Pe pariu ca pretinsul virus rujeolic nu exista? - Deznodamant la tribunalul superior :-)

Dragii mei, s-a incheiat si balciul la tribunal :-)

Data de 16 februarie 2016 va ramane o data istorica:

Curtea Superioara din Stuttgart a dat castig de cauza biologului
dr. Stefan Lanka in celebrul "proces al pojarului". 

Intrucat pe site-urile vacciniste veti citi doar interpretari trunchiate si tendentioase care sa se muleze pe frustrarea si furia celor care l-ar fi vrut condamnat pe Lanka la plata celor 100.000 de euro, la mine pe blog veti gasi detalii despre cum a fost cu adevarat la proces, unde am avut placerea de a fi de fata personal si de a savura pe deplin victoria :-)

Pentru inceput, un mic exercitiu distractiv de logica.

Anul trecut, cand tribunalul regional din Ravensburg (prima instanta) a decis impotriva lui Lanka (incalcand mai multe legi), toti vacacinistii au strigat la unison "Gata, tribunalul a decis ca exista virusul pojarului (!?!?) si Lanka trebuie sa plateasca 100.000 de euro!". Atunci tot internetul a vuit cu aceasta stire, in toate limbile pamantului! Altii, mai imbecili, deja "stiau" ei ca Lanka ar fi platit deja suma si ar fi si recunoscut ca exista virusul! Hahaha...

Ei bine, acum, cand tribunalul superior din Stuttgart a decis in favoarea lui Lanka, aceiasi vacacinisti au inceput sa faca mutre si sustin ca a fost vorba doar de niste "tehnicalitati", de aceea ar fi castigat Lanka. Pai in primul proces nu au fost tot tehnicalitati, mai baieti, mai? :-)

Newsflash, baieti: procesele se decid intotdeauna pe criterii juridice. 

Nu este procesul lui Lanka o situatie speciala. Ca atare, verdictul tribunalului superior din Stuttgart nu a facut decat sa corecteze un verdict gresit, care ar fi trebuit de la bun inceput sa fie in favoarea lui Lanka, asa cum am explicat si anul trecut.

Reiau aici doar esentialul din articolul de anul trecut, ca sa intelegeti mai bine unde a fost buba:

Dragii mei cititori care aveti cat de cat idee despre ce se intampla cu adevarat in lume si nu inghititi gogosile din ziare, [...] sa retineti clar un singur lucru: indiferent ce au sustinut judecatorul si expertul, in realitate din punct de vedere legal NICIUNUL din criteriile concursului initiat de dr. Lanka nu a fost indeplinit. Criteriile erau, dupa cum ati citit mai sus:

1. O singura lucrare - s-au furnizat 6 documente (!);
2. Lucrarea sa fie de la Institutul Robert Koch, publicata in conformitate cu prevederile Legii protectiei impotriva infectiilor (IfSG), solicitata de la dna dr. Mankertz - criteriu neindeplinit;
3. O singura lucrare stiintifica - s-au furnizat 5 lucrari si o recenzie, in niciuna nu apare publicat macar un singur experiment de control, ceea ce anuleaza orice pretentie de cercetare stiintifica;
4. O singura lucrare stiintifica in care sa fie afirmata SI demonstrata existenta virusului, PRECUM SI diametrul virusului (deci nu o combinatie de 5 lucrari nestiintifice si o recenzie) - criteriu neindeplinit, vezi mai sus.

Pe langa faptul ca participarea la un concurs initiat de cineva trebuie sa respecte exact criteriile stabilite de initiatorul concursului, iar medicul Bardens nu a respectat niciun criteriu, expertiza prezentata la proces nu a respectat nici macar criteriile cercetarii stiintifice stabilite de tribunal!! Aici s-a incalcat legea in mod flagrant si asta se poate dovedi prin documente oficiale si prin protocolul procesului :-)

Asta este ce am scris anul trecut si exact asta a decis si tribunalul din Stuttgart. Ca dovada ca, dupa cum v-am mai spus, cine rade la urma rade mai bine :-)

