Dialog despre David

Bogdan vrea sa aeriseasca si il intreaba pe David "Vrei sa aerisim?", la care Daviducul raspunde intr-o germana foarte condescendenta: "Eher nicht" (= mai degraba nu) ;-))

Bogdan: "Da, nu e motoric super dezvoltat, dar in schimb ii merg rotitele in cap de nu se poate..."

Eu: "Ei... lasa sa fie Hagi motoric super dezvoltat" ;-))

Starea vremii la narcisistii patologici

Cine citeste presa germana este probabil la curent cu cazul, de-acum celebru, Jörg Kachelmann.

Pentru cei care aud acum pentru prima oara acest nume, un scurt portret: elvetian de origine, 52 de ani, zodia Racului (ah, si cat de bine se incadreaza in profil ;-)))meteorolog de profesie si angajat al postului german ARD. Uitati-va la el, ce "normal" arata, ce inofensiv pare, ce sters si banal este (sau pare), ce figura aproape blanda... Asta ca sa nu va lasati inselati de aparente! Niciodata! Si pedofilii cei mai periculosi sunt la prima vedere cei mai inofensivi si "invizibili" barbati...

Tipul asta "inofensiv" a fost dat in judecata la inceputul lui 2010 de prietena lui, o moderatoare la radio pe nume Claudia D., sub acuzatia de viol si atac brutal cu un cutit. Colegii lui de la Meteomedia nu si-au crezut urechilor, multi credeau ca tipul era single... Claudia D. insa are dovezi ca a avut o relatie timp de 11 ani cu Jörg Kachelmann, foarte multi oameni i-au vazut impreuna, luau masa la restaurante italienesti etc. Pana si primarul din orasul respectiv spune ca stia despre relatia respectiva.

Ceea ce insa nu se stia pana la izbucnirea scandalului: 1999 este nu numai anul in care Kachelmann a cunoscut-o pe Claudia D., ci si anul in care a devenit tata. In octombrie 1999 i s-a nascut primul copil. Pe mama copilului, cunoscuta sub pseudonimul Denise W., o cunoscuse in firma lui, oficial ei se declara impreuna din 1999, dar se cunosteau inca din 1997. Jörg Kachelmann era pe atunci casatorit de peste zece ani cu Katja H. Este ca va incurcati deja in nume?

Inca in timpul casniciei cu Katja H., Kachelmann a intretinut in 1995 o relatie sexuala de mai multe saptamani cu scriitoarea Heike Nocker-Beyer. Ea stia ca nu e singura in viata lui si declara acum "Era un mic womanizer" (ah, ironia acestei expresii ;-))

Nasterea primului copil si casatoria ulterioara cu mama acestuia nu l-au impiedicat pe Kachelmann sa se vada cu Claudia D., dupa cum sustine ea si mai multi martori confirma. Claudia D. nu stia nimic despre sotie sau copii, ceea ce nu e de mirare considerand ca in 2004 Kachelmann s-a mutat cu sotia (se casatorise intre timp cu Denise W.) si cu cei (intre timp) doi copii in Canada... Desi intre Claudia D. si el se afla acum un ocean, ea inca ramasese cu convingerea ca Jörg si ea sunt impreuna.

Rolurile se schimba iar. Incepand cu 2009, o noua femeie semneaza felicitarile de Craciun ale lui Kachelmann, o anume Katia, "cea mai importanta femeie in viata lui Jörg Kachelmann". Colegii stiau, asta nu mai era un secret. Era insa un secret faptul ca Jörg Kachelmann se despartise abia in 2009 de Denise W. Era insa un secret faptul ca Jörg Kachelmann continuase sa se vada cu Claudia D. din Schwetzingen, care credea in continuare ca ea era "the one and only" in timp ce de fapt bietul domn Kachelmann isi impartea barbatia la 3 femei.

