In continuare va traduc un articol al jurnalistului german Torsten Engelbrecht.
despre o sentinta care il obliga pe „antivaccinistul“ Stefan Lanka
sa-i plateasca unui „doctor“ 100.000 Euro (!).
Existenta virusului pojarului poate fi considerata demonstrata – totusi,
la o examinare mai atenta sentinta pare greu de inteles"
~~ autor: Torsten Engelbrecht ~~
„Exista argumente justificate in favoarea teoriei ca virusul (sau ceea ce este denumit virus) este in realitate un simptom, deci consecinta unei boli. Medicina scolastica a ramas blocata in tiparul de gandire bazat pe inamici, tipar popularizat de [Louis] Pasteur si [Robert] Koch, si a omis sa cerceteze daca nu cumva insesi celulele corpului produc virusuri, de pilda ca reactie la factori de stres celular. Lumea specialistilor a descoperit acest subiect de mult timp si vorbeste despre "particule endogene", deci particule care se nasc in interiorul celulelor (de asemenea 'virusuri endogene').
O piatra de hotar constituie in acest context cercetarile expertei in genetica Barbara McClintock, care relateaza in lucrarea ei de premiu Nobel in 1983 ca genotipul fiintelor vii se modifica in permanenta, si anume prin faptul ca este afectat de 'socuri'. Aceste socuri pot fi otravuri, dar si substante care produc stres celular in eprubeta [1] Acest lucru poate conduce la aparitia unor secvente genetice complet noi, care inainte nu erau detectabile (in vivo si in vitro).
Deja cu mult timp in urma a fost observat ca intoxicarile de diverse naturi pot cauza in organism exact ceea ce medicina moderna interpreteaza ca fiind cauzat de un "virus invadator". Cercetatorul Ralph Scobey a descris in 1954 in revista Archives of Pediatrics aparitia unui herpes simplex dupa injectarea unui vaccin, dupa consumul de lapte sau dupa ingerarea unor alimente specifice, in timp ce herpes zoster aparuse dupa ingerarea sau injectarea de metale grele precum arsenic si bismut sau alcool. [2]
De asemenea, este foarte posibil ca niste droguri extrem de toxice (cum ar fi obisnuitele "Poppers" in comunitatea homosexualilor) sau medicamentele imunosupresive precum antibioticele si antiviralele sa declanseze asa-numitul stres oxidativ; cu alte cuvinte, aceste substante impiedica sangele sa transporte oxigenul atat de important pentru supravietuirea celulelor noastre. Concomitent este produs oxidul nitric, care poate vatama grav toate celulele. Ca o consecinta a acestei vatamari, se "incinge" productia de anticorpi, ceea ce da rezultate pozitive la testele de anticorpi. Pe de alta parte, prin aceasta se nasc noi secvente genetice, care sunt identificate de testele PCR (polimerizare in lant) [3] [4] – nota bene, totul FARA ca vreun virus patogen din exterior sa fie implicat.
Cu toate acestea, medicina alopata osandeste asemenea ganduri, stampilandu-le ca erezii, la fel cum aceeasi medicina alopata a combatut timp de decenii intregi conceptul Barbarei McClintock despre recombinarea genetica si ‚jumping genes‘ (genele saritoare) doar pentru ca oamenii de stiinta nu voiau sa renunte la modelul lor genetic conform carora "scheletul" genetic ar fi fost o structura absolut fixa. In tot acest timp Barbara McClintock fusese nu numai ignorata, dar si tratata cu dusmanie, dupa cum relateaza chiar ea insasi. [5] In 1973, dupa ce stabilimentul medical admisese in sfarsit ca Barbara McClintock avea dreptate, cercetatoarea scria: 'Retrospectiv, este foarte dureros sa vezi cat de fixati erau majoritatea oamenilor de stiinta pe ipotezele consacrate, care existau doar prin consens'.[6]“
Extras din cartea "Paranoia virusurilor", scrisa de Torsten Engelbrecht si Dr. med. Claus Köhnlein,(„Virus-Wahn“) a 5-a editie, pag. 43-44
O piatra de hotar constituie in acest context cercetarile expertei in genetica Barbara McClintock, care relateaza in lucrarea ei de premiu Nobel in 1983 ca genotipul fiintelor vii se modifica in permanenta, si anume prin faptul ca este afectat de 'socuri'. Aceste socuri pot fi otravuri, dar si substante care produc stres celular in eprubeta [1] Acest lucru poate conduce la aparitia unor secvente genetice complet noi, care inainte nu erau detectabile (in vivo si in vitro).
