Breath of Spring - New kit and wordarts freebie

Finally ... My new kit is in the store! I had trouble uploading it because our firewall won't let me *lol* - that's what I call protection!

This time I also have a set of wordarts in store and a bundle including the kit, the wordarts and a bonus of 4 quickpages (which are available only with the bundle)!

Check it out!! I hope you will like it!

BUY

HERE

Here are my first pages with my kit. I will add more in the next few days.

Photo and wordart by me

Photo from Cute babies

Photo from Cute babies
Wordart by me

Photo from Cute babies

Photo by Tammy Odell

Photo by Teresa's PhotoWorks
Wordart by me

Photo and wordart by me

Photo by Robert M.
Wordart by me

Photo and wordart by me

Photos and wordart by me
Photo action by CoffeeShop

Photo and wordart by me

Photos and wordart by me
Photo action by CoffeeShop

Photos and wordart by me

Moni was so sweet as always and created two wonderful pages with my kit. Here they are:

* * * * *

Finally, here is the freebie: a set of 7 spring wordarts! Enjoy and I would love to see what you do with them! Comments are as always appreciated!

- DOWNLOAD -

Adio, bucle ;-))

Gata, l-am tuns pe scumpisor. Am pastrat ca si anul trecut o bucla amintire...

Nu-i asa ca e cel mai scump baietel din univers? ;-)))

INAINTE

DUPA

Ce are sula cu cuminecatura

Un nou scandal zguduie Germania: ies la iveala tot mai multe voci care relateaza despre abuzurile sexuale in scolile/internatele catolice din Bavaria; dupa ce se credea ca mare parte a abuzurilor se incheiasera in anii '60, acum apar declaratii de la fosti copii abuzati pana prin anii '90 (si cine stie cati mai sunt care inca tac!!). Un articol in romana gasiti AICI.

Printre altele, una din cele mai iubite autoare germane, Amelie Fried, a scris si ea un articol despre un internat din Odenwald, in care face pentru prima oara publica experienta avuta de ea acolo, unde profesorii le chemau pe eleve ca sa joace strip poker cu ele sau intrau peste ele la dusuri, unde marele director Gerold Becker (cunoscut publicului german pentru lectiile de pedagogie pe care le dadea cu autosuficienta, lasand impresia unei verticalitati morale absolute) era celebru pentru preferinta pe care o avea pentru baieti - circulau relatari despre "mana care te trezeste dimineata sub patura" etc.

Azi am vazut intamplator la televiziunea bavareza o emisiune cu politicieni, ziaristi, la care era invitata si actrita Veronica Ferres, presedinta de onoare a asociatiei Power Child, care se implica masiv pentru apararea copiilor impotriva abuzului sexual.

E admirabil ca a inceput sa se vorbeasca tot mai tare si mai raspicat despre REALITATEA abuzului sexual, chiar daca m-a enervat placiditatea, neutralitatea si calmul distant cu care se discuta... Printre altele, Ferres a spus ca in conformitate cu statisticile lor o fetita din 4 si un baiat din 6 sunt abuzati sexual pana ajung la varsta pubertatii. Nu va sperie cifrele astea? Asociatia germana impotriva abuzului sexual la copii a mai tras un mare semnal de alarma, afirmand clar ca cele mai multe abuzuri sexuale au loc in familie si ca ei primesc anual plangeri de la 80.000 pana la 120.000 de copii care sunt victimele abuzului sexual!!! Pe mine nu ma surprinde, fiindca stiam si asta si stiu multe altele despre aceste aspecte.

Ei, buba este ca majoritatea oamenilor sunt de o ignoranta crasa si nu vor sa priceapa nimic despre dinamica abuzului sexual. Acum de pilda, culmea cretinismului, s-a inflacarat discutia publica despre celibatul impus de biserica catolica.

Lasand la o parte ca biserica catolica este oricum cea mai murdara, ipocrita si farisee "autoritate" de pe pamantul asta, ce cristelnita mamii lor are legatura celibatul cu abuzul sexual? Astia chiar cred ca daca li se va permite preotilor respectivi sa practice onania in doi cu o bucata de carne de femeie, asta ii va impiedica sa abuzeze de copii? Ei nu stiu ca majoritatea abuzatorilor sunt barbati casatoriti?? Astia chiar nu vor sa priceapa ca abuzul sexual NU are de-a face cu sexul sau cu sexualitatea, ca acestea sunt doar componente secundare ale abuzului sexual? Astia nu vor sa priceapa ca abuzul sexual este motivat de dorinta de putere, de constrangerea de a distruge, constrangerea de a reinscena si a da mai departe propriul abuz suferit si reprimat? Nu vrea nimeni sa realizeze ca faptasii sunt oameni "normali", nu niste obsedati sexual care se napustesc asupra copiilor din cauza ca nu au femei la dispozitie??

Oameni buni si naivi, treziti-va la realitate, caci deja e mult prea tarziu!

Medicul de casa paralel cu psihologia

Am fost la medicul meu de casa pentru a-l ruga sa-mi prescrie cura aceea speciala pentru mama si copil. Mi-a spus ca are nevoie de formularele-tip de la asigurarile medicale, era deja intr-o postura putin defensiva, apoi i-am facut o micuta criza de plans si i-am zis ca - inainte de a face rost de formulare - as vrea sa-i povestesc totusi ce probleme am!! Atunci a inceput sa ma asculte cu mai multa atentie.

I-am povestit ce si cum, apoi am mentionat ca o cunostinta de-a noastra a fost refuzata de 3 ori de catre asigurari pe motiv ca "nu au fost epuizate toate masurile ambulante". Hehe, sa-mi vina si mie cu aceeasi motivatie, ca deh, nu fac decat de 6 ani terapie si asta nu m-a "vindecat" ca o pastila magica - asa cum probabil isi imagineaza tampitii astia ca trebuie sa functioneze treaba...

Medicul de casa (care e roman, de origine din Timisoara) a mentionat ca trebuie completat si un formular specific de catre medicul pediatru la care merg cu David, dar ca la o adica ar putea si el sa-l completeze... "Eventual sa scriem ca David a fost foarte des racit, ca are si el nevoie de schimbarea mediului"... la care eu i-am spus ca nu as vrea asta, fiindca eu pun pret tocmai pe faptul ca acest copil (nevaccinat si neimbuibat cu antibiotice/medicamente pe banda rulanta) este sanatos si are un sistem imunitar extraordinar de bun. Daca scriem ca are el probleme, probabil ca aia de la clinica respectiva se vor si napusti sa-l "trateze" cu cine stie ce, ori eu nu vreau sub nici o forma asa ceva. I-am spus ca problema este A MEA si numai a mea, burnout-ul meu trebuie sa fie suficient pentru ca nenorocitii de la asigurari sa-mi aprobe cererea. Daca nu o vor face, le spun ca voi renunta la ei si merg la alta firma de asigurari. Scurt.

