Good and better

Vestea buna este ca nu am salmoneloza. Stiu, fiindca am mai avut placerea asta in 2002 si atunci starea de rau (diaree, voma, dureri de cap, ameteli) pe care am avut-o acum timp de 2 zile a durat cam 2 saptamani!! Deci de data asta am avut noroc, a fost doar o toxiinfectie alimentara, am scapat ieftin.

Vestea si mai buna este ca de 5 zile practicam co-sleeping 100%, adica dormim toti trei in patul familial, iar noptile sunt din ce in ce mai bune!! David adoarme mai repede, nu se mai frichineste pe toate partile, doarme mult mai linistit si nu se mai trezeste decat de 2, max. 3 ori, iar asta doar ca sa caraie scurt si sa se intoarca pe partea cealalta. Azi noapte de pilda nu s-a trezit decat o singura data!

Si vestea proasta? Nu am nici una.

Ceea ce va doresc si voua.

Unde nu-i cap, vai de kur

Am salmoneloza.

Ieri am facut magistrala tampenie de a merge la macelarie inainte de a ajunge cu David la doctor si de a-mi cumpara o portie de salata de carne (Fleischsalat, cu maioneza, yuk!). Punga cu achizitia a stat in carutul lui David, pe holul cabinetului, la 15-16° [emoticon care-si trage cu bata de baseball in cap]. Pana am ajuns acasa, au trecut deci 2 ore. Abia apoi am pus rahatul la frigider si l-am mancat pe la ora 15:45, dupa ce Daviducul adormise cu chiu cu vai (parca voia sa ma tina langa el ca sa ma protejeze). Of, Doamne!

Aseara am uitat sa mananc, in plus m-a pocnit si raceala pe care am tot crezut ca am reusit s-o evit in ultima saptamana, iar azi dimineata s-au desfundat tevile posterioare, nenica, de nu vreti sa stiti! Am avut mai intai o cadere de tensiune, ma luase o ameteala de zile mari... M-am intins in pat. Bogdan mi-a facut o chifla cu unt si miere, am molfait putin 2-3 inghitituri si apoi am scuipat painea ramasa fada... L-am rugat pe Bogdan sa ramana acasa, ca mi-era deja rau si de la cap, ma dureau si gatul, umerii, bratele, ma simteam de parca aveam 15 seringi in diverse vene prin care mi se extragea sangele...

Acum, seara, sunt la fel de ametita, in plus am si frisoane si imi sunt ochii impaienjeniti. Ma spal pe maini la fiecare sfert de ora, am mancat pana acum numai sticks-uri sarate si miere si am baut multa, multa apa.

Nu-mi mai trebuie Fleischsalat cat oi trai!

In love, in fear, in hate, in tears

De ieri sunt intr-o stare cam jalnica. Dovada: azi m-a pocnit si pe mine raceala, dupa ce reusisem s-o fentez mai bine de o saptamana. Dar daca am deschis bresa si am schimbat starea de stana de piatra pe starea de carpa, au navalit toate. Acum ma simt stoarsa, am frisoane si mi se inchid ochii. La pranz am asteptat peste o ora si jumatate intinsa in pat ca sa adoarma David, nu putea mititelul nici el sa respire si tot scancea, se tot rasucea pe toate partile, pana mi s-a infundat si mie nasul si mi s-a facut frig.

Fusesem la pediatra cu el si era in sala de asteptare o caldura ca in sauna, parca simteam cum se inmultesc acolo microbii ca intr-un cuptor special... Dupa peste o ora de asteptare am intrat, l-a controlat in urechi, gat si la plamani (iar el a urlat din prima clipa in care ea s-a apropiat de el!!) si apoi a spus ca e totul ok, sa-i dau in continuare Sambucus Nigra si eventual un sirop de tuse pe baza de plante daca se inrautateste tusea (tuseste cam de 3-4 ori pe noapte).

A adormit cu chiu cu vai dupa ce l-am leganat in brate cu capul pe umarul meu 20 de minute, s-a trezit in urlete dupa 35 de minute, m-am dus sa-l iau din nou in brate si a adormit din nou pentru inca o ora dupa ce l-am mai leganat vreo 20 de minute. M-am bucurat de momentele de tandrete, ca nu-l mai tinusem demult asa minute in sir in brate, dar acum coloana mi-e in pioneze... Of...

* * * * *

Cand ne-am intors luni de la grupa de activitati, la jumatatea drumului s-a urcat in autobuz o mami cu pustiuletul ei cam de varsta lui David si a asezat caruciorul langa cel in care era David. Ce vedeti mai jos este o scena care s-a petrecut la fix un minut dupa aceea.

Oare n-ar fi frumos daca si adultii si-ar putea intinde o mana doar asa, fara un motiv anume?

* * * * *

Ca tot vorbisem acum cateva zile de empatie si compasiune, de simpatie si prietenie, de afectiune in general, numai bine am primit ieri un mail cu un video care mi-a mangaiat sufletul cazut.

Uitati-va neaparat la ambele versiuni (o sa vedeti singuri de ce!) si cititi textul, va doresc sa va miste si voua putin inima:

James - Sit down (versiunea initiala)

James - Sit down (versiune 2001)

I'll sing myself to sleep
A song from the darkest hour
Secrets I can't keep
Inside of the day
Swing from high to deep
Extremes of sweet and sour
Hope that God exists
I hope, I pray

Drawn by the undertow
My life is out of control
I believe this wave
will bear my weight
So let it flow

Oh sit down
Oh sit down
Oh sit down
Sit down next to me
Sit down, sit down,
down, down, down
In sympathy

Now I'm relieved to hear
That you've been to
some far out places
It's hard to carry on
When you feel all alone
Now I've swung back down again
It's worse than it was before
If I hadn't seen such riches
I could live with being poor

Those who feel the breath of sadness
Sit down next to me
Those who find they're touched by madness
Sit down next to me
Those who find themselves ridiculous
Sit down next to me
In love, in fear, in hate, in tears

Down
Down

Oh sit down
Sit down next to me
Sit down, down, down, down, down
In sympathy

Oh sit down
Sit down next to me
Sit down, down, down, down, down
In sympathy

Dorinta si durere

Ieri am profitat de ocazie ca a iesit Bogdan in parculet cu David si mi-am sunat terapeuta. Am facut o sedinta prelungita si, Doamne, cata nevoie aveam de asta...

I-am povestit despre corespondenta dintre tata si cumnata mea si cum m-a rascolit iar toata povestea asta.

De fapt, totul a inceput cu altceva si ea m-a ajutat sa recunosc asta. Totul a inceput cand am primit de la cumnata mea invitatia la botezul copilului ei. Primele straturi emotionale care s-au manifestat la mine au fost batjocura, ironia, cinismul, dorinta de a ma distanta si mai tare de aceasta persoana otravitoare, toate acestea acopereau furia, care la randul ei, ca intotdeauna, acoperea durerea (o durere care nu e legata de cumnata mea, dar a fost declansata in mod foarte subtil de ea). Terapeuta mi-a atras atentia asupra unor cuvinte din invitatie care si-au facut loc pe nesimtite inca de atunci in sufletul meu si au inceput sa faca ravagii: "La botez va veni toata familia, cele doua bunici, nasii X si Y si evident mami si tati si vom petrece si ne vom veseli cu totii."

Acolo s-a deschis pentru mine o rana. De aceea am simtit nevoia cateva saptamani mai tarziu sa citesc mailurile lui tata. De parca intuiam ca e ceva acolo de care am nevoie. Terapeuta m-a intrebat de ce cred eu ca simt nevoia din cand in cand sa citesc acele mailuri. Eu am glumit spunand ca e masochism ;-) I-am spus ca simt nevoia din cand in cand sa-mi mai confirm in felul asta ca am actionat corect si sanatos pentru mine rupand relatiile cu aceste persoane otravitoare care mi-au distrus destul din viata si carora nu vreau sa le permit sa-mi mai distruga nici o singura zi. Ea mi-a spus: "Eu va ofer o alta solutie, prin care veti ajunge la acelasi rezultat dureros, dar fara sa mai simtiti nevoia pe viitor sa va cautati confirmarea la ei".

Si am ajuns la buba bubelor: dorinta de a avea parinti iubitori. Indiferent cat as fugi sau cat as nega, aceasta dorinta este o lege a naturii si deci va fi mereu prezenta in mine, cat voi trai. Orice om pe lumea asta isi doreste parinti care sa-l iubeasca, isi doreste o familie iubitoare. De aceea ne doare tot ce constatam a fi altfel, de aceea am simtit un cutit in inima citind in invitatia cumnatei despre cum va fi prezenta toata familia ("vom petrece si ne vom veseli cu totii")... Chiar daca stiu (cu ratiunea adultului) ca relatia ei cu mama ei este o minciuna si nu se bazeaza pe iubire, chiar daca stiu ca relatia mea cu parintii mei ar fi una la fel de otravitoare si de falsa si de vatamatoare pentru mine, DORINTA unei familii iubitoare este o durere prezenta mereu in inima mea, indiferent cat as incerca eu s-o ignor sau s-o neg, de teama suferintei.

Si in ce-l priveste pe David exista o durere asemanatoare: indiferent cat de frumos s-ar purta Mutti cu el si cat de fericit ar fi el in prezenta ei, ea nu este totusi bunica lui. Ma doare cu atat mai mult cu cat constat mereu ca Mutti este o bunica de milioane de ori mai buna si mai iubitoare cu David decat ar fi fost bunicile lui reale.

Cumnata mea are un dar aparte de a rani oamenii exact acolo unde-i doare mai tare, intuieste punctele vulnerabile si loveste cu o precizie demonica, fara greseala, pentru ca o face instinctiv, nu are nevoie sa calculeze ceva. Asa si cu sublinierea ca la botez va fi prezenta toata familia, cele doua bunici, plus imaginea creata de ea, cum ca la ea (spre deosebire de noi) se va petrece si se va veseli lumea pana la lesin si vai, ce fericiti vor fi cu totii... Indraznesc sa formulez si ipoteza ca ea in realitate nici nu ne voia prezenti la botez, a vrut doar sa ne anunte mandra ca, vai, draga, uite ca acum are si ea in sfarsit multdoritul cuibusor de familie, cu sot si copil, dupa care a tot suspinat o viata intreaga... Constientul si ratiunea mea stiu ca toata povestea asta cu botezul si cu veselia e o mare pacaleala, dar copilul din mine inca tanjeste dupa o familie, simt asta la fiecare sarbatoare, la fiecare ocazie unde imi inchipui cum altii petrec timp frumos in familie, simt asta de fiecare data cand citesc la Jesper Juul despre cum trebuie sa fie o familie iubitoare...

Citind mailurile dintre cumnata si tata si vazand cat de transparente sunt din perspectiva faptului ca ei sunt constienti ca eu am acces la acele mailuri (in realitate ei ni se adreseaza numai mie si lui Bogdan, fiindca ei unul altuia nu au de fapt ceva autentic si personal sa-si spuna), am realizat inca o data perfidia extrema a cumnatei mele, modul insinuant cum se pricepe sa picure otrava in inimile tuturor. La prima vedere, pare sa o intereseze o alianta cu tata si cu mama (careia ii transmite salutari, ha!), ca doar "suntem toti persona non grata in ochii familiei Popescu si trebuie sa fim alaturi pentru a contracara efectul nefast al situatiei" (cuvintele lui tata). Dar apoi cumnata face greseala strategica (si de atunci tata nu i-a mai raspuns!!) sa ma acuze pe mine de schimbarea si "incetosarea mintii" lui Bogdan, ceea ce nu se potriveste deloc cu postura de regizor de vendeta familiala in care vrea tata sa-l vada pe Bogdan. Nu putem fi amandoi in acelasi timp ori regizori, ori marionete, deci pana si ei au realizat ca ceva e putred rau de tot in scenariul lor...

