Discutand discutii

Ieri a venit Mutti pe aici. Da, ne-am reconciliat oarecum, dupa ce eu din nou mi-am racit gura de pomana, iar ea ramane prizoniera in imbecilitatea ei suava. Nemernicul ei de sot i-a spalat creierii cu atata succes incat nu mai are nici un rost sa ma agit ca s-o fac sa inteleaga ceva. Si totusi, de fiecare data cad in capcana explicatiilor si para-explicatiilor, a justificarilor, ceea ce ma enerveaza cumplit. Aseara mai si gateam, iar ea venise, sanchi, sa stea putin cu David ca sa ne mai elibereze si pe noi. A sfarsit langa mine in bucatarie, eu ridicand vocea ca sa-i destup putin mintea aburita, pana cand a venit Bogdan sa-l ia pe David din atmosfera aia incinsa... si ii dau dreptate bietului om... Nu ca n-as vrea ca David sa nu ma vada niciodata furioasa (e atat de important sa fim autentici in fata copiilor), dar era efectiv ceva inutil, ca intotdeauna in cazul femeii asteia.

De data asta, la raspunsul meu ca nu mi-e deloc bine si n-am chef de nimic si nu am energie si sunt epuizata din toate punctele de vedere, ea imi vine cu argumentatia suprema pe care si-o pregatise bine de acasa: "Da, dar uite ca ai un copil sanatos, ce faceai daca nu-l aveai?" (!!!???). Ca a vazut ea nu's ce documentar la TV despre o familie cu 5 copii, din care ultimii 2 erau handicapati, si "vai, cate facea femeia aia si ce energica si plina de viata era" (sorry, deja mi se facuse negru in fata ochilor - cand ai 3 copii si iti iese al patrulea handicapat trebuie ca femeie sa faci o infuzie de responsabilitate si de common sense si sa te opresti dracului cu reproducerea!). I-am spus lui Mutti ca mie personal asta nu-mi suna a consolare, ci a repros mascat ("Ia nu te mai plange atata, fa, ca altii au o viata mult mai grea ca a ta!"), apoi i-am explicat pentru a enspea oara ca acest copil este o fiinta de sine statatoare care nu-mi serveste mie pe post de instrument de fericire sau de consolare pentru depresiile si suferintele mele vechi, ca idioteniile debitate de ea sunt ca si cum mi-ar spune: "Ah, da, vad ca nu ai un picior, dar ia uita-te ce pahare de cristal superbe ai in vitrina!".

De ce si cum anume ar trebui sa ma consoleze existenta lui David in viata mea pentru toata durerea si suferinta de a fi fost un copil neiubit? Cum anume si de ce ar trebui asta sa ma vindece de depresie? De ce e atat de greu de priceput cum functioneaza lucrurile astea? De ce nu par oamenii sa inteleaga ca un copil nu iti repara trecutul (desi majoritatea femeilor incearca in disperare acest lucru)? De ce e atat de imposibil de realizat de catre atat de multe femei ca un copil nu e nici un surogat pentru a primi o iubire (cea parinteasca!) de care a trebuit sa ne lipsim in copilarie si pe care nu o vom mai primi NICIODATA?

Si de ce trebuie sa explic mereu si mereu ca o depresie e o depresie e o depresie si nu trece cu zeama de minciuni sau cu suc de autosugestie indulcit cu gogosele de Xanax? Mutti inghite antidepresive de ani de zile, ceea ce e normal pentru cineva care nu doreste sa se confrunte cu angoasele, problemele, depresiile latente etc. Alternativa este: ori antidepresive si iluzii/minciuni, ori terapie si infruntarea demonilor. Eu am ales a doua varianta si nu am de gand sa renunt. E greu, dureaza infinit de mult, e greu rau de tot, dar pentru mine e singura cale.

