Copilul bolnav si doctorul modern ca scriitor de retete

Cam de 4 zile David avea intermitent febra (cam 38,3 in medie) si dureri de urechi tot intermitent. 

Eu avusesem simptome asemanatoare, plus dureri de gat insuportabile, care ma scosesera din lupta urat de tot 2 saptamani in ianuarie, am facut prostia sa iau antibiotice (ca deh, nu mai suportam durerile dupa 6 zile de inghitit cutite si lame de ras! - UPDATE 2016: a fost ultima oara cand am facut o asemenea tampenie), am fost ceva mai bine o saptamana, dupa care m-a luat o raceala la fel de cumplita care m-a terminat alte 2 saptamani... iar acum cateva zile am avut si eu din nou febra si vajaieli in urechi, plus o nevralgie sinistra in omoplatul stang pe care am mai avut-o in decembrie si acum s-a reactivat (deh, am dat atunci intr-o veselie cu Schmerzgel, tot ca sa dispara simptomele si sa pot functiona!), de ma trezesc anchilozata ca o scandura de lemn si nu ma pot misca o ora fara sa-mi pun buiota fierbinte pe spinare...

Lui David i-am tot dat de la bun inceput Ferrum Phosphoricum si Sambucus Nigra, apoi am incercat sa-i dau tratamentul cu ulei de cimbru (amestecat cu miere) pe care l-am gasit pe blogul f.f.f. interesant al Cristelei Georgescu (e la mine in lista de bloguri preferate), l-a scuipat cat colo, apoi am incercat sa-i pun ceapa in tifon pe urechea stanga, care-l durea mai tare, n-a vrut cu nici un chip (a tinut doar 30' in timp ce dormea, apoi s-a trezit si-a aruncat-o cat colo). Vineri dimineata a fost relativ fit si vesel, la pranz plangea dupa tati si cazuse in prostratie... Toata dupa-amiaza de vineri si toata ziua de sambata a fost apatic, pleostit, febril, a stat doar la noi in brate (ne schimbam cand ne amortisera toate alea) si a dormit sau a motait. De mancat a mancat extrem de putin si a slabit, saracutul de el, are manutele aproape transparente si oasele de la omoplati ii ies prin piele, zici ca e de la Auschwitz... si eu si Bogdan ne inghitim lacrimile cand il ridicam acum in brate sau cand ii schimbam body-ul... deh, asa e la boala...

Sambata noaptea s-au acutizat simptomele (nota bene, la toti trei!!) si parerea mea este ca asta s-a intamplat fiindca am lasat toata noaptea o ceapa taiata in patru pe o farfurie in dormitor. Convingerea mea este ca efectele benefice ale cepei au accelerat putin progresul bolii spre inchiderea cercului (eu si Bogdan am simtit efectiv cum se dezlipea puroiul din sinusuri si incepea sa iasa de acolo cand ne trageam nasul! Scuze pt. descrierea poate putin prea plastica ;-)). Cert este ca eu mi-am revenit.

Ieri dimineata Bogdan si-a iesit din pepeni (ca sunt "habotnica" si omor copilul pe altarul urii mele fata de big pharma!) dupa o noapte extrem de nelinistita in care David fie se vaita de urechi la 10 minute, fie dormea mai mult asezat in fund si sprijinit de noi, iar dimineata pe comoda de infasat se vaita de-ti sfasia sufletul: "Ich kann nicht mehr, ich kann nicht mehr!" (Nu mai pot, nu mai pot!), asa incat la ora 10 eram la Urgenta la Clinica Universitara din Frankfurt (clinica reputata, vorba aia!).

ORL-istul care l-a vazut pe David era un tip tinerel si blandut, dar relativ depasit de situatie fiindca David a fost 300% recalcitrant la toate incercarile lui de a-l convinge sa deschida gura ca sa se uite cu nu stiu ce lumina, in final abia a reusit sa arunce o privire scurta mai mult printre dinti ca sa ne spuna ca amigdalele nu sunt inflamate. Ne-a intrebat de alergii, de boli trecute, de starea generala a sanatatii, daca este racit (totul mecanic, doar ca pregatire a terenului pentru ceea ce avea sa vina), apoi a actionat atat de standard de parca ii dadusem dinainte un scenariu; nu s-a uitat nici 30 de secunde in urechile lui David si a rostit exact cuvintele "magice" pe care le asteptam: "Are o inflamare usoara, care poate sa treaca si de la sine, DAAAAAR ca sa fim siguri... va prescriu antibiotic, picaturi de nas si niste supozitoare de Paracetamol"... Cum adica, ar fi trebuit sa-l intreb, pai doar atat??? Nu ne dati juma' de farmacie?

