Nu mai otraviti copiii cu vaccinuri!

OK, inainte de a disparea din blogosfera timp de 4 saptamani pe motiv de concediu, mai scriu cateva chestii despre subiectul meu preferat la ora actuala: dogma vaccinarii.

Grafice: Tusea convulsiva (Pertussis - in Elvetia si Germania), difteria (Diphterie), pojarul (Masern). Cred ca din toate graficele se vede clar cum rata mortalitatii era in descendenta masiva cu muuuult inainte de introducerea vaccinurilor. Ca atare, minciuna cum ca vaccinarea ar fi eradicat asemenea epidemii nu sta in picioare.

La tetanos nu exista grafice, acolo oricum nu exista epidemii fiindca nu e contagios, in plus numai ranile lipsite de oxigen se pot infecta cu bacterii de tetanos, deci un scenariu total nerealist, in combinatie cu teoria si mai nerealista ca, in conditiile cand nu se dezvolta imunitate naturala prin imbolnavirea de tetanos, ar putea oferi imunitate vreun vaccin (!). Ceea ce face in schimb vaccinul antitetanos este sa afecteze grav sistemul imunitar, cauzand sau declansand bronsite peste bronsite si otite peste otite sau chiar pneumonii.

Iar despre poliomielita, una din cauzele epidemiilor pare a fi introducerea pesticidelor. Daca intrati pe linkul asta, mai gasiti un grafic care demonstreaza ca si in Australia epidemiile de polio erau deja pe duca atunci cand au fost introduse vaccinurile, iar in SUA si Anglia rata mortalitatii descrescuse deja cu 47%, respectiv 55% tot inainte de introducerea vaccinurilor.

Alt fapt notabil: Jonas Salk, inventatorul IPV, a declarat in fata unui subcomitet al senatului american ca aproape toate epidemiile de poliomielita dupa 1961 au fost cauzate de vaccinul oral anti-polio.

Alt fapt notabil: The Journal of Infectious Diseases a publicat in 1991 rezultatele unei actiuni majore de eradicare a poliomielitei in America de Sud intre 1985 si 1989. In decurs de 4 luni, se inregistrasera deja 350 de cazuri de paralizie de natura poliomielitica. S-a luat decizia reformularii vaccinului. Logic: epidemia izbucnise printre cei vaccinati, caci altfel nu s-ar fi apucat baietii de modificarea vaccinului!

Apropo de eradicare, oare ce vaccin a eradicat ciuma bubonica? Ups, iata ca pentru asta nu au mai avut timp sa inventeze nici un vaccin si totusi ea a disparut, ca toate celelalte epidemii.

Mi se pare mult mai logica si plauzibila ipoteza ca toate aceste boli au disparut datorita conditiilor imbunatatite de viata. Vaccinurile sunt atacuri asupra unui corp sanatos si nu fac decat sa compromita imunitatea. Nu exista studii care sa compare pe vaccinati cu nevaccinati si sa constate care sunt mai sanatosi. In schimb, ca un surogat, se face testul anticorpilor. Dar prezenta anticorpilor nu dovedeste imunitatea, ci doar reactia organismului la atacul vaccinarii. Exista oameni cu anticorpi care fac boala si oameni fara anticorpi care nu o fac. In plus, declaratiile oficiale se si contrazic: la majoritatea bolilor infectioase prezenta anticorpilor in numar mare e vazuta ca semn de imunitate, pe cand la SIDA un numar mare de anticorpi este interpretat ca o boala fatala. E clar ca microbii sunt sau pot fi in continuare peste tot, dar un organism sanatos nu contracteaza boala spre deosebire de un organism slabit prin vaccinare sau tratamente agresive cu antibiotice.

Inainte de a va vaccina si revaccina copiii, retineti bine ce se gaseste printre altele in vaccinuri:

- Formaldehida, mercur(2) si compozitii de aluminiu,
- Fenol (acid carbolic), borax, metanol, coloranti,
- Acetona (solvent, decapant), dezinfectant, glicerina,
- Anticongelant, MSG si mai multe alte otravuri in plus, cu atat mai toxice cu cat sunt injectate,
- Tesuturi ale organelor de animal si sange (germeni de maimuta, vaca, porc, oaie, caine, etc.),
- Virusi din animale contaminate3 (SV40, care cauzeaza cancer la om),
- Celule de fetus uman avortat, proteine straine cu molecula mare,
- Virusi umani mutanti (extrem de virulenti) in doze mari,
- Endotoxine bacteriene, antibiotice, bacterii,
- Fungi modificati genetic, latex, si
- ADN animal, bacterian si viral, care atunci cand este injectat poate fi incorporat in interiorul ADN-ului uman.

Daca dupa ce cititi lista asta va mai puteti culca linistiti si mergeti cu copilul in continuare la vaccinare si la rapeluri, macar nu va mai puteti ascunde sub pretextul ca n-ati stiut!
Mai am si alte informatii utile pentru mamicile pro-vaccin isterice care se tem de contagiozitatea copiilor nevaccinati (celebra teorie a imunitatii turmei). Ei, teoria asta a imunitatii turmei a fost formulata pentru prima data in 1933 de un cercetator pe nume Hedrich, care studiase diverse tipare de evolutie a pojarului in SUA intre 1900 si 1931 (cu ani inainte de aparitia primului vaccin impotriva pojarului) si constatase ca epidemiile apareau doar atunci cand mai putin de 68% din copii dezvoltasera inainte o imunitate naturala la pojar. Constatarea se baza pe principiul ca toti copiii isi dezvoltau propria imunitate dupa ce facusera boala sau fusesera expusi la ea. Ca atare, teoria imunitatii se referea la procesele naturale ale bolii si nu avea nimic, dar nimic de-a face cu vaccinarea. Daca 68% din populatie isi putea construi propria aparare naturala, nici o epidemie nu mai avea sanse. Logic, nu?

Ei, ulterior "vaccinologii" au adoptat expresia si, fara vreo justificare stiintifica, au modificat cifra de la 68% la 95% (!), dupa care au inceput sa afirme ca imunitatea s-ar obtine numai daca 95% din populatie se vaccineaza. Pai ce, erau prosti? Practic ei s-au folosit de studiul lui Hedrich, manipulandu-l ca sa-si promoveze programele criminale de vaccinare. (Monthly Estimates of the Child Population "Susceptible" to Measles, 1900-1931, Baltimore, MD, AW Hedrich, American Journal of Epidemiology, May 1933 - Oxford University Press).

In alta ordine de idei, cu un isteric fanatic de pe DC ma contraziceam referitor la sursele graficelor si credibilitatea lor. Eu nu pot sa am incredere in statistici falsificate de CDC (Centers for Disease Control), o organizatie care traieste din epidemii si deci are nevoie ca de aer de panica epidemiilor pentru a supravietui si pentru a stoarce de la guvern noi si noi bugete de "cercetare", in timp ce concernele farmaceutice fac profituri de miliarde dezvoltand noi si noi otravuri cu numele comercial de vaccinuri. Always follow the money, nu? Mai mare incredere am in statisticile pe care le-am pus aici, care provin de la Institutul Federal de Statistica German, care nu are nici un interes sa falsifice asa ceva.

Ca veni vorba de Germania, membrii Comisiei Permanente de Vaccinare sustin in continuare ca niste placi stricate ca "vaccinurile sunt efective", insa (dupa cum reiese si din corespondenta unui critic al vaccinarii cu Institutul Robert Koch), nu exista absolut nici un fel de studii care sa confirme efectivitatea vaccinurilor. In plus, presedintii aceleiasi Comisii au stranse legaturi financiare cu concernele farmaceutice, deci sunt prinsi in conflicte de interese ca intr-o panza de paianjen uriasa, totusi sustin cu un tupeu fantastic ca acest lucru nu le tulbura obiectivitatea cand e vorba de introducerea pe piata a noi si noi substante cu pretentii de medicamente sau de recomandarile pentru vaccinare etc.

Este strigator la cer! Dupa cum subliniaza si un studiu actual publicat in British Medical Journal, relatiile stranse ale cercetatorilor cu firmele farmaceutice reprezinta o problema foarte grava. In iunie 2006, profesorul Schmitt (presedintele Comisiei Permanente de Vaccinare) a primit un premiu de 10.000€ pentru "promovarea ideilor vaccinarii" de la Sanofi Pasteur, firma care produce celebrul de-acum Gardasil (introdus pe piata in 2006 si recomandat in 2007 de Comisie pentru toate fetitele intre 12 si 17 ani). Lovitura de gratie pentru credibilitatea Comisiei a dat-o tot Schmitt, care si-a parasit postul pentru unul mai bine dotat financiar la ... firma Novartis Vaccines. Intre timp se inmultesc cazurile de decese si alte tragedii dupa vaccinarea cu Gardasil. Care Gardasil a fost licentiat spre vanzare in 6 luni (!!!), iar studiile "dublu-orb controlate placebo" au decurs cum descria chiar Institutul Paul Ehrlich in postarea mea de mai jos (cu "placebo" care erau de fapt chimicale si adjuvanti fara antigen sau vaccinuri de alt tip!!).

Parintii de fetite care au acum acces la informatii critice despre vaccinurile asa-zise impotriva cancerului de col uterin (cand de fapt ele ofera doar o pretinsa protectie impotriva a 70% din cazurile de cancer cauzate de HPV, deci nici vorba de prevenire a vreunui cancer!) ar trebui sa fie recunoscatori tuturor celor anti-vaccin, care au deschis drumul catre o perspectiva critica asupra dogmei vaccinarii in general, ei sunt "copiii" care au strigat "Imparatul e gol!!". Daca acestia nu ar fi existat si nu s-ar fi pronuntat atat de vehement impotriva acestei inselatorii in masa, actiunile de vaccinare a fetitelor cu alde Gardasil & co. ar fi devenit probabil la fel de obligatorii ca si celelalte...

Pentru numele cui vreti voi, treziti-va odata la realitate!

* * * * *

Am descoperit la magazinul tegut capsuni bio. Dumnezeule, au acelasi gust ca si capsunile din copilaria mea, din gradina bunicilor...

Maine dimineata la ora 5 plecam (cu catel, cu purcel si cu juma' din obiectele din casa) in concediu: 2 saptamani in Austria (Sautens) si apoi 2 saptamani in Italia (la Lago di Garda). Doamne-ajuta sa mearga totul fara probleme, sa ne simtim bine si sa ne putem odihni ca lumea.

Aveti grija de voi si ... traiti autentic!

George Bernard Shaw

Ladies and Gentlemen, azi va ofer savoarea deosebita a gandurilor lui George Bernard Shaw cu privire la medicina, vaccinare & Co. Enjoy!