Cand ii explicam despre durerea mea sufleteasca, despre toate traumele care ma coplesesc acum in prezenta lui David pe post de catalizator, despre evolutia terapiei mele, el isi nota niste idei in PC (burnout, sindrom nevrotic depresiv, epuizare totala, dureri de spate cronice), iar la un moment dat ma intreaba: "Aveti si atacuri de panica?" - moment in care am realizat ca acest medic nu are habar de ceea ce inseamna un atac de panica sau ce-l cauzeaza... I-am raspuns: "Nu, pai tocmai asta este diferenta: atacuri de panica au oamenii care isi neaga si reprima adevarul personal, atacurile de panica sunt semnalele de alarma ale corpului care ne atrag atentia ca trebuie sa facem ceva, sa ne ocupam de traumele ingropate in subconstient!"...

El sta putin pe ganduri, apoi ma intreaba (de data asta parand sincer interesat): "Dar chiar credeti ca e bine sa scoatem la suprafata toate chestiile din trecut?" (?!?!?). I-am raspuns: "Nu cred, ci STIU acest lucru. Pentru mine e clar ca asta e singurul drum bun. Si stiti de ce? Daca nu din alte motive, atunci macar pentru ca de cand am inceput sa permit durerii sufletesti sa iasa la suprafata am fost mai putin bolnava: mi-au disparut cam 80% din durerile cronice de coloana care erau cumplite, la 30 de ani ma trezeam dimineata cu senzatia ca un corset de otel imi cuprinde coastele si trebuia sa stau mai intai 5 minute in pozitia fetala ca sa ma pot da jos din pat - ei bine, cum am identificat si eliminat 'greutatea' care imi distrugea coloana mi-au si disparut aproape de tot durerile; apoi, aveam tot timpul senzatia ca am un pietroi in stomac, un pietroi negru si tare si dureros, unde se aduna toata furia pe care nu o puteam exprima - ei bine, cum am invatat sa-mi fiu mai credincioasa mie insami si sa nu mai fiu atat de dependenta de o falsa armonie cu cei din jur, acel pietroi a disparut!! In plus, adevarul personal al fiecaruia este non-negociabil, in cazul meu de exemplu maltratarile si abuzurile au existat fara indoiala, iar daca am devenit constienta de ele nu mai am cum sa le ignor, nu se mai poate... si stiti ceva? Este bine asa!! Deci, da, STIU ca asta e calea si prefer oricand niste depresii decat boli fizice precum, Doamne fereste, vreun cancer - ca doar la asta se ajunge cand dezechilibrul interior devine atat de mare incat corpul nu mai poate suporta tot ceea ce refuza psihicul!"...

L-am lasat fara argumente. Dar stiti ce pariez? Ca nu va avea nici un fel de retineri sa prescrie in continuare Xanax & co. tuturor pacientilor depresivi care vor veni la el :-((

O noua sedinta de terapie in doi

Saptamana asta am fost impreuna la Elfriede. Aveam nevoie, mare nevoie. Si ne-a ajutat ENORM.

Indiferent cat de multa terapie facem individual, indiferent cat de mult citim si stim pe tema asta, oricand mai pot veni noi revelatii, e uimitor si atat de fascinant!!

Problemele de baza sunt aceleasi: ne-am tot certat si injurat, ne controlam tot mai greu, ne iesim din pepeni, fiecare reactioneaza dupa tiparele de comportament ancorate adanc inca din copilarie, el ma identifica uneori cu mama lui, alteori cu sora lui, eu il identific pe el cu mama mea etc. etc. etc. - un cerc vicios cumplit!

Ne-am "jucat" iar cu papuselele pe care le are ea acolo, sunt vreo 4 de fiecare sex si de varste diferite (bebelusi, copii, adolescenti si adulti) si noi incercam sa ne identificam prin intermediul papusilor cu varsta emotionala in care ne simtim: am constatat amandoi ca suntem undeva intre 10 si 14 ani (eu mai aproape de 10, Bogdan mai aproape de 14). El este la varsta emotionala la care a fost exact in perioada in care mama lui a parasit definitiv familia lor, eu sunt la varsta emotionala in care luam masiv distanta de mama, care ma batea si ma tortura.

De aici si reactiile diferite: Bogdan este intr-un conflict imens, in care (din perspectiva baietelului) lupta reflex dintr-o constrangere f. puternica pentru a castiga iubirea mamei si concomitent e furios si frustrat si vrea sa distruga legatura care-l tine dependent, vrea sa se fereasca de suferinta si incearca sa ucida orice speranta care l-ar putea duce la o noua dezamagire... in acest proces proiecteaza masiv pe mine sentimentele baietelului din el, considerand ca eu nu-l mai iubesc si incercand sa se autoconvinga ca lupta nu mai are nici un rost, ca trebuie sa abandoneze... iar in acelasi timp eu ma inchid in mine insami, fiindca asa incerc eu (din perspectiva acelei fetite chinuite) sa ma distantez, ca sa ma protejez de violenta si agresivitatea si critica permanenta si teroarea la care ma supunea mama - chestii pe care acum fetita le simte ca venind si de la Bogdan, fiindca el (again, din perspectiva baietelului) nu mai reuseste sa ma accepte neconditionat si sa-mi dea sentimentul ca sunt iubita, asa cum era inainte in relatia adulta dintre noi doi...

La un moment dat m-am ridicat ca sa ma duc la toaleta si l-am mangaiat pe cap pe Bogdan, l-am pupat pe obrajor si i-am spus "Ma duc pana la toaleta"... Cand m-am intors, am mentionat cat de mult ma duruse ceva ce-mi spusese Bogdan intr-un moment de criza acuta (ca nu mai simte nici o bucurie, nici o fericire - am plans de m-am uscat ;-(() iar Elfriede i-a explicat "Dar Feli va iubeste, sa nu cumva sa credeti contrariul!! Eu vad asta clar de tot. Uitati-va cum a simtit intuitiv nevoia, cand s-a dus la toaleta, sa va linisteasca si sa va asigure ca se duce doar la toaleta: a simtit nevoia sa-l consoleze pe baietel si sa-i promita ca ea nu-l paraseste in nici un caz, cum l-a parasit mama lui!!", apoi mi-a spus mie "Iar dvs. sa nu credeti nici o clipa ca Bogdan nu va mai iubeste!! Uitati-va, baietelul o fi furios, frustrat, nervos, agresiv, arunca vorbe grele, DAR ce face adultul? Semneaza contractul de cumparare a casei, planifica renovarea, bucataria, mutatul..." Elfriede tinea in maini papusile adulte si ne-a spus "Amandoi sa aveti incredere in iubirea dvs. si in relatia dvs., veti depasi criza daca lucrati amandoi la traumele copiilor din dvs., partea adulta va reveni la viata in curand, va promit ca totul va fi bine, iubirea asta frumoasa si puternica dintre cei doi adulti rezista si va rezista in continuare si va asteapta o viata frumoasa si implinita impreuna!!"...

