ele), eu te citesc in continuare si stiu ca stii ce faci. Tot ce scrii degaja asta, ca stii ce faci. Iti doresc sa mai poti salva ce mai poate fi salvat din sufletul tau distrus de parinti (si aici te inteleg).<br />Sunt alaturi de tine, chiar daca numai virtual. Ramai asa cum esti, ca ne trebuiesti!<br />Te imbratisez dintr-un colt de RomanikaAnonymousnoreply@blogger.com