Viata lui era dealtfel o minciuna de la cap la coada, individul se pare ca a avut intr-o perioada pana la 7 amante concomitent (revista BUNTE are numele a 14 femei in total, dintre care 2 sunt cunoscute in mass media), fiecare in alt oras (el calatorea mult, cu firma lui meteo), fiecare credea ca ea este singura lui prietena si viitoarea doamna Kachelmann, el le numea doar "scumpo" sau "comoara mea" ca sa nu le incurce numele, avea mai multe mobile si blackberry-uri, trimitea in unele seri cate 14 SMS-uri cu textul "Noapte buna, pustoaica mea", ce mai, era mai organizat ca Obama si expresia "viata dubla" nu descrie nici pe departe realitatea acestui "mic womanizer"...

Asta ar fi partea concreta, dovedita a scandalului. Acum, la chestia cu violul se cam reduce totul la "he said, she said"... care e mai credibil, care nu se incurca in fata avocatilor si a judecatorilor, care are nervii de otel? Si tot asa. Doctorita de la clinica din Heidelberg, care a controlat-o pe Claudia D. dupa seara cu presupusul viol, a declarat ca avea deja hematoame pe interiorul pulpelor, asemanatoare cu cele pe care le vede de obicei la alte victime de viol. Avocatul apararii sustine ca Claudia D. si-a produs singura acele hematoame. Psiholoaga cu expertiza a constatat ca martora nu este din cale-afara de consistenta in relatarile ei, dar asta se poate datora si traumei suferite. Politista care i-a luat depozitia initial a spus ca femeia tremura din tot corpul, isi infigea permanent degetele in carne, avea o privire terorizata si tresarea din orice... Faptul ca a spus si cateva minciuni (de exemplu despre cum a aflat de existenta altor femei) este de asemenea uman si normal.

Kachelmann pe de alta parte este un narcisist patologic de manual: "simpatic", dezarmant, sarmant, alunecos doar atat cat sa nu dea de banuit celor care nu se pricep deloc la oameni... Dar cum se explica faptul ca in seara respectiva a avut nevoie de doua ore si jumatate pentru a ajunge din Schwetzingen in hotelul lui din Frankfurt-Mörfelden, cand drumul respectiv se face de obicei in 45 de minute? Oare seara nu a fost mult mai "dramatica" decat a descris-o el: "sex, apoi spaghetti si televizor"??

(Citesc chiar azi ca procuratura din Mannheim mai are o martora pentru un alt caz de violenta sexuala din partea lui Kachelmann, din ianuarie 2010. E vorba de o femeie care lucreaza pentru televiziunea elvetiana si care nu doreste sa depuna marturie in Germania. Ramane de vazut daca o vor audia in Elvetia, caz in care s-ar putea sa i se deschida lui Kachelmann si acolo un proces, in patria-muma...)

Chestia este ca aceasta Claudia D. a aflat cumva, candva, despre existenta altei (altor!) femei si in seara (presupusa a) violului l-a confruntat pe domnul meteo. Ei, pentru mine aceasta confruntare este punctul crucial al ridicarii nivelului de credibilitate al femeii.

Ce se intampla cu narcisistii patologici cand se destrama panza pe care au asezat-o cu atata maiestrie pe ochii celor din jur si sunt aratati in plina lumina a narcisismului lor? Isi pierd controlul in totalitate.

Intr-un caz asemanator de viata dubla, un sot si tata de familie isi construise intreaga existenta pe minciuna ca este doctor, se ducea in parcuri si citea ziarele in perioada cat ar fi trebuit sa fie la servici, isi escrocase atat parintii cat si socrii cu afaceri banoase, cu investitii false, apoi si-a ucis socrul cand acesta i-a cerut o parte din bani pentru a face o croaziera cu sotia lui, iar cand adevarul a iesit la iveala complet, acest sot si tata iubitor a luat o pusca si si-a impuscat sotia si ambii copii. Caz real. Din aceasta perspectiva, reactia de care e acuzat Kachelmann (ca a amenintat-o cu cutitul pe Claudia D. si a violat-o) mi se pare foarte credibila.

Sa nu uitam ca violul in sine nu este un act primordial sexual, asa cum s-ar crede la prima vedere, ci este un act de violenta exprimata si accentuata prin sex, este un act de demonstrare a puterii, de recapatare a controlului asupra unei situatii de criza, un act de umilire a persoanei violate...

