Ieri am semnat contractul de cumparare pentru noul apartament, unde sper sa ne putem muta cat mai repede, dar asta nu se va intampla probabil mai devreme de mai-iunie. Tipul de la banca unde am facut creditul a spus ca am facut o afacere buna, ca apartamentul e un obiect bun la un pret f. convenabil. Ei, si cu dobanzile care acum sunt ideale, zic si eu ca am nimerit-o bine.
Chestia asta seamana f. mult cu tot ce mi s-a intamplat mie in viata in materie de schimbari: de fiecare data cand se inchidea o usa (chiar si cu aspecte neplacute), se deschidea o usa spre o perspectiva mult mai buna. Asa a fost cand imi gasisem de lucru (ca azilanta) si am suferit ca in final tot nu am fost angajata, pentru ca 2-3 saptamani mai tarziu sa-l cunosc pe Manfred, datorita caruia am ramas in Germania (pe langa alte - putine - motive de a nu regreta casnicia cu el); asa a fost cand m-am despartit de Manfred si la nici 3 luni l-am cunoscut pe Bogdan; asa e si acum, cand dl. Sticla ne-a reziliat contractul de inchiriere si in felul asta ne-a motivat sa ne cumparam un apartament propriu. Avantajele sunt enorme: platim o suma lunara care e substantial mai mica decat o chirie in zona asta, economisim pe 30 de ani vreo 80.000 de euro in comparatie cu suma pe care am plati-o ca si chirie (in buzunarul altuia), iar in max. 20 de ani nu mai trebuie sa platim decat o suma f. mica de intretinere si ... nu mai avem "apropitar-sef" care sa ne sicaneze...
Destinul e mana in mana cu ingerul meu pazitor si am incredere ca si acum totul va fi bine.
P.S. Ieri la intoarcere vorbeam cu Bogdan in masina si am constatat ca suntem (din nou) pe aceeasi lungime de unda: pentru noi achizitia acestui apartament este o simpla strategie financiara ca sa traim mai convenabil decat sa stam undeva cu chirie si este o asigurare buna pt. batranete, in rest noi nu avem obsesia aia a unora care vor neaparat sa-si cumpere "cuibusorul" lor si sa traiasca apoi numai pentru acest "cuibusor" (vezi dl. Ritze-Putzer care freaca permanent in fata casei si tot repara si repara, sau altii care considera ca o casa e bunul lor cel mai de pret). Unii oameni sunt obsedati sa aiba casa lor fiindca in adancul sufletului isi doresc cu disperare siguranta si radacini, pe care nu le-au avut in propria familie si incearca astfel sa gaseasca un surogat crezand ca o casa le va oferi ceea ce nu au primit in copilarie. E o pacaleala. Pentru noi, o casa (ma rog, un apartament) e doar un acoperis deasupra capului ca oricare altul si o gramada de ciment pe care oricum n-o poti lua cu tine, asa ca noi vom continua sa ne bucuram de viata si sa facem concedii frumoase (pe care sper sa ni le permitem in continuare)...
Tot ce avem mai de pret se afla in noi insine. Intotdeauna.
Chestia asta seamana f. mult cu tot ce mi s-a intamplat mie in viata in materie de schimbari: de fiecare data cand se inchidea o usa (chiar si cu aspecte neplacute), se deschidea o usa spre o perspectiva mult mai buna. Asa a fost cand imi gasisem de lucru (ca azilanta) si am suferit ca in final tot nu am fost angajata, pentru ca 2-3 saptamani mai tarziu sa-l cunosc pe Manfred, datorita caruia am ramas in Germania (pe langa alte - putine - motive de a nu regreta casnicia cu el); asa a fost cand m-am despartit de Manfred si la nici 3 luni l-am cunoscut pe Bogdan; asa e si acum, cand dl. Sticla ne-a reziliat contractul de inchiriere si in felul asta ne-a motivat sa ne cumparam un apartament propriu. Avantajele sunt enorme: platim o suma lunara care e substantial mai mica decat o chirie in zona asta, economisim pe 30 de ani vreo 80.000 de euro in comparatie cu suma pe care am plati-o ca si chirie (in buzunarul altuia), iar in max. 20 de ani nu mai trebuie sa platim decat o suma f. mica de intretinere si ... nu mai avem "apropitar-sef" care sa ne sicaneze...
Destinul e mana in mana cu ingerul meu pazitor si am incredere ca si acum totul va fi bine.