In afara de asta Elfriede ne-a ajutat sa intelegem si mai bine ce VALOARE enorma are David in viata noastra: el este catalizatorul si trigger-ul care ne-a catapultat in aceste varste emotionale, readucandu-ne in memoria corpului si a simturilor acele momente ale durerilor noastre cele mai puternice, el este cel care in felul asta ne ofera posibilitatea si SANSA de a ne confrunta cu adevaratii demoni ai trecutului si de a ne mai curata multe rani sufletesti la care altfel nu am fi ajuns niciodata!

Doamne-ajuta!

Micuta completare despre doamna Sperietoare

In general acesti oameni (= narcisistii patologici) nu vor sa priceapa niciodata cand cineva nu mai doreste sa aiba de-a face cu ei, dar de data aceasta se pare ca am gasit limbajul prin care sa ne facem intelesi.

In decembrie 2009, cumnata Sperietoare a lasat pe robot doua mesaje lacrimogene, in care - pe o voce de oaie dusa la taiere, cu tremolo de Madame Bovary in glas - ii reamintea lui Bogdan ca are o sora care inca mai sufera dupa "ruptura dintre noi", care spera "sa ne impacam si sa ne revedem", mai ales "acum, ca avem amandoi familie" (gata, se si vede cu o noua carte de vizita!) etc. Evident era inocenta personificata cand vorbea la plural referitor la "iertare" (!?), la "uitarea trecutului" (specialitatea ei: "Hai sa uitam trecutul, sa stergem totul cu buretele si s-o luam de la capat" - haha ;-(((). Ne-a fost clar ca aceasta individa nu s-a schimbat si nu se va schimba niciodata. La final mentiona (capcana plina de maiestrie) "Am strans o parte din banii pe care ti-i datorez si as vrea sa ti-i dau inapoi, stii ca cei din familia noastra isi achita intotdeauna datoriile"...

Bogdan a zis "Hai s-o testam" si i-a trimis un mail cu datele lui de cont bancar, in fond daca fata voia sa se achite de datorii trebuia sa-i oferim ocazia, nu? Reactia ei: zero.

Pe 27 ianuarie, de ziua lui Bogdan, un alt mesaj, pe o voce mai controlata si usor aroganta: "E ziua ta si te-am sunat sa-ti spun la multi ani si ma rog ca Dumnezeu sa te faca mai intelept si mai bun si sa mai renunti la rautatea aia din tine... [?!?...] Dar ok, e ziua ta... sa fii fericit si poate daca-ti amintesti ca ai o familie, o mama si o sora, ai fi si mai fericit [?!?...] Nu vrea nimeni nimic de la tine, ba chiar dimpotriva... Cand vrei sa-ti iei banii, suna-ma".

La asta Bogdan i-a trimis un alt mail, cu textul "Daca vrei sa dovedesti ca te-ai schimbat, renunta la santaje de genul Suna-ma daca vrei sa-ti iei banii, achita-ti datoria si despagubeste-ma pentru pierderile financiare pe care le-am suferit datorita tie (ma refer la apartament)" si i-a dat din nou datele de cont. Ea raspunde (si intuitiv a pus punctul pe i) "Stiu ca sufleteste nu a mai ramas mai nimic" (deci STIE adevarul!!), dar ea inca sufera, bla-bla-bla, ea vrea impacare dar la o adica sa-si ceara si el iertare (hahaha!!), ca doar nu are aripi de inger dintr-o data, bla-bla-bla, iar in final "eu de banca asta cu nume din litere si cifre nu am auzit, poate imi dai totusi date corecte" (asta a fost cireasa pe tort!!).

Cand Bogdan i-a raspuns scurt "Imi pare bine sa vad ca nu te-ai schimbat deloc si ca am avut dreptate sa pastrez distanta", individa (usurata ca i s-a oferit pretextul sa nu-si mai achite nici un fel de "datorii" - oricum nu avea de gand s-o faca, dar ea voia sa creada asta, ca sa se simta mai "nobila"!) ii scrie "Pt. o impacare trebuie sa fie ambele parti de acord, dar vad ca tu cauti pretexte care sa te tina departe de mine si sa-ti mentina ura neatinsa. Atunci o sa ne intalnim la judecata de apoi in fata lui Dumnezeu si a lui tata" - asta a fost chiar perla perlelor, de la o ticaloasa care manca pufuleti in fata tatalui ei si refuza sa-i dea si lui numai fiindca erau luati din banii ei (!!), o ticaloasa care fugea pe la discoteci cand tatal ei era pe moarte si numai Bogdan avea grija de el, o ticaloasa care nu stie decat sa profite de toata lumea, sa manipuleze, sa santajeze emotional, sa se foloseasca de toata lumea, o ticaloasa fara morala si caracter, fara coloana vertebrala si constiinta...

Speranta mea cea mare este ca macar de data asta sa fi scapat definitiv de ea. Doamne-ajuta!

Suntem apropitari ;-)

Ieri am semnat contractul de cumparare pentru noul apartament, unde sper sa ne putem muta cat mai repede, dar asta nu se va intampla probabil mai devreme de mai-iunie. Tipul de la banca unde am facut creditul a spus ca am facut o afacere buna, ca apartamentul e un obiect bun la un pret f. convenabil. Ei, si cu dobanzile care acum sunt ideale, zic si eu ca am nimerit-o bine.

Chestia asta seamana f. mult cu tot ce mi s-a intamplat mie in viata in materie de schimbari: de fiecare data cand se inchidea o usa (chiar si cu aspecte neplacute), se deschidea o usa spre o perspectiva mult mai buna. Asa a fost cand imi gasisem de lucru (ca azilanta) si am suferit ca in final tot nu am fost angajata, pentru ca 2-3 saptamani mai tarziu sa-l cunosc pe Manfred, datorita caruia am ramas in Germania (pe langa alte - putine - motive de a nu regreta casnicia cu el); asa a fost cand m-am despartit de Manfred si la nici 3 luni l-am cunoscut pe Bogdan; asa e si acum, cand dl. Sticla ne-a reziliat contractul de inchiriere si in felul asta ne-a motivat sa ne cumparam un apartament propriu. Avantajele sunt enorme: platim o suma lunara care e substantial mai mica decat o chirie in zona asta, economisim pe 30 de ani vreo 80.000 de euro in comparatie cu suma pe care am plati-o ca si chirie (in buzunarul altuia), iar in max. 20 de ani nu mai trebuie sa platim decat o suma f. mica de intretinere si ... nu mai avem "apropitar-sef" care sa ne sicaneze...

Destinul e mana in mana cu ingerul meu pazitor si am incredere ca si acum totul va fi bine.

P.S. Ieri la intoarcere vorbeam cu Bogdan in masina si am constatat ca suntem (din nou) pe aceeasi lungime de unda: pentru noi achizitia acestui apartament este o simpla strategie financiara ca sa traim mai convenabil decat sa stam undeva cu chirie si este o asigurare buna pt. batranete, in rest noi nu avem obsesia aia a unora care vor neaparat sa-si cumpere "cuibusorul" lor si sa traiasca apoi numai pentru acest "cuibusor" (vezi dl. Ritze-Putzer care freaca permanent in fata casei si tot repara si repara, sau altii care considera ca o casa e bunul lor cel mai de pret). Unii oameni sunt obsedati sa aiba casa lor fiindca in adancul sufletului isi doresc cu disperare siguranta si radacini, pe care nu le-au avut in propria familie si incearca astfel sa gaseasca un surogat crezand ca o casa le va oferi ceea ce nu au primit in copilarie. E o pacaleala. Pentru noi, o casa (ma rog, un apartament) e doar un acoperis deasupra capului ca oricare altul si o gramada de ciment pe care oricum n-o poti lua cu tine, asa ca noi vom continua sa ne bucuram de viata si sa facem concedii frumoase (pe care sper sa ni le permitem in continuare)...