Tata ardea de curiozitate sa stie de ce a rupt-o Bogdan cu ea si ii scrie "nu inteleg nici acum de ce v-ati despartit, la frati e altfel decit la copil si parinti." Poftim???? Da, iata inca o confirmare ca in ochii lui relatia copil-parinti nu valoreaza nici cat o ceapa degerata. Asta daca mai era nevoie. Cumnata la randul ei isi mai demonstreaza odata cabotinismul desavarsit si nu uita sa mai faca o incercare de a-i crea lui Bogdan mustrari de constiinta, mentionandu-l pe tatal lor, care "se rasuceste in mormant cand vede ca eu si Bogdan nu mai vorbim unul cu celalalt", ea joaca toate registrele melodramei pe care le stapaneste la perfectie. Si totusi, pe Bogdan totul l-a lasat rece. El cand incheie un capitol, e incheiat pe viata. Good for him! Imi amintesc de ultima vizita in Romania, cand cumnata ii reprosa in ultima zi a sederii noastre "Vai, odata n-ai fost si tu la cimitir la tata", iar Bogdan i-a raspuns calm: "Eu il am pe tata in inima, nu am nevoie sa ma duc la cimitir"...

Terapeuta mi-a deschis ochii asupra inca unui aspect la care eu nu ma gandisem. Asa cum parintii mei traiesc intr-o lume virtuala (dupa motto-ul "Bucuresti-Ploiesti, pe chat ne intelegem de minune dar sa nu ne vedem mai mult de o zi la 3 luni, ca ne-am sparge capetele"), acum prin corespondenta cu cumnata mea, care si ea e la distanta si deci nu sunt nevoiti sa se intalneasca, au primit ocazia nesperata de a-si halucina o fiica-surogat si (bonus!) un nepot-surogat, acum se uita la fotografiile cu copilul cumnatei si in mintile lor bolnave gata, au un "nepot" mai palpabil decat cel real, asta le diminueaza putin presiunea patologica si le mai da putin combustibil narcisist (e apa chioara si "motorul" nu porneste cu el, dar tot e mai bine decat nimic, in ochii lor)!

Vorbind apoi de furie, i-am spus terapeutei ca la mine furia inca persista din mai multe motive, unul din ele fiind acela ca refuz sa am intelegere sau mila pentru incapacitatea acestor oameni de a ma iubi, pentru incapacitatea lor de a darui ceva din sufletul lor, pentru incapacitatea lor de a ma respecta, dar si pentru lipsa lor de bunavointa in a INCERCA sa priceapa, in a INCERCA sa-si deschida putin orizontul, sa evolueze putin mai sus decat gaura lor de soareci existentiali care nu au decat bucata de "branza" in fata ochilor.

Elfriede mi-a facut o radiografie psihologica rapida: mama m-a vrut bebelus etern (by the way, exact asta va trai si cumnata mea, cu gaura neagra de neumplut din ea, si VAI de copilul ei cand ea va depasi faza de ingrijire biologica devotata si va simti ca cererile si nevoile copilului sunt mult mai mari si mai insistente decat ale ei , atunci va incepe, ca si la mama, actiunea de nimicire a sufletului copilului!!); in ciuda blocajului si franelor puse de mama, eu am crescut si m-am dezvoltat avand permisiunea indirecta de la tata (ca lui nu-i trebuia un bebelus); ei, dar tata m-a vrut adolescenta eterna, pentru el nu am mai avut voie sa evoluez dupa aceea, nu am mai avut voie sa depasesc stadiul de uitat la meciuri de fotbal impreuna, stadiul de facut politica de doi lei si de discutat numai despre chestii impersonale, de speculat despre tragerile la sorti la campionatele mondiale de fotbal sau de fredonat melodii country si copiat topurile din Billboard pe caiete cu patratele...

Ori eu m-am schimbat enorm, eu am facut progrese personale, odata cu aparitia lui Bogdan in viata mea am prins si gustul iubirii adevarate si atunci mascarada lor a luat sfarsit, nu au mai avut cum sa ma pacaleasca dandu-mi otrava si manipulandu-ma sa cred ca e dragoste parinteasca. Eu am evoluat apoi enorm si atunci cand, in ciuda educatiei inoculate de ai mei ca sa ma faca dependenta emotional de toti ceilalti, am indraznit sa-mi ascult sentimentele si m-am rupt rand pe rand de toti impostorii din viata mea, am renuntat rand pe rand la toti cei care au refuzat sa mearga pe acelasi drum pe care-l gasisem eu, al descoperirii adevarului personal. Daca nu ma schimbam radical, eram si acum "preferata lu' tata".

I-am spus lui Elfriede ca m-am luptat prea mult cu parintii mei ca sa le deschid ochii, sa-i fac sa ma VADA, sa ma inteleaga si sa ma respecte si ma infurie foarte tare sa vad ca am esuat, ma infurie sa vad atata ignoranta, atata orbire, atata egoism, atata incapatanare si incremenire in proiect. De aceea nu am inca distanta si detasarea de care poate as avea nevoie ca sa-mi gasesc linistea sufleteasca. Varul meu mi-a scris ca am un suflet mai sensibil decat al altora si crede ca toata stradania si zbaterea mea isi trag seva de la aceasta. Elfriede mi-a explicat mai altfel: in ce priveste evolutia in viata, eu sunt acum la facultate, iar tata abia invata sa scrie literele de tipar. Deci ce pretentii sa am? Ei, de la distanta as putea avea si eu o astfel de atitudine zen, sau daca ar fi vorba de parintii altcuiva as da si eu sfaturi (ha!) gen "Dar nu poti sa-i intelegi si tu pe ei, ca atata ii duce capul?" - ehe, daca ar fi atat de simplu...

Sa revin la DORINTA de a avea parinti iubitori. Cand am spus cu voce tare de mai multe ori ca da, dorinta e acolo, in inima mea, cand realitatea interioara s-a cristalizat si s-a intins cu toate tentaculele in sufletul meu, am izbucnit in plans la telefon. Si am tot plans... Era ca si cum mi-as fi imbratisat inima pe dinauntru, ca si cum o parte din mine ar fi reinviat dupa ani de zile de coma, ca si cum o caldura fierbinte m-ar fi cuprins in tot corpul, am simtit durerea cum ma patrunde, am simtit cum ma copleseste imensa suferinta care ma va insoti toata viata din cauza faptului ca nu am avut si nu voi avea niciodata parinti care sa ma iubeasca. Pare atat de simplu cand e pus in cuvinte, dar oamenii fug o viata intreaga de admiterea si simtirea unei astfel de dureri. E nimicitoare. Simti cum te sfasie, cum te arde pur si simplu ceva in zona pieptului, simti cum parca ti se pulverizeaza inima in milioane de bucatele...

Ii spuneam Elfriedei dupa aceea ca m-am tot temut sa accept chestia asta fiindca aveam impresia ca daca accept ca dorinta exista, asta i-ar mai exonera pe ai mei de pacate sau cel putin i-ar face sa apara intr-o lumina mai blanda si nu voiam asta, nu voiam sa risc sa ma cuprinda vreo slabiciune la adresa lor (stiu cum e, dorinta si iluziile copilului din noi abia asteapta orice ocazie ca sa se manifeste si sa duca la o noua dezamagire - am trecut prin asta in vara la vizita neanuntata a lui tata). Elfriede mi-a explicat apoi ca, daca permit durerii sa ma cuprinda, daca accept aceasta dorinta ca fiind o parte vitala din mine, nu voi mai avea nevoie de furie in acest aspect, ca sa ma apar. Si cata dreptate a avut. In plus, mi-a spus ca, permitand dorintei sa existe in mine si luand contact cu ea uneori, nu o sa mai am nevoie de confirmari prin furie ca am actionat bine cand am rupt relatiile cu niste parinti abuzivi si incapabili de iubire, voi ramane ferma pe pozitie si fara a mai simti nevoia din cand in cand de confirmari prin lectura mailurilor lui tata, voi pastra in continuare siguranta ca am actionat cum trebuia si am avut dreptate sa rup legaturile otravitoare cu parintii.

Realitatea lipsita de iubire pe care o ofera parintii nu are nici o legatura cu dorinta oricarui copil de a avea parinti care sa-l iubeasca, dorinta e intotdeauna acolo, independent de realitate si de experientele copilului sau de cat tare incearca el sa reprime si sa se minta ca are controlul total asupra propriei vieti interioare, dorinta e intotdeauna acolo si ne va macina toata viata, iar cu cat o putem accepta si integra in fiinta noastra mai repede (asa neimplinita cum este!), cu atat mai bine.

Replierea leprelor, profilul teroristului emotional

Atentie, postare contraindicata stomacelor prea sensibile!

Pe 6 octombrie a fost ziua matusii mele, unde de obicei tata se mai intalneste cu fosta mea prietena Ingrid, care la randul ei are contact cu "multiubita" mea cumnatica. Ei, m-a pus dracu' (sau intuitia) sa ma mai uit de curand prin mailurile lui tata. Ca deh, de 2 ori pe an are voie oricine sa fie masochist, nu?

Dumnealui a inceput sa corespondeze cu Doamna Sperietoare, aka_cumnatica mea. Sa vedeti politeturi, exprimari elegante si finute, schimbari de informatii despre vremea prin satucurile din fosta RDG, de parca nici nu se dusmanisera catusi de putin cu niste ani in urma... Mda, leprele sunt alea care 1) ling unde au scuipat si 2) se repliaza mereu in aceeasi echipa... In final multumiri "din suflet" de la ea catre tata pentru filmul artistic "David si parintii sai"...

Informatii suplimentare: dl. Sticla a copiat in secret DVD-ul cu slide-show-ul cu David pe care i-l daruisem eu de Craciun lui Mutti si i l-a trimis lui tata, iar acum cateva saptamani tata i l-a transmis prin nu stiu ce server si Doamnei Sperietoare, care (atentie!) s-a declarat "foarte tulburata" dupa vizionare si foarte credincioasa in vointa Domnului de a ne reuni pe toti "inainte de a pune mainile pe piept" (ca asa e ea, merge la biserica inainte de a minti si de a escroca si de a intriga). Dar nu uita sa se minuneze penetrant: "nu inteleg de unde are copilul ochi albastri daca ei au amandoi ochi caprui" ;-))

Tata a felicitat-o ca "i-ai pus baiatului numele tatalui dumitale"... Hehe, Moromete, eu iti inteleg visul de nemurire, dar aici se arata doar remuscarile leprei: cand tatal ei era in viata, ea manca pufuleti (cumparati din banii ei!) si isi refuza tatal cand acesta ii cerea, cand s-a imbolnavit de cancer tatal, Bogdan l-a ingrijit pana in ultima clipa, in timp ce ea frecventa discotecile, dupa ce a murit, doar Bogdan plangea si jelea luni in sir, in timp ce ea ii bloca lacrimile cu replici repezite de genul "Nu incepe iar cu smiorcaitul" (!!!!???), DAAAR cand a plecat Bogdan in Germania si ea a ramas singura (si nu mai putea fi verificata), mama-mama ce mai plangea rau de tot pe chat si mergea la cimitir si aprindea lumanari la biserica... Asa ca nu pot sa spun decat un prietenesc: huo, jigodie, vezi de prosteste pe altii cu aerele astea de sfanta Filofteia!

Tata la randul lui, tare "emotionat" de pozele copilului ei, ii scrie ca i le-a trimis si mamei mele, care este si ea "tare nefericita din cauza ca nu poate sa aiba parte de un nepot in adevaratul sens al cuvantului"... Hehe, remarcati ca nu e vorba decat despre EI si de ce vor ei sa aiba parte? Ce mai conteaza ca bietul David numai de o bunica alcoolica si fumatoare nu ar avea nevoie... In rest, fariseism, ipocrizie si tupeu fara margini. Narcisistul patologic in diversele lui forme...