O faza amuzanta. Procesul a inceput la ora 15:20 (datorita intarzierii avocatei lui Bardens). Langa mine statea un individ chelios, supt la fata, cu ochelari si o figura de tocilar fara prietena si fara viata personala, care tot tacanea intr-un laptop. Am profitat de intarzierea procesului ca sa ma conversez cu el, mai bine zis l-am intrebat direct: "Nu-i asa ca sunteti de la GWUP?" (GWUP este un fel de "Societatea Rationalista" din Germania, o adunatura de pseudosceptici spalati pe creier). Expresia fetei lui a facut toti banii: "De unde stiti?? Avem cartite in grup?" - "Nu, doar ca aratati EXACT ca cineva de la GWUP" :-) Discutand apoi despre proces, ma intreaba daca chiar cred ca nu exista virusul rujeolic. Ii raspund: "Pai am citit lucrarile si acolo nu e nici urma de virus. Dvs. nu ati citit cele 6 lucrari furnizate de Bardens?" - "Nu." ----> deci va dati seama cam cu cine avem de-a face. Cica "Pai nu sunt doctor sau biolog, ca sa inteleg." I-am spus: "Nici nu e nevoie, trebuie doar sa stiti sa cititi si sa intelegeti engleza. Autorii lucrarii de referinta scriu chiar ei ca NU au izolat niciun virus, ca s-ar putea sa fie vorba de un alt "agent" si ca este nevoie de multe alte experimente pentru a confirma sau nu concluziile lor PRELIMINARE. Nu ati citit?? Ei, se vede treaba ca nici cercetatorii ceilalti nu au citit, fiindca TOTI fac referinta la acea lucrare ca fiind lucrarea unde ar fi fost "demonstrat" virusul, desi insisi autorii spun altceva."

Haideti sa va spun cum a decurs procesul :-)

Judecatorul l-a luat tare din prima pe Bardens, care se cocosase la masa ca un elev prins cu fituica altcuiva in penar. A fost interogat despre cum si unde si cand a dat peste pagina cu concursul lui Lanka, s-a balbait si a si mintit, dupa ce anul trecut spusese clar ca nu citise decat prima pagina din cele 3 ale textului publicat de Lanka, fiindca celelalte parti nu le intelesese prea bine, acum brusc a sustinut ca citise tot textul. A mai tinut si o conferinta la (pseudo)Skeptikon anul trecut in care a sustinut acelasi lucru, verificabil pe Youtube, dar acum in fata tribunalului din Stuttgart nu a avut nicio jena sa minta.

La alte intrebari s-a balbait in mod jenant si de vreo 5 ori si-a inceput raspunsurile cu fraza "trebuie sa marturisesc ca...", "trebuie sa marturisesc ca...". De exemplu, judecatorul l-a intrebat daca a luat in serios concursul lui Lanka si cat timp i-a trebuit ca sa caute lucrarile trimise. Domnul "trebuie sa marturisesc ca..." a marturisit ca vezi Doamne el luase in serios concursul si il si intrebase in scris pe Lanka daca acel concurs era "pe bune", la care Lanka ii confirmase. Judecatorul: "Ei, si aici avem o mica problema. Scrisoarea de confirmare a doctorului Lanka este expediata pe 29 ianuarie, iar dvs. deja pe 31 ianuarie expediati lucrarile" (!). Nu s-a insistat pe acest aspect, dar el lasa sa se inteleaga multe.

Bardens a declarat ca i-a luat "niste ore" sa caute lucrarile, unele de pe internet, altele de la o biblioteca. La intrebarea judecatorului, a "marturisit" ca nu mai stie nici cand, nici din ce motive le-a ales tocmai pe acelea (!).

In tot timpul (relativ scurt) cat a fost interogat Bardens, ma minunam vazand ce tare intra judecatorul in el, parca era un elev corigent. La un moment dat ma batea gandul ca il ia tare ca sa-si asigure un alibi si ca dupa aceea il va ataca si mai tare pe Lanka.

In fine, vine si randul lui Lanka sa-si expuna povestea. Judecatorul l-a lasat sa vorbeasca vreo 20 de minute, neobisnuit de mult, intrerupandu-l doar de cateva ori, in mod nesemnificativ pentru desfasurarea procesului (dar interesant si amuzant din alta perspectiva, cea NMG - la care voi reveni la final). Stefan a relatat despre studiul lui universitar, munca in laborator, publicarea izolarii unui virus, despre cum profesorii lui l-au indrumat sa citeasca legat de frauda cu HIV, cum a ajuns el sa tina prelegeri si cum a ajuns de la HIV la celelalte virusuri si - funny enough - primul virus patogen pe care l-a luat sub lupa dupa HIV a fost virusul pojarului. Vazand cat de mult il lasa judecatorul pe Lanka sa se desfasoare, din nou ma batea gandul ca ii permite sa vorbeasca mult tocmai fiindca decizia va fi impotriva lui...

