~~articol original in lb. germana scris de dr.
P. Maas ~~
~~ traducere preluata si
adaptata de pe site-ul pretios al prietenului Quibono ~~
Virusurile şi bacteriile
"răufăcătoare" pe care medicina alopată se străduie încă de la
apariţia ei să le combată prin mijloace cât mai agresive cu putinţă sunt în
realitate germeni vii care trăiesc în simbioză cu mediul lor biologic. Medicina
alopată acţionează în realitate ÎMPOTRIVA VIEŢII, lucru oglindit cel mai clar
în cuvântul ANTIBIOTIC.
Societatea modernă industrializată
consideră boala o chestiune de „destin“, de soarta, de nenoroc! Odată se
îmbolnăveşte unul, altădată altul. În timpurile vechi se arunca vina pe demoni
şi spirite rele, mai apoi s-a născut ideea "agenţilor patogeni
periculoşi". De atunci consensul medical susţine un singur lucru:
virusurile şi bacteriile ne aduc molimele şi moartea. Omul e o simplă
victimă. Începând cu a doua jumătate a secolului XIX, o dată cu dezvoltarea
tehnologică, a apărut şi teoria foarte periculoasă, dar repede îmbrăţişată de
medicină, a luptei chimice împotriva agresorului extern, demonizatul microb. De
aproape 150 de ani medicina se ţine cu dinţii de această idee devenită între
timp dogmă.
Ce este de fapt boala? Oare cauza
ei se află în afara noastră sau înăuntrul nostru? Intrebări pe care medicina
atotştiutoare nu vrea să şi le pună! Hipocrat ne-a învăţat încă din
antichitate: bolile apar doar în noi şi prin noi. Medicina alopată
se cramponează să caute un singur vinovat pentru orice boală, privind boala ca
pe un eveniment izolat şi uitând să privească viaţa în ansamblu, ca un întreg.
A sosit momentul unei schimbari de paradigmă.
Un chimist "cercetător" pe nume Pasteur
Există oameni care au rămas celebri
în istorie. Unii pe drept, alţii pe nedrept. Unii pentru fapte măreţe, alţii
pentru crime monstruoase. Din ce categorie face parte Pasteur?
S-a născut în 1822. Un cercetător
celebru. Şi dacă este să ne luăm după însemnările sale private, care abia prin
anii '70 au putut fi citite de către altcineva în afara membrilor familiei,
Pasteur a fost un escroc şi plagiator la fel de celebru care a furat munca
altor cercetători si şi-a falsificat experimentele (vezi cartea prof. Gerald
Geison - The private science of Louis Pasteur). Pasteur este cel care a
introdus fierberea laptelui pentru a ucide germenii. În onoarea lui, procedeul
a fost denumit pasteurizare şi se foloseşte până în ziua de azi.
Ca şi chimist, Pasteur se ocupa mai ales
cu bacterii, cu procese de fermentare, cu bolile viermilor de mătase şi combaterea
lor. Concepţia lui fixă era aceea că bolile sunt provocate de agenţi patogeni
proveniţi din afara corpului. Germenii periculoşi ar sta permanent la pândă în
aer ca să atace organismul uman. De
unde proveneau însă aceşti germeni patogeni? Pasteur nu avea habar.
Boala este o
simplă coincidenţă, susţinea el. Iar omul trebuie să se apere contra
„loviturilor sorţii“. Contra agenţilor patogeni trebuia luptat cu orice mijloc.
O concepţie care se potrivea perfect unei epoci post-napoleoniene în care
Bismark ataca şi înfrângea Franţa, în care totul se regla cu arma în mână, iar
Franţa avea mare nevoie de o "victorie" ştiinţifică pentru a alina
durerea înfrângerii politice.
Pentru a preveni bolile, Pasteur
recomanda „vaccinarea preventivă“. A mers chiar atât de departe încât compara
omul cu un butoi de bere sau vin, în care germenii periculoşi pătrundeau din
exterior şi provocau daune. Teoria lui a găsit aprobare în medicina clasică
(subvenţionată deja de oameni întreprinzători), care şi-a asumat imediat misiunea
de a combate cu chimicale germenii-kamikaze. Omenirea trebuia să fie apărată de
bacterii. Faptul că avem mult mai multe bacterii în corp decât celule proprii
i-a scăpat lui Pasteur, el era pus pe distrugere cu orice preţ.