O parte din scenariul lor ma amuza totusi: tata si mama il invinuiesc pe Bogdan pentru ca eu am rupt-o cu ei (citat din scrisoarea lui tata. catre Bogdan: "Dumneata ai fost regizorul..."), iar cumnatika ii scrie acum lui tata ca ea nu intelege schimbarea lui Bogdan fata de ea, ca Bogdan are acum mintea incetosata (hehe) si ca ea pune schimbarea pe seama Feliciei. Nu ei ne-au extorcat de bani, nu ei au intrigat ca sa ne dezbine, nu ei ne-au manipulat, nu ei ne-au tratat cu dusmanie in timp ce noi le-am facut lor numai bine... Nooo, ei sunt victimele in complotul asta... Ce mai, eu si Bogdan ne-am gasit: doi regizori de vendete ;-) iar ei nici usturoi nu au mancat, nici gura nu le pute. Ce sa-i faci, leprele will be lepre up till the end...

Mi s-a facut tare dor de textul meu preferat despre teroristul emotional, aka_cumnatica mea. O puteti recunoaste in fiecare cuvant al descrierii, ca intr-o radiografie perfecta. Si pe pariu ca veti mai recunoaste si voi cateva personaje din viata voastra care corespund bine acestei descrieri? Sunt pasaje traduse si completate de mine de pe un site extraordinar, apartinand lui Tim Field (may you rest in peace wherever you are, man, and thank you so much for opening my eyes!). Pentru cei care nu au avut niciodata de-a face cu asemenea "oameni", fiti recunoscatori, dar nu subestimati niciodata atunci cand cineva va povesteste despre o experienta precum cea prin care am trecut eu.

Deschideti ochii!

* * * * *

Terorismul emotional

Introducere

Inrait de o educatie abuziva, clocotind de resentimente, iritat ca ceilalti nu-i indeplinesc dorintele si avand ca si combustibil o furie cronica rezultata din respingere, teroristul emotional manifesta o nevoie obsesiva, coercitiva si egoista de a-si descarca agresiunea necontrolata asupra altora, afisand concomitent o aparenta incapacitate de a-si realiza propriul comportament si efectele lui asupra celor din jur. Gelozia si invidia il motiveaza si-l ajuta pe teroristul emotional sa identifice o persoana competenta si simpatizata, pe care apoi o controleaza si o subjuga prin manipulare si prefacatorie. Cind tinta ameninta sa se revolte si nu se mai lasa parazitata, o teama paranoica de a fi demascat il cuprinde pe teroristul emotional, care brusc isi vede tinta ca pe o amenintare si face tot posibilul s-o neutralizeze si s-o elimine cat poate de repede. Odata ce acea persoana a fost eliminata, exista de regula un interval intre 2 zile si 2 saptamani pana cand teroristul emotional isi alege alta tinta si ciclul reincepe.

Despre conceptul de victima

E de preferat cuvantul "tinta". Cuvantul "victima" le permite celor necinstiti sa stimuleze conceptiile gresite despre "a fi victima", care includ pentru unii insinuarea cum ca persoana respectiva ar fi fost cumva complice la abuz. Cuvantul "tinta" identifica foarte clar alegerea constienta a teroristului emotional de a teroriza emotional si de a parazita pe cineva.

Evitarea responsabilitatii – negarea, contraatacul si autovictimizarea

Teroristul emotional este adult pe dinafara, dar copil pe dinauntru; este ca un copil care nu s-a facut mare niciodata. Se poate spune ca teroristul emotional este intarziat din punct de vedere emotional si are nivelul de dezvoltare emotionala al unui copil de cinci ani. El vrea sa se bucure de privilegiile din lumea adultilor, dar este incapabil si nu doreste sa accepte raspunderile corespunzatoare. Pe scurt, teroristul emotional nu a invatat niciodata sa-si asume raspunderea pentru propriile fapte.

Cind este somat sa dea socoteala pentru modul in care a ales sa se comporte, teroristul emotional instinctiv prezinta urmatoarele reactii:

1. Negarea

Teroristul emotional neaga totul. Variatiile includ banalizarea ("Ah, e ceva atat de lipsit de importanta ca nici nu merita sa discutam…") si tentativa de nou inceput ("Nu stiu de ce insisti atata pe trecut" si "Ce-a fost a fost, hai sa trecem peste si sa ne concentram pe prezent/viitor") – teroristul emotional refuza orice raspundere si incearca sa devieze si sa abata atentia folosindu-se permanent de falsa conciliere. Imaginati-va ca un criminal ar putea sa se justifice asa ("Hei, stiu ca am ucis 10 oameni, dar asta a fost in trecut, nu mai putem schimba trecutul, hai sa lasam totul in urma si sa ne concentram pe viitor ca sa ne putem continua vietile cum trebuie" – asta ar face puscariile sa nu mai fie atat de supraaglomerate, nu?).

2. Represaliile

Teroristul emotional contraataca. La teroristul emotional negarea este urmata rapid de un contraatac agresiv, cu critica si discreditarea celuilalt, adesea bazate pe deformarea realitatii sau pe inventii pur si simplu. Particularitatile acestei faze sunt: minciuna, inselaciunea, duplicitatea, ipocrizia si invinuirea celorlalti. Scopul este acela de a evita sa raspunda la intrebarea sau la acuzatia concreta si deci a evita sa-si asume raspunderea pentru comportamentul lui. Frecvent celalalt este atras in capcana sau fortat sa mai dea inca o explicatie lunga pentru a dovedi ca teroristul emotional este raspunzator; pana cand se termina cu explicatia, toata lumea aproape ca a uitat intrebarea initiala! Atat negarea cat si represaliile sunt prezentate cu o agresiune mascata printr-o atitudine fortat pozitiva; de fapt aici nu exista nimic pozitiv, iar adevaratul caracter al teroristului emotional este dovedit prin absenta totala a raspunsului la intrebarea initiala cu care a fost confruntat, el va face orice ca sa distraga atentia, sa-i faca pe ceilalti sa uite de unde s-a plecat in discutie, va evada pe unde va putea, cu acuzatii, cu lacrimi (mai ales cu lacrimi), apeland la orice mijloc pentru a scapa din capcana adevarului.

3. Autovictimizarea

In cazul (destul de rar) cind negarea si represaliile nu sunt suficiente, teroristul emotional se autovictimizeaza sau se portretizeaza in victima unor persecutii, manipuland oamenii si inducandu-le sentimente de vinovatie. Aceasta manipulare de obicei se petrece sub forma izbucnirii in lacrimi (un plans isteric si furios – semn al lipsei de autenticitate), lucru la care majoritatea oamenilor nu prea rezista. Variatiunile includ autocompatimirea, simularea indignarii, afectarea de a fi "devastat", acuzatia ca el este cel terorizat, pretentia de a fi "profund jignit", melodrama, martiriul ("Dupa cate am facut pentru tine" sau “Dar de ce nu mi-ai spus mai devreme?”) si o drama gen "saracul de mine" ("Nu stii cat de greu imi este mie … bla-bla-bla" si "Eu intotdeauna sunt cel care…", "Tu crezi ca numai tu ai probleme…" sau "Eu sunt de fapt victima"). Alte tactici mai includ si manipularea cu scopul inversarii rolurilor: cel care-l demasca pe teroristul emotional ajunge printr-o manipulare extrem de subtila sa se simta el insusi rau si crud, in timp ce teroristul ia rapid locul victimei. In alte cazuri, afirmatii false referitoare la starea sanatatii sint arme folosite constant de teroristul emotional, care sufera tot timpul de ceva atunci cand simte ca prin asta poate obtine atentie si simpatie.

Folosind aceste trei modele de comportament, teroristul emotional e capabil sa se eschiveze de la raspunsul la intrebarea care ameninta sa-l demaste si in acest fel poate evita asumarea raspunderii pentru ceea ce a spus sau a facut. Sunt modele de comportament pe care le invatam la virsta de 3-4 ani, insa in timp ce majoritatea copiilor invata sau sunt invatati sa se desprinda de aceste modele ulterior, teroristul emotional nu se desprinde niciodata de ele, iar pana la varsta de adult aceste tehnici au fost deja practicate de ei pana la perfectiune, deci ei nici nu mai au interes sa se desprinda de ele, din moment ce in felul asta obtin tot ceea ce (cred ei) ii face fericiti.

Un alt avantaj al strategiei "negare/contraatac/autovictimizare" este ca joaca rol de provocare. Tinta terorii, care foarte probabil a avut nevoie de foarte mult timp si multa putere pentru a-l confrunta in sfirsit pe teroristul emotional, il vede pe tortionar ca scapa iar de responsabilitate si este provocat de multe ori sa explodeze cu o furie si o intensitate emotionala enorme (normal, cand se aduna atata suferinta!), dupa care teroristul emotional afirma simplu: "Vezi, ti-am spus ca tu esti problema". Furia este unul din mecanismele prin care teroristul emotional (si toti cei care practica abuzul emotional) isi controleaza victimele. Infigand stiletul cu multa dibacie si obtinand astfel o reactie de furie adunata in timp, teroristul emotional isi joaca asul din maneca si-si pune tinta in postura de ticalos. Multi oameni din afara nu mai pot vedea clar in acea clipa cine este vinovatul, bazandu-se pe aparente si inclinand sa acuze tot persoana-tinta, care in sfarsit isi adunase tot curajul pentru a se apara.

Apropo de lacrimile teroristilor emotionali, regula e simpla: adultii nu raspund prin a izbucni in lacrimi atunci cand li se cere socoteala pentru modul cum au ales sa se comporte. Daca aveti de-a face cu un astfel de terorist emotional care prezinta aceasta tactica de evitare a asumarii raspunderii, ramaneti pasiv si atrageti-i atentia asupra sablonului folosit si asupra scopului urmarit de acel sablon. Apoi repetati intrebarea initiala, cerand un raspuns direct. Ramaneti ferm pe pozitie si confruntati-l pe terorist nelasandu-l sa se eschiveze.

Teroristul emotional se bazeaza si pe negarea altora si pe faptul ca atunci cand tinta relateaza abuzul ceilalti n-o vor crede ("esti sigur ca asa e?", "mi se pare greu de crezut – esti sigur ca nu exagerezi?"). De multe ori tintele sunt intrebate de ce nu au relatat mai devreme ce se intampla, iar raspunsul frecvent este "pentru ca eram sigur ca nimeni nu ma va crede si nu ma va lua in serios". E trist, dar adevarat. Din cauza naturii duplicitare de Dr. Jekyll/ Mr. Hyde a teroristului emotional, din cauza lantului nesfarsit de minciuni si a falsei plauzibilitati, nimeni nu poate – sau nu vrea – sa creada ca o alta persoana poate fi asa. Dar fiecare va vedea adevarul cand va fi el insusi tinta, chiar daca uneori acest proces poate dura si 10 ani. Iar pretul pe care-l platesc acesti oameni pentru orbirea si buna credinta cu care au incredere in teroristul emotional este imens.

Reflectia

Teroristul emotional nutreste o ura nestinsa pentru cel care poate descrie exact profilul lui clinic intr-un mod care ii ajuta pe alti oameni sa vada prin ceata de deceptie si masca lui de prefacatorie. Raspunsul instinctiv obisnuit este de a lansa un atac personal distrugator asupra credibilitatii persoanei respective, a lipsei de calificare a persoanei in abordarea tulburarilor de personalitate si a psihopatilor, dar dovada minciunii este ca teroristul emotional nu va contribui cu absolut nimic personal la o asemenea discutie, scopul lui este doar de a-l discredita pe "adversar", el neavand argumente solide si concrete cu care sa combata ceea ce se spune despre el.
Teroristul emotional uraste sa se vada pe sine insusi si propriul lui comportament reflectat intr-o oglinda.

Proiectia

Teroristul emotional isi proiecteaza propriile neajunsuri, defecte, propriul comportament asupra altor oameni, pentru a evita sa se confrunte cu adevarata lui fire si a fi silit sa faca ceva ca sa se schimbe (procesul de a invata despre tine insuti este dureros si astfel de oameni nu se schimba mai niciodata), de asemenea el urmareste permanent sa distraga atentia de la el si de la defectele lui.

Proiectia se realizeaza prin invinuire, critica, insinuari si afirmatii neadevarate; odata ce constientizati acest lucru, aplicati urmatoarea regula: orice critica sau afirmatie neadevarata pe care teroristul emotional o face despre tinta lui este in realitate o marturisire sau o revelatie despre el insusi. Nu uitati asta. Aceasta informatie poate fi folosita pentru a percepe infractiunile foarte subtile ale teroristului emotional; spre exemplu, cand minciunile lui se refera la aspectul financiar sau la cel sexual, este foarte probabil ca el insusi a comis acele fapte; cand teroristul emotional face o afirmatie neadevarata despre un abuz (care intotdeauna va fi vaga si nespecifica), este foarte probabil ca el insusi a comis acel abuz; cand teroristul emotional acuza pe altul de „ipocrizie” sau de „atitudine negativa” sau de „minciuna”, in realitate el insusi este ipocritul, el are atitudinea negativa si el este mincinosul.

In aceste cazuri, teroristul emotional trebuie facut sa inteleaga ca daca face afirmatii neadevarate si nu e in stare sa le dovedeasca plauzibil, se vor face cercetari serioase despre persoana lui si vor exista repercursiuni. Atunci cand simptomele comportamentului lui patologic devin vizibile si pentru altii, teroristul emotional incearca sa joace cartea "sanatatii psihice", pretinzand ca tinta lui este "bolnava psihic" sau "instabila psihic" sau are o "problema psihica". Este foarte probabil ca aceasta afirmatie sa fie o proiectie a propriilor lui probleme de sanatate psihica. Caci de regula toti teroristii emotionali sufera de boli psihice.

Una din trasaturile-cheie ale teroristului emotional si ale personalitatii psihopatului este ca, atunci cand e solicitat sa dea socoteala pentru ceea ce face, il va acuza cu toate mijloacele pe cel care l-a demascat, insinuand ca acela ar fi cel cu personalitatea psihopata si ca el (teroristul emotional) ar fi in realitate victima.

De ce eu?

Exista multe motive si modalitati prin care teroristul emotional isi alege victimele. Stereotipuri ca "victimele sunt slabe" nu au nici un suport real. Terorismul emotional se repeta deoarece motivele pentru care teroristul emotional actioneaza nu se schimba niciodata.

1) Cum isi alege teroristul emotional tinta?

Teroristul emotional isi alege tinta dupa urmatoarele criterii:

• teroristul emotional e un pradator si un oportunist – te-ai nimerit in locul gresit la momentul gresit; asta e intotdeauna motivul principal – la o examinare mai atenta vei vedea ca ai avut o multime de predecesori si vei avea o multime de succesori; abuzul nu a inceput si nici nu va sfarsi cu tine;
• esti bun si capabil in ceea ce faci, adesea ai calitati exceptionale;
• esti simpatizat de multi oameni;
• esti o persoana cultivata si inteligenta, la care alti oameni apeleaza pentru sfaturi (deci primesti mai multa atentie decat teroristul emotional);
• ai un set de valori bine definit si nu esti dispus sa faci compromisuri;
• esti o persoana integra (teroristul emotional dispretuieste si uraste oamenii integri, el neavand asa ceva, de aceea simte nevoia sa distruga pe oricine este altfel);
• ai cel putin o vulnerabilitate care poate fi exploatata; iata cateva exemple de vulnerabilitati:
• - esti foarte corect si sincer
• - esti milos
• - esti extrem de generos
• - te lasi usor prada sentimentelor de vinovatie
• - esti o persoana independenta si puternica;

Gelozia (pentru relatiile tale de calitate) si invidia (fata de talentul si capacitatile tale sau fata de bunurile pe care le ai) sunt motive esentiale pentru teroristul emotional.

2) Calitati personale pe care teroristul emotional le gaseste irezistibile la tintele lui
Ca tinta a teroristului emotional ai de obicei urmatoarele trasaturi:

• esti simpatizat de multa lume (asta ii trezeste teroristului emotional gelozia);
• esti competent in tot ce faci (asta ii trezeste teroristului emotional invidia);
• esti inteligent si cultivat;
• esti corect si integru (ceea ce teroristul emotional uraste);
• esti demn de incredere, loial si saritor;
• ai principii si urasti compromisurile;
• esti intotdeauna dispus sa te implici profund in toate si astepti si de la ceilalti acelasi lucru;
• iti reuseste intotdeauna tot ce faci, esti hotarat si curajos;
• ai simtul umorului si esti spiritual;
• ai imaginatie si esti inventiv;
• esti un idealist si un optimist, intr-o permanenta incercare de a progresa;
• esti capabil de a invata lucruri noi in timp record;
• rationezi pe termen lung si intotdeauna vezi intregul puzzle;
• esti un om sensibil si sufletist (posezi o constelatie de valori rare care includ empatia, grija pentru altii, respectul si toleranta fata de altii etc.);
• nu te infurii usor;
• ajuti cu placere, dorind sa impartasesti atat cunostintele cat si experienta ta;
• esti generos si altruist; serios si perseverent;
• nu prea stii sa spui NU;
• ai un puternic simt al onoarei;
• ai un puternic simt al dreptatii, dorind sa demasti nedreptatea si minciuna oriunde le intalnesti;
• nu prea esti capabil sa te apreciezi singur, acorzi o mai mare importanta si un credit mai mare parerilor altora despre tine;
• urasti violenta;
• ai tendinta sa ierti prea repede (lucru pe care teroristul emotional il exploateaza la maximum);
• ai dorinta puternica de a gandi intotdeauna frumos despre altii;
• esti incoruptibil si ai principii morale de nezdruncinat, nevrand sa cobori niciodata stacheta;
• ai insa si tendinta de a te subaprecia si de a cauta aprobarea altora;
• nu prea te afirmi la adevarata valoare;
• simti nevoia acuta de a fi apreciat si nu-ti plac conflictele, de aceea te grabesti sa-ti ceri iertare cand esti acuzat de ceva, chiar daca nu esti vinovat;
• esti perfectionist;
• esti dependent emotional de altii, esti naiv si in permanenta te simti vinovat de ceva (probabil urmare a unei copilarii lipsite de dragostea parinteasca);
• vrei sa joci mereu fair-play si incerci permanent sa fii rational;
• ai capacitatea de a reactiona uimitor de linistit in situatii de stress;
• ai tendinta de a reprima furia foarte multa vreme, in loc de a o exprima.

Profilul teroristului emotional

Teroristul emotional:

• este un mincinos convins si experimentat si cand i se cere socoteala va inventa in mod spontan in acel moment exact scuza/pretextul de care are nevoie;
• exceleaza in a pacali pe toata lumea si nu trebuie niciodata subestimat in aceasta privinta;
• foloseste un farmec excesiv (gretos la un moment dat) si intotdeauna suna plauzibil si convingator cand sunt de fata superiorii la servici sau oameni de care are nevoie („farmecul” e folosit pentru a pacali si de asemenea pentru a masca lipsa totala de empatie);
• este alunecos, superficial si artificial, vehiculand din abundenta cuvinte alese si mieroase – dar dincolo de ele nu exista nici o substanta;
• e dotat cu o volubilitate exceptionala (a nu se confunda elocventa – calitatea discursului – cu volubilitatea – volumul discursului) si se pricepe sa-i manipuleze pe majoritatea oamenilor in orice interactiune verbala, in special in situatii de conflict;
• e adesea descris ca siret, prefacut, lingusitor, siropos, se gudura unde are interes, e lingau si servil;
• are o capacitate neobisnuita de a anticipa ceea ce vor alti oameni sa auda si apoi sa afirme acele lucruri intr-un mod plauzibil, ca sa se bage pe sub pielea celor pe care vrea sa-i exploateze ulterior;
• nu e demn de incredere, este necinstit in adevarata lui fiinta si este o mare greseala sa se puna baza in el;
• promite multe ca sa-si vada interesul, dar nu se tine de cuvant si inventeaza scuze si motive din cele mai elucubrante (dar intotdeauna neverificabile) pentru a-si motiva actiunile;
• este handicapat din punct de vedere emotional; in timp ce limbajul si intelectul pot parea cele ale unui adult, teroristul emotional are varsta emotionala a unui copil de 5 ani;
• este incapabil de a crea sau a mentine intimitate adevarata intr-o relatie;
• este plin de prejudecati si idei rasiste, dar face eforturi inumane pentru a tine secret acest aspect al personalitatii lui;
• este foarte incapatanat si se prezinta arogant, obraznic, cu pretentii enorme si cu o aura de invulnerabilitate;
• este obsedat de control si e manat permanent de constrangerea de a controla pe toata lumea, tot ce spun ceilalti, tot ce fac ceilalti, tot ce gandesc si ce cred ceilalti; de exemplu, va lansa imediat un atac personal in clipa cand cineva incepe sa vorbeasca bine informat despre personalitatea psihopata sau despre personalitatea antisociala – dar el isi va permite in mod agresiv sa discute despre ce doreste el; teroristul emotional se teme si ii uraste pe aceia care reusesc sa vada prin voalul de deceptie si dincolo de masca lor „fermecatoare” sub care se ascunde psihopatul;
• nu se poate abtine de la a critica in permanenta si pe toata lumea, in acelasi timp refuza sa recunoasca valoarea altora, sa laude sincer pe altcineva si sa ia la cunostinta dorintele si nevoile unei alte persoane in afara de el insusi;
• nu se implica niciodata in conversatii profunde cu alti oameni (poate „discuta” ore in sir fara ca partenerul de discutie sa afle o singura informatie cu adevarat personala despre teroristul emotional!); argumentele lui sunt intotdeauna foarte subtiri (pana cand intervine „nota personala” menita sa le dea greutate prin manipulare si prin autovictimizare);
• sare de la subiect la subiect in permanenta, incat de fiecare data dupa ce te desparti de el ramai cu sentimentul ca de fapt nu a avut loc nici o conversatie;
• refuza mereu sa precizeze ceea ce afirma si nu da niciodata raspunsuri directe si oneste, se fofileaza permanent cand ceva nu-i convine;
• e prietenos in mod selectiv – e gretos de amabil si servil cu unii oameni, rece si arogant cu altii, iar pe restul ii ignora;
• este evaziv si are o capacitate de magician de a-si crea alibiuri prin care nimeni sa nu-l poata verifica 100% ca sa-l prinda cu minciuna;
• discrediteaza si incearca sa distruga pe oricine care-i apare ca un adversar, ca o potentiala amenintare sau orice persoana care vede dincolo de masca prefacatoriei;
• este maestru in a crea conflicte exact intre acele persoane care ar putea corobora informatii incriminatoare despre el;
• discrediteaza si incearca sa neutralizeze repede pe oricine are cunostinte psihologice despre psihopati, sociopati sau tulburarile tip borderline;
• otraveste simturile si mintea altora (mai ales a celor care sunt buni cu el), manipulandu-le perceptiile;
• poate urmari ani de zile cu ura lui pe cel care indrazneste sa-l faca raspunzator de ceva; de asemenea, e maestru in a deprecia, a discredita si a denigra pe cel care indrazneste sa-l acuze de ceva;
• promite si se angajeaza cu tam-tam sa serveasca pe cineva la care are interes, dar in ascuns se simte satisfacut cand poate refuza cuiva o favoare (sub umbrela eternelor alibiuri neverificabile);
• manipuleaza la un nivel patologic, mai ales sentimentele oamenilor (inducandu-le in cea mai mare parte sentimente de vinovatie);
• cand e solicitat sa consoleze la nevoie sau sa raspunda el la nevoile altora, raspunde cu nerabdare, iritabilitate prost mascata si agresiune abia stapanita; nu suporta sa nu fie el in centrul atentiei;
• e arogant si plin de el, se crede atotstiutor si, desi din vorbe sustine contrariul (fiindca da bine la imaginea proprie), in realitate nu accepta nici cea mai mica critica;
• este gol si mort pe dinauntru din punct de vedere spiritual, desi poate sustine cu voce tare ca este credincios si merge la biserica si are diverse inclinatii religioase;
• poarta permanent masca nefericirii si a victimei, cu exceptia momentelor cand are interes sa pacaleasca si sa atraga;
• adesea ii scapa semnificatia semantica a limbajului, interpreteaza gresit ce se spune, crezand de pilda ca anumite comentarii de natura satirica, ironica sau pur si simplu negativa ii sunt adresate lui;
• forteaza (prin manipulare) asupra celorlalti o realitate falsa, construita din deformare si falsificare; unora le trebuie ani de zile pentru a scapa din panza de paianjen iscusita a teroristului emotional;
• este mic la suflet, insinuant si incredibil de meschin;
• este rautacios, zgarcit si necinstit din punct de vedere financiar;
• este lacom, egoist, un parazit si un vampir emotional;
• intotdeauna ia si niciodata nu da.

Profilul detaliat al teroristului emotional

Teroristul emotional de asemenea:

• este de un egoism feroce si actioneaza numai in propriul lui interes, spre propria lui extindere si conservare; tot ce face el se reduce la propria lui persoana – pana si aparent nevinovatul „Ce mai faci?” se traduce prin „Hai, ma intrebi si pe mine ce fac eu??”;
• este total insensibil si adesea ingroasa obrazul cu indiferenta la nevoile altora, mai ales cand ceilalti au greutati (vulnerabilitatea este un stimulent major pentru teroristul emotional);
• este total incapabil de reciprocitate, adica este incapabil si nici nu doreste sa raspunda prin reciprocitate la gesturi pozitive;
• intotdeauna priveste persoanele care incearca sa fie conciliante ca pe niste fraieri buni de exploatat;
• se foloseste de criticarea si umilirea altora mascandu-le in diverse moduri sub pretextul ca le vrea binele – in realitate nu urmareste decit sa controleze si sa subjuge si sa iasa el in evidenta;
• pare inteligent insa nu se ridica la nivelul aparentelor nici sub aspect cultural, nici sub aspect profesional; inteligenta lui e concentrata exclusiv pe fraude, pe manipulare, pe fuga de raspundere, pe siretenie, pe obtinerea de profit personal cu orice pret;
• poate fi pasiv-agresiv, intr-o secunda se incinge ca un vulcan si azvirle cu acuzatii si reprosuri in stinga si-n dreapta, in urmatoarea secunda plinge in hohote si-si pune cenusa in cap vazand ca prima strategie nu da roade; retineti acest cuvant: strategie!!
• este cooperant la suprafata, dar intotdeauna motivat de o potentiala retributie, in realitate este imposibil de indrumat daca nu face o terapie indelungata;
• are o natura de Jekyll si Hyde – este josnic, corupt si razbunator in adevarata lui fire, dar mieros, nevinovat si fermecator in prezenta martorilor; nimeni nu poate (sau nu vrea) sa creada ca aceasta persoana are o natura razbunatoare – numai tinta curenta a agresiunii teroristului emotional vede ambele fete ale agresorului; chipul de „Jekyll” este descris ca fermecator si destul de convingator ca sa pacaleasca atat oameni apropiati, cat si un birou de personal sau chiar un tribunal, iar chipul de „Hyde” este descris ca rau, malign; nu va lasati pacaliti: Hyde este adevarata persoana, Jekyll este doar un rol;
• isi foloseste inteligenta mai ales pentru a-si scuza si justifica actiunile si detesta pe oricine care este mai competent decit el – adica majoritatea oamenilor!;
• este incapabil sa pastreze un secret, adesea tradeaza secretele prin relatari incorecte, deformarea realitatii si inventii care-l avantajeaza pe el;
• distorsioneaza, nascoceste si inventeaza critici si afirmatii nefondate si abuzeaza de putere cand o are;
• se foloseste de barfa, injunghie pe la spate sau raspandeste zvonuri pentru a discredita si izola pe cei pe care-i simte concurenti (intotdeauna avand grija sa se asigure ca nu va fi prins);
• in ciuda unor cicatrici devastatoare in sufletele altor persoane, faptele unui terorist emotional pot ramane nedescoperite ani de-a rindul;
• nu e demn de incredere si e incapabil sa aiba el insusi incredere in altcineva – asta explica partial constrangerea patologica de a controla si de a manipula afectiv;
• este posedat de o nevoie narcisista coplesitoare de a se portretiza intr-o persoana minunata, generoasa si buna la suflet, in total contrast cu faptele lui si cu modul cum ii trateaza pe altii; teroristul emotional nu vede nimic gresit in comportamentul lui si prefera sa nu inregistreze discrepanta imensa dintre cum ar vrea el sa fie vazut si cum este vazut cu adevarat de altii; cine incepe o relatie cu el ar trebui sa se informeze despre relatiile teroristului emotional cu alti oameni: daca aceste relatii se termina mereu brusc si teroristul emotional nu prea are prieteni constanti si se prezinta mereu ca „victima” a celorlalti, puteti fi sigur ca ceva e putred cu el;
• este permanent intr-o stare de drama: orice incident este distorsionat ca sa devina un eveniment de proportii dramatice cu care sa atraga atentia si compasiunea celor din jur, in cautarea de noi tinte; totul in viata lui este ridicat la proportii de criza;
• creeaza in jur o atmosfera unde nivelul de negare este atat de mare incat ceilalti se afla ca intr-un fel de ceata care le paralizeaza gandirea si prea tarziu isi dau seama cum au fost manipulati;
• ii manipuleaza pe ceilalti pentru a ajunge in situatii in care acestia nu mai pot da inapoi sau din care nu mai pot iesi – acesti oameni devin ulterior susceptibili la alte manipulari si sunt deja prinsi ca musca in panza de paianjen a jocului acestui sociopat;
• poate parea competent la suprafata in slujba lui, insa dincolo de fatada este total necorespunzator, incapabil, adesea incompetent; supravietuieste numai prin plagiaturi, viclenii si cocotandu-se pe umerii celor pe care-i paraziteaza;
• este capabil sa se faca foarte placut la inceputul unei relatii, varandu-se pe sub pielea victimei, inainte de a o trage in piept si de a o jumuli; cand nu mai are nevoie de persoana respectiva, se debaraseaza de ea fara mustrari de constiinta, ca si cum nici nu ar fi existat;
• ii identifica instinctiv pe cei care-i sint necesari pentru supravietuire, dupa care le manipuleaza cu maiestrie simturile, facandu-i sa se simta maguliti si "iubiti", dar in felul asta obligandu-i indirect sa raspunda cu afectiune si gesturi extrem de costisitoare;
• este obraznic, bagaret, nerusinat si foarte convingator;
• exploateaza pe oricine la care simte cea mai mica vulnerabilitate;
• are o satisfactie ascunsa in a-i provoca pe ceilalti sa reactioneze emotional sau irational, dar el e primul care acuza ca e provocat si nedreptatit atunci cand cineva il trage la raspundere;
• cand e confruntat cu adevarul si nu are alt alibi la dispozitie, se autovictimizeaza si se autoacuza la modul "Da, am facut-o din prostie, nu mi-am dat seama", sperand ca aceasta tactica il va face pe acuzator sa se simta vinovat si il va ajuta pe el sa scape de raspundere;
• pare sa aiba o memorie scurta, selectiva si adesea nu poate (nu vrea) sa-si aminteasca ce a spus sau a facut sau a promis in urma cu mai mult de 24 de ore – in schimb e capabil sa-si aminteasca toate greselile altuia, inclusiv cele facute cu multi ani in urma;
• nu are emotii, este incapabil de a procesa orice fel de emotii sau de a intelege emotiile altcuiva;
• teroristul emotional pare sa traiasca intr-un balon de sapun al prezentului si cand cineva ii cere socoteala pentru ceva, el inventeaza spontan o justificare menita sa-l scoata din incurcatura pe moment (ulterior celalalt poate ca sesizeaza inselaciunea, dar atunci teroristul emotional e deja departe si tema incheiata); in plus, teroristul emotional chiar pare sa creada ceea ce inventeaza; din punct de vedere patologic, acest fenomen poate fi numit fabulatie, din punct de vedere moral se numeste minciuna;
• nu e in stare sa comunice, nu are relatii profunde, este un proscris social cu care majoritatea oamenilor se jeneaza in societate, cu toate ca el isi doreste cu disperare spectatori si e in permanenta in cautare de noi victime pe care sa le paraziteze;
• nu e capabil sa se exprime elevat si foloseste aproape exclusiv un limbaj negativ, cu foarte putine cuvinte pozitive sau deloc; se limiteaza adesea la a imita persoane mai inteligente (pe care le invidiaza in ascuns) sau la a reda papagaliceste fraze fara continut auzite la televizor;
• are o morala foarte slab dezvoltata si nu cunoaste limite etice, in lumea lui totul e permis pentru a-si obtine interesul;
• are comportament imatur si e strain de codul bunelor maniere;
• nu actioneaza decit pentru recompensa si pentru propriul interes;
• intotdeauna e blindat de alibiuri si justificari pentru orice i s-ar putea reprosa;
• totul in viata lui este o drama, se ineaca in autocompatimire, dar vrea mereu ca altii sa-l scoata din "mizerie", el nu face eforturi constructive;
• teroristul emotional extrovertit e zgomotos si foarte teatral, poate fi chiar charismatic si are talentul de a-i „vraji” pe ceilalti pentru a-si atinge scopurile; multi oameni se lasa pacaliti de linguseala lui, se implica afectiv, dupa care el isi incepe jocul; cunoasteti parabola cu broasca? Daca aruncati o broasca intr-o oala cu apa care fierbe, broasca va sari imediat afara; daca puneti o broasca intr-o oala cu apa rece si puneti oala respectiva la fiert, broasca va ramane in oala si va muri fiarta – exact pe acelasi principiu functioneaza abuzul teroristului emotional: totul e subtil si invaluirea se produce lent si treptat, pana cand tinta este paralizata si nu mai realizeaza ce se intampla cu adevarat;
• teroristul emotional este constant nefericit si in cautare de consolare pentru soarta lui „cruda”; simuleaza permanent izolarea, singuratatea, persecutia de catre altii;
• veti vedea ca nu-i place sa scrie, stilul lui este dizlocat, incoerent si inconsistent, tinde sa se incurce in afirmatii contradictorii si se manifesta ca un adolescent care incearca sa scrie ca un adult (cerem scuze adolescentilor);
• adesea aduce laude prefacute sau linguseste intr-un mod total neadecvat; aceasta este partial ca sa-l faca pe el sa se simta bine, partial pentru a-i impresiona pe martori, partial din lipsa de inteligenta, partial din imaturitate si partial pentru a controla si subjuga si pentru a-si prinde tinta nepregatita;
• nu poate si nu doreste sa-i aprecieze pe ceilalti, contributiile si realizarile lor; adesea este dispretuitor cand cineva este mai valoros decat el;
• prezinta o discrepanta uimitoare cand evalueaza munca altuia, tinde sa devalorizeze realizarile altora; el insusi are in schimb nevoie de lauda permanenta, de recunoastere si pretuire pentru cel mai mic gest;
• se da bine pe langa superiori si cand manevrele nu-i reusesc incepe sa-i denigreze pe superiori si sa le puna in carca acuzatii imaginare, menite sa-l scoata pe el basma curata;
• este nerecunoscator; e nesincer, duplicitar si ipocrit, spune un lucru azi si il neaga peste patru zile, dupa cum ii dicteaza interesul de moment;
• are permanent o nevoie coplesitoare (si nesanatoasa) de a se simti apreciat si dorit;
• cade repede prada crizelor de isterie cand lucrurile nu merg cum vrea el sau nu primeste imediat ceea ce-si doreste;
• este tafnos, foarte cusurgiu si adesea are o obsesie nesanatoasa in privinta curateniei si a ordinii;
• stie textul, dar nu stie cintecul ;-)
• incearca disperat si ar face orice ca sa fie in centrul atentiei;
• nu-si vede nici un fel de defecte si ii acuza pe altii pentru propriile lui lipsuri;
• nu a invatat niciodata sa fie empatic si nu are habar ce inseamna acest lucru; se foloseste de "farmec" si de imitare pentru a compensa;
• incercarile de a fi empatic sint superficiale, de amator, adesea total nepotrivite sau exagerate si se bazeaza mai mult pe imitarea a ce a vazut la altii decat pe o preocupare autentica – si sunt facute evident cu scopul de a-l face pe teroristul emotional sa arate bine, mai ales in prezenta martorilor;
• cand i se cere participare si empatie, de exemplu cand altcineva este nefericit si are nevoie de ajutor, raspunde fie cu nerabdare si agresiune (cand nu mai e nimeni de fata) sau cu o incercare de empatie falsa, inadecvat de exuberanta (cand sunt martori prezenti);
• este incapabil sa-si ceara iertare in mod onest si sincer pentru greseli, cu exceptia ocaziilor cand sunt martori de fata sau i-o dicteaza interesul, iar atunci scuzele sunt dezgustatoare, artificiale si total exagerate – dar din pacate de cele mai multe ori suficient de convingatoare pentru cei apropiati ca si pentru superiorii cu care lucreaza; multi oameni nu vor pur si simplu sa creada ceea ce vad;
• intotdeauna el e primul care-i acuza pe altii;
• este foarte posesiv si cu obiectele si cu oamenii;
• lasa initial impresia de loialitate, dar ii elimina pe toti din viata lui cu sange rece de indata ce acestia nu mai prezinta nici un interes si el nu mai poate obtine nimic de la ei;
• isi doreste cu disperare respect fara sa-l merite si va actiona in mod deosebit de ingenios pentru a-i manipula pe ceilalti sa-i ofere acel respect;
• este prins repede cu mata-n sac de catre superiori la locul de munca si isi schimba relativ des slujbele sau departamentul in cadrul aceleiasi firme; cand este demascat prima reactie este de a tipa cat mai tare si a vehicula amenintari, care nu sunt insa decat vorbe goale menite sa-l scape pentru moment;
• simte o dusmanie si o invidie din toti rarunchii fata de cei care sunt mai capabili decit el;
• este de multe ori dezgustator de lingusitor si exuberant, mai ales in fata celor la care are interes – dar in realitate este gol pe dinauntru si total nesincer;
• este prefacut si manipulativ (mai ales femeile); este dusmanos si razbunator (mai ales femeile);
• foloseste aproape exclusiv agresiunea ca mod de interactiune cu alti oameni, in timp ce sustine ca ar fi o persoana pozitiva (dar asta ar insemna recunoasterea si respectarea drepturilor celorlalti si a propriilor drepturi);
• are schimbari de dispozitie imprevizibile, isi schimba mereu parerile, adesea brusc si fara nici un avertisment;
• are o judecata inconsistenta, adesea respingand, ignorand sau negand ceea ce a spus anterior;
• este inflexibil si incapabil de a lua in calcul optiuni si alternative;
• e neiertator si adesea exploateaza spre propriul interes greselile altora sau ceea ce el considera a fi greseli;
• este adesea iresponsabil din punct de vedere financiar, se incurca in credite deoarece permanent vrea mai mult, tot mai mult;
• niciodata nu se confeseaza despre adevaratele lui ganduri si idei, iar de la ceilalti nu-l intereseaza decat informatiile care pot duce la obtinerea unui profit;
• se infurie repede si are adesea un temperament imprevizibil, dar pe care el il considera a face parte din "sarmul" lui;
• poate fi foarte placut (intr-un mod imprevizibil si total dezarmant), mai ales cand il demasti in fata altora – el speculeaza pe simpatia celorlalti si se foloseste de sentimentele de vinovatie pentru a continua sa manipuleze si sa controleze;
• cand e confruntat cu responsabilitatea sau cu o atentie nesolicitata care i-ar putea determina pe altii sa-i descopere adevarata natura, teroristul emotional reactioneaza cu incercari repetate si tot mai agresive de a controla, de a manipula si de a pedepsi;
• adesea este lipsit de umor si emotional fara vlaga (o imbratisare cu un asemenea om este ca si cum ati strange in brate un schelet dezmembrat);
• este total nesigur si ii vede pe ceilalti ca pe o amenintare; aceasta amenintare pare sa cuprinda o teama de expunere a caracterului lui de proasta calitate si adesea merge pana la paranoia; individul poate avea atunci o personalitate paranoica, aceasta manifestandu-se astfel:

1. suspecteaza permanent, fara o baza suficienta, ca ceilalti il exploateaza, ii fac rau sau il inseala;
2. este permanent obsedat de indoieli nejustificate referitoare la loialitatea sau onestitatea prietenilor sau cunoscutilor;
3. nu–i place sa se confeseze nimanui deoarece se teme in mod total nejustificat ca informatiile respective vor fi folosite impotriva lui, ca sa-i faca rau;
4. interpreteaza permanent totul ca pe un atac personal, gasind semnificatii ascunse sau amenintatoare chiar si in remarci sau evenimente total inofensive;
5. poarta mereu pica, este neiertator cu orice insulte sau jigniri (interpretate de el ca atare!);
6. percepe peste tot atacuri la caracterul sau la reputatia lui (pe care altii nici nu le observa) si se infurie rapid sau contraataca;
7. are banuieli frecvente, nejustificate, referitor la fidelitatea partenerului.

• nu este comunicativ si se eschiveaza atunci cand i se cer informatii precise;
• nu stie sa asculte, ignora ce spui, sare de la un subiect la altul sau te contrazice; o conversatie cu el poate fi ca si cum ai vorbi la un perete;
• are un mod de a privi total neadecvat, fie priveste prea putin in ochi pe ceilalti (sau deloc), fie prea mult (holbandu-se in mod neplacut);
• este adesea descris ca avand o privire de rau augur, uneori cu ochi care par negri in totalitate;
• este incapabil sa sustina o conversatie matura (desi doar retrospectiv iti poti da seama);
• manipuleaza sau "vrajeste" cu usurinta o persoana imatura sau naiva sau vulnerabila sau dornica de afectiune pana cand o transforma in purtatorul lui de cuvint care la randul lui ii va manipula pe altii in interesul teroristului emotional;
• vede oamenii ca obiecte (la fel cum cei care molesteaza copii sau violatorii isi vad victimele ca obiecte menite sa le aduca lor satisfactie);
• adesea oamenii din preajma lui se simt obositi, storsi de vlaga, ametiti, agresivi, ostili, defensivi, tristi, dar de cele mai multe ori nu pot explica de unde li se trage proasta dispozitie; animalele din casa unui terorist emotional vor fi mai mereu suferinde si bolnave, ele absorbind si mai mult vibratiile negative care pleaca de la stapanul lor;
• adesea el prezinta un comportament interpersonal necugetat si chiar indecent, in special cu o usoara tenta sexuala, de exemplu invadeaza prin anumite gesturi sfera intima a altor oameni (chiar si de acelasi sex), devenind mult prea repede "prietenos" si "intim" intr-un mod fortat;
• este incapabil de intimitate autentica, iar cand cineva il iubeste in mod sincer el va profita cu si mai mult sange rece de persoana respectiva, eventual inselandu-i increderea si pastrandu-si „optiunile” deschise;
• sociopatul masculin are o armata de femei pe care le-a convins ca sunt indragostite de el, si care in ciuda faptului ca sunt tratate mizerabil continua sa-i fie loiale orbeste si sa raspunda la chemarile lui;
• sociopatul feminin nu se da inapoi de la nimic pentru a cuceri si a parazita un barbat, iar daca respectivul realizeaza capcana si se distanteaza, ea il acuza pentru esecul relatiei la modul "Eu te-am iubit din tot sufletul, tu nu ma meriti", apoi ii intoarce spatele si isi incearca strategia pe urmatorul;
• nu are constiinta si este incapabil de regrete sau remuscari;
• cand i se cere parerea sau un rationament, livreaza numai idei rigide, locuri comune, pareri ale altora sau ceea ce intuieste el ca ceilalti vor sa auda (el nu-si asuma responsabilitatea pentru nimic personal);
• adesea prezinta caracteristicile unei personalitati psihopate, care se manifesta printre altele astfel:

1. este incapabil de a tolera frustrari minore;
2. are tendinta de a actiona impulsiv, recalcitrant si la intamplare;
3. este incapabil sa mentina relatii stabile (oamenii vin si pleaca repede in viata lui);
4. este incapabil si refractar in a invata din experientele trecute, indiferent cat de neplacute au fost acestea – aceasta "orbire" este o trasatura-cheie a teroristului emotional in serie si-l deosebeste de teroristul emotional nestiutor; aceasta incapacitate de a invata pare concentrata in domeniul interpersonal, social si comportamental; o examinare mai atenta dovedeste ca teroristul emotional in serie invata intr-adevar din experienta, dar numai cum sa fie si mai prefacut si cum sa scape si mai efectiv de raspundere;

• lipsa calitatilor interpersonale, sociale si empatice este o reminiscenta de autism; teroristul emotional se bazeaza pe reguli fixe, pe agresiune, pe negare si pe imitare pentru a-si ascunde lipsa de pricepere in a purta relatii normale cu ceilalti oameni; psihopatii si sociopatii sint adesea actori excelenti;
• are la o examinare mai atenta un limbaj al corpului ostil, dezlanat si total neadecvat afirmatiilor pe care le face; este o contradictie pe doua picioare: din cuvinte e lapte si miere, din gesturi, priviri si fapte iese la iveala adevaratul caracter egoist si prefacut;
• prefera sa nu-si rezolve problemele pentru a le folosi din nou si din nou in scopul de a obtine atentie si simpatie si de a profita material de altii;
• este ca o gaura neagra care suge energie de la ceilalti, extorcheaza atentie, afectiune, bunuri materiale, favoruri, insa fara ca acestea sa poata vreodata umple golul interior al teroristului emotional;
• este invidios, viclean, duplicitar, calculat, intrigant, nemilos, sadic, crud, perfid, exploatator, periculos, rauvoitor, respingator, oportunist etc.

CONCLUZIE: Daca realizati ca aveti de-a face cu un asemenea specimen, salvati-va cat mai puteti! Iar daca nici dupa lectura acestui text nu reusiti sa vedeti adevarul, atunci sa va salveze Dumnezeu.

Sfaturi versus empatie

Am o prietena care nu suporta oamenii care solicita empatie sau compasiune (direct sau indirect). Ea e foarte dura pe tema asta, considerand ca o vorba calda spusa la greu nu ajuta la nimic. Eu sustin contrariul, dupa ce pana acum cativa ani am gandit exact la fel ca ea.

Dar hai sa facem o diferenta. Si eu am oroare de oamenii care solicita compatimire fara sa faca ceva pentru a iesi dintr-o situatie de rahat. Oho, si cati oameni din astia am tot intalnit, nici nu vreau sa ma mai gandesc, ca eram (sau inca sunt) un adevarat magnet pentru ei. Sa fim bine intelesi: (auto)compatimirea aia sterila este intr-adevar daunatoare, atunci cand persoana respectiva nu face decat sa se autocompatimeasca la nesfarsit si sa ramana vesnic in postura victimei neajutorate (asta in aparenta, fiindca in esenta ea ii suge de energie si vlaga pe cei din jurul ei, fara mila!). In aceste cazuri, cel mai mare ajutor poate fi un sut in fund si o aducere la realitate in termeni duri. Desi din experienta stiu ca nici asta nu ajuta. Dar macar e bine de constientizat ca la unii oameni, care sunt dependenti de baile zilnice in mlastina autovictimizarii, nimic nu ajuta :-(

Dar ce se intampla cu oamenii puternici, care isi rezolva constant problemele, dar care uneori au nevoie sa mai planga si ei pe umarul cuiva (umarul unui prieten)? Ar fi oare o povara atat de imensa? Da, probabil ca oamenii slabi nu au nevoie de compasiunea aia care-i tine inlantuiti in postura de victima eterna, dar nu cred ca oamenii puternici ar "consuma" vreodata degeaba empatia altora...