M-am enervat iar sa ma tot justific, pana cand am izbucnit in lacrimi si i-am spus ca nici macar sa plang nu mai pot, ca nu mai am timp si putere de nimic, ca trebuie sa functionez ca un zombie si nu-mi mai permit sa ma ocup de sufletul meu, ca singurul lucru care ma opreste de la a urla zilnic si de la a ma prabusi de durere este sa fac scrapping (unde evadez intr-o alta lume) si sa mananc dulciuri si sa ma autodistrug, sa bag in mine cate 15 Mon Chéri pe zi, dupa care sa ma simt si mai groaznic cu mustrarile de constiinta si reprosurile pe care nu incetez sa mi le fac singura, cu autocondamnarea  si autoflagelarea in care sunt campioana mondiala... ca deh, I learned from the best ;-((

Afacerea cu frica - acum cu completare

- scris duminica seara -

David e bolnavior. De vineri seara are febra cand mai mare cand mai mica, a fost ieri tare pleostit si nu s-a dezlipit nici un centimetru de mine sau de Bogdan, a vrut doar in brate si a fost tot timpul ametit. Of, saracutul de el...

Ieri dimineata am incercat sa-i reducem temperatura cu Belladonna D6, dar la ora 12:30 avea deja 40°. Am fugit la urgenta de copii in clinica orasului Hanau. Cei care locuiti in Romanika, bucurati-va ca nici aici nu e mai bine ca la voi. Am asteptat ... 4 ore si jumatate (da, ati citit bine!!) intr-o sala de asteptare supraaglomerata, am stat si pe jos, ca sinistratii, printre copii care tuseau si stranutau fara probleme peste tot, il schimbam pe David intre noi ca sa-l putem tine pe umar sau pe pieptul nostru, caci era moale ca o carpa, saracutul de el...

Din cand in cand mai iesea cate o asistenta care masura temperatura la copiii cu temperatura de 40° si peste (!!), i-a dat lui David 3 picaturi minuscule de Nurofen (adica ce aveam si noi acasa si eu nu am vrut sa-i dau, ca doar nu umblam la simptome fara sa aflam cauza!) si ne-a lasat sa asteptam in continuare. Printre picaturi am aflat ca era de servici un singur pediatru, in timp ce la urgenta asteptau vreo 20 de pacienti, iar internati mai erau vreo 60!!!!! Na, care mai vreti sa emigrati?? Si care mai credeti ca ii faceti un bine bebelusului ducandu-l la spital?

As fi plecat dupa o ora, insa aveam o proba de urina la noi si - intrucat citisem ca la febra brusca poate fi si o infectie urinara cauza - voiam neaparat sa excludem aceasta posibilitate. In toata nebunia, faza cu urina a fost de circ. Bogdan se apuca sa-i schimbe pampersul lui David, care plangea de mama focului. Brusc, se porneste arteziana. Eu, cu prezenta de spirit, zic "Bogdane, ia repede servetele si pune-le peste putza, dupa aia le stoarcem intr-un paharel si avem astfel o proba de urina!". Si uite-asa, sa-l fi vazut pe Bogdan al meu cum statea aplecat deasupra cazii si storcea servetelele imbibate de pipi intr-o cutiuta de plastic de la Beba (din alea mici, in care pe vremuri congelam carnea pentru piureiasele lui David)...

Sa continuam... Testul de urina a iesit ok (by the way, imi cumpar niste betigase si tabelul respectiv si voi putea face in viitor astfel de teste si acasa, ca le faceam in timpul sarcinii si la ginecolog - ala avea in cabina de toaleta asa ceva!!). Dupa cele 4,5 ore am intrat la doctorita, de unde am iesit cu rezultatul pe care-l stiam dinainte: copilul este fit (ii mai scazuse temperatura si a plans la control de mama focului, lovind-o pe doctorita si ferindu-se de fiecare miscare a ei - dealtfel si pe pediatra o trateaza la fel, din prima secunda cand o vede incepe sa urle!), nu are nimic la urechi, nimic in gat, nimic la plamani... cu alte cuvinte, nu ne poate spune de unde vine febra, decat ca cica ar fi o infectie usoara (??!! si CUM a constatat ea asta???!!!), a zis ca trebuie sa supraveghem febra si sa n-o lasam sa creasca prea mult (de ce???), sa-i dam sa bea multa apa (mancare oricum nu a prea vrut)... Chestii pe care le stiam si noi... O fi febra de trei zile, roseola...