In concluzie, eu inclin s-o cred pe Claudia D.

Looking for his soulmate

- un afis pus la metroul din Frankfurt -

"Hello, tu esti japoneza care pe 12 noiembrie 2010 se intorcea din Tokyo cu bagaje multe. Eu sunt chinezul cu care ai avut o conversatie in S-Bahn de la aeroport pana la gara principala. Am vizitat amandoi castelul din Marburg si ne-a placut.

Ne-am intretinut foarte placut in S-Bahn si eu nu am avut din pacate inspiratia de a-ti cere numarul de telefon inainte de a fi coborat din tren. Sper sa am noroc si tu sa poti citi anuntul meu si sa ma cauti la http://www.nihonjin.de/ ca sa ne putem cunoaste mai bine."

Bafta, Chuhao, sa-ti (re)gasesti jumatatea!

Quote

"Do you know how to create a disturbed personality?
Constant criticism and lack of affection.
Works like a charm."

- Dr. Cal Lightman in "Lie to me"-

Vacuum stiintific

Haideti sa va mai dau o bomboana acra cu gust de Big Pharma...

Urmatorul articol e tradus din revista Spiegel din ianuarie 2011.

* * * * *

Vacuum stiintific

- Absolut inutil si potential periculos - acesta este verdictul expertilor despre un medicament administrat in cazuri de urgenta. Un caz plin de falsificari reveleaza cum a fost infrumusetata in mod intentionat efectivitatea unui medicament -

Indiferent daca e vorba de cadere de tensiune, un cap spart sau pierdere de sange - aproape instinctiv orice medic de urgenta apeleaza la canula de perfuzie. Aproape orice eventualitate de urgenta este tratata intai si intai cu o perfuzie.

Adesea ceea ce se afla in punga de perfuzie este HES (plasma artificiala cu numele hidroxietil amidon). Daca e sa dai crezare unei statistici recente, e vorba de un adevarat medicament-minune: aproape 70% (saptezeci la suta!!!) din personalul medical intervievat cred ca HES imbunatateste prognosticul de supravietuire la oamenii grav bolnavi si la cei raniti. In ultimii 5 ani, aproape 40% din cei intervievati au inceput sa foloseasca exclusiv perfuziile cu HES.

La fel precum proteinele din plasma leaga lichidul si il pastreaza astfel in vasele de sange, HES este menit sa stabilizeze circuitul sangelui - in cazuri de accidente grave sau operatii serioase sau septicemie etc. Drept urmare, sticlele sau pungile cu HES nu lipsesc din nici o salvare, din nici o sala de operatie, din nici o sectie de reanimare. Cu Voluven, un produs HES al firmei Fresenius Kabi, au fost deja tratati peste 30 de milioane de oameni!

Dar pe ce se bazeaza de fapt reputatia acestui medicament ca "medicament-minune"? Revista de specialitate Anesthesia & Analgesia a inceput sa cerceteze aceasta tema - cu un rezultat uimitor: nu exista practic nici un fel de studii de valoare, iar cele putine care exista ii atribuie medicamentului HES o efectivitate care este doar minimal mai mare decat aceea a solutiei saline. Cu atat mai grave sunt insa efectele secundare: in special blocajul renal, sangerari interne si o mancarime care dureaza ani de zile sunt numite in lista de efecte secundare.

Exista chiar argumente in favoarea faptului ca HES, administrat in doze mari, inrautateste prognosticul de supravietuire la bolnavii grav, mai ales la cei cu septicemie; de asemenea, alte studii arata ca HES le poata dauna in mod direct si celor cu traume craniene. Nu exista absolut nici un fel de dovezi stiintifice ca noile produse HES ar fi mai bune decat cele vechi. (exact ca si cu vaccinurile, my dear friends! - nota trad.)

Rezumatul unuia din autorii lucrarii de cercetare despre HES (Konrad Reinhart, director al clinicii de anesteziologie si terapie intensiva a clinicii universitare din Jena) suna asa: "HES este, conform cu studiile actuale, un medicament absolut inutil si potential periculos".