"As well consult a butcher on the value of vegetarianism as a doctor on the worth of vaccination."

"You let a doctor take a dainty, helpless baby, and put that stuff from a cow, which has been scratched and had dirt rubbed into her wound, into that child. Even the Jennerians now admit that infant vaccination spreads disease among children. More mites die from vaccination than from the disease they are supposed to be inoculated against."

"During the last considerable epidemic at the turn of the century, I was a member of the Health Committee of London Borough Council, and I learned how the credit of vaccination is kept up statistically by diagnosing all the revaccinated cases (of smallpox) as pustular eczema, varioloid or what not---except smallpox."

"Every doctor will allow a colleague to decimate a whole countryside sooner than violate the bond of professional etiquette by giving him away."

"We have not lost faith, but we have transferred it from God to the medical profession."

On August 9, 1944, the Irish Times published a letter from Mr. Shaw in which he "added a few words" to a very appreciative account of him that had appeared in that paper. Dealing with some of his alleged eccentricities, Mr. Shaw protested that there is nothing eccentric in his objection to the dangerous and grossly unscientific operation called vaccination. He wrote:

"Within my long lifetime, its ruthless enforcement throughout Europe ended in two of the worst epidemics of smallpox in record, our former more dreaded typhus and cholera epidemics having meanwhile been ended by sanitation. After that failure, the credit of vaccination was saved for a while by the introduction of isolation, which at once produced improved figures. At present, intelligent people do not have their children vaccinated, nor does the law now compel them to. The result is not, as the Jennerians prophesied, the extermination of the human race by smallpox; on the contrary more people are now killed by vaccination than by smallpox.
Yet the British Government, against the law, has just made vaccination compulsory in the Army by explicitly refusing to discipline an officer who has had an objector forcibly vaccinated; and the House of Commons received the news with cheers. Why does this exploded superstition persist? Simply because our education is not controversial, which means that as it is a hundred years out of date on all open questions, reforms have to come from the uneducated who suffer from the facts and know nothing of the books. .

My own education has been entirely controversial: that is why I know what I am writing about; and appear eccentric to dogmatically educated Old School Ties whose heads are stuffed with obsolete shibboleths."---George Bernard Shaw (August 9, 1944, the Irish Times)"

Si... finally... preferata mea (o traduc din germana, caci nu am gasit citatul original in engleza):

"In ziua de azi, cand medicul i-a luat locul preotului, datorita credintei oarbe de care se bucura (si care nu e nici pe jumatate atat de critica precum credinta in preot), practic medicul poate face ce vrea, mana-n mana cu parlamentul si cu presa, iar constrangerea de a lua medicamentele prescrise de medic, indiferent cat de otravitoare ar fi ele, a atins dimensiuni care ar soca si inchizitia [...]. Naivitatea noastra este mai crasa decat pe vremea feudalismului, caci preotul nu are nici pe departe un interes financiar nemijlocit fata de pacatele noastre precum are doctorul fata de bolile noastre."

Baiat tare destept si progresist in gandire George Bernard Shaw asta... Tot el a zis inca o chestie desteapta: "all great truths begin as blasphemies".

* * * * *

LA MULTI ANI cu drag pentru aricelul Tudor si pentru Patricia Maya. Le dorim din suflet multa sanatate, noroc, bucurii, dragoste si fericire fara sfarsit, o viata plina de realizari si visuri implinite!

Minunea cu somnul lui David in patul de vacanta n-a durat decat 2 nopti jumate... Azi-noapte, cine era treaz cuc la ora 1:30, pus in genunchi, si zgarma cu unghiile in plasa patutului? Dumnealui, evident... L-am luat langa mine, am apucat sa atipesc putin, cand ma trezesc in plansetele lui: se foise pana ramasese prins intre patul mare si plasa patutului de vacanta, nu mai putea sa iasa ;-) L-am scos de acolo, l-am asezat pe-o parte, cum ii place lui, el a adormit, iar eu m-am mai trezit de vreo 4 ori pana dimineata, am dormit tare prost. Si numai bine ce scrisesem ieri pe blog despre pedofili si abuzatori, am si avut azi-noapte 2 vise pregnante: in primul eram la o masa, cu mai multe rude (inclusiv mama) si cineva ma certase, iar eu incercam sa ma justific de ce ii spusesem unchiului Costel ca ar face cariera in politica, din cauza ca e bun orator... In al doilea vis eram cu o prietena pe Colentina, mergand la un bal mascat, iar alaturi de noi era Laurentiu, un mai vechi cunoscut al meu, deghizat in ... Michael Jackson (alt pedofil necondamnat).

Gata, Bogdan a intrat in partea a doua a concediului de tatic, 4 saptamani de "huzureala" (vorba vine, ca mie acum daca m-as duce la munca mi s-ar parea ca o vacanta in Caraibe ;-)).

Azi la pranz am fost la colega mea, Marion, sa luam scaunul de masina Römer King (ea are 2 fetite gemene de 3 ani si jumatate, Annalena si Johanna, carora le-au ramas mici scaunele). Marion ne-a rasfatat cu o lasagna meseriasa, iar fetitele l-au zapacit de cap pe "bebe", ii tot dadeau jucarii, se fataiau in jurul lui, erau topite dupa el... Au vrut sa-l ia in brate, sa-i dea ele de mancare ;-)) Le-am fotografiat cu David in draci (ele voiau sa fie si in poza, dar sa stea si langa mine, sa vada ce vedeam eu pe mini-monitorul aparatului, au fost mortale ;-)). Ne-am simtit tare bine. La intoarcere, David a dormit o ora jumate in masina ca un mic bolovan, atatea impresii noi se cereau prelucrate ;-)

Raul real

O tema din nou actuala zilele astea: punem sau nu poze cu copiii nostri pe internet? Am citit si eu diverse articole despre asta, am schimbat o perioada albumele de poze pe private, apoi le-am pus din nou pe public. Mi se pare o grija fireasca si binevenita aceea care se refera la protejarea intimitatii copilului nostru. Atata vreme cat aceasta grija nu acopera si nu deturneaza atentia de la pericolele reale si mult mai grave: prezenta pedofililor si abuzatorilor de tot felul in cercul nostru nemijlocit de cunostinte.

Sa nu ma intelegeti gresit: sunt constienta ca exista in lumea larga ingrozitor de multi pedofili, perversi samd, care se pot masturba la vederea unor poze cu copii nevinovati, exista altii (tot bolnavi) care descarca pozele si apoi le prezinta pe cine stie ce forumuri obscure ca fiind copiii lor, da, exista pe lume multi oameni bolnavi psihic si sufleteste, cu tot felul de probleme. Fara a vrea sa bagatelizez aceste aspecte, mi se pare mult mai important sa fim vigilenti cu ceea ce se intampla langa noi, sub ochii nostri (de multe ori orbi).

Mai concret? Ok... Bagati-va in cap odata pentru totdeauna ca adevaratii faptasi nu sunt la mii de kilometri sau la un click virtual departare... ci de cele mai multe ori chiar in apropiere de voi, la distanta unei simple intinderi de mana fata de copiii vostri, cat pentru a le da o ciocolata cu care sa le cumpere tacerea, la distanta unui simplu sarut scarbos al unei rude pe gura copiilor vostri...

Un abuzator poate fi un bunic care isi atinge "fara sa vrea" nora pe san atunci cand se apleaca sa-si pupe nepotica, un abuzator poate fi un unchi care danseaza beat cu nepoata lui si se freaca de corpul ei, sau un alt unchi care se ofera sa stea cu fetita voastra (sau cu baiatul vostru) pentru ca voi sa puteti merge la cinema, un agresor sexual poate fi un profesor care face glume porcoase in clasa fetitelor voastre, un faptas poate fi un vecin amabil care o invita pe fetita voastra sa-l viziteze seara ca sa-si aleaga carti din biblioteca lui, abuzatorul poate fi chiar taticul (biologic sau vitreg) care insista sa-si educe sexual propria fetita, un faptas poate fi alt bunic in aparenta bland si bun, care iubeste sa le ia pe nepotele in poala lui si sa se "joace" cu ele de-a calul si calaretul, un faptas poate fi si un alt unchi care vrea sa-si invete nepotica de 9 ani cum se saruta cu limba (ca sa aiba succes la baieti mai tarziu), un agresor sexual poate fi un preot care aplica prea concret "iubirea aproapelui" cu baieteii care-i sunt incredintati pentru educatia religioasa, un abuzator poate fi un alt tatic sau unchi sau bunic care ademeneste fetitele in pivnita ca sa le dea ceva dulce (o acadea care miroase a WC, cum s-a exprimat o victima a incestului!!), un abuzator poate fi oricine, un strain dar mai ales rude sau prieteni sau cunoscuti (fiindca un strain are mult mai putine sanse sa ajunga atat de aproape incat sa poata abuza de un copil). Niciodata sa nu va culcati pe-o ureche in privinta asta!

Un faptas este in aparenta un om normal, cum exista nenumarati in cercul de cunostinte al tuturor... Un faptas nu e un monstru vizibil, identificabil, cu coarne si spume rosii la gura. Un faptas este de cele mai multe ori curtenitor, amabil, stie sa se faca placut de copii, este chiar mai bland decat cei mai multi dintre cunoscutii vostri, pare atent, cald, intelegator, empatic, isi ia timp pentru copii, nu ii cearta, se joaca frumos cu ei, le spune povesti interesante, este genul mai retras, mai timid si mai tacut, ba chiar lasa impresia ca este el insusi un copil mare, inocent si bun la suflet...

Nu mai credeti in basmele sau filmele care va spun ca abuzatorii sunt niste criminali tatuati care poarta cutite la brau sau ca faptasii sunt doar niste dezaxati care se masturbeaza la poze cu bebelusi! Deschideti ochii si lasati-i deschisi! Abuzatorii exista in aproape toate familiile, sub o forma sau alta.

Copiii au capacitatea de a trezi cele mai primitive instincte si de a reactiva cele mai adanc reprimate amintiri: cei care au fost vatamati in copilarie (si care nu si-au rezolvat traumele, nota bene) incep sa aiba impulsuri inconstiente de reinscenare a propriei lor istorii, numai ca de data asta cu ei in postura celor puternici, aflati la control; si cui ramane rolul de victime (jucat de ei insisi odinioara) decat copiilor care se afla la indemana? Cei care au fost batuti incep sa aiba impulsuri agresive fata de copii (si nu inteleg de ce, ca doar ei si-au jurat sa nu repete greselile parintilor lor), iar cei care au fost abuzati incep sa aiba fantezii sadice legate de copii (copii in care se vad inconstient pe ei insisi la aceeasi varsta a inocentei distruse).