Treptat boala a încetat să mai fie o
problemă personală, individuală şi a devenit o chestiune politică. Sau mai bine
zis o „afacere“ politică. De atunci miliardele din banii publici tot curg în
cercetarea medicală, iar milioane de animale îşi pierd viaţa în laboratoare pe
altarul teoriilor lui Pasteur. Scopul scuză mijloacele, nu? Aşa a început
necruţătorul război împotriva microbilor. Oriunde se descopereau microbi, ei
trebuiau exterminaţi. Parola era "lupta împotriva bolilor
infecţioase". Se dezvoltau vaccinuri şi medicamente care se vindeau în
întreaga lume. Un rol esenţial (nava-mamă) în lupta contra agenţilor patogeni
îl juca mereu institutul Pasteur (fondat în 1888 cu ajutorul unui val de
sponsorizări care au urmat experimentului falsificat cu vaccinul antirabic).
Pasteur nu era doar cercetător, ci şi un
foarte bun om de afaceri. Teoria lui despre "germenii periculoşi" l-a
făcut celebru în istorie, iar industria farmaceutică, datorită panicii faţă de
microbi induse de teoria lui Pasteur, a devenit una dintre cele mai rentabile
afaceri mondiale. Pasteur a fost declarat "binefăcătorul omenirii".
Oponentul lui Pasteur
Teoria germenilor a lui Pasteur a
stârnit, evident, şi controverse în lumea medicală. Unul dintre contemporanii
lui, profesorul Antoine Béchamp, susţinea o concepţie complet opusă, invalidând
astfel teoria lui Pasteur. Béchamp era medic şi cercetător, profesor
universitar, una dintre minţile cele mai remarcabile ale sfârşitului de secol
XIX, care preda la universitate conform cu convingerile lui Hipocrat că bolile
apar doar în noi şi prin noi. Béchamp nu considera germenii ca fiind ceva
străin şi separat de corpul omenesc, ceva duşmănos care venea din „afară“, ci
pur şi simplu ca pe însăşi premiza vieţii.
În acea vreme ştiinţa credea că
viaţa este legată indisolubil de celulă. Deoarece aceasta din urmă se divide,
se considera că fiecare celulă provenea dintr-o altă celulă. Dar se ridicau
aici două probleme: 1) de unde provenea totuşi prima celulă, care prin
diviziune dădea „naştere“ celorlalte? 2) în ce mod s-au dezvoltat dintr-o
singură celulă iniţială toate plantele, insectele, animalele şi chiar omul? La
aceste întrebări nu exista încă un răspuns când privim cu ochelarii de cal ai
medicinei alopate.
Cercetările profesorului Béchamp au
arătat drumul de ieşire din această fundătură. El a fost primul care a respins
ideea precum că celula ar fi cea mai mică unitate vie. Mai degrabă, spunea el,
celula este ea însăşi formată din unităţi vii „adunate“ împreună (simbioza
celulară a lui Kremer şi tot ce ştim astăzi din microbiologie confirmă pe
deplin intuiţia lui Béchamp). Béchamp a denumit acele unităţi vii care stăteau
la baza formării celulei microzime, adică organisme minuscule de
fermentare, care sunt germenii vieţii. Ele formează celulele, dar nu sunt
legate indisolubil de acestea.
Microzimele sunt cele mai mici
unităţi vitale şi sunt prezente în toate sectoarele vieţii. Ele susţin
metabolismul sau, aşa cum spunea Béchamp: „microzimele organizează materia“.
Ele sunt permanent în mişcare şi formează „mediul hrănitor“ din care apar
diferitele forme de viaţă şi în care acestea se reîntorc. Fără germeni nu
există viaţă!
De la naştere până la moarte, germenii
aparţin de organismul uman. Ei formează celule, se ocupă de aprovizionarea
energetică şi „îndepărtează“ celulele după ce acestea mor. Germenii construiesc
organismul, îl menţin şi îl „descompun“ după moartea acestuia.
Profesorul Béchamp susţinea cu tărie că
organismele vii NU sunt niciodată lipsite de germeni, contrar afirmaţiilor lui
Pasteur. Germenii nu au un caracter fix, definit, ei sunt poliformi (îmbracă
forme diferite), nu au un anumit „loc fix“ şi în nici un caz nu se comportă
aleatoriu, ci conform legilor biologice ale vieţii. Înmulţirea lor nu are loc
necontrolat, aşa cum susţine încă şi astăzi medicina „pasteurizată“.
