O saptamana la Romanika - varianta prozaica

Dupa cum va spuneam, am fost cu David o saptamana in Bucuresti in perioada Revelionului.

Nu ma simt in stare acum de o relatare prea profunda, de 5 zile sunt la pamant din cauza unei gripe cumplite, nu-mi amintesc cand am fost ultima oara atat de grav lovita (febra, frisoane, febra musculara, ameteli, dureri de cap, ganglioni umflati cat oul de rata, cutite in gat si senzatie de arsura la fiecare inghititura, nas infundat - tot tacamul)...

Revederea cu tata a fost pe cat de nespectaculoasa pe atat de impresionanta - cel putin pentru mine. La inceput ne-am tatonat ca doi straini (mda, 8 ani instraineaza cumplit), apoi ne-am imbratisat si am incercat sa ne simtim unul pe celalalt... Eu am plans, el - ca intotdeauna - nu mai stia cum sa fuga de intensitatea momentului... dar dincolo de platitudinile primelor conversatii, dincolo de primele impresii, dincolo de stresul cu dusul bagajelor la hotel si mersul inapoi la Colentina, unde urma s-o vedem si pe Motisoara... in ciuda retinerilor initiale, am simtit ca ne-am regasit, dar in acelasi timp am simtit acut si schimbarile petrecute cu noi si in noi in toti acesti ani in care nu ne mai vazusem. Asa cum eu m-am schimbat mult in rau (din punctul meu de vedere), tata s-a schimbat in bine. Se pare ca o jumatate de an in care ai grija de un om mai batran si mai neajutorat decat tine te schimba mult in bine! L-am simtit mai cald, mai "moale" ca sa zic asa, mai putin rigid, pe scurt mai uman decat inainte!

Ma temusem de reactia lui David. Singura persoana in varsta cu care are de-a face constant este Mutti, iar Mutti la cei 68 de ani ai ei arata extrem de bine, este foarte vitala. Ori tata are 75, iar Motisoara 89! Ei, dar uite ca David - ca orice copil - nu s-a lasat influentat de aparente, ci a simtit ceea ce simteau oamenii fata de el, deci a reactionat ca atare. Din prima zi tata s-a jucat cu el pe saturate cu mingea de fotbal pe care i-o daruise, astfel incat a doua zi, cand ne-am intalnit in parcul Cismigiu, David i-a alergat in brate si l-a imbratisat de parca il cunostea dintotdeauna! A fost un moment tare impresionant.



Vremea a tinut cu noi si ne-am tot intalnit cu toata lumea prin parcurile Bucurestiului, cele care aveau neaparat si locuri de joaca - unde David era in paradis!! Plecam de la hotel la 10 dimineata, stateam mai intai cateva ore prin parcuri, apoi mergeam la masa de pranz (fie la tata, fie la Lumi, unde David se juca frumos cu Viky), apoi iar ieseam prin parcuri si ne intorceam la hotel la 8:30 seara, adormea baiatul meu in 5 minute si nu mai cracnea toata noaptea, era rupt de oboseala!!

A doua zi dupa sosire ne-am dat intalnire cu tanti Coca si Rodica (rudele lui Bogdan), care ne-au dus direct in Cismigiu. Eu am stat de vorba mai mult cu Rodica, in vreme ce tanti Coca a alergat dupa David prin tot parcul si l-a dat in toate caruselele si draciile posibile, indeplinindu-i fiecare dorinta. Rasplata? La despartire, tanti Coca a fost singura persoana careia David a vrut din proprie initiativa sa-i dea un pupic ;-)





In general Daviducul a cooperat nespus de bine, tinand cont de faptul ca era intr-o tara straina, unde mami tot vorbea cu ceilalti in acea limba care lui deja ii este straina, insa cand a cunoscut-o pe Viky, fetita prietenei mele Luminita, nu i-a mai trebuit nici un translator, descoperisera limbajul universal al jocului.













Lumi locuieste in acelasi bloc cu tata si este prietena mea din cea mai frageda copilarie, asa ca David deja se obisnuise zilnic cu destinatia "mergem la Opa si la Viky" ;-)) Ne-am mai intalnit si cu alti prieteni la Bucur Obor, unde de asemenea era un loc de joaca frumos si un parc de distractii cu carusel, trenulet etc., iar David a fost din nou in elementul lui, mai ales ca i se alaturase si Alex (prietenul Alexandrei - care este nepoata prietenei mele Mihaela), iar Alex s-a jucat si s-a copilarit cot la cot cu David, de ziceai ca sunt amandoi doi copii de gradinita...

Mihaela si cei doi Alex ne-au vizitat si la Viky, unde copiii l-au acaparat pe Alex-ul baiat, a fost o harmalaie si-o zapaceala in casa aia, de nu se mai intelegea om cu Felicie ;-)









Viky avea niste pungi pline cu jucarii si jucarioare pe care le tinea pe balcon, iar cand venea David se rasturna pe covorul din sufragerie cate o asemenea punga si aveai liniste vreo juma' de ora - cat explora David tot continutul pungii magice ;-)



Revelionul l-am facut tot la Lumi. Ea si sotul ei, Gigi, au facut niste pregatiri si au pus pe masa atatea bunatati de ziceai ca suntem la Intercontinental ;-)) Aperitivele au fost icre, vinete, caltabosi, carnati de casa, peste, piftie, apoi salata de boeuf, friptura la cuptor, sarmale, ciorbita de pui cum n-am mancat in viata mea mai buna, iar ca desert adusesem eu tort de Joffre si tort-mascota (al doilea a fost nemaipomenit, primul iesise prea uscat). Ne-am imbuibat si in zilele urmatoare din bunatatile respective ;-)

Am fost de doua ori si in Mall-ul din Baneasa. Faina inventie mall-ul asta, in Germanika nu exista asa ceva: un loc unde sa-ti depui copilul (cu bratarica la mana si numarul de mobil notat de doamnele de acolo), el sa se joace in Magic City cel putin o jumatate de ora fara probleme, iar tu in timpul asta sa iti permiti luxul sa mananci linistit, priindu-ti inghititurile stiind ca al tau copil este in siguranta. Prima oara am fost cu familia varului meu, iar David a avut ocazia sa-l cunoasca pe verisorul Tudor, cu care s-a inteles de minune la joaca si la pescuit bomboane sau la tras cu mitralierele, in ciuda obstacolului lingvistic ;-)














La iesirea din Mall am vazut niste tarabe unde se vindea printre altele sorici. Am cumparat o bucata mare pentru tata, iar vanzatoarea i-a oferit si lui David o bucatica. Eu eram f. sceptica fata de probabilitatea sa manance David asa ceva - cand colo, a rontait baiatul meu la soriciul ala (pe care il vedeti in mana lui stanga) tot drumul in taxi de la Baneasa pana in Colentina :-)




Lui David ii mai placea sa se uite la documentare cu Opa si cu Motisoara.





Si o poza de la aeroport :-)



A fost o excursie frumoasa, din care ne-am intors acasa cu multe amintiri dragi.