Deja cu mult timp in urma a fost observat ca intoxicarile de diverse naturi pot cauza in organism exact ceea ce medicina moderna interpreteaza ca fiind cauzat de un "virus invadator". Cercetatorul Ralph Scobey a descris in 1954 in revista Archives of Pediatrics aparitia unui herpes simplex dupa injectarea unui vaccin, dupa consumul de lapte sau dupa ingerarea unor alimente specifice, in timp ce herpes zoster aparuse dupa ingerarea sau injectarea de metale grele precum arsenic si bismut sau alcool. [2]
De asemenea, este foarte posibil ca niste droguri extrem de toxice (cum ar fi obisnuitele "Poppers" in comunitatea homosexualilor) sau medicamentele imunosupresive precum antibioticele si antiviralele sa declanseze asa-numitul stres oxidativ; cu alte cuvinte, aceste substante impiedica sangele sa transporte oxigenul atat de important pentru supravietuirea celulelor noastre. Concomitent este produs oxidul nitric, care poate vatama grav toate celulele. Ca o consecinta a acestei vatamari, se "incinge" productia de anticorpi, ceea ce da rezultate pozitive la testele de anticorpi. Pe de alta parte, prin aceasta se nasc noi secvente genetice, care sunt identificate de testele PCR (polimerizare in lant) [3] [4] – nota bene, totul FARA ca vreun virus patogen din exterior sa fie implicat.
Cu toate acestea, medicina alopata osandeste asemenea ganduri, stampilandu-le ca erezii, la fel cum aceeasi medicina alopata a combatut timp de decenii intregi conceptul Barbarei McClintock despre recombinarea genetica si ‚jumping genes‘ (genele saritoare) doar pentru ca oamenii de stiinta nu voiau sa renunte la modelul lor genetic conform carora "scheletul" genetic ar fi fost o structura absolut fixa. In tot acest timp Barbara McClintock fusese nu numai ignorata, dar si tratata cu dusmanie, dupa cum relateaza chiar ea insasi. [5] In 1973, dupa ce stabilimentul medical admisese in sfarsit ca Barbara McClintock avea dreptate, cercetatoarea scria: 'Retrospectiv, este foarte dureros sa vezi cat de fixati erau majoritatea oamenilor de stiinta pe ipotezele consacrate, care existau doar prin consens'.[6]“
Extras din cartea "Paranoia virusurilor", scrisa de Torsten Engelbrecht si Dr. med. Claus Köhnlein,(„Virus-Wahn“) a 5-a editie, pag. 43-44
„[Metodele moderne pentru detectarea virusurilor, precum polimerizarea in lant, PCR] nu spun absolut nimic despre modul cum s-ar multiplica un virus, ce animal ar avea acest virus sau cum acel virus i-ar imbolnavi pe oameni. Metoda PCR este ca si cum ai privi la amprentele unei persoane ca sa concluzionezi daca ii miroase sau nu gura.“
Apelul a 14 virologi de renume din „vechea garda“ catre tanara generatie de cercetatori, Science, 6 iulie 2001.
* * * * *
Daca e sa avem incredere in mass media mainstream si in stabilimentul medical, lumea este permanent bantuita de molime virale, pentru combaterea carora doua lucruri sunt absolut indispensabile: vaccinurile si medicamentele antivirale. Si totusi, aceasta panica virala ubicuitara nu are absolut nicio baza reala.