Despre teoria lui Pasteur cum că microbii
ar fi organisme duşmănoase, întotdeauna gata de atac asupra oamenilor,
profesorul Béchamp spunea că este „o idee sinistră“. Pe baza teoriei lui
Pasteur, boala devenise deja destin implacabil (la care omul însuşi nu poartă
evident nici o răspundere).
Din păcate, concepţia profesorului
Béchamp nu era „rentabilă“. Cu aşa ceva nu se puteau face bani, nu se băga
frica în oasele nimănui. Şi pentru aşa ceva nu era nevoie de vaccinuri,
chimioterapii, medicamente antibiotice sau antivirale. Aşa se face că
explicaţiile medicale convingătoare ale profesorului Béchamp nu-şi găsesc locul
în manualele medicinei „pasteurizate“.
Lumea sănătoasă a microbilor
Unde există viaţă sunt prezenţi şi
germenii. Numărul lor este infinit, fiecare având propriile lor funcţii.
Germenii se transformă, se unesc şi se despart pentru a se întoarce la forma
lor originară. Virusurile, bacteriile, fungii sunt diferite forme de dezvoltare
ale germenilor, care la rândul lor au nenumărate forme intermediare. Pentru
fiecare formă de dezvoltare esenţial este mediul de hrană. Aceasta este în
esenţă concepţia profesorului Béchamp. Laptele este de pildă un mediu hrănitor
viu compus din germeni. Germenii se transformă în bacterii. După o oră, sunt
deja zeci de mii, iar câteva ore mai târziu, sute de mii. Prin metabolismul
lor, aceste bacterii produc fermentarea laptelui.
Ori Pasteur susţinea tocmai contrariul.
El afirma că laptele în starea lui naturală ar fi complet lipsit de germeni.
Germenii, conform lui Pasteur, s-ar afla în afara laptelui, în aer, de unde
ajung în lapte sau în oricare alte alimente. Atunci când laptele se acrea, când
mustul fermenta sau marmelada făcea mucegai, pentru Pasteur asta însemna că
germenii, bacteriile şi sporii se „strecuraseră“ din aer în aceste produse,
atacându-le.
Profesorul Béchamp nu împărtăşea această
idee. El afirma că orice mediu nutritiv este compus din germeni. Aceştia
transformă mediul prin simplul fapt că se hrănesc (metabolism), deci digeră şi
elimină resturile digestiei. Prin permanenta grupare şi re-grupare a germenilor
se formează noi structuri de viaţă, care la rândul lor au propriul metabolism
precum şi proprietatea de a se înmulţi şi transforma.
Observaţiile lui Béchamp au deschis încă
de atunci noi posibilităţi de înţelegere a apariţiei formelor superioare de
viaţă. Prima fază a evoluţiei se desfăşoară în zona microscopică şi deci nu
poate fi observată cu ochiul liber. Din asocierea microbilor rezultă forme mai
mari de viaţă, până când treptat ele devin suficient de mari pentru a putea fi
observate cu ochiul liber.
Brusc se observa cu groază că
anumite produse se alterau, iar în altele apăreau viermi. Aceşti "musafiri
nedoriţi" apar însă în toate alimentele naturale şi reprezintă treapta de
dezvoltare premergătoare insectelor. De îndată ce există condiţiile necesare,
apar şi organismele respective. Nu aţi observat niciodată că vara din fructele
care intră în fermentare apar şi musculiţele binecunoscute (drosofila)?
Aceste musculiţe nu vin din exterior, ci apar din partea intrată în putrefacţie
a fructelor.
În cele din urmă, până şi Pasteur
şi-a recunoscut greşeala. Pe patul de moarte a rostit celebra frază: „Microbul
nu este nimic, mediul este totul“.
Ce este boala?
Pasteur credea iniţial că viaţa
este alcătuită exclusiv din procese „mecanice“, iar aceste procese mecanice
puteau fi dereglate prin pătrunderea din afară a germenilor. Astfel definea el
boala, iar medicina alopată a preluat orbeşte teoria lui Pasteur. Astfel,
medicina alopată nu face decât să investească miliarde în cercetarea
"inamicului" şi în războiul împotriva acestui "inamic"
imaginar. Mediul şi germenii continuă până în ziua de astăzi să fie privite în
mod separat de către medicina clasică.