Oricum, lectia e invatata. Per total, ne-am pierdut cam 6 ore din viata degeaba, numai pentru ca ne-a fost frica si am vrut sa ne asigure un doctor ca totul e ok cu David... Frica este un prost sfatuitor. Acelasi "tratament" l-am vazut si la ceilalti parinti: toti copiii au primit Nurofen, pe unul il dureau urechile si abia in cele 4 ore de asteptare in sauna din sala aia l-a luat si febra, dupa care i-au dat imediat antibiotice (fara sa stie sigur ce avea!!!) si tot asa... Singurul lucru care m-a surprins acolo a fost ca nimeni nu a pronuntat cuvintele alea care incep cu gripa si se termina cu porcina ;-)

Azi David si-a mai revenit, la pranz a avut iar putina febra si i-am dat niste Belladonna, a dormit 2 ore neintors... Sper sa-i treaca repede, sa nu ma preseze Bogdan sa ajungem la pediatra, fiindca nu vad ce ar putea sa-i mai faca si aia decat sa ne recomande tot ceva impotriva febrei, vreun supozitor, ceva, pentru variatie... poate ma ia gura pe dinainte si-i spun sa si-l bage ea undeva...

* * * * *

Continui cu un mic update mai general...

Cu contractul de cumparare pt. apartament suntem in tratativele finale, dar pe cale de rezolvare cumva... de indata ce judecatorul de la curtea de tutela (sau cum se cheama) ne da aprobarea pentru pretul si forma contractului...

Cura pentru mama si copil inca nu am solicitat-o, abia saptamana care vine vreau sa-mi fac timp sa merg in sfarsit la doctorul de casa ca sa-mi dea trimitere.

Capitolul apoteotic l-am pastrat pentru final: in perspectiva (acum foarte probabila) a mutarii noastre in alt oras, am cautat locuri la gradinitele de acolo ca sa-l inscriu pe David dupa ce face 2 ani. Rezultatul: ZERO. Nu exista nicaieri nici un locsor liber, iar locul din orasul unde stam acum il vom pierde fiindca nu vom mai sta aici, logic, nu? ;-(((

Acum avem programare pe 12 februarie la biroul de intermediere pentru bone. Pana atunci trebuie sa mai vorbesc cu office managerita de la firma mea, careia i-am anuntat 2 alternative de program de servici incepand cu iulie: fie 6 ore dimineata (8-14), fie 6 ore dupa-amiaza (15-21), in functie de bona pe care o gasim sau nu... Ea a zis ca se intereseaza intern unde ma poate plasa, desi mi-a dat clar de inteles ca ideal ar fi sa vin 6 ore dimineata... O sun pe 11 februarie ca sa-mi dea vesti...

Cam asta ar fi despre noi la ora actuala... Sper sa revin cu vesti mai bune curand.

Pana atunci, va doresc sanatate multa tuturor!!

* * * * *

- completarea de marti seara -

Dupa ce ieri a aparut si eruptia de bubite pe burtica si pe piept (azi se vede ceva-ceva usor si pe picioare si pe frunte), concluzia este ca David are roseola. Exact ce banuisem noi. Ca atare, l-am diagnosticat mai bine decat "specialistii" lui peste. Doarme bine, dar e cam plangacios. Cred ca face si un salt de dezvoltare enorm, ca e mai vorbaret ca oricand... desi tot in coreana cu dialect swahili vorbeste... Hagn-dadn-dudn-dedn :-)

In seara asta i-a revenit si apetitul. Doamne-ajuta!

Cine este omul depresiv si ce vrea el

M-am tot gandit in ultima vreme la mine si la altii ca mine, am tot citit despre experientele si durerile altora, am trecut in revista atitudinea majoritatii oamenilor cand e vorba de depresii, acum tocmai completez formularele pentru cura aia de 3 saptamani de "mama cu copilul" si sunt intrebata "ce-mi doresc sa realizez prin aceasta cura"... ocazie cu care am avut o mica revelatie: toata lumea, dar toata lumea vrea cu ardoare, chiar cu o agresiune prost mascata uneori, sa ne faca sa ne simtim mai bine cu orice pret.

