Mergem la gradinita

Asaaaa... Deci am inceput si gradinita. Daviducul e incantat de noua lui gentuta cu Shrek, in care ii pune mami sandvisul si sticla de apa ;-))

Primele impresii nu sunt extraordinare (din punctul meu de vedere), dar David se descurca relativ binisor pana acum. Azi a fost a sasea zi. Am stat in fiecare zi cu el cam o ora si ceva per total, am mai iesit cate 10-20 minute, pana ma cauta el si ieseau educatoarele cu el pe hol... Dupa aceea iesim in parculetul de joaca al gradinitei, unde se joaca uneori cu alti copii, alteori se plimba cu tricicleta sau cu Go-Kart-ul... Azi a fost prima zi in care am lipsit din camera 45 de minute si a fost liniste ;-))

Suntem in "Katzengruppe" ;-)) impreuna cu alti 18 copii, dar pana acum nu au fost niciodata prezenti toti... Sunt 13 fete si 6 baieti, deci e clar ca aveau nevoie de intariri ;-)

Educatoarele sunt momentan 3 (prin rotire): 2 cam la vreo 55 de ani (Maritta si Renate), una tinerica, de 22 de ani (Sandra). Cele in varsta mi se par cam prea in varsta pentru postul asta si cam prea pline de prejudecati si fixate in metodele lor rigide, totul cu reguli, cu program fix, ele stau pe scaun si dau indicatii, iar copiii trebuie sa execute - si asta e doar ce-am observat cat am fost eu acolo, deci presupun ca in prezenta mea s-au mai controlat ;-(( Plus ca una din ele mi se pare tare ciudata: par lung, vopsit negru, fardata mereu excesiv si imbracata permanent cu negru si turcoaz in toate variatiunile posibile (inclusiv tenisi turcoaz!); ceva e in neregula cu ea, dar nu pot inca sa-mi dau seama ce anume.

Cea tanara mi se pare - paradoxal - cam prea autoritara, usor repezita si infipta, pare draguta si amabila la prima vedere, dar azi am vazut-o cum a vorbit cu unul dintre copii si nu mi-a placut deloc. E vorba de Christopher, un baietel de 6 ani (cel mai mare din grupa, asa-numitii "ABC-Kinder" ;-)), care evident ca este cel mai dezvoltat de acolo si pune cele mai mari "probleme"; de cand am inceput sa fiu mai atenta la el am constatat ca educatoarele il ignora sau il cearta mai mereu, el nu are voie sa mearga la sport, nu are voie sa intre in coltul de Lego, practic este legat de maini si de picioare fiindca prezenta lui le deranjeaza pe educatoare ("e deja prea mare"!). Azi la micul dejun incepuse sa-l sicaneze putin pe David, in sensul ca spunea "Te cheama Tommy, nu?", la care David raspunde hotarat "Nu, ma cheama David!" - Christopher il striga "Tommy! Tommy!", iar David se intoarce catre mine si imi spune "Mami, eu ma lupt cu el, eu ii spun NU, ma cheama David" si apoi se aseaza din nou frumos la masa... "Jocul" a continuat inca vreun minut, cand o vad pe Sandra ca vine si il trage pe Christopher cu scaunul de langa masa, ca sa fie cu fata la ea, apoi ii spune "Christopher, daca nu incetezi cu asta sa stii ca vei fi pedepsit si NICI la masa de micul dejun nu mai ai voie sa te asezi!" (dupa atatea interdictii ma intreb unde vor sa-l parcheze, la WC???). Mi-a stat pe limba sa intervin, dar (fucking social engineering rules) m-am stapanit. Si-asa sunt cu clopotei in coada pe motiv de nevaccinare si nu vreau sa ma fac chiar antipatica de la bun inceput, fiindca David va ramane pe mainile lor dupa aceea si n-am chef sa se razbune pe el... In schimb, cand tipa s-a mai indepartat putin, l-am mangaiat pe brat pe Christopher si am spus cu voce tare "Christopher face doar glume, David, el glumeste cu tine, nu-i asa, Christopher?", iar baiatul mi-a zambit si a zis "Da, a fost doar o gluma"... Acum doua zile Christopher, David si inca un baietel (Jonas, care are diabet!!!) s-au jucat foarte frumos in pat, au sarit pe acolo, s-au jucat si s-au batut cu pernele, mi-a facut placere sa-i vad... Azi, dupa ce iesisem eu pe hol, iese si Christopher sa-si ia ceva din gentuta si imi spune "David vrea sa sarim in pat si sa ne batem cu pernele", la care eu l-am incurajat s-o faca, sa se joace frumos impreuna...

David se integreaza excelent cu ceilalti copii cand e vorba de joaca. Are deja si dintre fetite o preferata: Genita (cred ca e de origine turcoaica, se pronunta Ghenita), o fetita de 5 ani, care poarta ochelari si care se pare ca l-a simpatizat de la bun inceput pe David. Cand am iesit marti afara cu toata grupa si i-am spus uneia din educatoare ca David e topit dupa fetite mai mari si ca imi pare bine ca Genita l-a luat "sub aripa ei", ce raspuns primesc? "Na ja, Genita ist auch nicht ganz ohne"... (in traducere libera un fel de "Mda, Genita are si ea cusururile ei"). Eu m-am facut ca nu observ eticheta urata pusa pe biata fetita si am raspuns "Mie imi plac copiii plini de viata si nu-mi fac probleme pentru David, cand ceva nu-i convine el se retrage sau se apara, deci ma bucur daca se simte bine cu Genita si s-a creat asa repede o simpatie reciproca acolo" - cu asta i-am inchis gura, dar evident ca gustul amar mi-a ramas... Acum, dupa inca 3 zile, am observat ca Genita este oarecum exclusa din grupa celorlalte fetite mai mari, deci probabil ca si-a cautat si ea in David un copil care sa-i fie mai apropiat, lucru care pe mine ma bucura.

Pentru lunea care vine avem acelasi program, cu deosebirea ca trebuie sa incerc sa dispar si in timpul micului dejun. Am impresia ca David in clipa de fata inca nu realizeaza ca e vorba ca el sa ramana singur acolo niste ore, iar daca eu plec cand el nu e atent si apoi educatoarele ii distrag atentia ca sa nu observe lipsa mea, pe termen lung nu e o politica buna, el trebuie incet-incet sa constientizeze ca va ramane acolo 3 ore zilnic singurel, trebuie sa ajungem la punctul in care sa-mi pot lua ramas bun de la el si el sa ramana acolo fara sa se simta abandonat...

Of, mi se rupe sufletul!! Cat stateam pe fotoliul de pe hol incepusem sa ma pun in pielea lui cand i s-ar explica "Uite, tu trebuie sa ramai aici si mami pleaca si vine si te ia mai tarziu", imi si imaginam cum se uita in ochii mei si ma intreaba "Dar de ce trebuie sa plece mami? De ce trebuie sa ma lase aici?"... Of... Sa vedem cum progresam si saptamana viitoare...

Referitor la pampersi, se pare ca momentan David va fi singurul care inca mai poarta. Ei, asta e, o sa aiba si ele un mic stres suplimentar ca sa-l schimbe si JAR VOR MANCA daca vor indrazni sa mi-l predea la pranz cu pampersul plin sau cu pantalonii uzi!!! La fel si cu bautul din cana/pahar, noi inca nu ne-am ocupat intensiv de acest proiect, asa ca el inca are sticluta lui cu pai din care bea. Acum doua zile, in timpul micului dejun, Renate mi-a intins o capcana si a strecurat mieros un "David, avem si noi apa si canute aici, poti sa bei daca vrei" - iar eu, proasta, in loc sa tac (in fond, ea se adresase lui David!!!!), am raspuns ca David inca nu bea din cana, ci doar din sticlele cu pai :-( So fucking what?

Cea mai amuzanta discutie a fost despre ... (vedeti ca stiti?) ... vaccinare. I-am dat lui Renate bucatica de hartie cu semnatura mea si a pediatrei, cum ca am fost "informata" despre vaccinare (vorba sa fie, ca pediatrii nu fac decat sa-ti arunce in mana o brosura de la Aventis despre vaccinuri!) si ca nu doresc sub nici un chip ca al meu copil sa fie vaccinat. Renate (clar o ignoranta de zile mari la acest capitol) m-a ascultat 5 minute (deja se bataia pe scaun de nerabdare) si apoi m-a intrebat ce a zis pediatra despre decizia mea; ce p... mea sa zica pediatra, cand am 43 de ani, un creier functional si capacitatea de a citi si de a intelege ce citesc si mai ales de a RATIONA cu propriul meu cap? In fine, i-am spus si ce a zis pediatra. Spre finalul discutiei (deja ii inmugurise ei ceva-ceva in creieras) mai vrea o clarificare: "Asaa, deci sa ma asigur ca am inteles bine: deci David nu are protectie impotriva tetanosului?" (la asta mi-a venit sa-i urlu in ochi "CARE protectie, tanti, ca nu e dovedit despre nici un vaccin ca ofera vreo protectie!!!") si adauga "Fiindca ma gandesc ca daca ar cadea si s-ar rani, daca ar sangera...". I-am spus litania: "1) Nu exista nici un fel de imunitate impotriva tetanosului, nu a fost prevazuta de mama natura si nici un cocktail de otravuri chimice nu pot asigura vreo imunitate; 2) daca o rana sangereaza, nu exista nici 0,0000001% sanse ca bacteriile Clostridium tetani sa provoace tetanos", apoi am adaugat "Daca se raneste, ii dati simplu cu putin dezinfectant si gata..." - HAAAAA, aici a strambat ea autoritar din buze si mi-a trantit regula magica "Ah, NU, nu avem voie sa dam cu dezinfectant, nu avem voie sa dam medicamente copiilor, fiindca unii copii pot fi alergici!!" - la care am fost si eu spontana (thank God!) si i-am raspuns: "Ei, vedeti, iar pentru mine aici incepe paradoxul: nu e voie sa dam cu un simplu dezinfectant, ca e risc de reactie alergica, DAR le injectam copiilor in sange mercur, aldehida formica, antigel, proteine straine crescute pe rinichi de maimuta???? De alea nu ne mai temem ca vor cauza catastrofe in organismul unui bebelus!!! Ei, atunci lasati-l asa cu rana sangeranda si imi dati mie telefon, restul e grija mea"... Mai bine ii spuneam "Da' cu apa aveti voie sa le dati sau si acolo sunt potentiale alergii??"...

Ieri a fost adunarea parintilor, la care a participat si directoarea gradinitei. Directoarea are la vreo 40-45 de ani si se vede clar ca a fost (sau poate inca mai este!) anorexica, are o dantura falsa care clantane usor si o face sa vorbeasca si peltic si de parca are un cleste in gura (e ingrozitor de greu sa trebuiasca sa te concentrezi la continutul cuvintelor ei cand zgomotele alea sunt atat de sinistre!). Majoritatea parintilor sunt trecuti de 30 de ani ;-) Cica grupa noastra (a pisicutelor ;-)) este singura din toata gradinita fara copii care sa necesite "masuri de integrare" (aici intra toti copiii cu handicapuri diverse, cu dificultati de dezvoltare orice natura etc.). Se vor face excursii, serbari etc., in teorie totul suna bine. Sa vedem practica...

Cam astea ar fi primele impresii... To be continued...