Ca la manual arata cazul HES cum un medicament se poate afirma in practica medicala fara ca efectivitatea lui sa fie vreodata dovedita stiintific fara umbra de indoiala. Firmele producatoare au invocat sistematic efectivitatea produsului lor, pana cand imaginea frumoasa a unui HES sigur, efectiv, indispensabil si salvator de vieti s-a ancorat in constiinta medicilor.

A fost nevoie de scandalul legat de anestezistul Joachim Boldt pentru ca lumea de specialitate sa tresara speriata. Ca director al clinicii Ludwigshafen, Boldt incasase ani de zile bani de la toti producatorii importanti de HES pentru conferinte si pentru executarea unor studii. Boldt a publicat aproape 70 de lucrari pe tema asta si mai toate cu evaluari pozitive.

Boldt este un orator excelent si un prieten al adevarurilor simple. Angajat de industria farmaceutica, el a expus aceste "adevaruri simple" la nenumarate seminare si congrese medicale; in prelegerile lui, el a vandut cu maiestrie in fata a sute si poate mii de medici basmul unui HES de calitate indubitabila.

In toamna lui 2010, Boldt a fost insa in sfarsit demascat ca falsificator - iar odata cu el s-a impiedicat si mitul HES. Imediat, clinica l-a dat afara pe Boldt, dupa ce banuielile incepusera sa se inmulteasca. Intre timp iese la iveala ca Boldt avea in Ludwigshafen un intreg laborator de falsificare.

Nu numai ca in urma cu un an Boldt a condus un studiu despre HES fara acordul pacientilor si al Comisiei Etice, a falsificat semnaturile celorlalti autori si foarte probabil si mare parte din rezultate. Acum i se mai reproseaza de catre redactorul sef al revistei Anesthesia & Analgesia ca deja in 2002 el manipulase rezultatele unor studii pentru ca versiunea mai noua a unor produse HES sa arate mai bine decat cea veche.

O comisie formata de clinica Ludwigshafen impreuna cu un anestezist angajat special in acest scop urmeaza sa verifice minutios si alte studii suspecte ale lui Boldt. Procuratura din Frankenthal si-a inceput si ea ancheta pentru falsificare de acte si posibila violare a legii medicamentelor.

Totusi, cum a fost posibil ca infuziile cu HES sa patrunda in practica medicala? Firma producatoare B. Braun Melsungen a verificat din nou documentele despre produsele HES proprii si a ajuns la concluzia ca evaluarea beneficiu-risc nu s-a schimbat. Si Fresenius Kabi ramane la convingerea ca produsele sale HES indeplinesc cerintele de efectivitate, calitate si siguranta. Amandoua firmele sustin ca produsele lor HES au fost supuse unor teste clinice de amploare inainte de a fi lansate pe piata.

In realitate, primele produse HES au fost lansate pe piata germana cu 35 de ani in urma - fara a fi supuse standardurilor medicale de astazi! De atunci au mai aparut nenumarate produse HES - dar nici unul nu a parcurs procesul complet de admitere. "Toate admiterile de produse HES noi se bazeaza inca pe datele vechi din anii '70", explica Rembert Elbers, seful sectiei de specialitate din Institutul Federal de Medicamente si Produse Medicale. "Toate sunt doar putin imbunatatite cu studii interim si literatura mult citata".

In acest vacuum stiintific, Boldt a fost pentru industria farmaceutica instrumentul perfect care sa creeze o fatada asa-zis stiintifica pentru propagarea produselor lor: ambitios, avid de bani si fara mari scrupule.

Boldt si-a inceput primele studii despre HES la clinica universitatii din Gießen. Intre medicii tineri de acolo, marele tel declarat era de a castiga multi bani. "De la un milion in sus incepe omul" - asta era deviza. Se salutau cu "Sieg, heil und fette Beute" (Victorie si punga groasa). Porecla lui Boldt era "Dirty Harry".