Eu am completat pe formular ca imi doresc asa: sa ma odihnesc si sa ma refac fizic si psihic, sa am discutii profunde si autentice cu psihologi competenti, sa interactionez si sa comunic cu oameni aflati in aceeasi situatie ca mine si sa nu ma mai simt singura cu durerea mea sufleteasca... Ei poate asteptau altceva, sa scriu ca-mi doresc sa redevin plina de forta, optimism si energie ca sa ma apuc de treaba in toate sensurile, sa-mi revin si - la naiba - sa functionez din nou "asa cum trebuie"... Hehe, nu stiu ei ce-i asteapta daca vreunul din psihologii de acolo imi va veni cu vreo scamatorie puerila gen autosugestie sau "exercitii in grup pentru ridicarea moralului"... Ar mai lipsi ideea de "cuddle party" [emoticon care-si baga degetul pe gat pentru a voma]

Ca sa revin la revelatia mea, lumea nu suporta depresiile, tristetea, lacrimile, lumea vrea petreceri, voiosie, chefuri cu hartane de carne, torturi decorate artistic si fluvii de alcool, lumea vrea copii zambitori la comanda pentru aparatele foto si recitatori de cuvinte papagalicesti pentru ego-ul parintilor, lumea vrea decoruri festive si happy-end-uri de basm... Lumea nu prea stie cum sa procedeze cu depresivii, asa ca incearca in permanenta sa-i schimbe. Unii ne incurajeaza, ne inveselesc, ne ridica moralul, ne reamintesc de motivele pe care le avem de a fi extraordinar de fericiti in prezent (prin asta inducandu-ne si sentimente de culpabilizare, ca si cum depresia ar fi vina noastra!), altii ne indeamna sa aprindem lumanari la biserica, iar la final mai toti ne mangaie pe cap virtual cu o apasare usoara à la "hai, nu-ti mai trece odata?"...

Cand incepuse la mine prima depresie serioasa prin 2006 (pana atunci o traisem latent si o refuzasem prin refugierea in grandiozitate), imi aduc aminte ca plangeam din orice, si plangeam... si plangeam... iar saracul Bogdan ma tot intreba de ce plang... si nu stiam sa-i spun de ce... adica i-am spus ca plang de toate, ca ma doare sufletul... si l-am rugat sa nu ma mai intrebe de ce plang si sa nu mai incerce sa ma consoleze (caci asta ma facea sa ma opresc din plans), ci doar sa-mi fie alaturi si sa ma lase sa plang in continuare intr-un mod benefic... De atunci, de fiecare data cand incepeam sa plang, el ori ma lasa singura, ori ma tinea in brate in tacere sau soptindu-mi cate un "of, of, of..." solidar, care valora mai mult decat saptej'de mii de "consolari"...

Bre, omul depresiv vrea (si are nevoie!!) sa fie lasat sa simta ceea ce simte si sa fie validat si acceptat si inteles in ceea ce simte el. Pare simplu, dar nu e. Altfel ar fi toti oamenii in stare sa ofere asa ceva. Capisci? Omul depresiv nu vrea (si nu are voie!!) sa se autosugestioneze in stilul "think pink" fiindca nu functioneaza. Da' deloc. Ba mai mult face rau. Sufletul stie ce-l doare si ca il doare, nu poate veni nimeni sa-l pacaleasca. Daca il pacalim (sau credem ca-l pacalim, mai bine zis), se rasfrange totul prin boli asupra corpului. Deci la final pacaliciul suntem tot noi, o incasam pe ambele planuri in loc sa acceptam suferinta sufleteasca, s-o traim si astfel sa ne protejam sanatatea fizica.

Nu iti poti reveni cat ai bate din palme si nici la comanda dintr-o depresie. O depresie nu e o gripa (nici macar din aia porcina care tine 5 zile!) si nu o putem "trata" ca atare din nici un punct de vedere. O depresie te poate tine luni de zile, in stare latenta chiar si ani de zile, si cu cat te sperii mai tare de ea si vrei sa scapi, cu atat sunt mai mari sansele sa-ti faci mai mult rau pe termen lung. O depresie trebuie identificata, acceptata si traita. Altfel nu scapam niciodata de ea. Si trebuie sa retinem ca intotdeauna depresia are de-a face cu trecutul nostru si deci nu poate fi "vindecata" de un prezent fericit. Deja devin agresiva daca mai aud pe cineva ca-mi spune "Vai, dar ai un copil minunat, ai un sot minunat, trebuie sa fii fericita!"... Copilul sau casnicia nu au absolut, dar absolut nici o legatura cu cauzele depresiei. Nimeni nu ne poate face fericiti cand in inima noastra exista un gol vechi de cand suntem noi, nimeni nu poate compensa lipsa de iubire parinteasca din cauza careia miezul cel mai adanc al fiintei noastre a fost vatamat iremediabil, nimeni nu poate umple acest gol cu care vom trai toata viata si care, da, doare rau de tot...