In cartea mea, "Paranoia virusurilor" (pe care am scris-o impreuna cu medicul internist dr. Claus Köhnlein), am explicat mai mult decat clar aceste lucruri. Renumitul profesor de medicina si specialist in microbiologie si epidemiologie Wolfgang Weuffe a scris despre aceasta carte urmatoarea recenzie: "Cartea este scrisa cu maiestrie, curaj si mandrie, pana in ultimul detaliu despre stabilimentul medical, elitele, autoritatile si puterea statului. Aceasta carte este rezultatul multor ani de cercetare atenta si de munca. Intrucat eu insumi public multe lucrari, stiu sa apreciez o munca de decenii pentru a realiza o asemenea carte."
Gordon Stewart, profesor de medicina, expert in boli infectioase si fost consilier la OMS, a folosit urmatoarele cuvinte de lauda: "Cartea 'Paranoia virusurilor' poate fi descrisa ca fiind prima carte care demasca total greselile, inselaciunile si dezinformarea din partea autoritatilor despre infectii suspecte sau care nu sunt cauzate de virusuri."; "este de datoria fiecarui om de stiinta sa se indoiasca permanent si de absolut fiecare ipoteza sau teorie despre care se pretinde ca a fost demonstrata."
In cartea "Paranoia virusurilor", dr. Köhnlein si cu mine nu punem sub semnul intrebarii faptul ca exista anumite patologii, denumite polio, pojar sau hepatita C. Noi aratam insa pe baza a 1.000 de referinte din literatura stiintifica faptul ca virusurile nu sunt decisive si nici cauzale in ce priveste aceste simptome. Adevaratele cauze trebuie cautate printre factorii existentiali precum nutritia, gradul de toxicitate, gradul de activitate sportiva si evident echilibrul dintre starea de calm si starea de stres.
Aceasta se aplica evident si pentru patologia pojarului. Subiectul pojar a fost abordat foarte intens in ultima vreme, atat de revista SPIEGEL cat si de alte ziare.
Din pacate, ideea ca asa-numitele boli precum pojarul nu ar fi cauzate (in mod primar) de un virus inca le apare multora ca o idee ciudata. Iar ideea ca un virus rujeolic "rau", care ataca din exterior, nu ar fi fost demonstrat si deci nu ar exista, aceasta idee este probabil pentru si mai multi oameni ceva de neconceput. Nici nu trebuie sa ne mire acest lucru, doar de decenii (daca nu de secole) oamenilor li se inoculeaza de catre sistemul medical frica de virusuri, prin care se vinde ideea ca vaccinurile ar fi marele panaceu.
In realitate, politica sistemului medical este dictata de decenii intregi de industria farmaceutica si deci de interesele profitului. Acest "simplu" fapt si ar trebui sa fie de ajuns pentru a pune sub semnul intrebarii in mod regulat tezele si ipotezele acestui sistem medical. Sistemul medical merge atat de departe -precum biserica catolica in cea mai intunecata perioada a istoriei ei- incat ii declara eretici pe cei care indraznesc sa critice o anumita dogma medicala.
Prin insusi acest comportament inchizitorial se vede cat de nestiintific actioneaza acest sistem medical, caci "este de datoria fiecarui om de stiinta, sa se indoiasca permanent si de absolut fiecare ipoteza sau teorie despre care se pretinde ca a fost demonstrata", citeaza virologul dr. Stefan Lanka in articolul sau "Virusul la tribunal". „Aceste indoieli sunt necesare pentru a garanta progresul, fiindca in timp toate teoriile s-au dovedit a fi incomplete, gresite sau false. Explicatiile stiintifice sunt valabile doar atata timp cat nu exista explicatii mai bune.“
Chiar si pentru tribunalul din Ravensburg anumite puncte decisive ale "procesului pojarului" au ramas neclarificate – cu toate acestea, jurnalistii de la SPIEGEL Online nu au fost interesati sa afle de ce totusi tribunalul a decis impotriva paratului.