Nu faceti greseala sa credeti ca abuzul sexual ar avea de-a face cu sexul. Ar fi o mare greseala. Abuzul sexual are de-a face cu puterea, cu controlul si cu dorinta inconstienta de distrugere, dorinta inconstienta si irezistibila de a scapa de traumele refulate punandu-le in act cu cineva mai slab. Subconstientul abuzatorilor, ramas in stadiul de reprimare si negare, va reproduce fara incetare sub o forma sau alta vechiul abuz, in speranta desarta a unei rezolvari. Asa lucreaza psihicul uman: tot ce nu reusim sa scoatem in constient suntem condamnati fie sa reinscenam inconstient, fie sa platim prin boli grave, atunci cand psihicul nu mai poate duce povara si o delega asupra corpului.

Aveti grija de voi si de copiii vostri, fiti vigilenti la pericolele reale care va intampina zilnic fara sa le vedeti! Ascultati-va cu atentie copiii, luati-i in serios, respectati-i, creati o relatie de incredere cu ei, pentru ca ei sa nu simta nevoia sa va ascunda nimic din ce este important (uneori mai mult decat abuzul doare neincrederea parintilor), invatati sa-i cunoasteti cat mai bine, pentru a sesiza imediat daca vreodata ceva nu este in ordine cu ei! Si nu uitati sa discutati cu ei (in termenii lor), sa-i preveniti despre aceste pericole. Abuzul se desfasoara cel mai bine in conspiratia tacerii. Vorbiti despre asta, expuneti-le copiilor la momentul potrivit potentialele pericole, invatati-i devreme ca nimeni nu are voie sa-i atinga in vreun fel nepermis, in zonele intime... si - poate cel mai important dintre toate - traiti autentic si lasati-l pe copilul vostru sa traiasca la fel, astfel va invata sa aiba incredere in propria intuitie si in propriul instinct, cele mai bune barometre cu care ne putem apara de abuz.

* * * * *

LA MULTI ANI pentru sarbatoritii dragi: Andra, Roxana, Delia Eliana, Beatrice si Daniel Christian. Va urez o viata plina de soare si fericire, sa fiti sanatosi, norocosi, iubiti pentru ceea ce sunteti voi, sa va pastrati mereu prospetimea sufleteasca de acum si sa aveti parte mereu de tot ce e mai bun pe lume!

Azi transmitem salutari si ganduri bune in mod special pentru Lizuca (multa sanatate) si pentru Alysh (pentru soacra ei). Legat de sanatate, am mai citit pe un site german ca bolile copilariei sunt mai usoare si trec mai repede daca nu se dau copiilor antitermice. Asta pentru cine vrea sa tina cont...

Last but not least, pupicei la Ralu, Iulia, Cleo, Lori, MsBB (you made my day cu povestea nasterii mandrei, am ras si am plans amintindu-mi emotia acelor zile, inca odata sa-ti traiasca!!!).

Gardasil, HasPeVe si PeNeVe

-->

Dragilor care inca mai vreti sa credeti ca sunt eu nebuna...

In caz ca erati curiosi cum decurg o testare si niste studii clinice pentru eficacitatea si admiterea pe piata a unui vaccin, iata niste informatii interesante, direct de pe site-ul Institutului Paul Ehrlich (Oficiul Federal German pentru Vaccinare, o autoritate din cadrul Ministerului Sanatatii – deci sursa mai oficiala ca asta nu exista).

Sa va traduc (textul original in germana este AICI):

Afirmatia 3, Placebo

Compozitia placebo-ului nu este adecvata pentru analiza efectelor secundare.

Declaratia Institutului Paul Ehrlich:

Un placebo este un pretins medicament, asemanator cu un medicament autentic. Se foloseste de pilda ca mijloc de control in studii clinice, pentru a face diferenta intre efectul autentic si efectul psihic al unei medicatii la pacienti. Intr-un studiu clinic dublu orb despre vaccinuri exista doua posibilitati de folosire a placebo-ului:

1) O grupa de subiecti primeste vaccinul testat, grupa cealalta primind un „asa-zis vaccin“, caruia ii lipseste antigenul (substanta activa), dar care are in rest exact aceeasi compozitie ca si vaccinul testat. Aceasta inseamna printre altele utilizarea adjuvantilor cum ar fi hidroxidul de aluminiu, daca acesta intra in compozitia vaccinului. Asa a fost cazul la Gardasil. SAU

2) O grupa de subiecti primeste vaccinul testat, cealalta un alt vaccin deja aflat pe piata, care contine un alt antigen. Aceasta varianta prezinta avantajul ca si grupa de placebo are de castigat de pe urma participarii la studiul respectiv.

Ambele metode permit determinarea gradului de efecte secundare provocate de antigen, intrucat antigenul este singura deosebire dintre vaccinul testat si placebo.

PLACEBO????????? Hellllooooo??????? Deci un vaccin poate fi declarat ca fiind placebo???? Adica dupa mintea lor adrenalinizata de perspectiva $$$$$$$$$ si aburita de lipsa oricarei etici, un „placebo“ este ori acelasi cocktail de otravuri, mai putin antigenul (cand acesta este cel mai inofensiv in toata treaba!), ori un alt cocktail de otravuri, dar cu alt antigen (ca sa aiba toti de castigat??????). Pai orice prost stie ca un placebo nu are voie sa contina substante active. Ori "placebo"-urile folosite de nemernicii astia contin o multime de substante active, deci ar trebui sa se numeasca verum, in nici un caz placebo!! Ceea ce fac criminalii astia se cheama inselatorie pe fata.

Javrele astea nenorocite se joaca in felul asta de zeci de ani cu sanatatea noastra, inseala si falsifica si fac profituri de miliarde pe spinarea noastra, zau ca nu-mi mai arde nici de sarcasme. Exact asa se musamalizeaza efectele secundare ale vaccinurilor! Cu alte cuvinte, cand hidroxidul de aluminiu cauzeaza probleme, este clar ca ambele grupe (grupa vaccinatilor si asa zisa grupa de placebo) vor putea manifesta efecte secundare, acestea nu vor fi luate in considerare, manifestandu-se in ambele grupe!! O nebunie de test, nu? Si sunt convinsa ca asa s-au testat si multe alte vaccinuri, actualmente bine vandute...

Ah, in alta ordine de idei, am mai descoperit o alta neconcordanta in gandirea limitata a celor pro-vaccin, citind o postare mai veche a duamnei doctorite in garda permanenta pe DC (pe pagina asta). Neconcordanta e urmatoarea. Cei pro-vaccin se uita cu dispret la cei anti-vaccin "Haha, prostilor si ignorantilor, voi credeti in teoria conspiratiei si de aia refuzati vaccinarea... Haha, ca si cum ar avea cineva interes sa stea sa comploteze cum sa extermine populatia..." Cu placa asta incearca ei sa le inchida gura celor care pun sub semnul intrebarii dogma vaccinarii. Total anti-logica (sa fie si ea anti-ceva), duamna in chestiune mentioneaza in schimb "interesul unor asociatii de a limita vaccinarile si motivatia pentru aceasta campanie anti-vaccinare"...

Pauza de ras in hohote.

Deci pana la urma tot cei pro-vaccinare sunt cei care cred intr-un plan ocult si malefic de exterminare a omenirii de catre cei care sunt impotriva vaccinarii, ho-ho-ho... De fapt ce ma mai mir, ca doar si pe mine ma intrebase o proasta pe forum ce interese am (!) de sustin asa vehement ca vaccinurile fac mai mult rau decat bine. I rest my case.

Pro-vaccinalisti din toate tarile, mai ganditi-va!

* * * * *

Azi am avut musafiri: mamici (Tini, Claudi, Marilena) cu bebici (Felix, Christoph, Alexandra). S-a socializat, dar s-a si plans la greu (cate 2, cate 3). Felix l-a agresat putin pe David la inceput, are miscari foarte bruste si este foarte agil, se misca rapid (nu merge in patru labe, ci se taraste pe burta, dar apoi se ridica in picioare singur, e mortal!!), in timp ce David e mai linistit... Felix i-ar fi tras cateva peste cap lui David daca nu intervenea Tini, in schimb David s-a apropiat putin mai tarziu foarte bland de Felix ca sa-l atinga pe par... Iar Christoph este si mai linistit, dovada ca statea intins pe burta, cuminte, in timp ce David s-a incumetat sa-i ia suzeta din gura ca sa se joace cu ea... apoi Christoph a inceput sa planga, David a inceput si el sa planga cand i-am luat suzeta ca sa i-o inapoiez lui Christoph... si uite-asa... Mamicile care se intalnesc intre ele cu bebeii stiu cu siguranta despre ce vorbesc ;-)

Fetele de la odisee care ma mai cititi, va recomand - inainte de a le face copiilor Priorix-ul - sa cititi cu atentie PROSPECTUL, lista de efecte adverse si secundare, precautiile speciale pentru pastrare, natura si continutul ambalajului, rugati pediatrul inainte de vaccinare sa va arate flaconul si prospectul, asigurati-va ca totul e asa cum trebuie sa fie. Si multa bafta!

Pe cine intereseaza sa manance produse din flori, nu e o idee rea deloc, tocmai am citit ca preparatele din soc pot combate obezitatea.

Farmacolonializarea creierelor

Abia a trecut pericolul gripelor de tot felul si iata ca se profileaza la orizont un pericol si mai mare: capusele s-au pus in pozitie de atac. Mai ales pe temperaturi crescande si umiditate marita nu mai aveti voie sa parasiti casa. Decat daca sunteti vaccinati. Atunci va puteti incumeta la o plimbare prin padure. Una pe saptamana. E de ajuns.

Da, vaccinati-va neaparat, vaccinati-va impotriva a tot ceea ce spune industria farmaceutica_ca este vaccinabil! Injectati-le copiilor vostri toate cocktailurile de vaccinuri inventate, 6, 8, 15 virusi dintr-o data, mercur, formaldehida, hidroxid de aluminiu, nu-i lasati sa faca nici bolile copilariei, care le-ar intari sistemul imunitar pe viata, totul trebuie inabusit din fasa! Cu atat mai frumos infloresc apoi in decursul vietii alergiile, care pregatesc terenul pentru toate celelalte boli ale civilizatiei moderne. Medicina clasica, cu spitalele pline de bolnavi cronici, o sa rezolve totul. Sunteti in maini bune. Acestor maini le-a reusit eradicarea intr-o mare masura a sanatatii si transformarea majoritatii oamenilor in pacienti.