Omul care e constient de propria depresie si o accepta zau ca nu are nevoie de incurajari superficiale, de lozinci ieftine, de fals optimism, de veselie fortata sau de vreo convertire la marea cacialma bisericeasca, asa cum nu are nevoie nici de impulsuri de actionita acuta sau de alte masuri prietenesti, care - desi bine intentionate in majoritatea cazurilor - ajuta exact ca frectia la piciorul piratului schiop...

Empatie, validare, sustinere, iubire, rabdare si speranta - astea sunt "medicamentele" de prietenie pe care i le puteti oferi unui om depresiv cu incredere si cu convingerea ca il ajutati. Ne dati ori nu ne dati? ;-)

Cea mai grava epidemie!

O noua epidemie
- primita de la terapeuta mea si tradusa de mine din germana -

O epidemie mondiala cu adevarat grava se raspandeste cu o viteza incredibila. Conducerea OMS se teme ca in urmatorii 10 ani sute de milioane de oameni vor fi infectati.

Iata si principalele simptome ale acestei boli ingrozitoare, cu urmari total neprevazute:

1. Tendinta de a se lasa condus de propria intuitie si nu de presiunea panicii, de ideile inoculate de altii si de comportamentul conditionat in trecut;
2. Lipsa totala a oricarui interes de a judeca pe cineva (fie propria persoana, fie altcineva strain) sau de a se implica in orice fel de activitati care risca sa provoace conflicte.
3. Pierderea totala a capacitatii de a-si face griji - acesta este unul din cele mai grave simptome.
4. Un sentiment constant de bunastare si de apreciere a oamenilor asa cum sunt ei, cu efectul secundar ca dispare orice dorinta de a-i schimba pe altii.
5. O nazuinta puternica de a se schimba pe sine insusi, de a avea grija in mod pozitiv de propriile ganduri, sentimente, emotii, de propriul corp si propria viata, astfel incat intregul potential de sanatate, creativitate si iubire al fiecarui om sa se poata dezvolta neingradit.
6. Atacuri recidive de rasete, de zambete care spun "multumesc" si care construiesc un sentiment puternic de unitate cu tot ce ne inconjoara.
7. O receptivitate crescanda fata de tot ce inseamna simplitate, bucurie si veselie.
8. Momente tot mai frecvente de comunicare cu propriul suflet, intr-o lipsa de dualitate care produce sentimente placute de multumire si fericire.
9. Satisfactii tot mai mari de a se comporta ca un om care daruieste altora bucurie si lumina in loc de critica sau indiferenta.
10. Capacitatea crescuta de a trai - fie ca single, fie ca jumatate a unui cuplu, fie in familie, fie in societate - in demnitate si drepturi egale, fara a mai juca rolul victimei, al prigonitorului sau al salvatorului.
11. Sentimente de responsabilitate si beatitudine pornite din dorinta de a darui lumii propriile visuri ale unui viitor armonios si pasnic si unei lumi pline de iubire, in care belsugul sa domneasca peste tot.
12. Acceptarea totala a propriei prezente pe pamant si vointa de a se decide mereu pentru ceea ce este frumos, bun, vital si autentic.