Tot ce avem mai de pret se afla in noi insine. Intotdeauna.

Last Kiss of Winter - My very first kit at Digiridoo Scraps

** For those of you who don't read my scrap blog **

Hey everybody, I told you I was up to something in these last few months... Well, here is the result: I am an apprentice designer with Digiridoo Scraps and today I brought out my very first kit for sale: Last Kiss of Winter.

I am so proud that I could embrace the sky! When I was a child and I used to listen to music together with my father, he told me how sometimes I would say something he thought was very funny and strange at the same time: "Daddy, I like it so much that I feel like scratching the skin on the inside of my head" - well, it describes exactly the way I feel now!

*** BUY at Digiridoo Scraps ***

Here are my layouts with the kit. I hope you will like them so much as to go and buy my kit!

Photo from Deviant Art

Paper template by Carena Designs

Photo by Gabi M.

Photo from Deviant Art

Photo from Deviant Art

The mommies from the unsernachwuchs forum showed some interest to create pages with my kit, so as soon as I have them, I will post them here too. They are my very first (if amateur ;-))) CT experiment *lol*

My dear scrapping friend Moni was the first to create two absolutely stunning pages with my kit, she truly is an artist and she always amazes me with her talent!! Here are her pages:

Ina was also pretty fast with her pages, I like them very much! Here they are:

Here are two more lovely pages by Denise:

By Antje

By Sandra

By Diana

Mic concediu virtual

Intru intr-o vacanta de blog, fiindca am mult prea mult stres momentan si nu mai apuc sa scriu nimic.

Va doresc sanatate multa, aveti grija de voi si de cei dragi!

Ne revedem mai la primavara!

Discutand discutii

Ieri a venit Mutti pe aici. Da, ne-am reconciliat oarecum, dupa ce eu din nou mi-am racit gura de pomana, iar ea ramane prizoniera in imbecilitatea ei suava. Nemernicul ei de sot i-a spalat creierii cu atata succes incat nu mai are nici un rost sa ma agit ca s-o fac sa inteleaga ceva. Si totusi, de fiecare data cad in capcana explicatiilor si para-explicatiilor, a justificarilor, ceea ce ma enerveaza cumplit. Aseara mai si gateam, iar ea venise, sanchi, sa stea putin cu David ca sa ne mai elibereze si pe noi. A sfarsit langa mine in bucatarie, eu ridicand vocea ca sa-i destup putin mintea aburita, pana cand a venit Bogdan sa-l ia pe David din atmosfera aia incinsa... si ii dau dreptate bietului om... Nu ca n-as vrea ca David sa nu ma vada niciodata furioasa (e atat de important sa fim autentici in fata copiilor), dar era efectiv ceva inutil, ca intotdeauna in cazul femeii asteia.

De data asta, la raspunsul meu ca nu mi-e deloc bine si n-am chef de nimic si nu am energie si sunt epuizata din toate punctele de vedere, ea imi vine cu argumentatia suprema pe care si-o pregatise bine de acasa: "Da, dar uite ca ai un copil sanatos, ce faceai daca nu-l aveai?" (!!!???). Ca a vazut ea nu's ce documentar la TV despre o familie cu 5 copii, din care ultimii 2 erau handicapati, si "vai, cate facea femeia aia si ce energica si plina de viata era" (sorry, deja mi se facuse negru in fata ochilor - cand ai 3 copii si iti iese al patrulea handicapat trebuie ca femeie sa faci o infuzie de responsabilitate si de common sense si sa te opresti dracului cu reproducerea!). I-am spus lui Mutti ca mie personal asta nu-mi suna a consolare, ci a repros mascat ("Ia nu te mai plange atata, fa, ca altii au o viata mult mai grea ca a ta!"), apoi i-am explicat pentru a enspea oara ca acest copil este o fiinta de sine statatoare care nu-mi serveste mie pe post de instrument de fericire sau de consolare pentru depresiile si suferintele mele vechi, ca idioteniile debitate de ea sunt ca si cum mi-ar spune: "Ah, da, vad ca nu ai un picior, dar ia uita-te ce pahare de cristal superbe ai in vitrina!".

De ce si cum anume ar trebui sa ma consoleze existenta lui David in viata mea pentru toata durerea si suferinta de a fi fost un copil neiubit? Cum anume si de ce ar trebui asta sa ma vindece de depresie? De ce e atat de greu de priceput cum functioneaza lucrurile astea? De ce nu par oamenii sa inteleaga ca un copil nu iti repara trecutul (desi majoritatea femeilor incearca in disperare acest lucru)? De ce e atat de imposibil de realizat de catre atat de multe femei ca un copil nu e nici un surogat pentru a primi o iubire (cea parinteasca!) de care a trebuit sa ne lipsim in copilarie si pe care nu o vom mai primi NICIODATA?

Si de ce trebuie sa explic mereu si mereu ca o depresie e o depresie e o depresie si nu trece cu zeama de minciuni sau cu suc de autosugestie indulcit cu gogosele de Xanax? Mutti inghite antidepresive de ani de zile, ceea ce e normal pentru cineva care nu doreste sa se confrunte cu angoasele, problemele, depresiile latente etc. Alternativa este: ori antidepresive si iluzii/minciuni, ori terapie si infruntarea demonilor. Eu am ales a doua varianta si nu am de gand sa renunt. E greu, dureaza infinit de mult, e greu rau de tot, dar pentru mine e singura cale.

M-am enervat iar sa ma tot justific, pana cand am izbucnit in lacrimi si i-am spus ca nici macar sa plang nu mai pot, ca nu mai am timp si putere de nimic, ca trebuie sa functionez ca un zombie si nu-mi mai permit sa ma ocup de sufletul meu, ca singurul lucru care ma opreste de la a urla zilnic si de la a ma prabusi de durere este sa fac scrapping (unde evadez intr-o alta lume) si sa mananc dulciuri si sa ma autodistrug, sa bag in mine cate 15 Mon Chéri pe zi, dupa care sa ma simt si mai groaznic cu mustrarile de constiinta si reprosurile pe care nu incetez sa mi le fac singura, cu autocondamnarea  si autoflagelarea in care sunt campioana mondiala... ca deh, I learned from the best ;-((

Afacerea cu frica - acum cu completare

- scris duminica seara -

David e bolnavior. De vineri seara are febra cand mai mare cand mai mica, a fost ieri tare pleostit si nu s-a dezlipit nici un centimetru de mine sau de Bogdan, a vrut doar in brate si a fost tot timpul ametit. Of, saracutul de el...