Terenul ideal
"Le germe n'est rien, le terrain est tout!", a afirmat medicul, cercetatorul si fiziologul Claude Bernard. Intr-adevar: microbul nu este nimic, terenul este totul. O afirmatie atat de logica (daca ne gandim ca omul traieste de atatea milenii in concubinaj cu microbii si rasa noastra inca nu a disparut!) si totusi atat de ridiculizata de producatorii si inghititorii de pastile... Sigur ca e mai simplu si mai comod sa crezi ca exista microbi rai, virusi teroristi si bacterii kamikaze care pot toate fi tratate inghitind pastilute sau injectandu-ne diverse substante in corp, e mai greu sa accepti responsabilitatea pentru propria viata, pentru propria evolutie (sau involutie), e mai greu sa traiesti cu constiinta faptului ca esti fauritorul propriului destin, prin tot ce faci (alimentatie, igiena corporala, psihica si emotionala), prin modul cum ai grija de trupul si de sufletul tau. De fapt avem toate instrumentele in noi. Bertrand credea cu toata taria in homeostaza (pe asta o mai gugaliti si singuri, ca nu pun linkuri chiar sub fiecare cuvant ;-)) si a mai facut o afirmatie extraordinar de adevarata: "La fixité du milieu intérieur est la condition d'une vie libre et indépendante" (constanta mediului interior este conditia unei vieti libere si independente).

Dupa Bertrand, orice microb (in orice varianta) devine activ (virulent) doar atunci cand terenul este propice. Cand corpul este in plina putere, radiaza sanatate si toate sistemele de aparare functioneaza ireprosabil, microbul nu are nici o sansa. Asa se intampla de exemplu cand intr-o familie unii membri racesc (eu, iarna asta), iar altii raman sanatosi (David si Bogdan).

Intrucat deranjeaza afacerile cu vaccinarea, urmatoarele fapte raman intotdeauna in intuneric: virusii care insotesc gripa sunt adevarati maestri ai transformarii. Ei sunt capabili sa-si schimbe permanent substanta genetica si invelisul exterior, in functie de necesitatile ordonate de sistemul imunitar pentru vindecare. Astfel, vaccinurile statice sunt injectate degeaba (adica degeaba in lupta cu virusii, dar nu degeaba in ce priveste efectele secundare, mai ales la oamenii batrani). O vaccinare ar fi eventual recomandabila atunci cand virusul ar putea fi definit 100%, cand ar exista suficient timp pentru a produce exact vaccinul ideal si sistemul imunitar nu ar primi pumni in bot de la efectele secundare ale vaccinului. Mutatiile permanente ale virusilor gripei transforma insa orice teorie a unei vaccinari efective impotriva gripei intr-o bisnitzareala de cel mai prost gust.

Ce mai fac capusele?
Prin intermediul campaniei turbate de vaccinare impotriva capuselor, s-a reusit in 2006 de pilda doar in Elvetia injectarea a 60.000 de doze de vaccin. Masina de creat panica a fost atat de eficace, incat pentru scurt timp s-a intrat chiar in rezerve. In 2007 afacerea cu vaccinurile anti-capuse (producator inovativ: Baxter AG) a raportat o crestere a cifrei de vanzari cu 40%, iuhuu! Mission accomplished...

Capusele diabolice

Evolutia capuselor care stateau la panda insetate de sange a lasat insa de dorit: in 2007 nu s-au obosit sa infecteze decat 111 persoane cu virusul meningoencefalitei de primavara, cand media intre 2000 si 2004 fusese 99 de imbolnaviri. Acest rezultat sub asteptari se datoreaza faptului ca doar un procent mic din putorile astea de capuse se invrednicesc sa care dupa ele virusul temutei meningoencefalite. Si totul devine mai penibil cand nu toate care-l cara dupa ele sunt dispuse si sa-l paseze mai departe... plus ca la multi dintre cei infectati simptomele sunt doar asemanatoare unei gripe... In cele mai rare cazuri se ajunge la meningite.

Vaccinurile e bune

Sustinatorii si mai ales ofertantii de vaccinuri sunt foarte solicitati, permanent tre' sa-si stoarca creierasii ca sa mai inventeze ceva nou, care sa tina caruselul vanzarilor in miscare. Scopul lor (make no mistake): presiune constanta asupra guvernelor pentru implementarea vaccinarii obligatorii in intreaga populatie.

"Esperti" ai Universitatii Texas (home of the one and only Dabaliu) au categorisit deja virusii de gripa in domeniul bioterorismului. Scoala de marketing a industriei farmaceutice e unsa cu toata alifiile... E de ajuns un singur strigat pseudo-stiintific ca virusii de gripa pot reprezenta un pericol mai mare decat variola si gata, au si sarit cu propunerea de extindere a programelor de vaccinare si de marire a rezervelor de medicamente. Astfel se pregateste terenul pentru afaceri globale pe picior mare - caci, nu-i asa, si aici totul depinde de teren...

Pandemiile
Epidemiile de gripa nu dau semne ca s-ar lasa eradicate. Paralel cu teatrul vaccinarilor pare sa creasca si pericolul pandemiilor, un tunel care se ingusteaza si la al carui capat s-ar afla vaccinarea obligatorie. Pai chiar asa, ce atata democratie, ca ni se urca la cap gandirea cu propriul creier, tot mai bine e sa ne lasam condusi de un tatuc (mai tineti minte "despotul intelept" al lui Iliescu), dupa care se pare ca oricum multe oite suspina amarnic...

Ce mai conteaza ca vaccinarile nu ofera nici o protectie absoluta? Ba chiar se intampla foarte frecvent ca, prin inhibarea unor boli inofensive precum pojarul, corpul sa fie nevoit sa se lupte mai tarziu cu boala, intr-un stadiu mult mai grav. Hans Tolzin, redactorul-sef al ziarului german „impf-report“ precizeaza ca "pana in ziua de astazi nu exista nici macar un singur studiu deschis care sa compare vaccinatii cu nevaccinatii si de asemenea nu exista nici un singur studiu relevant despre efectivitatea vaccinurilor. Nici testele de anticorpi, nici PCR-ul (Polymerase Chain Reaction, care este la baza testelor pentru virusi), nici celelalte teste facute pe virusi 'curatati' nu au putut convinge, fiind doar surrogate marker, a caror valoare nu este confirmata de studii impecabile".

Tendinta spre nevaccinare se accentueaza, numarul celor care refuza vaccinarea creste imbucurator. De aceea ne putem astepta de acum incolo la campanii tot mai agresive si mai frecvente de creare a panicii. Capusele sunt mobilizate deja cu mic cu mare, iar presa isi pregateste literele de tipar pentru viitoarele titluri inflamate despre pandemii si catastrofe.

In alta ordine de idei, dar in acelasi context, ma bucur de pe acum sa vad un film pe care vi-l recomand calduros: House of Numbers. S-ar putea ca unora acest film sa le mai subtieze putin voalul de pe ochi. Din trailer m-au terminat cuvintele "this is all HIV - probably!"...

* * * * *

Noi de 2 zile l-am imprietenit pe David cu patutul de vacanta. Dupa ce l-a montat Bogdan, David a plans. A doua zi a pastrat o distanta respectuoasa. A treia si a patra zi l-am asezat inauntru si s-a jucat in patut cu diverse jucarii, incepand sa se obisnuiasca. Apoi, duminica seara, a venit momentul adevarului: l-am pus sa doarma in patutul nou. A plans in cinci reprize, Bogdan l-a plimbat in brate de trei ori, eu de doua ori, pana cand a adormit epuizat la mine in brate. L-am intins in patut (era terminat, nici n-a mai cracnit), dupa care am urmat sfatul proaspat al unei prietene (stie ea cine, sa-i dea D-zeu sanatate!) si am pus la capatul patului, langa capsorul lui David, tricoul in care statusem eu toata ziua. Rezultatul: cupilu' a dormit toata noaptea fara probleme (bine, s-a mai foit, si-a schimbat pozitia, dar nu s-a trezit!), iar Bogdan l-a gasit la 6:45 cu obrazul si cu o mana peste tricoul care mirosea a mami... Azi-noapte am repetat figura, cu acelasi rezultat: somn pana la 6:45, cu aceleasi mici intreruperi de repozitionare... Tricoul lui mami face minuni, am sa-l pun de acum incolo in fiecare seara la capatul patului. Wow, nici nu indraznesc sa-mi fac iluzii, dar daca treaba merge asa, pai in Austria am sanse sa pot petrece si eu 2 saptamani in acelasi pat cu Bogdan... Ar fi sarbatoare :-)

Ieri am fost la Frankfurt si mi-am reimprospatat suvitele. La intoarcere, seara, am luat un taxi in Steinheim, ca sa ajung de la gara acasa. Soferul era un arab la vreo 50 de ani, cu o figura blanda si o voce calda. M-a intrebat daca vin asa tarziu de la servici. I-am spus razand ca timpurile alea sunt deocamdata departe, ca ma grabesc acasa fiindca sotul e singur cu bebele nostru de aproape 11 luni... M-a impresionat modul in care mi-a spus "Va doresc numai bine cu copilul si cu sotul, familia e cel mai important lucru din lume". L-am intrebat daca are si el copii, iar el mi-a raspuns spre mirarea mea ca nu are familie, nu are nici sotie, e singur... Era asa trist, cumva impacat cu soarta, eu i-am spus sa nu dispere si sa nu abandoneze cautarea, iar el a spus ca in ziua de azi, la o anumita varsta e tare greu sa-ti mai gasesti un partener pentru inima, mai ales ca el nu este asa modern, cum se cere azi... Of, tare m-a impresionat... La final mi-a mai urat odata toate cele bune cu familia, iar eu i-am urat mult noroc, sa-si gaseasca si el un suflet cu care sa fie fericit.

Azi uram LA MULTI ANI pentru printesele Eliana Maria si Ana Maria, care implinesc 1 anisor, le dorim din tot sufletul sa creasca sanatoase si la fel de frumoase, iar covorul vietii sa le fie acoperit cu petalele de trandafiri ale iubirii si fericirii!

Iulia, sa nu te sperii de vise, nu sunt premonitii, ci doar modul in care subconstientul prelucreaza anumite bucati din viata noastra. Sunt importante si merita descifrate, dar nu te speria ca ele ar spune ceva despre viitorul tau. Continua sa mergi linistita cu liftul ;-)

Pupici si la Laurita, iar pentru Nadia aniversare fericita si la cat mai multi ani plini de iubire impreuna! MsBB, mie mi-a fost dor de postarile tale!

