Porcu' a mai zburat si in 1976

In 1976, in urma imbolnavirii si mortii unui soldat pe nume Lewis, presedintele Gerald Ford a ordonat vaccinarea in masa a populatiei americane pe baza sfaturilor expertilor care ii spusesera ca SUA se confrunta ca un virus la fel de mortal ca acela al gripei spaniole din 1918. [Pe vremea aia era suficient un deces si oamenii puteau fi prostiti cu amenintarea unei epidemii. Acum e nevoie de cateva zeci de morti (de pneumonie, de complicatii ale oricarei forme de gripa, nu conteaza) si mass media face restul.]

S-a inceput cu vaccinarea in masa in octombrie 1976. In decurs de saptamani, au aparut primele cazuri ale sindromului Guillain-Barré la persoanele vaccinate. Dupa 2 luni se inregistrasera 500 de cazuri, peste 30 de oameni au murit. Dupa un scandal imens si o scadere vizibila a disponibilitatii populatiei fata de vaccinare, autoritatile au stopat abrupt programul de vaccinari in decembrie 1976. Pana atunci, se facusera cu vaccinarea respectiva deja 135 de milioane de dolari (cam 500 de milioane in banii de azi).

In final, 40 de milioane de americani au fost vaccinati si ... nu a existat nici o epidemie. Cand virusul a fost analizat ulterior cu metode mai avansate dpdv tehnic, s-a constatat ca nu era nici pe departe atat de periculos precum cel din 1918, cu care fusese comparat. Singurul mort de pe urma acestui virus a fost deci doar soldatul Lewis. Mai multi oameni au murit din cauza vaccinarii.

Am curaj sa pariez pe tot ce am (nu ca as avea mult) ca in max. 6 luni nimeni nu va mai pomeni de epidemia gripei porcine, decat pentru a o scoate candva ca pe o sperietoare din sertar (impreuna cu gripa aviara, cu SARS si altele la fel) pentru a crea din nou panica, atunci cand va aparea o noua gogorita la orizont. Cu gogoritele astea se fac bani grei, asa ca pe viitor vom tot avea regulat cate un risc de noi si noi epidemii... cam la aceleasi intervale la care se va considera ca lumea a uitat de ultima fraierire in domeniu.

* * * * *

La noi noptile sunt tot mai grele. La David se anunta si al doilea dinte de sus si asta se traduce nu numai prin "treziri multe si dese - cheia marilor succese", ci si prin diverse manifestari proaspete, cum ar fi faptul ca nu mai vrea sa adoarma decat plimbat sau ca se suceste si se rasuceste toata noaptea, doarme pe burta si din cand in cand se ridica in maini si plange si abia se potoleste cand il iau langa mine... La fel dupa-amiaza, nu mai vrea sa adoarma singur deloc, el care inainte adormea fara probleme. O fi anxietatea de separare... nu stiu...
In orice caz, eu fac in continuare ce-mi dicteaza instinctul si ma adaptez la nevoile lui. Uneori e greu, fiindca trebuie sa ma lupt cu Bogdan, care imi vine cu tot felul de pareri si sfaturi de la colegii lui de servici (nemti si barbati, ce sa spun!), care sustin ca ai lor copii - mai sa fie - dorm toti fara probleme in paturile lor... Daca solutia este sa-l "educam" pe David lasandu-l sa planga, eu zic PAS! Continuam ca si pana acum, cu Bogdan in camera cealalta (macar acolo poate dormi fara intreruperi). Cand implineste David 1 an, vom incerca metoda Gordon. Sau poate reusim in concediu sa-l convingem sa doarma in patutul lui fara probleme (de pe 24 mai plecam pentru o luna in Austria si apoi in Italia). Sa vedem.

In alta ordine de idei, am citit in revista Eltern o chestie foarte interesanta referitor la ideea de joaca la copii: tot ce pleaca de la copil este joaca, tot ce pleaca de la adult este doar ocupatie.