Ieri dimineata am incercat sa-i reducem temperatura cu Belladonna D6, dar la ora 12:30 avea deja 40°. Am fugit la urgenta de copii in clinica orasului Hanau. Cei care locuiti in Romanika, bucurati-va ca nici aici nu e mai bine ca la voi. Am asteptat ... 4 ore si jumatate (da, ati citit bine!!) intr-o sala de asteptare supraaglomerata, am stat si pe jos, ca sinistratii, printre copii care tuseau si stranutau fara probleme peste tot, il schimbam pe David intre noi ca sa-l putem tine pe umar sau pe pieptul nostru, caci era moale ca o carpa, saracutul de el...

Din cand in cand mai iesea cate o asistenta care masura temperatura la copiii cu temperatura de 40° si peste (!!), i-a dat lui David 3 picaturi minuscule de Nurofen (adica ce aveam si noi acasa si eu nu am vrut sa-i dau, ca doar nu umblam la simptome fara sa aflam cauza!) si ne-a lasat sa asteptam in continuare. Printre picaturi am aflat ca era de servici un singur pediatru, in timp ce la urgenta asteptau vreo 20 de pacienti, iar internati mai erau vreo 60!!!!! Na, care mai vreti sa emigrati?? Si care mai credeti ca ii faceti un bine bebelusului ducandu-l la spital?

As fi plecat dupa o ora, insa aveam o proba de urina la noi si - intrucat citisem ca la febra brusca poate fi si o infectie urinara cauza - voiam neaparat sa excludem aceasta posibilitate. In toata nebunia, faza cu urina a fost de circ. Bogdan se apuca sa-i schimbe pampersul lui David, care plangea de mama focului. Brusc, se porneste arteziana. Eu, cu prezenta de spirit, zic "Bogdane, ia repede servetele si pune-le peste putza, dupa aia le stoarcem intr-un paharel si avem astfel o proba de urina!". Si uite-asa, sa-l fi vazut pe Bogdan al meu cum statea aplecat deasupra cazii si storcea servetelele imbibate de pipi intr-o cutiuta de plastic de la Beba (din alea mici, in care pe vremuri congelam carnea pentru piureiasele lui David)...

Sa continuam... Testul de urina a iesit ok (by the way, imi cumpar niste betigase si tabelul respectiv si voi putea face in viitor astfel de teste si acasa, ca le faceam in timpul sarcinii si la ginecolog - ala avea in cabina de toaleta asa ceva!!). Dupa cele 4,5 ore am intrat la doctorita, de unde am iesit cu rezultatul pe care-l stiam dinainte: copilul este fit (ii mai scazuse temperatura si a plans la control de mama focului, lovind-o pe doctorita si ferindu-se de fiecare miscare a ei - dealtfel si pe pediatra o trateaza la fel, din prima secunda cand o vede incepe sa urle!), nu are nimic la urechi, nimic in gat, nimic la plamani... cu alte cuvinte, nu ne poate spune de unde vine febra, decat ca cica ar fi o infectie usoara (??!! si CUM a constatat ea asta???!!!), a zis ca trebuie sa supraveghem febra si sa n-o lasam sa creasca prea mult (de ce???), sa-i dam sa bea multa apa (mancare oricum nu a prea vrut)... Chestii pe care le stiam si noi... O fi febra de trei zile, roseola...

Oricum, lectia e invatata. Per total, ne-am pierdut cam 6 ore din viata degeaba, numai pentru ca ne-a fost frica si am vrut sa ne asigure un doctor ca totul e ok cu David... Frica este un prost sfatuitor. Acelasi "tratament" l-am vazut si la ceilalti parinti: toti copiii au primit Nurofen, pe unul il dureau urechile si abia in cele 4 ore de asteptare in sauna din sala aia l-a luat si febra, dupa care i-au dat imediat antibiotice (fara sa stie sigur ce avea!!!) si tot asa... Singurul lucru care m-a surprins acolo a fost ca nimeni nu a pronuntat cuvintele alea care incep cu gripa si se termina cu porcina ;-)

Azi David si-a mai revenit, la pranz a avut iar putina febra si i-am dat niste Belladonna, a dormit 2 ore neintors... Sper sa-i treaca repede, sa nu ma preseze Bogdan sa ajungem la pediatra, fiindca nu vad ce ar putea sa-i mai faca si aia decat sa ne recomande tot ceva impotriva febrei, vreun supozitor, ceva, pentru variatie... poate ma ia gura pe dinainte si-i spun sa si-l bage ea undeva...

* * * * *

Continui cu un mic update mai general...

Cu contractul de cumparare pt. apartament suntem in tratativele finale, dar pe cale de rezolvare cumva... de indata ce judecatorul de la curtea de tutela (sau cum se cheama) ne da aprobarea pentru pretul si forma contractului...

Cura pentru mama si copil inca nu am solicitat-o, abia saptamana care vine vreau sa-mi fac timp sa merg in sfarsit la doctorul de casa ca sa-mi dea trimitere.

Capitolul apoteotic l-am pastrat pentru final: in perspectiva (acum foarte probabila) a mutarii noastre in alt oras, am cautat locuri la gradinitele de acolo ca sa-l inscriu pe David dupa ce face 2 ani. Rezultatul: ZERO. Nu exista nicaieri nici un locsor liber, iar locul din orasul unde stam acum il vom pierde fiindca nu vom mai sta aici, logic, nu? ;-(((

Acum avem programare pe 12 februarie la biroul de intermediere pentru bone. Pana atunci trebuie sa mai vorbesc cu office managerita de la firma mea, careia i-am anuntat 2 alternative de program de servici incepand cu iulie: fie 6 ore dimineata (8-14), fie 6 ore dupa-amiaza (15-21), in functie de bona pe care o gasim sau nu... Ea a zis ca se intereseaza intern unde ma poate plasa, desi mi-a dat clar de inteles ca ideal ar fi sa vin 6 ore dimineata... O sun pe 11 februarie ca sa-mi dea vesti...

Cam asta ar fi despre noi la ora actuala... Sper sa revin cu vesti mai bune curand.

Pana atunci, va doresc sanatate multa tuturor!!

* * * * *

- completarea de marti seara -

Dupa ce ieri a aparut si eruptia de bubite pe burtica si pe piept (azi se vede ceva-ceva usor si pe picioare si pe frunte), concluzia este ca David are roseola. Exact ce banuisem noi. Ca atare, l-am diagnosticat mai bine decat "specialistii" lui peste. Doarme bine, dar e cam plangacios. Cred ca face si un salt de dezvoltare enorm, ca e mai vorbaret ca oricand... desi tot in coreana cu dialect swahili vorbeste... Hagn-dadn-dudn-dedn :-)

In seara asta i-a revenit si apetitul. Doamne-ajuta!

