Ne-am odihnit bine, ne-am simtit ca acasa (ba chiar mai acasa decat in noua casa ;-((), am fost zilnic pe coclauri.
Ne-am cumparat Oetztal Card si apoi am umblat de nebuni prin tot Oetztalul in fiecare zi, ca sa se renteze Cardul (cumparat cu 66€ si facut economii de vreo 40€ cu el). Am fost la Wellerbrücke, la Piburger See, la Sölden, la Hoch Oetz, la Obergurgl, la ghetarul Tiefenbach, la termele din Längenfeld, la Hochgurgl, la Hoch-Sölden, la Umhausen, la Kühtai etc. David era innebunit dupa telecabina ("leimbahn" = Seilbahn), din apa nu mai era chip sa-l scoti ("limbad" = Schwimmbad = piscina)...
Am avut si peripetii (am vrut sa ne intoarcem pe un drum forestier cu buggy-ul lui David si era drumul asa de abrupt in jos ca Bogdan abia mai tinea buggy-ul, tot aluneca pe pietricelele alea nenorocite, am facut o pauza ca sa doarma David si noi ne-am luptat cu mustele si albinele, ehe...), am fost si la strand, am fost si in parculetul din Sautens, ne-a vizitat si Mutti (care a mers cu noi in masina pe drumul catre Austria)...
A fost tare frumos, mai ca nu ne mai venea sa ne intoarcem acasa...
Care "acasa" nu ne prieste inca prea mult. Ne ucide zgomotul de la masini, zona este foarte zgomotoasa (trec zilnic cate 4-5 salvari si 2-3 masini de politie, de exemplu) si mai avem si diverse cutii de despachetat, inca nu ne putem simti acasa aici... Eu ma simt vinovata ca am insistat atata la Bogdan sa facem acest compromis si sa cumparam apartamentul desi nu eram 100% convinsi. Trebuia totusi sa ne fi mutat cu chirie si apoi sa cautam in liniste... dar eu atunci eram emotional fetita neajutorata care voia sa scape cu orice pret de stres, sa scape de presiune... nu mai suportam sa ma ocup de chestia asta si ma ucidea ca trecea timpul si stiam ca trebuie neaparat sa ne mutam pana la o anumita data... ma simteam legata de maini si de picioare si am actionat numai din perspectiva copilului neajutorat si naiv din mine... in speranta ca si de data asta ingerul meu pazitor va avea grija de mine... Ei, n-a iesit cum speram eu... si ma simt vinovata fiindca Bogdan si-a pierdut aproape toate economiile lui pentru acest pas pripit la care eu l-am fortat oarecum... Ce-i drept, si el era traumatizat in ultimul hal de dl. Sticla si a actionat tot pripit, obsedat sa nu mai avem niciodata proprietar la care sa mergem cu chirie si care sa ne poata sicana... Ei, asta e, acum incercam sa ne adaptam. Sper ca atunci cand vom avea fereastra aia cu izolare fonica sa putem dormi mai linistiti...
Am uitat sa relatez ca de ziua lui David ma astepta la posta o recomandata de la tata ... pe noua adresa. Dl. Sticla i-o daduse, dar - pentru ca nu prea va pricepeti la psihopati - sa va spun si cum a aflat-o (sursa fiind el insusi): in ziua mutarii, cica a urmarit camionul cu mobila ca sa afle unde ne-am mutat. Viata bate filmul, nu-i asa? Nu-i nimic, tata a trimis cateva carticele pt. David si un plic cu 50€. Daca el crede ca asa isi mai spala din pacate, se inseala. Dar macar cu iluzia asta sa ramana.
Hai sa va mai pun si niste poze, ca am avut reclamatii ca am pus doar una ;-))
Majoritatea vor fi pe blogul lui David, tre' doar sa le comprim, caci cu camera noua a lui Bogdan avem acum poze la 25 MB bucata... Jiisas!
La Wellerbrücke
In telecabina spre Hoch Oetz
La Hoch Oetz
La Hochgurgl
Racorit de picioare in lacul Piburg
La Kühtai
La Umhausen
Micul pastor la Obergurgl
Vaca face muuuh ;-)Asaaaa, si ca sa muriti de pofta, iata ce am comandat in prima seara la pizzeria din Sautens: astea erau pizzele mari (noi credeam ca alea mici erau portii de copii):