In 2011, Stefan Lanka oferise pe pagina sa de internet 100.000 de euro persoanei care ii va numi o publicatie stiintifica in care este demonstrata existenta virusului rujeolic si in care este demonstrat diametrul exact al acestui virus. Doctorul David Bardens s-a gandit ca ar putea sa indeplineasca criteriile concursului si i-a trimis lui Lanka sase publicatii stiintifice. Lanka a apreciat ca Bardens nu indeplinise conditiile concursului si Bardens l-a dat in judecata pe Lanka.
Tribunalul regional din Ravensburg, sub conducerea judecatorului Schneider, a decis pe 12 martie 2015 in favoarea reclamantului. Pentru publicatii gen SPIEGEL, care transmit mai departe (fara sa verifice!) mesajele institutiilor gen Robert Koch, cum ca e musai sa ne vaccinam impotriva bolilor ca pojarul, acest proces a fost ca un ciolan pentru un caine flamand. Asa se face ca exact in aceeasi zi, revista a publicat un articol cu titlul flamboaiant: "Farsa cu virusul rujeolic: antivaccinist condamnat sa plateasca unui medic 100.000 de euro"
Problema cu acest articol este ca SPIEGEL Online a "omis" in articolul sau sa se ocupe si de o abordare critica a acestei sentinte, desi datoria sacra a unui jurnalist este sa nu se increada orbeste in sursele unei informatii (in acest caz o sentinta judecatoreasca), cu atat mai mult cu cat este vorba de o intrebare foarte complexa: cand poate fi considerat un virus ca demonstrat cu adevarat?
In cartea 'Paranoia virusurilor' noi am descris deja pe larg cat de inadecvate sunt metodele moderne de cercetare in virologie pentru a detecta "virusuri rele". Stefan Lanka, desi acum are o aparitie publica mult mai linistita si suverana, nu si-a facut nicio favoare in trecut in ce priveste imaginea publica, prin iesirile "zgomotoase" sau prin carti cu titlul 'Vaccinarea si SIDA: noul holocaust'. [...]
Si totusi: indiferent ce parere are cineva despre omul Stefan Lanka, procesul era despre clarificarea dilemei daca David Bardens a indeplinit cerintele si criteriile concursului stabilit de Stefan Lanka - si daca tribunalul a dat o sentinta curata din punct de vedere al faptelor.
Iar daca ne uitam la justificarea instantei pentru sentinta data, constatam nereguli:
(1) Prima intrebare este: de ce a considerat tribunalul virusul pojarului ca demonstrat, DESI concursul paratului Stefan Lanka solicita clar ca cineva sa ofere "o publicatie stiintifica" (una singura!!) a Institutului Robert Koch (!!) in care sa fie demonstrata existenta virusului rujeolic - iar reclamantul David Bardens nu a fost in stare sa furnizeze un astfel de studiu individual. In comunicatul de presa al tribunalului Ravensburg nu se mentioneaza nimic cum ca D. Bardens ar fi indeplinit criteriile concursului cu "o publicatie", ci cu o "culegere" de lucrari.
Aici este pasajul relevant din comunicatul de presa:
In 2011, Stefan Lanka oferise pe pagina sa de internet 100.000 de euro persoanei care ii va numi o publicatie stiintifica in care este demonstrata existenta virusului rujeolic si in care este demonstrat diametrul exact al acestui virus. Doctorul David Bardens s-a gandit ca ar putea sa indeplineasca criteriile concursului si i-a trimis lui Lanka sase publicatii stiintifice. Lanka a apreciat ca Bardens nu indeplinise conditiile concursului si Bardens l-a dat in judecata pe Lanka.