Citeam mai demult ca una din deosebirile notabile dintre barbati si femei este aceea ca barbatii sunt pragmatici si in orice situatie tind sa dea sfaturi practice, concrete, rationale, in timp ce femeile sunt mai emotionale si ofera (pentru ca si ele isi doresc) empatie, intelegere, ascultare. Dupa aceasta clasificare, eu am fost de cand ma stiu ceva mai barbata, nu faceam nici o diferenta intre situatiile cand mi se solicita un sfat si cele in care ar fi trebuit doar sa ascult cu intelegere. Eu dadeam sfaturi pe banda rulanta, iar cand sfaturile nu erau ascultate deveneam agresiva si nervoasa si de multe ori incercam sa-mi impun parerile fara a lua in considerare datele personale si capacitatile intelectuale/emotionale ale celuilalt. Culmea e ca solutiile mele erau de cele mai multe ori bune, dar cati oameni sunt capabili sa-si gestioneze perfect viata? Sa reactioneze perfect si nezgomotos la orice problema, ca nu cumva sa deranjeze pe cel lipsit de empatie? Sa-si schimbe macazul vietii cand se afla intr-o cumpana serioasa si, brusc, s-o ia pe drumul bun dupa ce ani de zile a mers pe cel gresit? Eu nu am intalnit pe nimeni capabil de toate astea pana acum.

Cand spuneam ca terapia m-a schimbat si am devenit mai empatica, ma refeream in primul rand la empatia pe care mi-am dezvoltat-o pentru suferinta copiilor (pe care o vad si o simt la atatia copii cu parinti ignoranti sau morti pe dinauntru), dar si la empatia fata de adulti, acolo unde simt ca e necesara. Si acum mai dau sfaturi, dar de cand mi-am deschis canalele sufletului si nu mai traiesc in bezna negarii si a reprimarii, incerc totodata sa ma pun si emotional in postura celuilalt, incerc mai mult ca inainte sa inteleg si punctul lui de vedere, nu numai cu intelectul.

Un exemplu: prietena mea, Tini, mama lui Felix, venise saptamana trecuta foarte indignata de un prieten de familie care, fiind acum la al doilea copil, a "indraznit" sa se planga cu voce tare in prezenta lor ca e tare greu, ca o iubeste si pe cea mica, dar daca ar fi stiut ce vremuri cumplite ii asteapta, s-ar fi gandit mai bine inainte sa se decida pentru al doilea copil... Lui Tini deja ii tremura vocea povestind, adaugand ca "vai, pai daca sotul meu ar fi spus asa ceva, i-as fi aratat eu lui"... In paranteza fie spus, sotul ei acum 8 ani ii dadea flit prin SMS, apoi s-a impacat cu el dupa cativa ani doar ca sa-l prinda cu alta in casa, apoi s-a impacat din nou cu el peste cativa ani si s-a maritat cu el atunci cand s-a lamurit EL ca alta mai fraiera nu mai prinde, sotul ei cu care planuieste si ea al doilea copil, desi el este in mod clar o persoana foarte labila psihic si emotional... dar in fine, astea trebuie sa le (mai) descopere ea odata pe propria piele... Eu am sfatuit-o (!!) sa se calmeze si i-am spus: "Mai, dar omul a spus adevarul, a spus ce simte! Daca-i sunteti prieteni, de ce nu ai incercat sa-i intelegi si punctul lui de vedere? De ce nu ai dezvoltat putin discutia, in loc sa treci la pusul la zid? De ce nu l-ai intrebat ce anume ii face atatea probleme, unde vede el cele mai mari greutati, ce ajutor ar avea nevoie, sau pur si simplu de ce nu i-ati aratat intelegere? Voi credeti ca daca voi ati avut noroc de un copil care doarme noptile si aveti ajutor constant de la bunici si matusi, asta e valabil pentru toata lumea? Sau daca sotul tau vine seara acasa, la ora 18:30, cand copilul deja doarme, si e calm fiindca are toata seara pentru el (oricine ar fi calm in asemenea situatii), e un tata mai bun decat altul care e nervos din cauza ca-si petrece tot timpul cu familia si nu are nici un minut doar pentru sufletul lui?"...

Si totusi, de unde concurenta asta cu nota de excludere: ori sfaturi/solutii, ori empatie/compasiune? Concluzia la care am ajuns din propria mea experienta (din ambele tabere) este ca raspunsul e simplu: sfaturile costa mult mai putin decat empatia. Si daca sfaturile nu dau roade, incepem sa condamnam. A da sfaturi (de multe ori nesolicitate!) vine de multe ori mecanic, din creier, uneori sunt doar vorbe goale, aruncate asa ca sa-l facem pe celalalt sa taca (multe din ele fiind oricum imposibil de aplicat, deoarece realitatea sfatuitorului nu se suprapune realitatii sfatuitului), "solutiile" pe care le oferim in cazurile cand ni se cere de fapt empatie si compasiune sunt mai mult niste solutii pentru noi insine, pentru a nu ne mai bate capul cu durerea celuilalt. Daca empatia ar fi usor de daruit, mai usor decat sfaturile, ar face-o toata lumea. Dar stim cu totii ca nu e asa, empatia costa! Ne costa implicare emotionala, ne costa o excursie in propriul nostru univers de emotii, ne costa simpatie, afectiune umana... si atunci e mai usor sa refuzam si sa blocam. Sau sa dam sfaturi.

Ce simplu e sa dai sfaturi: "Pai fa asa sau spune-i aia si ailalta!". Mesajul dincolo de cuvinte este "... numai nu te mai plange la mine". Pe cand un strop de empatie este marfa rara, costisitoare, multa lume se simte enervata cand i se solicita asa ceva. Si este atat de simplu: de fapt majoritatea oamenilor nici nu au nevoie de sfaturi sau solutii (pe astea trebuie sa le gaseasca singuri!), ci doar de empatie si intelegere. Cel putin de la prieteni. Altfel vom sfarsi prin a fi si mai singuri decat suntem deja pe lumea asta.

Si ca sa inchei intr-o nota optimista, scriind aceste randuri de mai sus am realizat ca prietena mea cea mai buna este exact genul de om care mai intai ofera empatie si intelegere si apoi (daca i se solicita) ar da sfaturi. Multumesc ca existi in viata mea, Anto!

O noapte mai buna

Cred ca am luat si noi un virusel mic-mititel, la Bogdan se manifesta cel mai tare pana acum. Daviducul are doar putin nasul infundat noaptea si o tuse usoara, nesemnificativa. Ii pun seara Rhinomer in nasuc pentru umidificare si ii dau d'alea homeopatice (Sambucus Nigra), ca asa fac mamele iresponsabile ;-))

In plus, de cand am auzit (cu mai multi ani in urma) de la mai multi doctori ORL-isti pe aici ca, in ciuda vechilor traditii si prejudecati, trasul nasului este mai sanatos si mai inofensiv decat suflatul (da, da!!), il invat pe Daviduc sa-si traga nasul ca sa poata respira mai bine, Deocamdata nu are muci din aia grei, verzi sau care curg permanent, are putini, iar aia se duc frumusel in jos spre stomac, unde sunt distrusi perfect. Explicatia pe care am retinut-o suna cam asa: Cand iti sufli nasul, exerciti o presiune foarte mare (de 10 ori mai mare decat la un stranut, de pilda) si o parte din secretii ajunge in cavitatile nazale colaterale sau in sinusul frontal, ceea ce poate duce la sinuzite cronice cu dureri de cap. Cand iti tragi nasul, nu ai acest efect neplacut. Pentru cine prefera totusi suflatul, e bine sa se sufle fiecare nara pe rand si cu cat mai putina presiune, ceea ce nu da totusi rezultate asa bune la eliberarea nasului...

Am gasit acum niste informatii suplimentare (datand din 2002, deci de atunci a inceput sa se stie!). Cica la un mare congres medical, ORL-istul Jack M. Gwaltney de la Universitatea din Virginia a tinut o dizertatie prin care explica de ce este mai sanatos sa-ti tragi nasul decat sa-l sufli. Un medic consternat din audienta l-a intrebat: "Deci va sfatuiti pacientii sa-si traga nasul si sa inghita secretiile?"... Gwaltney si colegii lui masurasera intr-un studiu clinic presiunea interioara a nasului atunci cand se sufla nasul, afland ca aceasta presiune este de 10 ori mai mare decat la stranut si este suficienta pentru "azvarlirea" bacteriilor si virusilor in sinusuri, unde poate aparea un focar de infectie foarte periculos. Rezultatul a fost confirmat si de alte cercetari cu tomografii.

Eu si Bogdan bem la greu lamaie fierbinte si supa de pui. Deocamdata mie imi este ok. Pe bebe il scoatem in continuare de 2 ori pe afara, aerul proaspat e esential in asemenea situatii. Si nici nu-l infofolesc, ca avem 11° afara si nu e cazul inca de scurta de iarna adevarata... Ii pun un body grosut, o bluza, o camasuta de blugi si pe deasupra o scurta grosuta din fleece, care tine foarte bine cald. Pe sub pantaloni ii pun un dres mai grosut si pantofii Geoxx si gata... Deocamdata vad ca e ok, nu are nimic grav, e vesel cintezoi si activ si inca mananca bine.

Nu stiu cum si de ce, dar azi-noapte mi-a venit o idee buna, dupa ce m-am intors de la toaleta unde ma dusesem cu David agatat de mine (ca altfel nu se poate). Amortisem rau iar pe partea stanga, asa ca de data asta, in loc sa ma intorc cu spatele la el (lung prilej de tipete si palme peste urechi), m-am mutat cu tot cu patura si perna pe salteaua lui, iar pe el l-am pus langa mine, cam la jumatatea patului, am stat cu fata la el si de data asta a dormit frumusel fara sa mai fiu nevoita sa-l iau pe bratul meu (care-mi amorteste intotdeauna dupa 20'). Am dormit asa amandoi foarte profund, eu am mai dormit si pe spate si am visat la greu... Ne-am trezit ca boierii, la ora 10! Se vede treaba ca aveam mare nevoie de somnul asta...

Sanatate la toata lumea!

Ciorapii veseli si "de-a Lady Di"

Asa arata ciorapii veseli, care mai nou stau agatati in baie, intre fereastra si comoda de infasat. Am descoperit ca balanganind ciorapii, cupilu' rade si uita sa se mai agite la schimbarea pampersilor. Si uite asa radem si noi si redevenim pentru cateva minute copii.

Al doilea joc pe care-l practic cu David in fiecare dupa-amiaza si in fiecare seara inainte de culcare (joc initiat 100% de el!) este urmatorul: punem amandoi barbia in piept, ne privim pe sub gene cu subinteles (de jos in sus, privirea celebra à la Lady Di) si apoi explodam amandoi de ras. Intoarcem capul si apoi reluam totul de 10-20 de ori... Nu incetez sa ma tot minunez de expresivitatea acestui copil, de privirea lui atat de semnificativa si inteligenta...

AIDS HOAX

Trebuie sa va uitati cu atentie la aceste 10 minute! Si jos palaria in fata grecilor curajosi!

Former AIDS patient speaks out on TV

Somn sau tortura

Avem o mare problema. David se trezeste din nou din ora in ora. Frig nu-i mai este. Or fi caninii, nu stiu. Si am obosit sa caut solutii care nu functioneaza. Azi am constientizat din nou mai acut cat sunt de stoarsa, de epuizata, m-a prins o zi proasta in care sunt cu nervii la pamant, imi tremura mainile si gatul...