Cine este omul depresiv si ce vrea el

M-am tot gandit in ultima vreme la mine si la altii ca mine, am tot citit despre experientele si durerile altora, am trecut in revista atitudinea majoritatii oamenilor cand e vorba de depresii, acum tocmai completez formularele pentru cura aia de 3 saptamani de "mama cu copilul" si sunt intrebata "ce-mi doresc sa realizez prin aceasta cura"... ocazie cu care am avut o mica revelatie: toata lumea, dar toata lumea vrea cu ardoare, chiar cu o agresiune prost mascata uneori, sa ne faca sa ne simtim mai bine cu orice pret.

Eu am completat pe formular ca imi doresc asa: sa ma odihnesc si sa ma refac fizic si psihic, sa am discutii profunde si autentice cu psihologi competenti, sa interactionez si sa comunic cu oameni aflati in aceeasi situatie ca mine si sa nu ma mai simt singura cu durerea mea sufleteasca... Ei poate asteptau altceva, sa scriu ca-mi doresc sa redevin plina de forta, optimism si energie ca sa ma apuc de treaba in toate sensurile, sa-mi revin si - la naiba - sa functionez din nou "asa cum trebuie"... Hehe, nu stiu ei ce-i asteapta daca vreunul din psihologii de acolo imi va veni cu vreo scamatorie puerila gen autosugestie sau "exercitii in grup pentru ridicarea moralului"... Ar mai lipsi ideea de "cuddle party" [emoticon care-si baga degetul pe gat pentru a voma]

Ca sa revin la revelatia mea, lumea nu suporta depresiile, tristetea, lacrimile, lumea vrea petreceri, voiosie, chefuri cu hartane de carne, torturi decorate artistic si fluvii de alcool, lumea vrea copii zambitori la comanda pentru aparatele foto si recitatori de cuvinte papagalicesti pentru ego-ul parintilor, lumea vrea decoruri festive si happy-end-uri de basm... Lumea nu prea stie cum sa procedeze cu depresivii, asa ca incearca in permanenta sa-i schimbe. Unii ne incurajeaza, ne inveselesc, ne ridica moralul, ne reamintesc de motivele pe care le avem de a fi extraordinar de fericiti in prezent (prin asta inducandu-ne si sentimente de culpabilizare, ca si cum depresia ar fi vina noastra!), altii ne indeamna sa aprindem lumanari la biserica, iar la final mai toti ne mangaie pe cap virtual cu o apasare usoara à la "hai, nu-ti mai trece odata?"...

Cand incepuse la mine prima depresie serioasa prin 2006 (pana atunci o traisem latent si o refuzasem prin refugierea in grandiozitate), imi aduc aminte ca plangeam din orice, si plangeam... si plangeam... iar saracul Bogdan ma tot intreba de ce plang... si nu stiam sa-i spun de ce... adica i-am spus ca plang de toate, ca ma doare sufletul... si l-am rugat sa nu ma mai intrebe de ce plang si sa nu mai incerce sa ma consoleze (caci asta ma facea sa ma opresc din plans), ci doar sa-mi fie alaturi si sa ma lase sa plang in continuare intr-un mod benefic... De atunci, de fiecare data cand incepeam sa plang, el ori ma lasa singura, ori ma tinea in brate in tacere sau soptindu-mi cate un "of, of, of..." solidar, care valora mai mult decat saptej'de mii de "consolari"...

Bre, omul depresiv vrea (si are nevoie!!) sa fie lasat sa simta ceea ce simte si sa fie validat si acceptat si inteles in ceea ce simte el. Pare simplu, dar nu e. Altfel ar fi toti oamenii in stare sa ofere asa ceva. Capisci? Omul depresiv nu vrea (si nu are voie!!) sa se autosugestioneze in stilul "think pink" fiindca nu functioneaza. Da' deloc. Ba mai mult face rau. Sufletul stie ce-l doare si ca il doare, nu poate veni nimeni sa-l pacaleasca. Daca il pacalim (sau credem ca-l pacalim, mai bine zis), se rasfrange totul prin boli asupra corpului. Deci la final pacaliciul suntem tot noi, o incasam pe ambele planuri in loc sa acceptam suferinta sufleteasca, s-o traim si astfel sa ne protejam sanatatea fizica.

Nu iti poti reveni cat ai bate din palme si nici la comanda dintr-o depresie. O depresie nu e o gripa (nici macar din aia porcina care tine 5 zile!) si nu o putem "trata" ca atare din nici un punct de vedere. O depresie te poate tine luni de zile, in stare latenta chiar si ani de zile, si cu cat te sperii mai tare de ea si vrei sa scapi, cu atat sunt mai mari sansele sa-ti faci mai mult rau pe termen lung. O depresie trebuie identificata, acceptata si traita. Altfel nu scapam niciodata de ea. Si trebuie sa retinem ca intotdeauna depresia are de-a face cu trecutul nostru si deci nu poate fi "vindecata" de un prezent fericit. Deja devin agresiva daca mai aud pe cineva ca-mi spune "Vai, dar ai un copil minunat, ai un sot minunat, trebuie sa fii fericita!"... Copilul sau casnicia nu au absolut, dar absolut nici o legatura cu cauzele depresiei. Nimeni nu ne poate face fericiti cand in inima noastra exista un gol vechi de cand suntem noi, nimeni nu poate compensa lipsa de iubire parinteasca din cauza careia miezul cel mai adanc al fiintei noastre a fost vatamat iremediabil, nimeni nu poate umple acest gol cu care vom trai toata viata si care, da, doare rau de tot...

Omul care e constient de propria depresie si o accepta zau ca nu are nevoie de incurajari superficiale, de lozinci ieftine, de fals optimism, de veselie fortata sau de vreo convertire la marea cacialma bisericeasca, asa cum nu are nevoie nici de impulsuri de actionita acuta sau de alte masuri prietenesti, care - desi bine intentionate in majoritatea cazurilor - ajuta exact ca frectia la piciorul piratului schiop...

Empatie, validare, sustinere, iubire, rabdare si speranta - astea sunt "medicamentele" de prietenie pe care i le puteti oferi unui om depresiv cu incredere si cu convingerea ca il ajutati. Ne dati ori nu ne dati? ;-)

Cea mai grava epidemie!

O noua epidemie
- primita de la terapeuta mea si tradusa de mine din germana -

O epidemie mondiala cu adevarat grava se raspandeste cu o viteza incredibila. Conducerea OMS se teme ca in urmatorii 10 ani sute de milioane de oameni vor fi infectati.