Deci, sa ne intelegem. David NU avea otita, ci doar o "inflamare usoara". La otita apar multe alte simptome pe care David nu le are: raceala, nas infundat (cu puroi), urechea fierbinte si/sau inrosita, febra de pana la 40°, dureri foarte puternice (David ar fi urlat non stop daca ar fi avut asa ceva), dureri de gat, varsaturi, secretii din ureche. Deci doctorul realizeaza ca nu se pot bifa toate casutele din schema lui si TOTUSI prescrie imediat antibiotic, "ca sa fim siguri"! Ca sa fim siguri DE CE ANUME? Ca ii distrugem flora intestinala, ca-l expunem la riscul unor efecte secundare destul de serioase?

Ah, antibioticul se cheama Cefaclor si pe prospect scrie ca se ia in caz de infectii cu "bacterii sensibile la Cefaclor" (??!!??), asta in conditiile in care Cefaclor este un antibiotic cu muuulte efecte secundare si prescris de-a valma pentru infectii ale cailor respiratorii de tot felul, infectii urinare si gonoree (carevasazica sa fim asigurati pe toate planurile, ca nu se stie niciodata :-(). Misto constelatie, don't you love big pharma? BTW, "prietenii" de la Bayer au avut un castig net de peste 2,5 MILIARDE in 2011 (un plus de 90% fata de 2010). Saracutii, ce se mai zbat si ei in criza asta...

Ce sa-l fi intrebat: daca tot esti convins ca bacteriile cauzeaza acele simptome, de ce nu testezi, mai baietel, daca sunt cu adevarat bacterii acolo unde tu nu ai vazut decat ca e putin rosu in ureche? Am apucat doar sa-i spun ca eu am oroare de antibiotice si i-am si vazut sprancenele ridicandu-se ca baioneta la salut si am auzit rapid un "Dar de ce?" aruncat plin de reprosuri, la care i-am explicat ce am patit eu chiar de f. curand si ca am experiente f. proaste cu antibioticele si cu toate "tratamentele" care vor doar sa faca simptomele sa dispara.

Deci da, iata ca David s-a confruntat cu prima "boala" mai serioasa din viata lui. La aproape patru ani. Intr-o perioada cand eu ca adulta am fost lovita mai rau si mai indelungat iar el nu a avut atunci decat vreo 4 zile probleme, intr-o perioada cand la ei la gradinita 75% din personal si din copii sunt la fel de bolnavi - pai daca am trecut de la -12° la +8° e normal, nu? Da, s-a simtit foarte rau, da, a fost foarte slabit, da, a mancat doar cat o vrabiuta, da, a slabit cel putin un kilogram (si era slabut si inainte), da, a stat doar lipit de noi 24 din 24 si era apatic si moale ca o carpa, da, este ca o condamnare la moarte si o executie in acelasi timp pentru noi ca parinti sa-l vedem in aceasta stare ingrozitoare si sa nu-l putem ajuta concret... DAR stati asa... in realitate l-am ajutat cu adevarat nu numai cu bilutele homeopatice si cu vata cu ulei de cimbru pe care in final a acceptat sa i-o punem in ureche, l-am ajutat mai ales fiindu-i alaturi si tinandu-l permanent in brate, cantandu-i amandoi ore in sir la cerere (Lullaby - Pan's Labyrinth) si oferindu-i incurajare si o zona de siguranta si de caldura si de iubire nemarginita unde el sa se odihneasca si sa-si reincarce bateriile si sa lupte cu boala!! Pentru mine e mare lucru asta! De ce oare subestimam puterea de vindecare a iubirii parintesti tocmai intr-un moment de rascruce din viata unui copil?

Vizita la urgenta a fost din punctul meu de vedere benefica pentru un singur motiv: l-a linistit pe Bogdan. Am fost la farmacie, am luat medicamentele (ca erau gratuite) si acasa le-am aruncat in dulap. Neatinse. Pardon, am citit cap-coada prospectul de la Cefaclor - fir'ar mama lor! Ma bucur si ma felicit ca inca o data instinctul meu precum si calmul rational cu care am tratat situatia au fost justificate.