(o altfel de) Oda a prieteniei

De cand ma stiu, visez urat si am foarte des cosmaruri. Cand eram mica, scrasneam permanent din dinti in somn, ma luptam cu palmele si pumnii, strigam, injuram.. Cand am inceput sa-mi amintesc ce visam, s-a conturat un tipar: sunt mereu urmarita, vanata, haituita, fie de animale salbatice, fie de oameni cu cutite sau pistoale, alternativ (mai recent) ma visez foarte des in pericol din cauza unui val imens care vine spre locul unde ma aflu (uneori sunt pe dig sau pe plaja si fug de nebuna, alteori intr-un bloc unde vad de sus toata tragedia)... Cand ma hotarasem sa-i scriu mamei "scrisoarea decisiva" (care a dus in final la ruptura noastra), am avut vise si mai semnificative: ma luptam cu furtuni pe strada, vantul si uraganul ma impingeau inapoi spre casa de unde iesisem, iar eu ma incapatanam sa inaintez prin furtuna spre locul unde voiam sa ajung, in alt vis eram la un examen si trebuia sa dactilografiez un text in timp ce mi se turna apa fiarta peste maini... Genul asta de vise sunt la mine la ordinea zilei...

Aceste cosmaruri au un element comun. Aproape in toate apar si cele mai vechi prietene ale mele, Luminita si Mirela. Uneori impreuna (cand cosmarul e deosebit de urat), alteori doar Luminita. Dupa ruptura de mama, am visat ca eram urmarita pe o strada de doua femei in varsta, cand s-au apropiat am vazut ca erau mama si sora ei. Dintr-o data subconstientul meu mi le-a adus in ajutor, ca intotdeauna, pe Luminita si pe Mirela, care alergau langa mine, tragandu-ma de maini (eu dintr-o data aveam plumb in picioare), ajutandu-ma sa ma indepartez mai repede de urmaritoare. OK, visul acela s-a sfarsit prost, in sensul ca urmaritoarele m-au ajuns, eu m-am intors spre ele si sora mamei m-a impuscat in burta (m-am trezit exact in secunda impuscaturii), dar in toate celelalte Luminita si Mirela ma salveaza, ma ajuta sa scap din situatiile groaznice in care visez ca ma aflu.

Alte dati, cand visez ca sunt "acasa", in apartamentul ala nenorocit din Colentina care la ultima vizita mi s-a parut ca o casa de papusi (tare mic in comparatie cu cat am crescut eu de cand am plecat de acolo), se intampla sa ma vad si in spatele blocului, strigand-o la geam pe Lumi. In fiecare vis in care sunt in Romania si intarzii la aeroport ca sa plec (si visez des asta), imi fac reprosuri ca nu mai apuc s-o sun pe Lumi ca s-o mai vad odata si ma visez vorbind la telefon cu ea.

Pe Luminita si pe Mirela le cunosc de cand aveam cativa ani, stateam in acelasi bloc si ne jucam impreuna. Cu Mirela am fost cativa ani si in aceeasi clasa la scoala, Lumi este cu 3 ani mai mica. Acum au si ele copii, avem contact mai rar, dar legatura sufleteasca este acolo, de fiecare data cand ma intalnesc cu ele simt ca ne-am despartit cu cateva zile in urma. Fiecare din noi a evoluat in ritmul si pe drumul ei propriu, poate daca ne-am cunoaste acum nu ne-am mai imprieteni asa profund, insa ceea ce ma leaga pe mine de ele doua este ceva minunat si irepetabil: amintirea inocentei noastre.

* * * * *

Azi trimitem pupici catre Micaela, cu mentiunea ca e bine sa ne constientizam impulsurile toxice, e primul pas in directia buna, alaturi de introspectie si vigilenta, astfel invatam sa traim autentic, sa ne corectam si sa ne imbunatatim permanent comportamentul si sa ne construim o relatie benefica si armonioasa cu copilul nostru.

In final, un citat frumos descoperit azi (autor Steve Jobs, CEO la Apple):

Don't be trapped by dogma – which is living with the results of other people's thinking. Don't let the noise of others' opinions drown out your own inner voice. And most important, have the courage to follow your heart and intuition.""

Recuperari

Ieri dupa-amiaza, Daviducul dormea in ciripitul pasarelelor si clipocitul apei dintr-o mica fantana, iar eu am facut cu ajutorul Elfriedei o excursie extraordinara in mine insami, o excursie palpabila, la nivel senzorial, in trecutul meu. In sfarsit mi-a reusit si mie ceea ce ii reuseste lui Bogdan la o simpla inchidere de ochi.

Problema la care voiam sa lucrez era legata in aparenta de blocajul meu interior care ma impiedica sa-l las pe David sa bage degetele in castronel cand ii dau sa manance, acel ceva care ma franeaza efectiv fizic sa-i permit sa se manjeasca pe degete cu mancarea, sa-i simta consistenta, sa se joace cu ea, whatever. Inca de cand o vazusem pe forum pe Iulia cum o lasa pe Mufitza ei sa se joace singura cu castronelul, cu lingurita, cu mancarea, pe de o parte ma cuprinsese o admiratie extraordinara fata de Iulia (cool girl), iar pe de alta parte mi se stransese stomacul si mi se facuse pielea ca de gaina la gandul de a face si eu vreodata cu David asa. Desi stiam, rational, ca e cel mai normal si mai firesc lucru din lume, ca trebuie sa-i lasam pe bebei sa exploreze, sa cerceteze, sa simta si sa analizeze cu simturile lor tot ceea ce ii intereseaza... De atunci am incercat de cateva ori s-o fac, calculat, constient, stapanit, dar tare greu imi vine si tare mult ma deranjeaza...

Prima mea idee (asociatie) a fost ca precis am mostenit sau mai bine zis am integrat ceva din comportamentul obsesiv legat de curatenie al mamei mele, care ma imbraca mereu in alb si ma voia o papusa imaculata, lipsita de viata, un obiect frumos care s-o satisfaca pe ea. Incepusem chiar sa ma urasc pentru chestia asta. Incepand sa discut cu terapeuta, ii povesteam ce senzatii fizice puternice de repulsie imi provoaca sa-l vad pe David cum baga degetele in mancare, chiar ma si strambam pentru a ilustra mai bine dezgustul, iar terapeuta m-a intrebat ce drum vreau sa abordam, ce interpretare mi se pare mai puternica: sila pe care mi-o produce imaginea lui David murdarit pe maini de la mancare sau eventual teama ca astfel imi pierd controlul exercitat cand ii dau de mancare. I-am spus ca sila e mai tare, teama de a-mi pierde controlul nu prea o simt in acest caz, fiindca de exemplu nu ma deranjeaza deloc sa-i dau lui o lingurita si el sa dea cu lingurita in castron sau sa arunce mancarea pe sus (tot cu lingurita). Ceea ce predomina este senzatia aia unsuroasa care-mi produce scarba.

In acest context, mi-am mai amintit ceva. Mie din principiu nu-mi place sa curat in chiuveta cand se umple de farfurii sau castronase sau tacamuri murdare, nu suport nimic uleios pe maini, nu suport sa ating carnea cruda cand o tai (folosesc cutit si furculita), chiar dupa ce gatesc eu si raman ustensilele murdare il rog pe Bogdan sa le clateasca si sa le puna in masina de spalat vase, iar eu ma ocup de ele sa le asez la loc cand sunt curate...

Ei, am inchis ochii si m-am lasat prada senzatiei de scarba. Imi dau seama ce ciudat suna, dar efectiv mi se stransese stomacul ghem, iar cu bratele simteam nevoia sa ma cuprind si sa ma strang in mine, sa ma protejez... Senzatia era ca un film de grasime care imi inconjura corpul, lipindu-se de mine, alunecand pe mine si facandu-mi o sila si mai cumplita! La intrebarea terapeutei, i-am spus ca este ceva transparent si uleios, slinos, scarbos, care parca vrea sa ma cuprinda pe toate partile si sa patrunda in mine cumva si nu ma pot elibera... Stateam pe banca, adunata in mine, cu capul lasat si ochii inchisi... ma facusem mica-mica...

La un moment dat, a aparut si vechea mea senzatia de negru in fata ochilor, de ameteala ca si cum m-as fi invartit cu un carusel la viteza maxima, simteam ca mi se rasucesc maruntaiele in toate directiile si ma intepau tamplele, asta e la mine de obicei semnul regresiei, semnul ca ceea ce simt este ceva vechi, deja cunoscut din copilarie. Apoi am simtit brusc cum o mana ma apasa pe ceafa, impingandu-ma in jos, sa aplec si mai mult capul...

Ratiunea si luciditatea au intervenit in acest punct, deja ma apucasem sa interpretez constient si ma si vedeam in pozitie de violata. Am crezut ca are de-a face cu unchiul abuzator proaspat decedat. Tocmai cand ne pregateam s-o luam pe drumul asta, senzatia s-a schimbat brusc (corpul a vrut sa ma readuca pe drumul corect): mana care ma apasa cu putere pe ceafa a disparut, acum simteam ca si cum cineva ma apasa cu forta doar cu degetul mare, a umilire, a strivire. Si peste toate aceeasi senzatie alunecoasa, scarboasa, sufocanta.

In clipa cand am realizat asta, am vizualizat ce voiau sa-mi aminteasca toate aceste senzatii disparate si am constientizat semnificatia lor: totul venea de la mama.

Mama cu tentaculele ei invizibile, acaparatoare si egoiste, mama cu dorinta ei inconstienta de a ma absorbi si de a ma face parte din ea, de a nu ma lasa sa respir singura, cu dorinta ei de a ma lua in posesie si de a-mi nega dreptul la o existenta proprie, apoi felul ei de a fi fata de mine in aparenta, la suprafata (substanta uleioasa si alunecoasa), dublat de capacitatea mea instinctiva de a demasca adevaratele ei intentii (de aici transparenta substantei, fiindca vedeam prin ea!). Mana si apoi degetul care ma apasau nemilos pe ceafa mi-au aratat adevaratul ei caracter: cand a realizat ca nu sunt si nu voi fi niciodata papusa care s-o faca pe ea fericita, cand a simtit ca nu ma va putea manipula ca sa-i ofer iubirea refuzata de propriii ei parinti (caci ea doar dupa asta se mistuia, fetita din ea era la comanda, imatura, egoista, narcisista), mama a inceput sa ma terorizeze, a vrut sa ma anuleze, sa imi ingenuncheze personalitatea si fiinta, pentru a se razbuna pentru ca nu-i intorceam "dragostea" asa cum voia ea.