Daca doriti sa traiti in continuare in frica, dependenta, conflicte, boli si conformism, evitati pe cat posibil orice contact cu oamenii care prezinta simptomele de mai sus. Aceste simptome sunt foarte contagioase. In caz ca prezentati deja anumite simptome, puteti renunta la orice speranta de vindecare. Tratamentele medicamentoase pot cel mult reduce la tacere pentru un anumit timp unul sau doua din simptome, insa boala va progresa ireversibil.
Nu exista nici un vaccin impotriva fericirii.
Intrucat aceasta boala numita fericire cauzeaza pierderea oricarei temeri in fata mortii, lucru care este altfel unul din stalpii centrali ai mentalitatii societatii moderne materialiste, in lume va putea aparea o schimbare sociala imensa, care se va manifesta prin pierderea oricaror tendinte beligerante si a obsesiei de a avea intotdeauna dreptate, ca si prin aparitia unui numar tot mai mare de oameni fericiti, care isi vor vindeca traumele fizice si psihice si vor invata sa celebreze viata.

Va dorim o imbolnavire sigura! ;-)

Produse moderne pentru copii

Sunt incantata!

Sa mai zica cineva ca nu s-au facut progrese in mentalitatea cu care ne "educam" copiii. Pai s-o luam pe rand. De Craciun David a primit de la tati printre altele un autobuz galben, evident deschis sus, in care se afla 4 personaje: soferul (la locul lui), o fetita cu codite si ghiozdanel, o fetita negresa cu ghiozdanel si o fetita cu ochelari pentru care e prevazut in spatele autobuzului un scaunel verde cu rotile, iar autobuzul are usa si in spate, ca un fel de rampa, care poate fi lasata in jos ca sa iasa si copilul care sta in scaunul cu rotile... Mai politically correct decat atat nu se poate, nu?

Apoi, de curand i-am mai cumparat o carticica de povestioare. Cateva din ele m-au lasat masca.

In prima povestioara, iepurasul-bebe se plange la iepurele-mama ca e urat:
Bebe: Uite ce nas urat am!
Mami: Iepurica, si eu am un nas tot la fel!
Bebe: Dar ce urechi lungi am!
Mami: Pai asa te-ai nascut!
Bebe: Dar codita asta ciufulita...
Mami: Bebe, mie imi place de tine!
Bebe: Ah, dac-as putea fi un paun frumos, cu pene colorate!
Mami: Iepurica, nu uita niciodata, mami te iubeste asa cum esti!
- evident ca in germana totul rimeaza ;-) -

In a doua povestioara, oita Lilly se joaca putin mai departe de turma cu oita neagra Lilo.
"Hei, Lilly, lasa oita aia neagra sa se joace singura. Vino mai bine si joaca-te cu noi!" o striga oitele albe.
"De ce?" intreaba Lilly. "Mai bine veniti voi aici, sa ne jucam toate impreuna!"
"Hehe, dar ce crezi tu? Noi nu ne jucam cu oite negre!"
"Ei, vedeti", rade Lilly, "iar noi nu ne jucam cu oite proaste!"

A treia povestioara se cheama "Si cearta face parte din prietenii".
Ursuletul Boris s-a certat azi cu prietena lui vulpita. "Dar zau ca tinem unul la altul", spune Boris si o lacrima ii curge pe obraz. "Dar, dragul mamei", il consoleaza ursoaica, "si certurile fac parte dintr-o prietenie. Important e sa va impacati". Boris isi ia mingea si pleaca spre prietena lui vulpita, iar pe chipul lui deodata se poate vedea un zambet.

Alta se cheama "Sentimente" (si rimeaza in germana):
Chiar de sunt mic, inima mea e mare
Si sunt acolo multe sentimente:
Uneori sunt tare furios,
Alteori ma tem - apoi imi revine curajul.
Cand nu vreau ceva o spun cu voce tare!
Fericirea si tandretea imi incalzesc inima,
Arat deschis tot ce-mi place sau ce nu-mi place,
Nu ma tem sa fiu si slab si puternic!

Bravos, natiune!