Adepţii profesorului Béchamp privesc însă
germenii şi mediul ca pe un singur proces biologic. Fiecare organism respectă
legile biologice ale naturii, fiind rezultatul unui anumit mediu hrănitor.
Natura nu-şi risipeşte forţele. Astfel, pentru a nu fi create din nou în
permanenţă noi forme de viaţă, cele existente au capacitatea de a se reproduce.
Principiul însă rămâne acelaşi: crearea unei fiinţe vii, sănătatea ei precum şi
înmulţirea ei depind toate de mediul în care se dezvoltă. Fiecare organism
trebuie să se hrănească, să prospere, să se transforme, apoi să se reintegreze
în circuitul naturii prin procesul de putrefacţie. Omul nu constituie o
excepţie.
Viaţa este un permanent schimb de
substanţe, iar natura este într-un permanent echilibru. Totul serveşte
individului şi fiecare individ serveşte întregului (sau aşa ar fi ideal). Ori
această lege este încălcată brutal prin modul de viaţă nesănătos pe care-l aleg
mulţi oameni. Este vorba de droguri, alcool, nicotină şi toate celelalte
otrăvuri şi toxine ale lumii de astăzi, precum şi o alimentaţie greşită
(alimente prelucrate, zahăr, sare de bucătărie, conservanţi, întăritori,
coloranţi, etc.). În organismul slăbit şi vătămat, eliminarea toxinelor (deci
acţiunea de „curăţare“) este încetinită semnificativ. Otrăvurile şi toxinele se
adună, iar vitalitatea scade.
Din acest mediu se nasc evident microbii,
pe care natura îi pune la treabă ca să ne vindece. "Boala" se
manifestă prin acţiuni puternice de eliminare, cum ar fi transpiraţia,
stările de vomă, diareea, producţia de puroi, precum şi bolile de piele. Toate
servesc aceluiaşi scop: eliminarea toxinelor din ţesuturi şi restabilirea
echilibrului. Boala este în realitate un proces de vindecare. De
asemenea, boala se exprimă şi prin simptome de epuizare, constipaţie, febră,
inflamaţii, dureri. Iar medicina "pasteurizată" sare în ajutor cu
pilule şi injecţii, altceva nu oferă. Să dispară simptomele. Ulterior
dereglările apar tot mai frecvent şi sub o formă tot mai gravă. În cele din
urmă pacientul ajunge pe masa de operaţie, se lasă anesteziat,
radiat, "tratat" cu citostatice, hrănit artificial etc. Medicul
„interior“ este redus la tăcere, iar adevăratele cauze ale bolii rămân
necunoscute.
Să luăm exemplul hranei
industriale. Totul apare într-un mediu artificial. Fructe, salate, legume se
cresc cu chimicale şi se prelucrează industrial, se pasteurizează, se
sterilizează, se rafinează, se stropesc, se radiază, se congelează, se fierb,
se gătesc până este eliminată şi ultima vitamină; în plus, se adaugă arome
artificiale sau vitamine care în formă anorganică nici nu pot fi asimilate de
organismul uman... Mâncarea din ziua de azi ajunge pe mesele noastre clonată,
sterilizată, chimizată şi împachetată în plastic, după ce este transportată mii
de kilometri. Culmea progresului actual este "hrana" (dacă mai poate
fi denumită aşa) obţinută din culturi de substrat fără pământ adevărat, precum
şi din laboratoarele genetice.
Alimentele prelucrate
industrial sunt HRANĂ MOARTĂ. Germenii vitali sunt distruşi sau deformaţi în
aşa măsură încât devin periculoşi. Comunitatea lor este distrusă. La momentul
potrivit germenii însă se refac. Funcţiile lor se adaptează la mediu şi astfel
ei încep imediat să dezintegreze structurile nebiologice, neviabile. Laptele se
împute, carnea decongelată putrezeşte în mod ciudat; în schimb margarina (o
"creaţie" industrială care se deosebeşte de plastic doar prin câteva
molecule) stă o lună pe masă şi nu se strică!
Alimentele „modificate“ perturbă întreg
echilibrul organismului uman. Apare astfel un mediu care din punct de vedere
strict biologic trebuie fie vindecat, fie eliminat. Aşa îşi fac apariţia
bacteriile, ciupercile, particulele celulare denumite gresit "virusuri" (deoarece virus = otrava in latina), structuri biologice care au menirea naturală de a contribui la
procesul de vindecare sau eliminare a ţesuturilor care strică echilibrul
natural.