Am plans din nou de mila Feliutei, invizibila in ochii mamei cu individualitatea ei proprie, singura in lupta ei pentru supravietuire sufleteasca, rezistand epuizata "iubirii" vampirice a mamei. A fost din nou o sedinta buna de travaliu emotional. Ca intotdeauna, situatia initiala (cu David si mancarea) nu are nimic de-a face cu prezentul, ci este doar un trigger care declanseaza o cascada intreaga de amintiri fizice, de senzatii cunoscute din trecut si reprimate. Cand am ajuns acasa, ma simteam calda si plina de viata pe dinauntru, ca si cum inca o bucata de gheata se topise in mine, am simtit ca am mai desfacut un nod important, am recastigat inca o bucatica de teren, am reluat contactul cu Feliuta cea mica si am simtit din nou putin din suferinta ei. Ce bine mi-a facut! Si sunt convinsa ca in curand senzatia de scarba se va dizolva definitiv si nu numai ca ma voi simti mai libera, dar voi putea si actiona mai liber.

* * * * *

Felicitam si noi din toata inima bebeii scumpi aniversati azi: gogosica Teodora si cavalerii Tudor si Mircea, sa va fie viata o lunga plimbare prin gradina fericirii, sa fiti sanatosi, norocosi, fie ca soarele iubirii sa va incalzeasca sufletele o vesnicie!

Dupa ziua plina de ieri (vizita la birou la Frankfurt, masa de pranz cu 6 colege, somnic in parc, intors acasa cu trenul, vazut multa lume), a dormit Daviducul pana la 4 dimineata tare bine, dupa aceea l-am luat langa mine si am mai dormit asa pana la 6:45. De fapt, acum ca ma gandesc mai bine, de vreo 2 luni nu se mai trezeste decat o singura data pe noapte (dupa ora 2, uneori si la 4 jumatate), iar dupa ce il iau langa mine doarme mai departe, iar eu ma intorc si ma foiesc cu patura, dar el nu se mai trezeste... Pe scurt, e muuult mai bine decat in primele 6 luni, cand credeam ca mi se va lichefia creierul... Incet-incet o sa invete si el sa doarma noptile fara intreruperi... chiar daca probabil nu va ataca recordul micutei Alexandra (fetita Marilenei), care cica a reusit sa doarma mai bine si decat mami a ei, era relaxata chiar si cu sforaiturile bunicii langa ea... Copilul utopic la care viseaza toate mamicile, nu? ;-)

Azi trimitem pupici la Magnetism, Andrada (multumim pentru cuvintele frumoase) si la Cleo (pentru intelepciune si pentru depasirea stadiului de crezut orbeste in dogma medicinei moderne; by the way, tinem pumnii la urmatorul papanicolau, sa iasa rezultatele bune)!

Despre morti (o alta perspectiva)

Azi a fost o zi plina: vizita la birou, masa de pranz cu colegele, palavragit, apoi o sedinta de terapie in parc. Foarte fructuoasa. Revin maine cu esentialul. Acum doar o micuta completare referitoare la moartea unchiului meu. I-am povestit terapeutei ca nu am simtit nimic cand am aflat, nici tristete dar nici bucurie autentica (desi acum cativa ani am avut cateva impulsuri de a-l suna si de a-i spune "Mori odata, ticalos nenorocit!"), acum pur si simplu imi este prea departe si prea straina lumea de acolo, ma lasa rece. Cand i-am spus ca nenorocitul a mai trait 7 ani dupa diagnosticul de cancer la colon si ca mi se pare nedrept, cand altii mor mult mai tineri, terapeuta a comentat: "7 ani in care i s-a dat timp sa sufere si sa plateasca pentru ce a facut, prin dureri insuportabile si prin constiinta mortii apropiate, prin frica mortii apropiate, e si asta o pedeapsa..."

In clipa aia am simtit bucurie. Da, e mai bine ca nu a murit repede, fara dureri, e mai bine ca inca de acum 7 ani avea picioarele umflate si abia mai putea sa mearga, e mai bine ca s-a chinuit si ca a avut timp sa simta acele dureri, asta e o micuta compensare pentru tot ce a distrus el in sufletele unor copii. Mai ca imi venea sa cred ca exista totusi Dumnezeu.

Despre morti...

Azi am aflat ca in martie a murit unchiul meu, fratele cel mai tanar al mamei, cel care m-a molestat sexual in adolescenta (si presupun ca nu numai, dar amintirile mai vechi sunt inca blocate), cel care si-a abuzat sexual atat fiica din prima casatorie cat si cei doi copii din a doua casatorie. Oare ce se intampla daca spun ca a trait mult prea mult pentru cat rau a facut?

Am aflat indirect, citind un mail trimis de tata catre fostul meu socru, zis si dl. Sticla. Tata stie ca am parola de la conturile lui de mail, deci este mai mult decat clar ca a scris pentru mine acel mail (dupa ce un an si jumatate nu mai comunicase cu dl. Sticla decat pe mess, tocmai ca sa nu-i citesc eu mailurile). Astfel am mai putut avea o dovada a gandirii pervertite a acestor oameni (tata ca si mama). Lasand la o parte greselile de ortografie, mesajul suna asa: "Maine plec la Ploiesti. A murit fratele cel mic al lui D". Nota bene, nu fratele mai tanar, ci fratele cel mic. Gandirea asta distorsionata porneste de la imaginea inocenta pe care o are in mintea lor acest agresor violent, care in sfarsit a dat ortul popii la 61 de ani, dupa ce si-a batut joc nu numai de viata altora, ci si de a lui (alcool si tutun la greu etc.), dupa ce a fost diagnosticat inca de acum 7 ani cu cancer la colon. Ultima oara cand l-am vazut era buhait si consumat in ultimul hal, duhnea a bautura si a tutun de proasta calitate, ii lipseau cel putin vreo 10 dinti, avea picioarele umflate si abia putea sa mearga (cred ca avea picioarele putrezite deja si circulatia periferica zero din cauza fumatului - avea PAOD, peripheral arterial occlusive disease, nu cunosc denumirea romaneasca), dar voia din nou, asa sontac-sontac, sa danseze cu mine, asa cum dansase si la botezul nepoatei mele, cand ma molestase frecandu-se de mine cu penisul in erectie, lepra ordinara!

Aceeasi imagine inocenta pe care o are mama in capul ei despre acest monstru a determinat-o - cand i-am marturisit in urma cu 5 ani despre faptele "fratiorului" ei - sa spuna "Dar sper ca-mi dai voie sa-l vad in continuare ca pe fratele meu"... Ei, cand omul vrea sa se minta ca cea mai pestilentiala hazna este un trandafir parfumat, ce mai ramane de spus? Il lasi pur si simplu sa inoate in haznaua pe care si-a ales-o.

* * * * *

Noi raportam o noapte haioasa. La ora 2 m-am trezit eu cu nevoile fiziologice (zau ca ma bate gandul sa-mi montez un cateter) si imediat s-a trezit si Daviducul, dar de data asta fara sa planga, ci doar s-a ridicat ca teleghidat in genunchi, s-a pus cu manutele pe bara de la pat si apoi a intins manutele catre mine, tragand de patura mea... Asa mi s-a facut un drag si mai mare de el... L-am luat langa mine, a dormit putin pe bratul meu, dupa care s-a cerut jos (deja de cateva saptamani nu mai plange cand imi iau bratul - un mare progres) si am dormit asa impreuna pana dimineata, fara intreruperi de la el (numai eu imi gaseam greu pozitia, intr-o râna intre doua saltele inegale, cu dureri de spate etc.). Mi-a povestit Bogdan ca dimineata, cand a intrat el cu biberonul in camera, David s-a trezit putin, a deschis ochii, s-a uitat fix la mine si, vazand ca sunt langa el, i-a inchis la loc si a zambit linistit :-) Abia dupa aia l-a simtit pe tati, care l-a pus la loc in patutul lui ca sa-i dea bibe...

Am vazut bebici scumpi foc (ariciul Tudor de leeloo, BG-ul de Lavi, toti M&M-ii de la aniversarea Annikai - o incantare, Mara fotografa, Mirci - incredibil-de-frumosul, toti niste dulcei scumpicei). Pupam fetele dragi care s-au mai gandit la noi (Andrada, Magdone, Gabitza - m-ai terminat cu video-ul absolut bestial - saru'mana!).

Caut creier nou, odihnit

Am constatat ca, orice-as face si oricat mi-as calcula miscarile si oricat as incerca sa-l mai las pe David sa-si bage mainile in bolul cu mancare (fiindca e clar ca asta vrea, ii place sa simta mancarea pe degete, sa vada cum se intinde pe mana etc.), imi vine tot mai greu, efectiv am o frana interioara foarte puternica. Si atunci fac altceva: cand intinde mana, ii spun pe un ton cat se poate de cald "Mami ar vrea sa te lase sa faci asta, dar nu poate, nu te supara pe ea, are si ea constrangerile ei"... E momentan cea mai buna solutie pe care am gasit-o.

Din ce citesc si ma informez mai mult despre cresterea copiilor, din ce stiu mai multe, din ce ma analizez mai mult, din aia constat ca imi vine sa-mi iau campii la gandul tuturor greselilor pe care le pot face si al celor pe care chiar le fac. As vrea sa-mi dau cumva creierul la resetat, sa pot lasa deoparte tot ceea ce stiu si sa ma pot baza doar pe ceea ce simt. Dar nu se poate, o stiu prea bine... Asa ca merg mai departe pe drumul asta; ma mai autoflagelez putin, caci am constatat ca acum oricum sunt intr-o faza deosebit de masochista, dupa care imi suflec iar mental manecile si ma pun la treaba, ca n-am timp de prea multa vaicareala...

* * * * *

Noapte grea... zi la fel...

Azi-noapte l-am trezit eu pe la 2, cand m-am dus la toaleta... Trebuie neaparat sa mai lucrez la patentul ala pentru teleportare, fir-ar sa fie...

Ziua toata a fost marait, carait, a plans asa inciudat si a vrut permanent in brate, m-a terminat. La pranz s-a inecat cu o bucatica din piure (cum dreaq sa le blenduiesc cu bucatele pe care sa le inghita) si mi-a vomat in jet, apoi era mort de oboseala si mi-a adormit aproape pe masa de infasat cand sa-i pun pijamaluta, dar o jumatate de ora mai tarziu era iar treaz si urla (am precizat ca urla?), l-am luat iar 10 minute la plimbare in brate (coloana mi-e tasata de parca as avea nisip intre vertebre), dar cum atipise si l-am pus iar in pat, iar s-a pus pe ... ati ghicit, pe urlat! L-am lasat sa se joace, iar urla, voia numai in brate. I-am dat un biberon, sa recuperam masa de pranz, dupa aia s-a mai calmat... Acum l-a preluat Bogdan [emoticon care respira usurat].