Mai multe "maruntisuri"

Acum cateva seri, puiul meu drag mi-a zis pentru prima oara cu adresa "mama"!! Mi s-a extins inima cu vreo 3 universuri... De asemenea aseara l-a strigat si pe tati tot cu adresa "tata-tata". El pana acum nu spunea mai nimic daca era intrebat (n-am exersat cu el "papagaliceasca") si dealtfel e cam scump la vorba, nu zice mai nimic in afara de "ta", "da", gogo", "lalala", "tai-tai", "cai-cai" (whatever this means ;-))). Pentru mine este insa important ca intelege totul, TOTUL, atat in romana cat si in germana. E ceva, nu? Si oricum baieteii sunt mai inceti in dezvoltare ca fetitele si nici nu sunt atat de vorbareti... a se vedea si la maturitate ;-)

Aseara in schimb a invatat in 5 minute "gimme five". L-am lasat sa manance singur-singurel cu lingurita (adica il mai ajut, dar nu-i mai bag eu deloc in gura cu alta lingurita) si de fiecare data cand ii reusea fara sa dea pe jos ii intindeam mana cu palma ridicata si-i spuneam "gimme five". Imediat a prins spilul, pezevenghiul mic ;-)

In rest, caut in disperare gradinite pentru el in noua localitate unde avem de gand sa ne mutam in aprilie... De la 4 deja am primit raspunsuri negative: nu mai sunt locuri pentru cei de 2 ani, dar sa-l aduc la 3 ani (acolo sunt interesati, ca e obligatoriu si ei isi primesc banii de la statul german). Mai am 2 optiuni, caci la gradinite catolice nu vreau sa-l dau, asa ca dupa aceea incep sa caut in localitatile apropiate... Tineti-ne pumnii... ca eu cel mai tarziu in august trebuie sa reiau serviciul, altfel o bagam pe maneca financiar...

Eu completez de zor la formularele pentru cura aia "mama cu copilul", joi ma duc la doctorul de familie ca sa-i prezint situatia si sa-mi prescrie aceasta cura, apoi (dupa ce-mi aproba asigurarile medicale cura!!) trebuie sa fac demersurile ca sa gasesc loc la o clinica!! Sper sa nu ma apuce vara... desi vara la Marea Baltica... trebuie sa fie un vis... si in plus pana atunci poate mai am timp si motivatie sa mai slabesc vreo 10 kile acolo... da, Doamne...

Timp liber ioc. Ala pe care-l am il dedic scrapping-ului. Cand ma expulzeaza Bogdan din camera PC-ului, ma uit la serialele mele la TV... traiasca inregistrarile! In rest, alternativ intr-o zi fac mancare, intr-o zi bag rufe la spalat si calc (rar de tot), intr-o zi ma spal pe cap, intr-o zi mai merg la cumparaturi la magazinasul bio, nu-mi mai reusesc mai multe dintr-o data. Dar ce, imi tine cineva socoteala? Daca da, apai ala sa vina repede sa-mi spele geamurile...

P.S. Nici n-am apucat sa termin postarea si - cand sa-i dau jupanului junior fructul de dupa-amiaza - ma trezesc ca-mi zice "cocalu" = portocala, clar, nu?

A venit iarna si la noi

Te uita cum ninge-n ianuarie ;-)))

Cam asa arata iarna de la noi din casa.

Prima poza a fost facuta pe la ora 7 dimineata.

Parlamentul european nu se (mai) tamifluzeaza ;-)

Conform sursei de AICI, cica domnu' parlament european se cam trezeste la realitate si ar porni o ancheta asupra influentei concernelor farmaceutice in campania mondiala a gripei porcine, concentrandu-se in mod special asupra amplitudinii acestei influente asupra OMS-ului. A fost adoptata o rezolutie care solicita o ancheta, initiativa asteptata demult pt. a asigura transparenta publica asupra "triunghiului de aur" al coruptiei terapeutice dintre OMS, industria farmaceutica si cercetatorii universitari, care au compromis definitiv viata a milioane de oameni si au cauzat pana si moartea unora.

Motiunea a fost pornita de Dr. Wolfgang Wodarg (nu e prosti nemtii astia, totusi), presedintele Comitetului de Sanatate al Adunarii Parlamentare a Consiliului Europei. Wolfgang Wodarg este de profesie medic si epidemiolog (hopa, da' asta chiar a chiulit la cursurile intensive frecventate de duamna aia celebra de pe DC care-si duce dorul singura la ineptiile pe care le produce???) si el considera campania actuala de "pan(ic)demie porcina" a OMS-ului ca fiind cu adevarat "unul din cele mai mari scandaluri ale secolului".