In 2004 procuratura din Gießen a deschis ancheta impotriva a 11 doctori, printre care si Boldt. Erau banuiti ca facusera experimente pe pacienti sedati si narcotizati, fara a fi obtinut in prealabil acordul acestora. In aceste experimente (in care intotdeauna erau folositi pacienti de la asigurarile medicale "normale" si nu cele private!), narcozele erau prelungite inutil si se administrau medicamente in doze mari acolo unde nu erau necesare. Doi pacienti au murit, unul din ei din cauza de sangerari interne dupa administrare de HES.

Despre majoritatea experimentelor nu s-au mai gasit documente. Un caz unde a putut fi dovedita vatamarea corporala era deja prescris. In final ancheta a fost inchisa fara a se ajunge la vreun proces. "Eram convinsi ca acolo nu iesise fum fara foc", spune procurorul de atunci Reinhard Hübner. "Dar nu am putut aduna destule dovezi".

La ancheta din Gießen, Boldt nu era suspectul principal. Cu toate acestea, procuratura Frankenthal a luat acum legatura cu procuratura Gießen si spera sa aduca astfel si mai multa lumina in cazul actual. Boldt nu a putut fi contactat inainte de publicarea acestui articol, pentru o luare de pozitie.

Ancheta din Gießen nu i-a afectat pe atunci reputatia. Nimeni nu s-a indoit vreodata de datele lui. Ele au fost citate de nenumarate ori si au aparut in documentele de admitere oficiala pe piata ale produselor respective, ba chiar au aparut si in renumita si respectabila revista "Cochrane Reviews", care este cunoscuta pentru calitatea stiintifica de mare nivel. (Mai cunoastem cazuri din astea si cu vaccinurile! - nota trad.)

Boldt a reusit sa patrunda si intr-un cerc de lucru al Camerei Federale a Medicilor care se ocupa de formularea recomandarilor pentru medici. Tocmai el a formulat modul de folosire al albuminei, redactand un verdict nimicitor pentru acest produs care face concurenta produselor HES, avand grija in schimb sa laude permanent produsele HES.

Intre timp, Camera Federala a Medicilor a retras din circulatie acele recomandari, care urmeaza a fi modificate. Reinhart, cel care a scos la iveala toata inselaciunea, declara: "Acum, prin cazul Boldt, poate se trezesc la realitate oamenii si inceteaza sa mai creada in basmul cu medicamentul minune HES".

* * * * *

Acesta este inca un exemplu DE MANUAL despre inselatoriile, falsificarile si coruptia care domnesc in domeniul medical unde ajung bratele caracatitei numita industria farmaceutica. Va doresc sa nu aveti nevoie prea curand sa ajungeti pe mana unor asemenea oameni, care nu se dau inapoi de la nimic pentru profiturile lor si pentru care o viata de om nu inseamna absolut nimic.

O zi din viata mea de mamica

Vreau sa incep anul nou cu o postare frumoasa, despre preaplinul sufletesc al starii de mamica si cum decurge o zi normala pentru mine.

Diminetile mele incep tarziu, fiindca ma culc de obicei dupa 1 noaptea si sunt rupta de oboseala, ma trezeste de obicei David intre 9 si 10 ... Cand ma bag noaptea in pat, uneori el se trezeste putin, se foieste, gangureste sau emite plescaitul ala dulce care imi incalzeste inima, apoi imi cauta mana, mi-o ia, incepe sa se legene putin sau alteori vine la mine pe brat si asa adormim amandoi...

El fiind un mic cameleon, ma simte pe mine si uneori, cand eu dorm beton dimineata, doarme cot la cot cu mine chiar pana la 11 ... Ii aud apoi ganguritul cand se trezeste, il simt cum se intinde cu voluptate, moment cand eu ridic patura mea si intind bratul, iar el vine si se mai ghemuieste la pieptul meu cateva minute dulci, in care eu de obicei atipesc din nou (uneori chiar adormim mai departe asa) ... As vrea sa inghet undeva in timp clipele astea atat de pretioase, de care incerc sa-mi umplu sufletul in fiecare zi, sa-mi fac o rezerva pentru ziua cand el va incepe sa doarma singurel in camera lui (zi pe care o vreau tot mai indepartata).