P.S. Ieri la intoarcere vorbeam cu Bogdan in masina si am constatat ca suntem (din nou) pe aceeasi lungime de unda: pentru noi achizitia acestui apartament este o simpla strategie financiara ca sa traim mai convenabil decat sa stam undeva cu chirie si este o asigurare buna pt. batranete, in rest noi nu avem obsesia aia a unora care vor neaparat sa-si cumpere "cuibusorul" lor si sa traiasca apoi numai pentru acest "cuibusor" (vezi dl. Ritze-Putzer care freaca permanent in fata casei si tot repara si repara, sau altii care considera ca o casa e bunul lor cel mai de pret). Unii oameni sunt obsedati sa aiba casa lor fiindca in adancul sufletului isi doresc cu disperare siguranta si radacini, pe care nu le-au avut in propria familie si incearca astfel sa gaseasca un surogat crezand ca o casa le va oferi ceea ce nu au primit in copilarie. E o pacaleala. Pentru noi, o casa (ma rog, un apartament) e doar un acoperis deasupra capului ca oricare altul si o gramada de ciment pe care oricum n-o poti lua cu tine, asa ca noi vom continua sa ne bucuram de viata si sa facem concedii frumoase (pe care sper sa ni le permitem in continuare)...
Tot ce avem mai de pret se afla in noi insine. Intotdeauna.
felicitari!
RăspundețiȘtergeresi de n-ar fi decit considerentele economice si libertatea, acea libertate de a te simti la tine acasa, si tot e important!!!
cam asa ma simt si eu, numar zilele pina la mutare (noi sintem, stii, in faza oarecum finala), visez la gradina si soare, imaginez amenajari... noi traim deja acolo
si nu-i casa perfecta, nu-i idealul omului modern, dar va fi...la noi
Feli sa-l stapaniti sanatosi! Chiar vb cu vecina mea ieri si-mi povestea ca s-a vandut o casa cu 130 de mii de euroi la noi pe strada...parca e mai palpabila suma...decat aproape 300 cat se cerea acum 2 ani.
RăspundețiȘtergereMiha
Interesant ce citesc. Si noi suntem pusi de proprietar in situatia ori de a ne muta ori de a cumpara apartamentul in care stam acum in chirie. Poti sa imi dai detalii cumva despre cum ati perfectat voi cumpararea....
RăspundețiȘtergerePai noi am cautat vreo 6 luni pana ne-am decis la apartamentul asta pe care l-am cumparat si acum ne mutam. Voi vreti sa-l luati pe cel in care stati acum sau cautati altul?
RăspundețiȘtergereDaca tot e in Angebot asta, ne gandim la el. Fara oferta asta nici nu ne-ar fi trecut prin minte sa cumparam ceva (sotului si nu mie care vreau un cuib stabil si nu mai vreau sa dau altora banii de chirie!). Mai avem de gat mansarda de holtei a sotului pe care am avut-o un an la vanzare si nu s-a intamplat nimic. Acum vrem sa o inchiriem.
RăspundețiȘtergereEu incep sa am cosmaruri daca ar fi o investite buna apartamentul in care locuim si e de vanzare. Pentru a locui in el in chirie (unde nu ai problema reparatiilor majore, cheltuieli doar cu chiria si NK) e ok: ca si spatiu si ne-am imprietenit si cu dotarile. Dar ca investitie in timp nu stim. Peste 20 de ani va avea o vechime de 60de ani. Acum inca e acceptabil (geamuri de lemn cu sticla dubla destul de solide, baia si wc sunt in stilul de la constructie si doar cada e noua) dar se vor impune renovari (schimbat geamurile, baia si wc modernizate, tapet nou in cel putin 3incaperi unde trebuie schimbata si podeaua caci e PVC etc) si nu putem stii daca isi va scoate bani la o vanzare ulterioara. Peste 20 de ani copilul va fi plecat din cuib si noua probabil ne va fi prea mare locuinta. Poate ar trebui sa cautam ceva mai nou dar acolo preturile sunt mai mari, clar. OF! Urasc sa trebuiasca sa rezolv in cap ecuatii cu atatea necunoscute.....
Poate imi spui ce si cum ati ales voi? In privat eventual? M-ar ajuta ....
Noi am vrut initial 4 camere, apoi ne-am gandit tot asa: peste 20 de ani copilul pleaca la casa lui (oricum apartamentul asta ii va ramane lui cand vom muri noi), iar noi nu vom avea nevoie de mai mult de 3 camere. Al nostru are 15 ani vechime, deci mai vechi nu prea am fi vrut. E f. bine intretinut si se pare ca in urmatorii 5-10 ani nu vor urma nici un fel de cheltuieli majore de modernizare, iar un factor important! Noi o sa punem acum laminat, tapet nou etc., sa avem liniste inca vreo 15 ani (speram noi!).
RăspundețiȘtergereDupa parerea mea, e o greseala sa vezi achizitia unui apartament ca pe o investitie; e doar o gramada de ciment care sa-mi asigure un acoperis deasupra capului, o suma lunara de achitat care sa fie mai mica decat o chirie si o asigurare pentru la pensie, sa nu mai platesc atunci decat o suma mica pentru intretinere... Atat. Daca pornesti de la criteriile astea, poate poti vedea altfel lucrurile. Deci al vostru are vechime deja 40 de ani. Cati m² are si cat cere pe el?