In rezolutie se spune printre altele "In scopul promovarii medicamentelor si vaccinurilor brevetate impotriva gripei, companiile farmaceutice au influentat atat lumea stiintifica, dar si organismele oficiale responsabile pentru normele de sanatate publica, cu intentia de a alarma guvernele din intreaga lume care sa-si epuizeze bugetele de sanatate in strategii de vaccinare ineficace si de a expune inutil milioane de oameni sanatosi la riscul unui numar necunoscut de efecte secundare ale unor vaccinuri testate insuficient. Campania gripei aviare din 2005-2006 combinata cu campania gripei porcine par sa fi provocat foarte multe daune, nu numai asupra multora din pacientii vaccinati si a bugetelor de sanatate publica, dar si in ce priveste credibilitatea si responsabilitatea celor mai importante organisme internationale pentru sanatate."

Ancheta parlamentara se va ocupa de chestiunea "falsei pandemii" (oh, ce blasfemie, se rasuceste creierul lui xenocid cel putrezit demult in mormantul grandiozitatii ;-))) declarate in iulie 2009 de OMS in urma recomandarilor grupului sau de experti universitari (SAGE), grup din care este dovedit ca numerosi membri au legaturi financiare serioase cu GlaxoSmithKline, Roche, Novartis, aceeasi giganti farmaceutici care profita de productia de medicamente si vaccinuri netestate impotriva H1N1.*

Sa vedem ce iese si din asta, ca s-a cam facut doispe fara cinci si in curand ne suna dracu' ceasul la toti, in timp ce toti prostii si inconstientii se inghesuie sa-si suflece maneca la un brat pentru vaccinari si sa vanture cu celalalt brat bâta cu care sa le dea in cap acelora care inca isi mai folosesc propriul creier ca sa gandeasca.

_________________________
* Textul original complet aici: http://www.globalresearch.ca/index.php?context=va&aid=16667

Comunicat OMS

Comunicat OMS

Potrivit expertilor OMS, in viitorul apropiat lumea va fi cuprinsa de o pandemie de guturai elefantin african, de diaree si de gonoreea furnico-ariceasca din Rusia. Deosebit de ingrijoratoare pentru epidemiologi este amenintarea proliferarii tulpinilor australiene de schizofrenie a ornitorincului si de hemoroizi de tipul “mama Kangaroo”. Dar oamenii de stiinta cred ca virusul cel mai periculos este de departe cel al impotentei caprine, care, desi nu e o boala mortala, in mod fatal ameninta omenirea cu disparitia. 

Ca urmare a gripei aviare si porcine, ne vom confrunta cu boli cumplite, cum ar fi pojarul gandacului de bucatarie, guturaiul pisicesc, scolioza canina si diareea cetaceica. De asemenea, amenintarea sifilisului de popandau este mai puternica decat oricand.

Recunoasteti filmul?

... gata, a adormit... hai repede la baie... nu, stai ca acum m-a apucat alta nevoie... ok, hai, grabeste-te... gata, stai sa ma spal si eu... ai facut cald in camera?... da... unde e gelul, l-ai adus? ... da, uite-l aici... scoate-ti bluza... pai mi-e frig... hai, ca e cald aici... bine, hai ca m-am dezbracat, hai, salveaza jocul si iesi de la PC... hai , ca nu mai avem mult si se trezeste Mufitza... gata... muah, muah, muah... hmmm, se vede ca ti-e frig, arata apetisant... hei! nu pune mana aia de gheata pe sanul meu!... stai, atunci asa... o tin cu cotul... hai, da-te tu mai sus... hm, asa e bine... aoleu, fa-te mai mic, stai ca ma doare... ok, stai putin sa ma gandesc la un joc, la ce nivel ramasesem oare?... muah, muah, muah... stai, ca ma gadili... hai, ca e mai bine... aoleu, stop, carcel pe stanga... muah, muah, muah... da-te mai in dreapta... stai, ca mai trebuie gel... hm, asa e perfect........... daaaa! S-a meritat asteptarea, hm? Gata, hai, ajuta-ma sa ma ridic... hai repede la baie...

Gata, ati recunoscut filmul? E de scurt metraj si se cheama "Sexul la parintii de copil mic"...