Dupa aceea incepe sa ciripeasca ... si nu se mai opreste ... Apoi vine spre mine si spune cu vocea lui subtirica si dulce "Hallo Mama, gehdir ok?" (geht's dir gut? = esti bine, totul ok?). Din clipa aia nu mai am voie sa ma intorc cu spatele la el, se apleaca si ma pupa pe obraz, apoi imi comanda "Jetzt runtergehen!" (= acum da-te jos din pat!). Nu am de ales. Ma ridic din pat, iau sticla de lapte pe care in fiecare dimineata devreme i-o pregateste Bogdan lui David si pe care eu apoi ca prin somn o pun pe jos langa pat, dupa ce David o goleste... Ma duc la baie si ma imbrac repede, in timp ce-i dau raportul ce fac si unde sunt si ca vin imediat la el, sa-l scot din sacul de dormit. Uneori ma asteapta, alteori se da jos cu sac cu tot si vine pâsh-pâsh pana la usa dormitorului razand, iar eu incep sa rad in hohote cand il vad din baie...

Il schimb de pampersi si il imbrac, chestie la care in ultima vreme trebuie sa negociez la nivel tot mai sofisticat fiindca a intrat si el in perioada lui "nu, nu si nu"... Eu am rabdare cat Everestul la chestii din astea, drept pentru care si el coopereaza. Ii respect dreptul de a ma refuza sau de a vrea altceva, dar in acelasi timp ii explic de ce trebuie sa facem lucrurile asa cum zice mama, iar in plus uneori ii mai fac si lui pe plac, cand se poate, ca sa vada ca nu sunt rau intentionata ;-) Deocamdata nu ma tem de "the terrible twos" sau de "Trotzalter", cum definesc englezii si nemtii aceasta perioada absolut normala, de definire si afirmare a personalitatii copilului. Mie imi pare bine ca incepe sa vrea sa se impuna si el, e cel mai normal lucru din lume si ma bucur ca pot gestiona bine totul...

Mai nou David a devenit curios sa vada ce tot curat eu in pampersii lui si zice "Kaka kukn" (= Kaka gucken = Sa vad caca), asa ca ii arat ce produce ;-)) si ii explic ca toata lumea face caca si ca o parte din ceea ce mancam iese din nou afara sub forma de caca... Ma tot gandeam cum sa procedez ca sa-i transmit ca totul e normal si nu are de ce sa-i fie rusine, insa dupa o discutie cu Elfriede pe tema asta am inteles ca normal este de fapt sa-i fie rusine, este o faza normala si chiar necesara in evolutia lui, sa inteleaga ca zona genitala este ceva 100% intim, care-i apartine doar lui, ceva care trebuie protejat si deci oarecum ascuns... Elfriede mi-a explicat ca aceste sentimente de jena si de rusine sunt printre altele unul din factorii importanti care ii ajuta pe copii sa isi afirme granitele personale si nu se lase abuzati mai tarziu. Bun... am mai invatat ceva...

Dupa ce il schimb il mai las sa se joace putin cu masinutele si cu smecheriile lui (de care e plina casa, fiindca atat eu cat si Bogdan nu ne mai putem opri din cumparatul jucariilor), dupa care mergem la micul dejun. Eu imi fac o cafea, uneori mancam cornuri sau chifle cu stafide, alteori mancam chifle cu unt si miere...

Dupa micul dejun fie iesim la parculet (daca vremea e ok) , fie il las in mai multe etape cate putin la TV, ca sa-mi fac si eu de cap la computer cu scrapping-ul meu... Intre timp mai rasfoim o carticica impreuna, ne mai jucam cu mingea, ne mai alergam prin casa, il mai gadil si-l mai invartesc prin aer (el e avionul!) etc.