* * * * *

Vreau s-o pup azi in mod special pe Doloress, you made my day cu expresia "pana cand or sa inceapa ei sa se joace cu ceva intr-un colt mai este"... I-am citit-o si lui Bogdan, bucurosi amandoi sa constatam ca mai e cineva care asteapta cu nerabdare aceleasi chestii ;-) Din cate povestesti tu si dupa cum vad eu la ce stadiu e David, parca presimt ca si noi ne-am ales momentul cel mai nepotrivit pentru a pleca in concediu cu el 4 saptamani. Da, tati se bucura si e sigur ca la intoarcere David o sa mearga, dar cred ca atunci noi doi vom sfarsi in scaunul cu rotile, daca e sa-l ducem peste tot de manute si sa-l plimbam pe unde o sa vrea el sa exploreze... Of, sa vina mai repede perioada aia cu coltul ala ;-)

Iulia, atunci te rog frumos sa-mi vorbesti si mie cu dvs., ca ce mi-e 42, ce mi-e 41 de ani, si io am fost luata de cateva ori drept bunica lui David (culmea, de catre niste babe pe langa care eu eram fotomodel) ;-))

Uram sa revina apetitul la micuta fotomodel in devenire Iasmi, sa treaca definitiv rosul in gat la Raducu, iar pentru maine uram din toata inima un calduros LA MULTI ANI si cele mai bune urari de fericire si noroc pentru scumpisoara Miruna Elena de GD si pentru scumpa noastra Cadina, fie ca noul capitol din viata ei sa fie unul mai bun si in orice caz mai autentic decat precedentul, sa aiba putere de a trece peste toate momentele dificile, sa fie sanatoasa si impacata cu ea insasi (ca asta valoreaza de o suta de ori mai mult decat orice aprobare exterioara), sa aiba parte doar de clipe frumoase si senine alaturi de micul ei cavaler Cosmin, iar destinul sa-i scoata in cale pe adevaratul suflet-pereche care sa-i implineasca viata! Va imbratisam cu drag!

Plimbare in Palmengarten

Azi ne-am intalnit cu o pereche (colegi de-ai lui Bogdan, amandoi romani) si fetita lor, Alexandra, ne-am plimbat prin gradina botanica din Frankfurt. Mi-a facut placere sa-i cunosc, mai ales pe ea, cu care m-am intretinut excelent (evident ca am vorbit mai mult eu, cine ma cunoaste nu se indoieste de asta, dar mi-am promis ca data viitoare o sa fiu mai retinuta, sa aflu mai multe si despre ei)... Sper ca de acum incolo sa ne putem intalni regulat, scumpica lor are 6 luni, deci nu mai dureaza mult si va merge si ea, iar diferenta de 4 luni intre David si ea se va topi in curand si piticeii vor putea socializa frumos impreuna.

Stiind ca suntem patiti si ca unii cunoscuti au luat distanta de noi dupa ce am inceput sa solicitam conversatii mai profunde si relatii cu mai multa substanta, Bogdan ma prevenise dinainte (Te rog io, nu-i "psihologiza" si pe astia ;-)), eram deci pregatita ca la nevoie sa ma execut, cu small talk sau discutii doar despre pampersi si gradul de blenduire a legumelor. Am avut surpriza placuta s-o descopar pe Marilena ca pe o persoana deschisa, cu care se poate discuta sincer si autentic despre orice, iar asta o spun fara pic de aroganta sau dorinta de a tutela (ca uneori imi mai scapa si asta, mea culpa), o spun cu admiratie si simpatie sincera. Mi-am dat seama din nou cat de insetata sunt de prietenia unei mamici romance care sa locuiasca in apropiere si cu care sa fiu pe aceeasi lungime de unda referitor la cresterea unui copil, la mamicie in general, dar si la atitudinea fata de viata in special etc. Poate ca acum voi avea noroc ;-)

Dupa nebuneala de ieri de la cursa de cutii de sapun, a dormit baiatul meu toata noaptea, adica de la 21:45 pana la 6:15, fara sa ma deranjeze, doar de 2 ori a carait putin cand s-a intors de pe o parte pe alta, tot pe burta, dupa care a adormit inapoi... Asa nopti sa tot avem! Sa vedem la noapte cum doarme, ca si la gradina botanica a fost nebunie de oameni, impresii garla de prelucrat, poate mai am noroc inca o data...

LA MULTI ANI pentru mica exilata austriaca Annika, sa aiba mult noroc, sa fie sanatoasa, iubita si fericita, cu o viata mereu lipsita de griji ca acum! Am vazut pozici cu MARA vedeta incontestabila a zilei de 9 mai, am vazut poze superbe cu mladite dulci foc la dez-motzarea Sarei-Scortisoara, o pupam pe Iulia pentru cuvintele frumoase la adresa lui David ca fotomodel si a noastra ca fotografi talentati ;-), uram sanatate si insanatosire grabnica la toti bebeii cu bubite, cu cate o febra pasagera, cu bandaje etc. Sa auzim de cat mai putine probleme din astea!

In final, mi-a venit sa rad (tare amar) cand am vazut cum site-ul desprecopii profita de panica lansata cu gripa porcina pentru a publica un articol informativ (sanchi) despre aceasta, articol in care se strecoara printre paragrafe, cu un tupeu de zile mari, reclame pentru vaccinarea copiilor! Ca si cum acestea ar avea vreo legatura cu gripa porcina... Ah, scuzati, pardon, pai sigur ca au: se fac profituri mari cu medicamentele si vaccinurile, iar site-ul desprecopii (privat si "independent" my ass!) este sponsorizat de grupul farmaceutic Ranbaxy si de farmaciile Miniblu, Sensiblu, Sensiblue, Remedio (care trebuie sa-si faca si ele, saracutele, reclama la medicamente pe un site care altfel vai, moare de grija sanatatii copiilor), ca si de Spitalul neuroclinic (care-si asteapta cu drag micii pacienti cu tulburari comportamentale cauzate de vaccinuri si de alte excese de medicamente).

Din articol mi-a placut in mod deosebit incursiunea in "epidemia" din 1976 (un mort, 4 imbolnaviti), unde se precizeaza "Se crede ca virusul a circulat timp de o luna, apoi a disparut". Ca sa sustii asa ceva intr-un articol (aprobat de un colegiu de medici, wow) trebuie ori sa fii prost, ori sa-i crezi pe toti ceilalti prosti; ori ambele la un loc.

Am dat click si pe articolul despre vaccinari, curioasa sa mai citesc si acolo asemenea genialitati. Si am gasit din prima:

Tetanosul:

Tetanosul este o infectie care poate duce la deces. Ea apare atunci cand o rana (chiar superficiala) este contaminata cu pamant continand spori de tetanos. Afecteaza sistemul nervos central (creierul si maduva spinarii). Este foarte important sa preveniti boala prin vaccinare si revaccinare periodica. Se poate preveni prin vaccinare DTP.

In realitate, lucrurile stau asa (scrie si pe wikipedia): bacteriile de tetanos nu produc infectie decat inmultindu-se in conditii lipsite de oxigen. Traducere pentru prosti: nici o rana superficiala, chiar contaminata cu regina-mama a sporilor de tetanos, nu poate duce la o infectie! Apoi, imbolnavirea si vindecarea de tetanos nu produc imunitate. Cum ar putea un vaccin (deci ceva absolut artificial si nedovedit de nici un studiu din lume) sa induca imunitate cand nici mama-natura nu a prevazut asa ceva? Prostia nerusinata nu se poate preveni prin nici o vaccinare, din pacate.

Si totusi, imbecilitatea mea preferata din articolele pe desprecopii in legatura cu vaccinarea este dusa la superlativ in alt articol, din care va las sa va delectati cu urmatoarele paragrafe (si sa-mi spuneti daca inteligenta voastra nu se simte putin jignita):

In general, vaccinurile administrate copiilor au continutul de timerosal aproape zero. In afara de vaccinul antigripal, toate vaccinurile administrate copiilor nu contin timerosal. Unele formule de vaccin antigripal nu au timerosal iar altele au. Deci vaccinurile pediatrice aproape ca nu contin timerosal. Timerosalul este un conservant care impiedica germenii sa creasca prea mult. Deci cantitatile mari de vaccin, care presupun doze multiple, 20 sau 30 de doze, contin un conservant pentru a le feri de contaminarea cu bacterii. Conservantul a fost introdus deoarece oamenii pot muri din cauza vaccinurilor contaminate.

Eliminarea timerosalului din toate vaccinurile ar insemna construirea unor facilitati suplimentare care sa poata prepara vaccinurile in mod diferit. Astfel, au fost facute schimbari majore incepand din anul 1999 pentru renuntarea la timerosalul din vaccinuri, dar este un proces ce dureaza ani. Desi nu exista dovezi relevante ca timerosalul face rau, preocuparea legata de el a dus la acest proces de durata.

Unele companii de farmaceutice trec prin aceasta tranzitie. Nu cauta un alt conservant, ci cauta capacitati de productie pentru a face schimbarea.

=====

Am sa postez in continuare comentariul pe care-l facusem acestui pasaj pe forum cu ceva timp in urma:

Na, ca vreau sa-mi aplic scepticismul si sa analizez putin acest raspuns cu mintea mea de „ne-expert“ in ale medicinei, dar de cunoscatoare (buna cunoscatoare) a limbii romane. De ce m-ar linisti pe mine (mama care se teme de efectele adverse ale timerosalului si altor conservanti pe baza de aluminiu, mercur, aldehida formica din vaccinuri) un raspuns care incepe cu in general (adica nu intotdeauna!) si aproape zero (adica inca mai contin timerosal). Nu ma linisteste cu nimic.

Apoi vine contradictia primei propozitii, ca dintr-o data toate vaccinurile administrate copiilor nu contin timerosal (nemaivorbind de exprimarea defectuoasa, se spune „nici unul ... nu contine“ si nu „toate ... nu contin“, giiisas).

Apoi vine din nou adevarul, ni se spune ca vaccinurile pediatrice aproape ca nu contin timerosal. Deci asta inseamna ca totusi ELE CONTIN timerosal.

Textul asta mie imi suna asa: „In general, albul este aproape intotdeauna alb. In afara de cazul cand albul e negru, albul e alb. In unele zile albul aproape ca nu este negru“ si tot asa...

Trec (dar nu cu gratie) peste faptul ca ma va bantui noaptea imaginea dozelor multiple de vaccinuri si cantitatile mari care urmeaza a fi injectate copiilor.

Ajungem la apologia conservantului Timerosal, care (vai, ce induiosator) ne protejeaza prin otravire de vaccinuri contaminate. Apoi ni se explica necesitatea unor facilitati suplimentare daca vrem vaccinuri fara timerosal si nu-i asa, asta costa multi bani (vai, ce mila mi-e de saracii producatori).