Tribunalul regional din Ravensburg, sub conducerea judecatorului Schneider, a decis pe 12 martie 2015 in favoarea reclamantului. Pentru publicatii gen SPIEGEL, care transmit mai departe (fara sa verifice!) mesajele institutiilor gen Robert Koch, cum ca e musai sa ne vaccinam impotriva bolilor ca pojarul, acest proces a fost ca un ciolan pentru un caine flamand. Asa se face ca exact in aceeasi zi, revista a publicat un articol cu titlul flamboaiant: "Farsa cu virusul rujeolic: antivaccinist condamnat sa plateasca unui medic 100.000 de euro"
 |
| SPIEGEL Online despre sentinta in „procesul pojarului“, in care esenta era: Exista un studiu care demonstreaza stiintific corect virusul rujeolic? Foto: DPA |
In cartea 'Paranoia virusurilor' noi am descris deja pe larg cat de inadecvate sunt metodele moderne de cercetare in virologie pentru a detecta "virusuri rele". Stefan Lanka, desi acum are o aparitie publica mult mai linistita si suverana, nu si-a facut nicio favoare in trecut in ce priveste imaginea publica, prin iesirile "zgomotoase" sau prin carti cu titlul 'Vaccinarea si SIDA: noul holocaust'. [...]
Si totusi: indiferent ce parere are cineva despre omul Stefan Lanka, procesul era despre clarificarea dilemei daca David Bardens a indeplinit cerintele si criteriile concursului stabilit de Stefan Lanka - si daca tribunalul a dat o sentinta curata din punct de vedere al faptelor.
Iar daca ne uitam la justificarea instantei pentru sentinta data, constatam nereguli:
(1) Prima intrebare este: de ce a considerat tribunalul virusul pojarului ca demonstrat, DESI concursul paratului Stefan Lanka solicita clar ca cineva sa ofere "o publicatie stiintifica" (una singura!!) a Institutului Robert Koch (!!) in care sa fie demonstrata existenta virusului rujeolic - iar reclamantul David Bardens nu a fost in stare sa furnizeze un astfel de studiu individual. In comunicatul de presa al tribunalului Ravensburg nu se mentioneaza nimic cum ca D. Bardens ar fi indeplinit criteriile concursului cu "o publicatie", ci cu o "culegere" de lucrari.
Aici este pasajul relevant din comunicatul de presa:
Cateva randuri mai jos in comunicatul de presa se mentioneaza chiar explicit, ca "reclamantul nu a oferit un asemenea [studiu]." Cu toate acestea, judecatorul Schneider a decis in favoarea lui Bardens, deoarece -cum se noteaza lapidar in comunicatul de presa- "dupa verificarea criteriilor concursului, tribunalul nu a considerat necesara" furnizarea unei singure lucrari. (!?!?!?)
Nici de la judecatori, nici de la virologul Andreas Podbielski din Rostock, care facuse expertiza lucrarilor trimise de Bardens, nu s-a putut afla de ce tribunalul a decis ca nu era necesara furnizarea unei singure lucrari la un concurs care solicita o singura lucrare! Aceasta situatie are evident legatura cu faptul ca Stefan Lanka poate face recurs - sentinta nu este definitiva [intre timp recursul a fost depus - n.m.].
Expertul Podbielski mi-a raspuns prin email: „Inainte de hotararea judecatoreasca definitiva (care va mai dura, avand in vedere recursul), tribunalul m-a instruit sa nu comentez subiectul.“
Nici de la judecatori, nici de la virologul Andreas Podbielski din Rostock, care facuse expertiza lucrarilor trimise de Bardens, nu s-a putut afla de ce tribunalul a decis ca nu era necesara furnizarea unei singure lucrari la un concurs care solicita o singura lucrare! Aceasta situatie are evident legatura cu faptul ca Stefan Lanka poate face recurs - sentinta nu este definitiva [intre timp recursul a fost depus - n.m.].