Iata si principalele simptome ale acestei boli ingrozitoare, cu urmari total neprevazute:

1. Tendinta de a se lasa condus de propria intuitie si nu de presiunea panicii, de ideile inoculate de altii si de comportamentul conditionat in trecut;
2. Lipsa totala a oricarui interes de a judeca pe cineva (fie propria persoana, fie altcineva strain) sau de a se implica in orice fel de activitati care risca sa provoace conflicte.
3. Pierderea totala a capacitatii de a-si face griji - acesta este unul din cele mai grave simptome.
4. Un sentiment constant de bunastare si de apreciere a oamenilor asa cum sunt ei, cu efectul secundar ca dispare orice dorinta de a-i schimba pe altii.
5. O nazuinta puternica de a se schimba pe sine insusi, de a avea grija in mod pozitiv de propriile ganduri, sentimente, emotii, de propriul corp si propria viata, astfel incat intregul potential de sanatate, creativitate si iubire al fiecarui om sa se poata dezvolta neingradit.
6. Atacuri recidive de rasete, de zambete care spun "multumesc" si care construiesc un sentiment puternic de unitate cu tot ce ne inconjoara.
7. O receptivitate crescanda fata de tot ce inseamna simplitate, bucurie si veselie.
8. Momente tot mai frecvente de comunicare cu propriul suflet, intr-o lipsa de dualitate care produce sentimente placute de multumire si fericire.
9. Satisfactii tot mai mari de a se comporta ca un om care daruieste altora bucurie si lumina in loc de critica sau indiferenta.
10. Capacitatea crescuta de a trai - fie ca single, fie ca jumatate a unui cuplu, fie in familie, fie in societate - in demnitate si drepturi egale, fara a mai juca rolul victimei, al prigonitorului sau al salvatorului.
11. Sentimente de responsabilitate si beatitudine pornite din dorinta de a darui lumii propriile visuri ale unui viitor armonios si pasnic si unei lumi pline de iubire, in care belsugul sa domneasca peste tot.
12. Acceptarea totala a propriei prezente pe pamant si vointa de a se decide mereu pentru ceea ce este frumos, bun, vital si autentic.

Daca doriti sa traiti in continuare in frica, dependenta, conflicte, boli si conformism, evitati pe cat posibil orice contact cu oamenii care prezinta simptomele de mai sus. Aceste simptome sunt foarte contagioase. In caz ca prezentati deja anumite simptome, puteti renunta la orice speranta de vindecare. Tratamentele medicamentoase pot cel mult reduce la tacere pentru un anumit timp unul sau doua din simptome, insa boala va progresa ireversibil.
Nu exista nici un vaccin impotriva fericirii.
Intrucat aceasta boala numita fericire cauzeaza pierderea oricarei temeri in fata mortii, lucru care este altfel unul din stalpii centrali ai mentalitatii societatii moderne materialiste, in lume va putea aparea o schimbare sociala imensa, care se va manifesta prin pierderea oricaror tendinte beligerante si a obsesiei de a avea intotdeauna dreptate, ca si prin aparitia unui numar tot mai mare de oameni fericiti, care isi vor vindeca traumele fizice si psihice si vor invata sa celebreze viata.

Va dorim o imbolnavire sigura! ;-)

Produse moderne pentru copii

Sunt incantata!

Sa mai zica cineva ca nu s-au facut progrese in mentalitatea cu care ne "educam" copiii. Pai s-o luam pe rand. De Craciun David a primit de la tati printre altele un autobuz galben, evident deschis sus, in care se afla 4 personaje: soferul (la locul lui), o fetita cu codite si ghiozdanel, o fetita negresa cu ghiozdanel si o fetita cu ochelari pentru care e prevazut in spatele autobuzului un scaunel verde cu rotile, iar autobuzul are usa si in spate, ca un fel de rampa, care poate fi lasata in jos ca sa iasa si copilul care sta in scaunul cu rotile... Mai politically correct decat atat nu se poate, nu?

Apoi, de curand i-am mai cumparat o carticica de povestioare. Cateva din ele m-au lasat masca.

In prima povestioara, iepurasul-bebe se plange la iepurele-mama ca e urat:
Bebe: Uite ce nas urat am!
Mami: Iepurica, si eu am un nas tot la fel!
Bebe: Dar ce urechi lungi am!
Mami: Pai asa te-ai nascut!
Bebe: Dar codita asta ciufulita...
Mami: Bebe, mie imi place de tine!
Bebe: Ah, dac-as putea fi un paun frumos, cu pene colorate!
Mami: Iepurica, nu uita niciodata, mami te iubeste asa cum esti!
- evident ca in germana totul rimeaza ;-) -

In a doua povestioara, oita Lilly se joaca putin mai departe de turma cu oita neagra Lilo.
"Hei, Lilly, lasa oita aia neagra sa se joace singura. Vino mai bine si joaca-te cu noi!" o striga oitele albe.
"De ce?" intreaba Lilly. "Mai bine veniti voi aici, sa ne jucam toate impreuna!"
"Hehe, dar ce crezi tu? Noi nu ne jucam cu oite negre!"
"Ei, vedeti", rade Lilly, "iar noi nu ne jucam cu oite proaste!"

A treia povestioara se cheama "Si cearta face parte din prietenii".
Ursuletul Boris s-a certat azi cu prietena lui vulpita. "Dar zau ca tinem unul la altul", spune Boris si o lacrima ii curge pe obraz. "Dar, dragul mamei", il consoleaza ursoaica, "si certurile fac parte dintr-o prietenie. Important e sa va impacati". Boris isi ia mingea si pleaca spre prietena lui vulpita, iar pe chipul lui deodata se poate vedea un zambet.

Alta se cheama "Sentimente" (si rimeaza in germana):
Chiar de sunt mic, inima mea e mare
Si sunt acolo multe sentimente:
Uneori sunt tare furios,
Alteori ma tem - apoi imi revine curajul.
Cand nu vreau ceva o spun cu voce tare!
Fericirea si tandretea imi incalzesc inima,
Arat deschis tot ce-mi place sau ce nu-mi place,
Nu ma tem sa fiu si slab si puternic!

Bravos, natiune!

Mai multe "maruntisuri"

Acum cateva seri, puiul meu drag mi-a zis pentru prima oara cu adresa "mama"!! Mi s-a extins inima cu vreo 3 universuri... De asemenea aseara l-a strigat si pe tati tot cu adresa "tata-tata". El pana acum nu spunea mai nimic daca era intrebat (n-am exersat cu el "papagaliceasca") si dealtfel e cam scump la vorba, nu zice mai nimic in afara de "ta", "da", gogo", "lalala", "tai-tai", "cai-cai" (whatever this means ;-))). Pentru mine este insa important ca intelege totul, TOTUL, atat in romana cat si in germana. E ceva, nu? Si oricum baieteii sunt mai inceti in dezvoltare ca fetitele si nici nu sunt atat de vorbareti... a se vedea si la maturitate ;-)

Aseara in schimb a invatat in 5 minute "gimme five". L-am lasat sa manance singur-singurel cu lingurita (adica il mai ajut, dar nu-i mai bag eu deloc in gura cu alta lingurita) si de fiecare data cand ii reusea fara sa dea pe jos ii intindeam mana cu palma ridicata si-i spuneam "gimme five". Imediat a prins spilul, pezevenghiul mic ;-)

In rest, caut in disperare gradinite pentru el in noua localitate unde avem de gand sa ne mutam in aprilie... De la 4 deja am primit raspunsuri negative: nu mai sunt locuri pentru cei de 2 ani, dar sa-l aduc la 3 ani (acolo sunt interesati, ca e obligatoriu si ei isi primesc banii de la statul german). Mai am 2 optiuni, caci la gradinite catolice nu vreau sa-l dau, asa ca dupa aceea incep sa caut in localitatile apropiate... Tineti-ne pumnii... ca eu cel mai tarziu in august trebuie sa reiau serviciul, altfel o bagam pe maneca financiar...