La un moment dat judecatorul (poate dorind sa-i ridice mingea la fileu lui Lanka) a pus o intrebare-cheie: "Si de unde stiti ca metoda dvs. de izolare a unui virus este cea corecta?" 

S-a facut o liniste de mormant si Stefan Lanka a raspuns genial ca intotdeauna:

"Nu este metoda mea. Este tehnica standard prin care se izoleaza orice virus. Centrifugare in gradient de densitate. Un virus este o structura atat de simpla incat este foarte usor de izolat, de aceea toate virusurile inofensive izolate pana acum au fost publicate fiecare intr-o singura lucrare, tocmai pentru ca procedura este atat de simpla. Metoda de izolare este metoda descrisa in Manualul de Microbiologie Medicala (Köhler/Eggers/Fleischer et al), unde insusi expertul Podbielski a avut o contributie in capitolul despre bacteriologie" :-)

Toata sala era pe jos!

A urmat o pauza de 20 de minute si apoi cei 3 judecatori s-au intors cu verdictul.

Iata si esentialul din anuntarea verdictului (transcris exact dupa inregistrare audio!):

"Aici avem o oferta publica de recompensa (Auslobung) conform § 657. Punctul decisiv in care noi, tribunalul din Stuttgart, contrazicem decizia tribunalului din Ravensburg, este urmatorul: textul ofertei solicita CLAR o singura lucrare in care sa fie demonstrata existenta virusului si diametrul acestuia.

O oferta publica de recompensa este o declaratie de intentie conform §§ 133, 157 si trebuie inteleasa asa cum ar intelege-o orice persoana rezonabila [!!]. Iar punctul de plecare al unei oferte publice de recompensa este TEXTUL EXACT. Iar aici in text scrie clar: »Premiul va fi platit daca se furnizeaza O publicatie stiintifica IN CARE sa fie demonstrata existenta virusului pojarului SI IN CARE printre altele sa fie determinat diametrul acestui virus«.

Pe baza expertizei prof. Podbielski, tribunalul din Ravensburg a considerat ca "OK, in ziua de astazi nu se mai obisnuieste sa se publice monografii complete, in care sa fie dovedit totul (!!!), ci se lucreaza pe puncte individuale si combinatia trebuie sa fie de ajuns (!!!)." Acest lucru pare la prima vedere acceptabil, insa acest punct de vedere are o HIBA, si aceasta HIBA a fost pentru noi decisiva in acordarea verdictului: UNDE tragem linie si UNDE ne oprim cu numarul de publicatii pe care aveti voie sa le furnizati, din a caror combinatie sa se poata conchide ca ar exista virusul pojarului si ce dimensiune are el?

Dvs., dle Bardens, ati furnizat SASE publicatii. Puteati sa trimiteti si 60... sau 600... si sa-i spuneti "Uite aici, in totalitatea acestor lucrari o sa gasesti dovada". Printr-un exemplu extrem - adica sa zicem ca ii trimiteati 100 de lucrari - este simplu de inteles ca omul nu a cerut acest lucru, adica sa se apuce sa studieze 100 de lucrari si sa-si ia dintr-una un punctulet, din alta un punctulet, din alta nimic, dar apoi iar din alta un punctulet... pentru ca in final eventual sa ajunga la concluzia ca ar exista un virus rujeolic.

Din TEXTUL ofertei reiese clar ca nu asta era dorit, iar orice om rezonabil, care s-ar fi gandit bine la ceea ce dorea autorul ofertei, ar fi ajuns la aceeasi concluzie. Sigur, la prima vedere SASE lucrari nu pare un numar mare. Insa este vorba de un numar ales arbitrar. Autorul a dat o sarcina precisa: O LUCRARE. Daca permitem SASE lucrari, cum ar fi cu OPT? Cum ar fi cu ZECE? Nu se poate trage o linie, iar acest lucru este decisiv, autorul a dorit o singura lucrare si de aceea el este singurul care decide cum si pentru ce a oferit sa plateasca.

Dr. Lanka a afirmat de la bun inceput ca in cele 6 lucrari nu este demonstrata existenta virusului rujeolic. Ideea de "combinatie" a aparut abia cand expertul a formulat-o. Expertul a afirmat »In aceasta lucrare nu este demonstrat virusul, in aceasta lucrare nu este demonstrat virusul, nici in aceasta lucrare nu este demonstrat virusul, DAR in suma, in totalitatea tuturor lucrarilor (inclusiv a celor nefurnizate de petent) exista dovada«.