La pranz ne uitam impreuna la Mickey Mouse (e deja traditie, din cand in cand strigam amandoi prin casa "Oh, Toodles!! Oh, Toodles"), apoi mancam de pranz, cel mai des paste cu legume sau risotto cu legume (si mananca baiatul meu la greu ciuperci, broccoli, spanac etc., nu ma pot plange), la 2 zile papa si carnita, cam o data pe luna ne regalam si cu cartofi prajiti cu oua si castraveciori acri ;-)) Nu-i (mai) place pateul de ficat, de asemenea de sarbatori am constatat ca nu-i plac nici sarmalele, nici salata de boeuf... Nu-i bai, nici noua nu ne placeau la varsta lui... Ce ma mira pe mine este ca nu-i prea mai plac in general cartofii, in schimb mananca bine paste si orez... O fi pe jumate italian si pe jumate chinez si mi l-or fi schimbat la nastere? ;-)

Dupa masa de pranz avem iar fiecare program de voie, el vine la mine cand are nevoie de tandreturi sau de joaca, iar in rest se joaca frumos langa mine cu masinutele lui sau, mai nou, cu garajul adus de Mos Craciun, care ocupa aproape o juma' din camera lui ;-))

Seara vine si tati si il ia in primire, se joaca impreuna tare foarte frumos (ca baietii), imi creste inima cand ii aud razand si alergandu-se prin casa sau cum Bogdan il mai ridica si il intoarce cu capul in jos, iar David rade de se prapadeste... Seara de obicei David mananca impreuna cu Bogdan (paine cu unt si gem sau cu cascaval sau cu icre rosii sau cu putin iaurt natural), iar eu mananc mai tarziu si ceva mai putin, de obicei la computer. Oh, da, stiu pe de rost din toate cartile de psihologia copilului bla-bla-ul despre cat de importante sunt mesele de familie, sa stea cu totii la masa ca sa celebreze timpul petrecut impreuna (!), dar eu cred ca multi insista pe religia asta ca fiind absolut necesara doar fiindca altfel probabil nu-si petrec destul timp valoros cu copilul si se simt vinovati si incearca sa compenseze ceva, ori la mine e altfel, eu nu am nevoie de timp calculat petrecut cu copilul intr-un anume cadru fix. Eu cred ca e ok si sa se manance impreuna si sa nu se manance intotdeauna impreuna.

De exemplu, imi aduc aminte ca si la mine in familie se manca neaparat in grup, adica eu si tata ne asezam la masa in bucatarie in timp ce mama mai avea de fumat jumatate de tigara si imputea tot aerul din bucatarie, apoi tata hapaia totul in 5 minute si se ridica de la masa exact cand mama se aseza, apoi tata se ducea in baie ca sa-si curete nasul cu apa sarata (si nu va pot descrie indeajuns de realist zgomotele scarboase pe care le scotea cand isi scuipa flegmele, in timp ce eu inca nu terminasem de mancat), era o atmosfera "de vis" la mesele noastre de familie, asa ca retrospectiv ma gandesc ca poate ar fi fost mai bine pentru mine sa fi mancat singura, pe balcon eventual... Relatia disfunctionala pe care o am cu corpul meu prin alimentatie (mai bine zis prin dependenta de ciocolata) nu se datoreaza in nici un caz ritualurilor de masa, fie ca mancam impreuna cu parintii, fie ca nu. Lipsa de respect fata de propriul corp si propria sanatate, ignorarea adevaratelor nevoi, apelarea la surogaturi pentru a umple un gol sufletesc, toate astea sunt consecintele lipsei de iubire de la parinti, nu a mancatului intr-un cadru neadecvat... Sa fim seriosi... Cand o relatie este busita, nu te poti minti ca o salvezi aranjand ritualuri fixe cu stat la masa fata in fata, eventual la o lumanare, si mancand impreuna. Asta nu repara nimic, nu compenseaza lipsa de intimitate adevarata dintre oameni.

In fine...