Eu completez de zor la formularele pentru cura aia "mama cu copilul", joi ma duc la doctorul de familie ca sa-i prezint situatia si sa-mi prescrie aceasta cura, apoi (dupa ce-mi aproba asigurarile medicale cura!!) trebuie sa fac demersurile ca sa gasesc loc la o clinica!! Sper sa nu ma apuce vara... desi vara la Marea Baltica... trebuie sa fie un vis... si in plus pana atunci poate mai am timp si motivatie sa mai slabesc vreo 10 kile acolo... da, Doamne...

Timp liber ioc. Ala pe care-l am il dedic scrapping-ului. Cand ma expulzeaza Bogdan din camera PC-ului, ma uit la serialele mele la TV... traiasca inregistrarile! In rest, alternativ intr-o zi fac mancare, intr-o zi bag rufe la spalat si calc (rar de tot), intr-o zi ma spal pe cap, intr-o zi mai merg la cumparaturi la magazinasul bio, nu-mi mai reusesc mai multe dintr-o data. Dar ce, imi tine cineva socoteala? Daca da, apai ala sa vina repede sa-mi spele geamurile...

P.S. Nici n-am apucat sa termin postarea si - cand sa-i dau jupanului junior fructul de dupa-amiaza - ma trezesc ca-mi zice "cocalu" = portocala, clar, nu?

A venit iarna si la noi

Te uita cum ninge-n ianuarie ;-)))

Cam asa arata iarna de la noi din casa.

Prima poza a fost facuta pe la ora 7 dimineata.

Parlamentul european nu se (mai) tamifluzeaza ;-)

Conform sursei de AICI, cica domnu' parlament european se cam trezeste la realitate si ar porni o ancheta asupra influentei concernelor farmaceutice in campania mondiala a gripei porcine, concentrandu-se in mod special asupra amplitudinii acestei influente asupra OMS-ului. A fost adoptata o rezolutie care solicita o ancheta, initiativa asteptata demult pt. a asigura transparenta publica asupra "triunghiului de aur" al coruptiei terapeutice dintre OMS, industria farmaceutica si cercetatorii universitari, care au compromis definitiv viata a milioane de oameni si au cauzat pana si moartea unora.

Motiunea a fost pornita de Dr. Wolfgang Wodarg (nu e prosti nemtii astia, totusi), presedintele Comitetului de Sanatate al Adunarii Parlamentare a Consiliului Europei. Wolfgang Wodarg este de profesie medic si epidemiolog (hopa, da' asta chiar a chiulit la cursurile intensive frecventate de duamna aia celebra de pe DC care-si duce dorul singura la ineptiile pe care le produce???) si el considera campania actuala de "pan(ic)demie porcina" a OMS-ului ca fiind cu adevarat "unul din cele mai mari scandaluri ale secolului".

In rezolutie se spune printre altele "In scopul promovarii medicamentelor si vaccinurilor brevetate impotriva gripei, companiile farmaceutice au influentat atat lumea stiintifica, dar si organismele oficiale responsabile pentru normele de sanatate publica, cu intentia de a alarma guvernele din intreaga lume care sa-si epuizeze bugetele de sanatate in strategii de vaccinare ineficace si de a expune inutil milioane de oameni sanatosi la riscul unui numar necunoscut de efecte secundare ale unor vaccinuri testate insuficient. Campania gripei aviare din 2005-2006 combinata cu campania gripei porcine par sa fi provocat foarte multe daune, nu numai asupra multora din pacientii vaccinati si a bugetelor de sanatate publica, dar si in ce priveste credibilitatea si responsabilitatea celor mai importante organisme internationale pentru sanatate."

Ancheta parlamentara se va ocupa de chestiunea "falsei pandemii" (oh, ce blasfemie, se rasuceste creierul lui xenocid cel putrezit demult in mormantul grandiozitatii ;-))) declarate in iulie 2009 de OMS in urma recomandarilor grupului sau de experti universitari (SAGE), grup din care este dovedit ca numerosi membri au legaturi financiare serioase cu GlaxoSmithKline, Roche, Novartis, aceeasi giganti farmaceutici care profita de productia de medicamente si vaccinuri netestate impotriva H1N1.*

Sa vedem ce iese si din asta, ca s-a cam facut doispe fara cinci si in curand ne suna dracu' ceasul la toti, in timp ce toti prostii si inconstientii se inghesuie sa-si suflece maneca la un brat pentru vaccinari si sa vanture cu celalalt brat bâta cu care sa le dea in cap acelora care inca isi mai folosesc propriul creier ca sa gandeasca.

_________________________
* Textul original complet aici: http://www.globalresearch.ca/index.php?context=va&aid=16667

Comunicat OMS

Comunicat OMS

Potrivit expertilor OMS, in viitorul apropiat lumea va fi cuprinsa de o pandemie de guturai elefantin african, de diaree si de gonoreea furnico-ariceasca din Rusia. Deosebit de ingrijoratoare pentru epidemiologi este amenintarea proliferarii tulpinilor australiene de schizofrenie a ornitorincului si de hemoroizi de tipul “mama Kangaroo”. Dar oamenii de stiinta cred ca virusul cel mai periculos este de departe cel al impotentei caprine, care, desi nu e o boala mortala, in mod fatal ameninta omenirea cu disparitia. 

Ca urmare a gripei aviare si porcine, ne vom confrunta cu boli cumplite, cum ar fi pojarul gandacului de bucatarie, guturaiul pisicesc, scolioza canina si diareea cetaceica. De asemenea, amenintarea sifilisului de popandau este mai puternica decat oricand.

Recunoasteti filmul?

... gata, a adormit... hai repede la baie... nu, stai ca acum m-a apucat alta nevoie... ok, hai, grabeste-te... gata, stai sa ma spal si eu... ai facut cald in camera?... da... unde e gelul, l-ai adus? ... da, uite-l aici... scoate-ti bluza... pai mi-e frig... hai, ca e cald aici... bine, hai ca m-am dezbracat, hai, salveaza jocul si iesi de la PC... hai , ca nu mai avem mult si se trezeste Mufitza... gata... muah, muah, muah... hmmm, se vede ca ti-e frig, arata apetisant... hei! nu pune mana aia de gheata pe sanul meu!... stai, atunci asa... o tin cu cotul... hai, da-te tu mai sus... hm, asa e bine... aoleu, fa-te mai mic, stai ca ma doare... ok, stai putin sa ma gandesc la un joc, la ce nivel ramasesem oare?... muah, muah, muah... stai, ca ma gadili... hai, ca e mai bine... aoleu, stop, carcel pe stanga... muah, muah, muah... da-te mai in dreapta... stai, ca mai trebuie gel... hm, asa e perfect........... daaaa! S-a meritat asteptarea, hm? Gata, hai, ajuta-ma sa ma ridic... hai repede la baie...

Gata, ati recunoscut filmul? E de scurt metraj si se cheama "Sexul la parintii de copil mic"...