Dar despre toate acestea cercetarea
medicinei pasteurizate nu vrea să ştie nimic. În optica lor reducţionistă,
microbii "ticăloşi" trebuie combătuţi şi distruşi, iar omenirea
trebuie "ferită" de bolile "molipsitoare" prin vaccinuri,
vaccinuri, tot mai multe vaccinuri.
Sigur că microbii pot trece de la un
organism la altul, natura este în continuă mişcare şi transformare, asta este
esenţa vieţii. Stagnarea înseamnă moarte. Microbii îşi îndeplinesc rolul în
funcţie de mediul de hrană pe care îl descoperă în organismul respectiv. Un
mediu sănătos nu are nevoie de virusuri sau bacterii care să-l cureţe. În
schimb în comunităţile extrem de sărace, lipsite de hrană sănătoasă şi de
îngrijire adecvată, bolile apar ca "epidemiile" deoarece toti acei
oameni împărtăşesc acelaşi mod de viaţă nesănătos (popoarele africane însă nu
şi-au ales singure soarta, spre deosebire de europenii şi americanii îmbuibaţi!).
Sa privim întregul
Germenii care ne
"îmbolnăvesc" (în opinia medicinei alopate) sunt prezenţi peste tot,
în aer, în apă, în alimente şi chiar şi în corpul nostru. Şi cu toate acestea
nu suntem în permanenţă bolnavi. Dacă o boală aşa-zis "contagioasă" apare
într-o şcoală, într-o firmă, într-o familie, nu se îmbolnăveşte întotdeauna
toată şcoala, toată firma sau toţi membrii familiei. La cei sănătoşi, microbii
nu au găsit un mediu hrănitor propice unde să se înmulţească pentru a-şi
îndeplini funcţia biologică de curăţare. Iar mediul hrănitor deficient, unde
"boala" se desfăşoară tot ca proces de vindecare, nu l-au cauzat
microbii, ci l-am cauzat tot noi, oamenii. Boala este semnul că omul respectiv
avea deja un dezechilibru biologic interior care se cerea rezolvat. Poate că
avea un sistem imunitar slăbit, o tulburare metabolică, un mod de viaţă sau o
atitudine nesănătoase, poate avea foarte multe toxine în organism sau un stres
psihic şi emoţional deosebit.
Tehnologia modernă pătrunde în toate
domeniile vieţii. Chimicale, seminţe clonate şi modificate genetic. Poluarea constantă, radiaţiile de
tot felul modifică şi universul microbilor. Ploaia acidă distruge viaţa
pământului. Pomii mor de foame în adevăratul sens al cuvântului. Salmonela si
aflatoxinele se înmulţesc peste măsură. Melcii devin o "plagă" a
grădinilor, "paraziţii" apar şi înfloresc într-un mediu modificat în
mod artificial, chemaţi sa dezintegreze structurile de viaţă neviabile.
Şi
în organismul uman, programaţi biologic fie să vindece ce mai poate fi salvat,
fie să elimine ceea ce este deja mort, germenii se pot transforma în agenţi
patogeni "ucigaşi". Ei nu fac însă altceva decât să „descompună“
organismul devenit inutil dinspre înăuntru către înafară, o dezagregare în
etape, aşa cum înainte îl construiseră în etape, anume prin
microorganisme ca fungi, bacterii, virusuri etc.
Omenirea se află
în pragul distrugerii prin lumea artificială pe care ea însăşi a construit-o.
Vindecarea nu poate veni decât printr-o schimbare de atitudine faţă de viaţă!
Trebuie să renunţăm la mentalităţile vechi şi depăşite. Nu există alternative
la legile biologice ale naturii. Şi în nici un caz alternative „chimice“. Dacă
nu ne trezim la realitate, viitoarelor generaţii le va fi tot mai greu să
corecteze gravele erori ale chimizării totale pe care o trăim în prezent.
Natura funcţionează de miliarde de ani cu
o exactitate şi o inteligenţă ce nu pot fi îmbunătăţite, indiferent ce crede
omul în aroganţa lui. Iar omul este o parte componentă a acestui sistem
cosmologic şi ecologic. Dacă vrem să trăim în armonie cu tehnica şi natura,
trebuie să învăţăm mai multe despre adevăratele legi ale evoluţiei, să le
înţelegem şi să le aplicăm cu înţelepciune.