Dupa masa de seara ne apropiem de ritualul de nani. David se mai joaca, alearga prin casa, merge cu bobbycar-ul... uneori mai sta la tati in brate si se uita amandoi la cate un reportaj pe National Geographic... Cand se apropie ora de culcare, incepem iar negocierile: "David, te mai joci 5 minute si apoi gata... mergem la nani, da?". Cand ii amintim chestia asta, zice singur "Munuten pilen..." (= Minuten spielen = minute joaca), e atat de scump de ne vine la amandoi sa radem si nu ne lasa inima sa-l luam inca la nani... Cand il luam, la inceput plange si se zbate, daca il ia Bogdan incepe sa strige "Mami, mami!!", daca-l iau eu incepe cu "Papa! Papa!!"... Eu ii explic calma ca e noapte, e intuneric, ca toata lumea face nani, ca a doua zi o sa ne jucam si mai frumos, ca o sa mergem iar tai-tai, in fine, o gramada de tactici de moment, care - Doamne-ajuta! - deocamdata functioneaza ireprosabil... Dealtfel, nu imi voi pierde niciodata convingerea ca daca-l tratez cu iubire si cu respect, David va coopera intotdeauna!!

Il iau in bratica si-l pun pe comoda de infasat, il schimb, in timp ce povestim cum a fost ziua, recapitulam tot ce am facut, ce am vazut etc. Apoi mergem la baie sa ne spalam pe dintisori; cand mai are momente de refuz ii explic ca toata lumea se spala pe dintisori, ca daca nu se spala o sa vina Baktus si Karies (= bacteriile si cariile) si o sa-i cada dintii si n-o sa mai poata sa manance, ii spun ca e important sa avem dintii albi si frumosi (cu toate ca eu sunt un exemplu jalnic, cu inceputul meu de parodontoza), iar el de fiecare data sfarseste prin a coopera, iar eu in final ii multumesc ca m-a ajutat si a tinut dintii cum trebuie ca sa-i pot spala ca lumea...

Dupa aceea urmeaza un mic ritual de joaca: eu il tin in brate, deschidem dulapul de la baie si el scoate cele doua clepsidre si incepe sa se joace cu ele, le intoarce pe toate partile si urmareste fascinat cum se scurge nisipul prin ele. Apoi stinge lumina si mergem in dormitor. Il bag in sacul de dormit, ii mai dau o data sa bea apa, apoi ne bagam in pat. De vreo cateva luni are din nou nevoie sa stea cineva cu el pana adoarme, imi spune direct "Mama hier bleiden" (= Mama hier bleiben = Mama sa stea aici). Eu stau pe spate si el vine si se lipeste de mine, cu capul pe umarul meu... Apoi se intinde pe o parte, cu fata la mine, imi ia mana si incepe sa se joace cu ea, sa-mi miroasa degetele (e sensibil olfactiv ca si taica-su, care ma amusina mereu in "tineretile" noastre involburate ;-)), apoi mi-o intoarce pe toate partile, uneori mi-o si pupa, moment in care inima mea se topeste de tot... La un moment dat se pune pe burtica si cere "Massage", cum l-a invatat tati ;-) Ii fac un masagel (cred ca mai mult ii dau Reiki) si il simt cum se linisteste si incet-incet il ia somnul... Uneori dureaza 20 de minute tot ritualul, alteori e inca treaz si are chef de joaca, asa ca incepe sa ceara gadilaturi, vine aproape de fata mea si face grimase ca sa ma faca sa rad, iar eu ii intru in joc si asa mai petrecem impreuna vreo jumatate de ora de tandreturi care pentru mine valoreaza aur curat!

Lasand la o parte toate problemele, depresiile, crizele, suferintele mele personale, care nu au absolut nici o legatura cu David, nu as vrea sa schimb absolut nimic din ceea ce sunt si ce am acum. Sunt fericita si multumita si implinita cu acest mic bulgaras de viata pe care mi l-am dorit cu atata ardoare si cu care am fost rasplatita dincolo de cele mai fantastice visuri ale mele, nu as mai vrea si nu as mai putea sa traiesc nici o milisecunda fara el!! Este o incantare de nedescris in cuvinte sa-l vad cum creste, cum rade, cum se joaca, cum incepe sa inteleaga viata, cum ii stralucesc ochii si cum se bucura de orice fleac, cum e prietenos si vorbaret oriunde ne-am duce, cum infloreste pe zi ce trece, cum radiaza vitalitate si fericire neumbrita!

Iti multumesc, Daviducule scump si drag, ca ai venit in viata mea!