Expertul Podbielski mi-a raspuns prin email: „Inainte de hotararea judecatoreasca definitiva (care va mai dura, avand in vedere recursul), tribunalul m-a instruit sa nu comentez subiectul.“
(2) In continuare, in comunicatul de presa se mentioneaza ca „era indoielnic daca o recenzie de lucrari din 1995 trimisa de reclamant ar indeplini criteriile mentionate in regulile concursului. Aceasta recenzie a analizat aproape 100 de lucrari si le-a rezumat, dar fara sa prezinte rezultate proprii. Dupa parerea tribunalului -impotriva parerii paratului [Stefan Lanka]- si aceasta recenzie ('Review') este de luat in considerare pentru a verifica daca reclamantul a reusit sa furnizeze dovada ceruta.“
Aici este pasajul relevant din comunicatul de presa:
Aici este pasajul relevant din comunicatul de presa:
Si totusi, o recenzie (un 'review') nu reprezinta un studiu in care sa fi fost demonstrat un virus, mai ales ca o asemenea recenzie doar analizeaza si comenteaza diverse alte studii (ceea ce este mentionat pana si in textul comunicatului de presa), deci aceasta recenzie nu are cum sa fie "o" publicatie sau "un" studiu asa cum se cere clar in concursul initiat de Stefan Lanka. Si chiar daca sa zicem ca ar putea cineva teoretic sa demonstreze un virus prin intermediul unei asemenea recenzii, in comunicat se specifica clar ca aceasta "o" recenzie NU ofera dovada, ci doar "este de luat in considerare pentru a verifica daca reclamantul a reusit sa furnizeze dovada ceruta".
Nici la aceasta intrebare nu am primit vreo clarificare, nici de la tribunal, nici de la expertul Podbielski.
Apropo, daca ne uitam pe Wikipedia la "virusul pojarului (Masernvirus)", la subcapitolul "Dovada patogenului" nu apare niciun studiu care ar fi adus dovada existentei virusului rujeolic. Iar la subcapitolul "Caracteristici" scrie (f. semnificativ): "Se BANUIESTE ca virusul rujeolic a evoluat in sec. 11-12 d.C. din virusul de ciuma bovina". Nici aceste "BANUIELI" nu suna a dovada irefutabila....
In final, SPIEGEL Online nu considera necesar sa-l abordeze si pe "antivaccinistul" Stefan Lanka macar pentru o scurta declaratie despre sentinta!
Din articolul pe SPIEGEL-Online nu reiese nicio secunda ca vreunul din jurnalistii care au realizat articolul i-ar fi pus macar o singura intrebare si paratului Stefan Lanka despre sentinta impotriva lui. In schimb, se scrie intr-o veselie DESPRE el, iar parerile tribunalului si expertului sunt prezentate ca adevaruri imuabile.
Avem aici de-a face cu exact opusul unui jurnalism obiectiv si de calitate, se stie doar ca o regula de baza a jurnalismului este ca pe un anumit subiect sa fie intervievati fara prejudecati toti reprezentantii opiniilor contradictorii sau rivale.
– – – – – – – –
Referinte
[1] McClintock, Barbara, The Significance of Responses of The Genome to Challenge, Nobelpreisrede, 8.Dezember 1983
[2] Scobey, Ralph, Is Human Poliomyelitis Caused By An Exogenous Virus?, Archives of Pediatrics, April 1954, Band 71, S. 111-123
[3] Kremer, Heinrich, Die stille Revolution der Krebs- und AIDS-Medizin, Ehlers, S. 11-99, 169-208
[4] Papadopulos-Eleopulos, Eleni; Turner, Valendar, Reappraisal of AIDS: Is the Oxidation caused by the risk factors the primary cause?, Medical Hypotheses, März 1988, S. 151–162
[5] Barbara McClintock, pagina Wikipedia in engleza
[6] McClintock, Barbara, Letter from Barbara McClintock to J. R. S. Fincham, 16. Mai 1973
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu