Sau lasa...

Va amintiti de amica mea Susan? Este cea care sustine ca ei i-a prins bine sa fie educata "sever" si de aceea acum o altoieste pe fetita ei si peste maini si peste fund, ca "are pampers si nu simte" (!?!?!?). De la ultima noastra intalnire din octombrie nu a mai dat nici un semn de viata decat o poza de Craciun. In ianuarie eu i-am trimis un link spre pagina lui Alice Miller cu un articol despre scatoalce si i-am recomandat sa-l citeasca atent. Dupa aceea... tacere. Saptamana trecuta Susan a sunat-o pe Claudi (prietena mea si mama lui Christoph, cu care noi ne intalnim in fiecare miercuri) si a invitat-o pe la ea. Claudi, naivitatea intruchipata, o intreaba: "S-o sun si pe Feli, sa vina si ea cu David?". Raspunsul lui Susan: "Ah, nu, lasa..."

OK, trebuie sa recunosc ca m-a durut, desi nici nu ma asteptam la altceva si nici eu sincer nu mai doresc sa am de-a face cu aceasta persoana. Dar m-a durut. Si am stat si m-am intrebat CE ANUME ma supara chiar atat de tare la toata povestea asta. Ca doar nu mi-as fi dorit sa merg si eu acolo... Si, constientizand, mi-am dat seama ca nu ma deranjeaza atat "respingerea" lui Susan (previzibila dealtfel), cat ma deranjeaza faptul ca prietena mea Claudi se duce bine mersi acolo fara mine, desi a fost de fata la discutiile mele cu Susan despre "educatie", desi cunoaste toata istoria si a fost complet de acord cu mine ca Susan face niste greseli imense si le mai si argumenteaza agresiv!!

M-am gandit foarte bine si am sa-i spun Claudiei cu prima ocazie ce anume ma deranjeaza: prin faptul ca ea se duce la Susan in vizita, sa se joace copiii, ele sa stea la o parola si la o cafea ca si cum nu s-ar fi intamplat nimic si lui Susan i-ar mirosi gura doar a micsunele, Claudi ii va confirma lui Susan ca totul este ok, ca EU sunt problema, ca nu e nimic in neregula cu EA, ca eliminandu-ma pe mine din cercul ei de amice si-a rezolvat "problema", poate sa atarne in cui oglinda in care nu-i place ce vede si acum se poate dedica si mai aprig "educatiei" si "disciplinarii" fetitei ei. Invitand-o ostentativ doar pe Claudi, Susan si-a spus clar parerea despre mine. Ei, trist este ca, acceptand invitatia expresa fara mine, Claudi si-a declarat si ea in ochii lui Susan pozitia fata de mine (chiar daca nu constient), chestia asta este ceea ce m-a durut. Stiu sigur ca Susan a mizat si pe faptul ca eu voi afla de la Claudi despre intalnirea lor fara mine, iar eu acum simt asta acum ca pe o palma dubla.

Plus ca nu ma pot impiedica sa gandesc, in idealismul meu care frizeaza imbecilitatea, ca daca si Claudi ar mentine distanta, poate ca Susan s-ar intreba macar o secunda de ce oare o evita DOUA persoane dupa ce s-au intretinut cu ea pe tema educatiei si a maltratarii fizice a copiilor. Pe cand asa, Feli va cadea din nou de proasta si va primi iar eticheta binecunoscuta "ei, las-o pe aroganta aia care crede ca le stie pe toate", iar duamnei Susan nu i se va clinti nici un neuron pe tema abuzului fata de propriul copil.

Ma simt tradata, trista si cu sufletul greu.