Pe un plan putin mai profund, cred ca daca nu as fi fost si eu bolnava si suferinda (mai ales cu spatele) in tot timpul asta, David si-ar fi revenit mult mai rapid. Vineri dimineata mi-a fost atat de rau incat nu mai puteam sa ma misc, am cazut pe jos in baie si am plans amar vreo 2 minute cu nasul in covor ("Ich kann nicht mehr, ich kann nicht mehr" al lui David vine de la mine, pe mine ma auzise!). Cred ca asta l-a speriat si i-a accentuat lui boala, el cumva inconstient poate a simtit nevoia sa "pluseze" (psihosomatic explicabil: el "voia" sa nu fiu eu cumva mai bolnava decat el, caci atunci chiar s-ar fi simtit pierdut, drept pentru care s-a adancit si mai mult in propria lui boala si si-a indus inconstient o stare de si mai rau, iar durerea de ureche a lui era poate refuzul lui sa mai auda cum ma vaitam eu de durerile mele!).

Astazi David este ok, nu mai are febra, durerile de urechi l-au lasat, s-a jucat frumos, a si mancat ceva mai binisor (mi-a cerut si un Kinder country si i-am dat, ca e cu orez), vorbeste iar ca un cintezoi si totul este aproape asa cum era inainte. Acum trebuie doar sa-si revina cu greutatea, dar o rezolvam noi si pe asta incet-incet. 

UPDATE 2016: Din perspectiva NMG, stiu acum exact ce a avut David. Urechea stanga este pentru o "bucata" de informatie nedorita, el ma auzea pe mine cu durerile mele si NU VOIA sa mai auda, voia sa ma vada sanatoasa, voia sa scape de acea informatie nedorita, de aceea simptomele lui au fost la urechea stanga.

* * * * *

Ca sa revenim la aspectul medical si general al problemei, acu' va intreb si ma intreb si io ca proasta: in afara de a scrie retete si de a INCERCA sa trateze simptomele (clar spre confortul acelor multor parinti care nu-si suporta copiii cu febra fiindca le strica lor noptile!), CE ANUME este in stare un doctor in ziua de azi sa faca pentru a ajuta CU ADEVARAT un copil bolnav? Va spun eu: nimic. Rahaturile lor de antibiotice, picaturi si supozitoare nu au vindecat, nu vindeca si nu vor vindeca niciodata nimic, fiindca sanatatea nu vine din chimicale, fie ele sub forma solida sau lichida, inghitite sau injectate! Rahaturile astea nu fac decat sa inhibe simptomele bolii si sa dea iluzia ca au facut un bine. E un cerc vicios unde se intalneste disperarea parintilor cu dorinta medicului de a scapa cat mai repede de pacient, asa se naste reteta de antibiotic oferita practic imediat dupa ce ai dat mana cu doctorul.

Oameni buni si dragi parinti! Uitati care e treaba! O boala este o boala, printre altele este si o treapta de dezvoltare si de maturizare a unui organism, este un proces absolut normal si necesar prin care trebuie sa treaca orice organism de mai multe ori in viata, simptomele sunt deja semnul ca organismul se ocupa de restabilirea sanatatii. Trebuie sa lasam boala sa-si urmeze pana la sfarsit cursul. Daca sunt gasite bacterii la analize, asta nu inseamna ca ele ar fi cauza bolii! Daca bagam la greu (si doar pe banuieli) antibiotice, picaturi sau supozitoare, nu facem decat sa reprimam simptomele superficiale, dar nu vindecam absolut nimic, ci agravam de fapt starea sanatatii copilului nostru. Si dupa aceea tot voi primiti factura sub forma de alte si alte boli (mai intai otite si raceli tot mai dese, rinite, faringite, diaree, gripe stomacale, chestii mai "banalute" asa, de incalzire), dupa care - daca va incapatanati sa continuati cu chimicalele - va vine si factura finala: boli autoimune, hepatite, diabet, cancer etc.

Da, e al naibii de greu de suportat si de ingrijit copii bolnavi, ne sfasie inima sa-i vedem suferind, dar pentru mine nu este o optiune sa ascult de un medic care il "consulta" 30 de secunde, dupa care sa-mi pompez copilul cu medicamente numai ca sa nu ma mai deranjeze pe mine simptomele unei gripe sau raceli (sau pojar, for that matter, care dureaza fix 2 saptamani si trebuie neaparat lasata boala sa parcurga intreg ciclul!), nu pot sa permit sa i se faca rau copilului meu pe termen lung din inconstienta, pentru confortul meu sau din frica mea (aia care se naste din ignoranta). No way!

* * * * *

Ei, acum dintr-un anumit punct de vedere tot trebuie sa-mi fac un pic de mea culpa. Marturisesc ca am in general o parere foarte proasta (din pacate intemeiata) despre tot ceea ce este legat de big pharma. Nu am cunoscut nici un medic care sa nu fie "scriitor de retete" (mai putin homeopatul la care am fost cu David o singura data in 2009), nu am cunoscut nici un medic care sa incerce sa trateze o boala altfel decat cu inghitit de medicamente.

Ei, dar tot cautand zilele astea informatii pe net ca sa-l conving si pe Bogdan sa se linisteasca si sa vada si el ca nu orice durere de ureche este otita sau ca nu orice otita trebuie tratata cu antibiotice, am dat peste multe site-uri cu informatii absolut decente si rationale si, mai ales, exact pe linia a ceea ce gandesc si eu.

Sa va dau doar doua exemple, gasite asa, la repezeala. Si nu, nu sunt luate de pe site-uri ezoterice sau conspirationiste ;-)
 De ce sunt periculoase antibioticele de sinteză?
Antibioticele luate fără sfatul medicului şi înainte să li se testeze rezistenţa la bacterii, pot face bacteriile şi mai puternice. În plus, un antibiotic nepotrivit riscă să distrugă flora bacteriană care ajută la digestie şi poate duce la apariţia stafilococului auriu, foarte rezistent la tratamente.Printre efectele adverse ale antibioticelor de sinteză se numără:

• Distrugerea florei bacteriene benefice în intestin. Antibioticele distrug agenţii patogeni, dar şi bacteriile bune, cele care echilibrează flora intestinală.

• Alergii în rândul copiilor şi nu numai. Copiii până la 1 an sunt sensibili şi pot dezvolta uşor alergii la medicamente sau alimente. Unele studii susţin că administrarea antibioticelor la vârste foarte mici poate produce apariţia astmului infantil.

• Fluoroza. Antibioticele pot determina fluoroza - pătarea danturii la nivelul incisivilor.

• Scăderea imunităţii prin distrugerea bacteriilor probiotice care nu se mai pot înmulţi.

• Apariţia candidei, o ciupercă aflată în aparatul digestiv, care se înmulţeşte atunci când se dezechilibrează pH-ul, lucru pe care îl face tratamentul cu antibiotice.

• Perturbarea florei bacteriene a copilului, în cazul administrării pe perioada alaptării, deoarece antibioticele trec în laptele matern.

• Crearea bacterilor rezistente prin tratament îndelungat şi repetat care vor fi mult mai greu de tratat după aceea.

Otita - inflamatie sau infectie a urechii

„Tratamentul prompt previne complicatiile si consta in antibiotice, antinflamatoare si picaturi nazale decongestionante. De remarcat ca in 80% din cazuri, infectia este virala iar antibioticele nu amelioreaza simptomele, si numai 20% din aceste cazuri se complica microbian ceea ce justifica alegerea antibioticului dupa examenul secretiei auriculare.” explica dr. Andaluzia Oancea, medic ORL.


Deci in final - vorba lui Carrie Bradshaw din Sex and the City - I can't help but wonder: DE UNDE vine aceasta prapastie imensa dintre informatiile partial de bun simt pe care tot niste doctori le pun pe net si reactia robotico-imbecila a majoritatii doctorilor pe care ii cunoastem personal si care la primul stranut au si sarit cu carnetelul de retete? Sunt atat de abrutizati? Intuiesc angoasa parintilor si vor sa iasa cat mai repede din ecuatie? Se tem ca parintii le sar la jugulara daca nu primesc reteta cu antibiotice? Nu pricep si pace.

Voi ce experiente relevante ati avut in situatii asemanatoare?

Tigrisorul lu' mama :-)

Ne-am costumat si noi de carnaval, pai se putea? Va place tigrisorul meu?

Vizita in Romania - varianta dureroasa

Am mai scris ca matusa mea cea mai draga, Motisoara, a avut un accident vascular vara trecuta si de atunci locuieste la tata, care are grija de ea (mancare, medicamente, imbracat, ridicarea moralului etc.). Din pacate, dupa ce am plecat eu si David a mai avut si un atac cerebral care a facut-o si incontinenta... E ingrozitor, pentru un om care a fost o viata intreaga activ si a ajutat el pe altii, sa ajunga dependent de altcineva si intr-o situatie atat de umilitoare... Eu ma bucur ca macar nu are dureri si nu e "leguma", dar ea saracuta se plange ca vrea sa moara, iar tata nu mai stie cum sa faca s-o binedispuna sau macar sa-i mai ia gandurile negre...

Mama nu a dat in continuare nici un semn de viata ca sa se intereseze de Motisoara sau macar de tata, sa-l intrebe cum se descurca etc. In sfarsit i-a vazut si tata adevaratul chip: un monstru de egoism! Inainte corespondau frecvent pe mess, tata mai mergea la Ploiesti si se ducea cu ness-uri si diverse atentii, la aia era bun, dar cand tata ar fi trebuit sa mearga asta toamna la niste analize si sa se interneze 2 zile si a rugat-o pe mama sa vina sa aiba ea grija de Motisoara (doar sa-i dea la timp medicamentele si sa-i faca de mancare, pe vremea aia nu avea nevoie de mai mult ajutor), mama l-a refuzat pe baza eternului ei motiv, ca nu-i face bine sa stea cu Motisoara in situatia respectiva. Asta da omenie, nu? Dar, vorba lui tata, la necaz cunosti omul cu adevarat...

Dupa ce am ajuns eu in Bucuresti in decembrie, mama a avut o scurta conversatie cu tata pe mess, din care m-am lamurit inca o data ca aceasta femeie este bolnava psihic in mod irecuperabil!

Mama: A venit Felicia?
Tata: Da.
Mama: [atentie!!] Trece si pe la mine?
Tata: Bineinteles ca nu.
Mama: Aha, deci inca imi poarta pica asa cum imi porti si tu pe chestia cu Motisoara.
Tata: Dina, eu nu iti port pica, eu iti port indiferenta.
Mama: Bine, atunci adios.
Tata: Addddddios.

Si de atunci tacere...

M-a terminat de-a dreptul imbecilitatea candida a acestei femei! Auzi, "trece si pe la mine?"... Da, hai ca vine la o cafea si la o barfa mica, baga fata de masa la spalat si pune-ti parul pe moate! Pe ce planeta traieste individa asta? CA CE CHESTIE sa trec si pe la ea? Din ce motiv? Cu ce intentie? Pentru ca sa facem CE?? Ah, poate fiindca - din spusele ei - imi era datoare cu inca un calcat in picioare?? Helllooo, am mai vazut oameni delusional, dar aceasta individa ii intrece pe toti!

* * * * *

Daca trec de nivelul protector al furiei si ma uit mai in profunzime la problema asta, mi se strange stomacul si imi vine sa urlu: "Ce mama e aia care se agata mai degraba de prejudecatile ei si de iluziile ei bolnave cum ca tot ce a facut ea a fost bine, IN LOC sa incerce tot posibilul ca sa repare relatia cu copilul ei????? Ce mama e aia care nu face nici cel mai mic efort pentru a repara raul pe care l-a facut copilului ei, pentru a-si cere iertare si a incerca sa mai salveze ceva din relatia cu copilul ei??? Ce mama e aia????? Cat de putin insemn pentru ea daca nici macar acum, dupa 8 ani, nu e dispusa sa faca nici cel mai mic efort pentru a se reapropia de mine???"

Vizita in Romania - varianta medicala ;-)

Va mai amintiti postarea mea despre BCG-ul si istoria mea medicala?

Ei, in timpul vizitei mele in Romania am discutat cu tata problema vaccinurilor. M-a ascultat cu atentie si mi-a dat dreptate la toate argumentele. Si el este convins ca industria farmaceutica nu vrea sa vindece pe nimeni, ci vrea doar pacienti cronici care sa aiba nevoie de tratamente pe viata.

Cand a venit vorba de "preventoriul" de la Bradet unde fusesem eu internata, eu am spus ca sunt convinsa ca de fapt la mine problemele au fost declansate de vaccinul BCG. Raspunsul lui tata a fost confirmarea (daca mai aveam nevoie de ea): "Pai chiar ca exact dupa vaccin a aparut totul, dar noua ni s-a spus ca datorita vaccinului au putut sa descopere!" - sa descopere CE? Ceva ce nu era acolo inainte de vaccin? Ceva ce a fost activat de vaccin? Ca bacilul tuberculozei cica este prezent (latent) intr-un individ din trei, conform OMS, din care doar max. 10% pot dezvolta boala activa. Adica pana la urma ii manipulezi pe bietii parinti sa mai fie si recunoscatori vaccinului care i-a provocat o boala copilului???

Deci e clar: am avut o forma de tuberculoza indusa de vaccin!! Nazdrovie!

Autoportret de iarna

Ma simt obosita... ametita... trista... bolnava... inerta... deprimata... cazuta... amortita... intunecata... singura... daramata... terminata... pierduta...

Nu mai gasesc un capat de franghie de care sa ma agat ca sa ies din mlastina asta...