Apoi vin iar contradictiile pe banda rulanta, de ma ia ameteala. Astfel, au fost facute deja schimbari din 1999 (vai de cei vaccinati inainte), DAR procesul dureaza ani (vai de cei vaccinati pana la finalizarea procesului).

Ei, dar cu toate ca nu exista dovezi relevante ca timerosalul face rau (adica de ce mi-ar face rau daca-mi e injectata o substanta cu 49% mercur?), uite ca se cauta o schimbare, dar doar unele companii farmaceutice trec prin aceasta tranzitie si – mai ales – ele nu cauta alt conservant (unde sunt totusi acele variante de vaccinuri fara timerosal?!?!), ci cauta doar capacitati de productie pentru a face schimbarea (care schimbare????). Mai sus scria ca tocmai eliminarea timerosalului presupune facilitatile alea suplimentare, acu’ ni se spune ca nu se cauta alt conservant?????

Si uite discernamantul meu imi spune ca aici cineva incearca sa ma „faca din vorbe“ (mai stiti expresia asta?).

Si imi pare bine ca am avut posibilitatea sa ma informez si ca m-am informat si ca sunt capabila sa gandesc cu spirit critic si discernamant.

Si nu am nevoie de „indrumare“ de la moderatorii acestui forum (care baga in aceeasi oala - la modul cel mai perfid - pe cei care refuza vaccinarea cu cei care ar sustine ca ghearele de vultur prajite in sos de flocoshele (Antennaria dioica) ar vindeca pe cineva de ciroza.

Poate va merge sa-i convingeti pe altii ca sunt prostuti si trebuie sa-i duceti voi (si expertii in ale coruptiei!) de manuta prin viata, dar in cazul meu va asigur ca puteti avea o grija mai putin.

Cat despre "studii", un singur exemplu, tot de pe prima pagina a acestui forum, articolul despre vaccinuri:

Vaccinul care trebuie facut in fiecare an este cel antigripal. Asta se intampla deoarece virusii gripali se modifica foarte repede, iar in fiecare an este pus pe piata un nou vaccin.

Si evident in fiecare an sunt efectuate mii si mii de studii pentru a ne garanta noua, prostilor fara cunostinte medicale, ca vaccinurile e bune.

= = = = =

Ma gandesc ca inca merita efortul sa mai apelez la inteligenta, logica si discernamantul oamenilor, poate nu e inca totul pierdut. Poate ca mamicile care vor citi pe viitor asemenea texte penibile si de toata jena vor reusi sa demaste impostura lor.

Traditii

Nu am gasit din pacate nici un echivalent romanesc pentru Seifenkistenrennen.

In engleza ii zice soap box derby.

Cu multi, multi ani in urma, sapunul (ca si alte produse) era transportat in cutii mari de lemn de dimensiunea 30cm x 40cm x 50cm. Copiii ingeniosi au inceput sa-si construiasca mici masinute din acele cutii de lemn, pe care apoi le inzestrau cu roti si alte elemente, majoritatea improvizate din vechiturile de metal pe care le aveau la dispozitie (constructia in sine era un hobby extraordinar).

Masinuta gata de start era plasata pe un delusor, cu un mic "pilot" la volan, apoi era impinsa la vale, unde aluneca pana se oprea. Cursele organizate au inceput acum vreo 70 de ani si continua pana in ziua de azi, desi evident "cutiutele" nemotorizate nu mai sunt demult din lemn, si-au schimbat si forma si intre timp piesele pot fi comandate pe internet.

Azi am iesit la plimbare cu David si am asistat la o asemenea cursa. Se blocheaza o bucata dintr-o strada care e in panta, apoi se construieste o rampa mare, de pe care se da startul la cate 2 masinute concomitent, care ajung contra cronometru la linia de finis in aprox. 45-50 de secunde. E o traditie frumoasa, baieteii (dar si fetitele) construiesc cu taticii lor masinutele, le vopsesc, le aplica logo-uri, fiecare masinuta are cate un motiv (am vazut una de tip racheta, alta construita ca o cada de baie cu spuma, alta cu rachete de tenis, alta ca o trasura, alta ca un oldtimer, alta ca un contrabas - imaginatia nu are limite!), apoi se antreneaza pentru aceasta cursa anuala. Cateva fotografii si un scurt video puteti viziona incepand de AICI.

E distractie de familie, echipe cu mic cu mare, fani, fotografi, se vand hot dogs si bauturi, se flutura stegulete, se joaca fotbal pe langa strada cu cursa, se aude muzica de la megafoane, e o atmosfera de sarbatoare care mi-a placut... iar pe David l-a zapacit de cap cu atatea impresii noi incat mi-a dormit peste 2 ore dupa-amiaza!

* * * * *

First things first: LA MULTI ANI din toata inima pentru MARA, Sara si Eric de España!! Sa va sarbatoriti ca regii azi, iar pentru anii ce vin sa ne traiti frumosi, sanatosi si papaciosi (hehehe, ce vremuri cand mamicile abia veneau de la spital cu mladitele si mugurasii in brate si urma urarea vitala "sa fie sanatos si papacios"...), va doresc sa fiti norocosi, fericiti si iubiti fara sfarsit, sa aveti parte de cea mai frumoasa si senina viata posibila!

Tanti mama lui Mara, te imbratisez de la distanta (doar kilometrica) si iti tin pumnii sa-ti realizezi toate visurile de a-i putea oferi Marei ceea ce-ti doresti tu mai bun pentru ea! Ideal ar fi sa inveti rapid germana si sa vii la Frankfurt, sa ne facem vecine, eu as fi tare fericita! DanaH, pupici si multumim de complimente! Wow, chiar ca ne asteapta vremuri grele cand or incepe bebicii sa puna intrebari-incuietoare... Daca m-ar fi intrebat pe mine "Dar pe primul cine l-a crescut?", poate as fi incercat sa-i spun ca exista doua posibile raspunsuri (teoria cu Dumnezeu si teoria cu evolutia din maimuta), dar ca nimic nu a fost inca dovedit clar. Ar fi interesant de observat cum gestioneaza un copil o asemenea situatie echivoca. Ah, ba chiar l-as intreba ce versiune i-ar place lui mai mult sau pe care o crede. Doar asa, ca sa vad ce spune. In rest, poate chiar n-ar fi rau sa afle cat se poate de devreme ca anumite intrebari nu au raspunsuri lipsite de echivoc, ca viata nu e numai alb sau negru si mai ales ca parintii nu sunt atotstiutori. In orice caz, mii de multumiri pentru ca ai impartasit cu noi aceasta experienta, ne prinde bine sa ne pregatim de pe acum pentru asemenea intrebari, care presupun ca vor veni de la toti copiii mai devreme sau mai tarziu.

Daviducul doarme ceva mai bine noptile de cand a strapuns si al doilea incisiv central gingia, nu se mai trezeste decat de max. 2 ori. Azi-noapte de pilda, eu l-am trezit pe la ora 2 cand am fost la toaleta si nu am putut adormi imediat, m-am cam foit sub patura si asta i-a transmis nelinistea mea, cred, caci 5 minute mai tarziu era si el treaz si caraia, in genunchi, cu bratele peste gratiile patutului, intinse spre mine. Cum as fi putut sa rezist si sa nu-l iau langa mine?

By the way, la cursa de cutii de sapun m-am intalnit cu familia de nemti care locuiesc in casa alaturata (el este varul fostului meu sot, ea e sotia si au 2 fetite). Am stat de vorba si printre altele a venit vorba de somnul de noapte. Tipa imi povesteste ca fetita ei cea mica a fost foarte dificila noaptea, ca o dispera, se trezea in fiecare ora, bla-bla-bla (nimic nou pentru mine)... Spre marea mea mirare imi spune ca au dus-o la vreo 3-4 medici, ca sa afle ce avea de se trezea si plangea asa des (si ... de ce nu dormea in patutul ei!!). Cica abia a patra pediatra le-ar fi deschis ochii (cu afirmatia stupefianta: "Fetitei nu-i lipseste nimic, dar va manipuleaza de minune, nu?" - aici imi trebuie un emoticon care isi smulge parul din cap), apoi le-a recomandat cartea lui Ferber, sau "cum sa-ti inveti bebelusul sa adoarma fara alinarea ta" (bleah!).

Evident ca fetita, lasata mai multe nopti sa planga zdravan, a "invatat" in final sa adoarma singurica, un copil e atat de adaptabil incat ar "invata" sa doarma si legat de piciorul unei mese, dar cum e posibil sa nu simti, ca mama, ce ravagii face o asemenea "metoda" in sufletul unui copil? M-am facut ca o inteleg ("Deh, erai la capatul puterilor si o mai aveai si pe cea mare de care trebuia sa ai grija"), dar apoi i-am spus ca pentru mine nici nu se pune problema de o asemenea metoda, eu intotdeauna am preferat ideea de co-sleeping, m-am orientat dupa nevoile lui David si m-am adaptat eu la el, de pilda am invatat sa dorm si cu el in brate sau lipit de corpul meu; iar cand cineva mi-a spus "Dar cand intra in faza adanca de somn il poti pune la loc in patutul lui", i-am raspuns "Pai in faza lui adanca de somn dorm si eu adanc, adorm acum in max. 10 minute langa el si am constatat ca ma odihnesc mult mai bine asa decat sa-i pandesc lui fazele de somn ca sa scap de el"... I-am spus tipei ca pur si simplu am incercat sa ma pun in pielea copilului meu si m-am intrebat "De ce sa dorm eu singur, intr-un pat rece, cu gratii, cand la pieptul lui mami e mult mai bine?"... apoi i-am spus ca dupa parerea mea pediatra aia s-a inselat, fiindca nici un bebelus nu manipuleaza, NICIODATA, un bebelus are pur si simplu nevoi reale si palpabile, pe care parintele trebuie si este capabil sa le satisfaca.

Chiar, pentru mine la ora actuala cel mai greu lucru este sa fac fata presiunii exterioare ("Dar copiii altora cum dorm in patutul lor toata noaptea??" - bla-bla-bla, tampenii din astea raspandite si crezute mai mult de barbati), somnul lui David nu ma mai deranjeaza demult, cam din ziua cand am incetat sa mai caut solutii si sa ma autoflagelez cum ca as putea face eu ceva ca sa-l ajut sa doarma mai bine; din clipa cand am inteles ca asa e copilul meu, ca trebuie sa ma adaptez la ritmul lui, mi-a fost mult mai bine.

Finally, daca tot a venit vorba de interventii inadecvate, vreau sa mai precizez odata ca eu sunt total impotriva decalotarii!! Pentru cine doreste sa se informeze mai mult, va recomand calduros sa cititi AICI si AICI.