Aici avem deja alta problema. Chiar daca incercam sa tinem cont de expertiza prof. Podbielski, nu stim la care aspecte din care lucrari s-a referit el ca si "combinatie", pentru a considera ca s-a facut dovada existentei virusului. Exprimarea expertului este vaga, neclara, si tocmai aceasta neclaritate poate fi evitata atunci cand se solicita O SINGURA LUCRARE.

Din textul ofertei nu reiese ca Dr. Lanka dorea o lucrare a Institutului Robert Koch, nu reiese ca acea lucrare ar fi trebuit sa fie publicata dupa anul 1999 sau 2002. Aceste cerinte nu le-am lua in considerare. Noi, tribunalul, am accepta si recenzii, mai bine zis O recenzie, DACA - bazandu-se pe X lucrari anterioare care nu au ajuns la acea concluzie - recenzia respectiva ar ajunge la concluzia imperioasa: aici avem un virus rujeolic si aceasta este dimensiunea lui, pe baza X si Y. DAR toate acestea NU LE AVEM AICI. 

Din aceste motive tribunalul din Stuttgart este de parere ca cererea petentului Dr. Bardens nu are absolut nicio sansa. Reclamatia petentului este respinsa. Cheltuielile de judecata pentru ambele instante procesuale vor fi achitate in intregime de petentul Dr. Bardens."

Ca atare, tribunalul din Stuttgart a explicat CLAR ca NU EXISTA dovada existentei virusului rujeolic in NICIUNA din lucrarile prezentate. NICIUNA!

La final, dr. Lanka si-a aratat generozitatea, oferindu-i micutului dr. Bardens o strangere de mana.

Concluzie: in aceasta zi istorica de 16 februarie 2016, recursul facut de dr. Lanka a fost incununat de succes, iar dr. Bardens nu numai ca nu va pupa cei 100.000 de euro, dar va mai plati si TOATE cheltuielile de judecata, care se ridica la vreo 35.000 de euro :-)))))

Cheers!





AICI-link puteti viziona un filmulet scurt despre proces.

In ultimul interviu, Dr. Stefan Lanka explica la ce ne putem astepta in viitorul apropiat: 

"Exact acele experimente facute de cercetatorii care au pretins ca ar fi izolat un virus sunt acum repetate [Lanka impreuna cu alti microbiologi reputati - n.t.], iar analizele secventiale care anuleaza complet ipoteza unui virus rujeolic vor fi publicate impreuna cu rezultatele experimentelor de control in reviste stiintifice cat de curand. Aceste experimente de control demonstreaza clar ca nu un "virus" distruge celulele, ci conditiile de laborator si modul cum sunt preparate acele celule atunci cand sunt "pregatite" pentru "infectie"." :-)

* * * * *

Faza legata de NMG este urmatoarea: In timp ce vorbea Lanka si isi explica motivele pentru care STIE ca nu exista niciun virus rujeolic, judecatorul l-a intrerupt de cateva ori, Lanka a facut un pic de misto ("Si Einstein a fost singur cu teoria lui... desi trebuie sa spunem ca era plagiata"), publicul a izbucnit in ras si Lanka s-a intors imediat catre public si a zis ceva de genul "Va rog liniste, sa respectam tribunalul!" - LA CARE judecatorul a sarit imediat "Sunt capabil sa stapanesc publicul, multumesc!".

Ei bine, dupa pauza de 20 de minute, cand s-au intors cu verdictul, dupa 10 minute de vorbit judecatorul a inceput sa-si piarda vocea, tot isi curata gatul, tusea, dar se auzea CLAR ca vocea ii ramasese in pom! Conflict clasic de tipul "mi-au ramas cuvintele in gat" (cu simptome la laringe).

Seara la restaurant, eu si Lanka si Siegfried Mohr (cel mai bun pe NMG din Germania) am ras copios rememorand scena. Lanka zicea: "Atunci pe loc ar fi trebuit sa-i spun ca EL este cel mai bun exemplu pentru a demonstra ca NMG se aplica intotdeauna!".

Asa ca, dragilor, informati-va in continuare din surse independente si luati decizii intelepte pentru voi si copiii vostri!

* * * * *

Daca doriti sa (re)cititi mai multe despre acest proces istoric, iata:

Episodul 1 - link-aici. Episodul 2 - link-aici. Episodul 3 - link-aici. Episodul 4 - link-aici. Episodul 5 - link-aici.