In seara asta a venit Mutti sa-si ia ramas bun (pleaca pentru o luna in Austria) si ne-am inflamat toti din nou pe tema "vai, de ce copilul lui X doarme noaptea fara probleme?". Eu le spun ca Tini mi-a relatat despre un nou articol al revistei Eltern in care este vorba de "programul de somn" al celebrului Ferber, ala care sustine ca poti sa stai cu ochii pe ceas si sa-ti lasi copilul sa planga cate 10-20-30-50 de minute ca sa invete sa adoarma singur. Si avocata cu fetita de un an a aplicat metoda asta si mi-a raportat multumita ca - "dupa 3 nopti in care fetita a plans amarnic" (?!?) - s-a "obisnuit" sa adoarma si sa doarma singura... In articolul cu pricina este mentionat exact punctul meu de vedere: un copil care e lasat sa planga si sa adoarma/doarma singur, nu inceteaza sa planga fiindca intelege problema sau fiindca brusc nu mai are problema din cauza careia se trezea des, ci pentru ca se resemneaza, pentru ca isi pierde o parte din increderea in iubirea parintilor lui in clipa cand realizeaza ca acestia nu sunt prezenti pentru el la greu.

Mutti se apucase iar sa-mi povesteasca despre copilul lui Maite, care doarme fara probleme, si imi sugera sa-l pun pe David in patutul lui (ala de vacanta, caci pe celalalt l-a demontat Bogdan demult), iar daca plange sa intind mana si sa-l linistesc (prin plasa??!!!!) sau "eventual sa-l lasi sa planga putin" (???). I-am explicat ca atunci as apuca sa dorm si mai putin si mai prost, deci ce solutie e asta? Apoi i-am explicat cum am esuat incercand sa-l culcam mai devreme (3 zile am incercat, ieseam din camera sa ma uit si eu la un serial si dupa 45 de minute el se trezea si plangea amarnic, deci am priceput ca mai bine il pun mai tarziu la culcare si adorm si eu cu el, asa macar doarme 2 ore pana la prima trezire). I-am spus ca nici nu vreau solutii, dar am si eu dreptul sa ma plang, sa cer un pic de compatimire, mi-ar ajunge un simplu "of, saracuta de tine" - mai mult nu doresc si nu cer la nimeni.

Cand am ramas doar eu si Bogdan, el iar s-a enervat ca eu nu vreau alta solutie (CARE SOLUTIE??????) si uite-asa ne-am certat din nou urat de tot.

Oameni buni, dati-mi voi o solutie!

Pandemrix - var secundar cu Asterix

Mai, se trezesc nemtii la realitate de cand cu circul asta de pandemie. Pediatrii se revolta si ei. Ginecologii previn gravidele sa nu cumva sa se vaccineze, ca vaccinurile nu au fost (inca?!?!) testate pe gravide. Toata lumea pe care o auzi spune ca e convinsa de inselatoria care ni se vinde, toti stiu ca prea e cu ochi si cu sprancene. Cred ca e la moda sa afirmi ca i-ai demascat pe nenorocitii care vor doar sa faca profit de pe urma noastra... Pai, fratilor, nu a fost asa la TOATE vaccinurile? TOATE au fost inselaciuni, propaganda mincinoasa, raspandirea panicii, coruptie, statistici falsificate... Numai ca pe atunci nu exista internetul si lumea nu se prea informa, ca toti aveau incredere oarba in medici si in farmacisti.

Conform revistei Spiegel, Wolf-Dieter Ludwig, seful oncologiei din clinica Helios din Berlin, se exprima precaut: "Suntem foarte nefericiti cu aceasta campanie de vaccinare. Exista mult prea multe probleme, iar eficacitatea e total sub semnul intrebarii." Si asta, vai, tocmai in perioada cand prietenii nostri de la GlaxoSmithKline inunda piata cu 50 de milioane de doze de vaccin cu numele extraordinar de ingenios Pandemrix (o fi var cu Asterix, dar ce folos daca nu canta la harpa). 600 milioane euro din buzunarul statului si al asigurarilor medicale costa toata distractia asta!! Vorba neamtului, lasa suma asta sa ti se topeasca pe limba...

In plus, scandal mare pe aici pe la teutoni pe motiv ca _cancelareasa, demnitarii de varf si Bundeswehr-ul urmeaza sa primeasca (impotriva fictivei gripe porcine, nota mea) vaccinuri fara aditivi! Cum, va veti intreba, nu le convine o lingurita de mercur in portia de vaccin? Angela Spelsberg de la initiativa anti-coruptie Transparency International e indignata: "Treaba asta pute urat de tot." Purtatorul de cuvant al guvernului, Ulrich Wilhelm, a pus punctul pe i negand ca guvernul ar fi comandat pentru membrii sai vaccinuri "mai bune" decat pentru restul populatiei. Citat: "Nu exista vaccinuri mai bune sau mai rele".

Are dreptate dumnealui! Din moment ce oricum totul e o farsa, ce mai conteaza daca cineva isi injecteaza si o portioara de mercur in plus fata de celelalte componente "efective" ale vaccinurilor: proteine de pui crescute pe rinichi de maimuta si resturi de fetus uman (uite ce bine mare fac omenirii femeile care avorteaza, contribuie la productia de vaccinuri ;-((), formaldehida, hidroxid de aluminiu, fosfate de aluminiu, sulfat de amoniu, phenoxyethanol (narcoza pentru pesti), ser fetal bovin, sorbitol, formalina, gelatina, glutamat de sodiu, tesuturi animale cum ar fi creierul de iepure si embrionul de rata, monofosfate si difosfate de potasiu si muuulte alte substante cu Y si X si TH prin ele. Cum, nici acum nu v-ati suflecat maneca?

Am sa revin cu un articol tradus pe aceasta tema, de indata ce voi avea mai mult timp la dispozitie. Daca macar o singura mamica se trezeste la realitate si nu-si mai supune copilul experimentelor in masa si fraudei pe care o reprezinta vaccinarea, inseamna ca merita efortul.

Cuplu si parinti

De cand citesc Jesper Juul am mai luat o gura de oxigen serioasa. Desi stiu si eu intuitiv toate astea (vorba aia, genial e scriitorul care te face mereu sa spui "Da, bai, exact asa e!"), imi mangaie sufletul si ma linisteste sa vad ca in conceptia acestui psiholog de exceptie eu si Bogdan ne incadram in categoria unor parinti de calitate in ciuda sau poate tocmai datorita crizei in care suntem: suntem autentici, ne asumam raspunderea pentru ceea ce facem, acceptam ca e normal sa existe conflicte intr-o casnicie cu copil, facem tot posibilul ca sa rezolvam conflictele si nu sa le ingropam sub covor, invatam sa ne relaxam si sa acceptam ca e normal sa facem greseli, suntem genul de oameni care vor permanent sa evolueze si asta ne ajuta enorm si in interactiunea cu David, din care avem enorm de multe de invatat, suntem obisnuiti si dornici sa comunicam intens si deschis, iubim adevarul chiar cand acesta doare pana la maduva, nu fugim de durere si de provocarile care ne cer sa dam masura adevaratei noastre valori ca oameni...

Ideea de baza a lui Juul, asa cum am inteles-o eu din cele 2 carti citite pana acum, este ca "educatia" nu valoreaza nici cat o ceapa degerata. Esenta dezvoltarii pozitive a unui copil este data de calitatea vietii pe care o traiesc cei doi adulti de referinta din viata lui. Nota bene!

Capt'n Sharky toamna ;-)

Baiatul meu, pregatit pentru prima iarna pe propriile picioare ;-)

A venit iarna?

Mda, am sarit din vara tarzie in iarna. Zero grade noaptea, vant taios si tot tacamul... Deocamdata am refuzat sa-l imbrac pe David ca pentru iarna adevarata (are o scurta groasa in care probabil nici nu se va putea misca), deocamdata ii pun body cu maneca lunga, o bluza la fel, o camasa de blugi si o scurta flausata care sa-i tina de cald. O sa trebuiasca sa-i iau pantaloni de iarna si eventual inca vreo 2 perechi de incaltari pe care sa le poarte cu sosete groase, ca astea actuale in marimea 21 ii vin cu sosete normale...

Azi am fost si am luat pulovere la cupil si deoarece cupilu' urla din carut (ca era incotosmanat si ii era cald), netoata de ma-sa a insfacat si un set de caciulita+manusi, despre care acasa a constatat ca_caciulita e cam stramta si manusile (cu degete, haha) cam mari. Dar caciulita are motiv, dom'le, cu Cars, poza lucioasa cu Lightning McQueen, pai te joci cu te-ncurci... Asta e, caciulita o poarta acum, manusile peste 2 ani.

Apropo de marimi la cupii, eu si Bogdan ii cumparasem cupilului in timpul sarcinii (au fost primele noastre cumparaturi, nu mai radeti!) 2 body-uri in marimea 86-92 (asa ni s-a parut noua ca o sa fie flacaul nostru la nastere), despre care prietena mea Marion a zis ca le va purta la fix un an (si asa a fost) si o pereche de pantofiori marimea 23 (pe care le va purta probabil la primavara, adica la 2 ani). Asta asa, despre cat de priceputi sunt viitorii parinti. Ei, buna intentie conteaza, nu?

Marti trebuia sa ne mai uitam la un apartament (intr-o cladire de 4 etaje), dar am renuntat dupa ce am aflat de la cadastru ca pe terenul din fata cladirii e prevazut sa se poata construi alta cladire cu 4 etaje. M-am saturat din Romanika sa stau la bloc, aici nu vreau asa ceva. Si pentru ca tot o rugasem pe Mutti sa stea ea 2 ore cu David cat mergeam noi sa vizionam apartamentul, am lasat-o si am dat o fuga la restaurantul romanesc din Offenbach, sa mai luam si noi o gura de aer in doi. Bogdan a mancat mititei, eu o ciorbita de burta, dar de papanasii obisnuiti ca desert n-am mai avut chef, ca ne ardeau degetele sa ne intoarcem la piticel, nici nu ne-a priit iesirea asa cum credeam. Dealtfel, e ca si cu toate chestiile pe care ti le doresti fiindca nu le ai: cand le obtii constati ca nu era big deal si ca ai fi putut si sa renunti...

In alta ordine de idei, nopti mai bune nu avem, ca v-am da. Suntem la fel de agitat, nelinistit, des trezicios si degraba de lacrimi varsatoriu pana ne ia mami la pieptul ei, pe umarul ei, pe bratele ei, unde noi framantam cu capul in stanga si in dreapta muschii bratului lui mami ca pe aluatul de paine, mami doarme intr-o dunga, pe diagonala, sub forma de S, nici ea nu mai stie, de se trezeste saraca dimineata in niste senzatii de parca ar fi batut-o cu bata o echipa furioasa de baseball...

Ieri i-am servit lui David suc de portocale proaspat cu lingura. Ar fi trebuit sa-l filmez pentru a imortaliza expresia bestiala pe care a avut-o dupa ce a inghitit, cand a venit gustul acrisor final... Ei, chiar asa rau n-a fost, a luat in total 5 linguri... Vreau sa-l imunizez bine pentru iarna asta, sper sa-mi reuseasca. Vad ca deocamdata (toi toi toi, cum zice neamtul) suntem singurii din toata grupa noastra de pitici cu care ne intalnim fie bilunar, fie saptamanal, care inca nu au fost raciti deloc anul asta. Si are contact cupilu' cu destui alti copii, vreo 7-8 in fiecare luni si joi, plus cu unii mai mari in parculet (Adile si fratele ei, Malik). Adile il ia pe David in brate, il pupa, il smotoceste, David scormone prin nisip, ridica tot felul de frunze, hartii de pe jos, in principiu il las sa puna mana cam pe toate. Organismul lui face cunostinta cu bacteriile si celelalte fiinte microscopice care ne inconjoara si sper sa se impace bine, fara conflicte prea mari.

In ce ma priveste pe mine, am observat o schimbare imbucuratoare: de cand nu mai cred in medicamente, m-am imbolnavit mult mai rar. Si il mai am exemplu si pe Bogdan, care raceste cam o data la 3 ani si nu ia nici un fel de medicament.

In rest, sa auzim numai de bine.