joi, 24 octombrie 2013

Josef Fritzl al Germaniei: abuzul sexual cu complicitatea Protectiei Copilului

Sa va mai arat ce se intampla cand autoritatile sunt complice la abuzurile sexuale petrecute sub ochii tuturor!

Detlef S. in timpul procesului
Credeati cumva ca numai in Austria exista agresori sexuali de tipul Josef Fritzl? Iata ca si Germania are un exemplar din aceeasi categorie. Ia uitati-l ce elegant si respectabil arata, cu sacoul rosu si cravata, cu ochelari, tata de familie, cetatean onorabil, nu-i asa?


Zile de-a randul, in primavara lui 2011, s-a judecat procesul lui Detlef S., 48 de ani, din Fluterschen (un sat cu 750 de locuitori), au fost audiate declaratiile victimelor si raspunsurile faptasului. Acesta initial marturisise doar ceea ce nici macar nu se afla pe lista capetelor de acuzare, si anume ca el este tatal celor opt copii pe care ii nascuse fiica lui vitrega, Natascha (care in 2011 avea 28 de ani). Apoi a recunoscut ca a abuzat sexual si de fiica lui biologica, Jasmin (care in 2011 avea 18 ani). Ulterior si-a retras partial aceste marturisiri, pentru a le confirma din nou apoi prin intermediul avocatului lui. Abia in ultima zi a procesului Detlef S. a recunoscut ca abuzase sexual atat de fiica lui vitrega, Natascha, cat si de fratele ei geaman, Björn.


Inca o data, victimele si-au retrait tragedia, in special fiica naturala, Jasmin S., a plans fara intrerupere in timp ce era audiata. Cand nu a mai fost posibila negarea, Detlef S. si-a marturisit succint faptele prin intermediul aparatorului sau, varsand si el niste lacrimi. A fost o ultima manevra, se pare ca Detlef S. era specialist in asa ceva. Fiul vitreg Björn S. nu mai spera ca se va da un verdict dur. "Credeam ca reuseste sa-i invarta si pe astia dupa degetul mic". Asa cum reusise Detlef S. timp de decenii intregi cu autoritatile! Numai ca de data asta se adunasera mai multe date decat indiciile furnizate la Protectia Copilului de o vecina, o profesoara sau un copil batut. De data asta au dat declaratii la tribunal cinci din copiii lui. Jasmin, Natascha si Björn s-au alaturat acuzatiilor procuraturii ca persoane private. O chestie noua in aceasta familie, in care pana atunci frica ii impiedicase pe copii sa se ajute reciproc in peste 15 ani de abuzuri sexuale, fizice si psihice.

Detlef S. traia intr-un imperiu pe care si-l crease singur. Sclavii pe care ii incatusase cu violenta fizica si emotionala erau sotia lui si cei sapte copii (3 vitregi, 4 naturali), plus inca sapte copii facuti cu fiica sa vitrega (erau opt in total, unul murise la nastere). Cine poate intui dimensiunea traumelor traite de acesti oameni? Oare vreunul din acesti 18 sclavi va putea vreodata sa mai aiba o viata normala? Dictatura lui Detlef S. s-a incheiat in august 2010, cand Natascha a expediat la Protectia Copilului o scrisoare redactata de sora ei vitrega Jasmin. Acea scrisoare a reprezentat punctul de inceput al cercetarilor, care au rezultat intr-un dosar cu 350 de capete de acuzare, printre care cazuri de abuz sexual grav asupra minorilor si solicitare de activitati sexuale de la minori (asa formuleaza legea). Datorita faptului ca unele momente ale abuzului nu au putut fi documentate 100% si descrise din amintirile victimelor, procuratura a redus numarul de capete de acuzare la 136.

Faptele ororii

"La 136 de cazuri s-au confirmat in totalitate acuzatiile", si-a inceput procurorul pledoaria. A fost considerat dovedit abuzul sexual asupra gemenilor cand acestia aveau in jur de 4-5 ani, cand tatal vitreg ii "mangaia" intre picioare cu cuvintele "Nu doare. O sa vedeti, e ceva frumos!". Björn B., care are azi 28 de ani, a descris extrem de credibil abuzurile. A mai relatat si cum fusese obligat sa se masturbeze in fata tatalui vitreg si impreuna cu acesta, dar aceste fapte s-au prescris deja.

S-a confirmat si abuzul sexual prelungit asupra Nataschei S. Cand a implinit fetita 12 ani, tatal vitreg a "mangaiat-o" intre picioare si i-a spus ca el are voie sa faca asta, ca tata. Trei saptamani mai tarziu a dus-o la cunoscutii sai, Ali si Mustafa, unde fetitei i s-a dat sa bea tarie si i s-au pus filme porno. Apoi tatal i-a spus lui Ali: "Ia-o, poti sa faci cu ea ce vrei!". Natascha trebuia si sa zambeasca, caz in care Ali si Mustafa plateau mai mult. Din acea zi, sexul pe bani cu cei doi turci a devenit parte din copilaria si adolescenta Nataschei. Aceeasi soarta a avut-o si fiica naturala a lui Detlef S., Jasmin: la prima incercare, tatal a violat-o de fata cu Ali si Mustafa. Cand au violat-o si cei doi turci, fetita a ramas nemiscata ca o papusa. Tatal a fost de fata si isi facea tigari.




"Il iubesc, doar e tatal meu!"

Procurorul accentueaza cum Detlef S. a violat-o pe Jasmin cu putin timp inainte de Craciun in 2004 pe scaunul din spate al masinii. "Declaratiile ei au fost f. greu de suportat din punct de vedere emotional", a spus Thorsten Kahl. Jasmin a plans fara intrerupere in timpul declaratiilor si a avut nenumarate caderi. "Rar am intalnit o martora care sa fi fost mai distrusa, care sa fi trait sub aceasta forma inca o data toate faptele". Jasmin a descris cum a tipat si a plans si a implorat sa fie lasata in pace. A descris neputinta pe care o simtea fata de tatal ei, durerile continue. Cu toate acestea, a repetat de cateva ori: "Il iubesc totusi, doar e tatal meu!" Cata durere poate sa cuprinda sufletul unui copil abuzat, maltratat si torturat pana dincolo de limita suportabilului de catre unul din parinti, adica tocmai de catre acela care trebuie sa-si protejeze copiii pana la a-si da viata pentru ei?? Ce conflicte ucigatoare trebuie ca traieste un copil molestat de propriul tata, un tata pe care copilul continua sa-l iubeasca, trebuie sa continue sa-l iubeasca, altfel ar muri?

De ce oare niciunul dintre copii nu s-a revoltat? Raspunsul se afla pe de o parte in personalitatea acuzatului, astazi in varsta de 48 de ani, un barbat marunt (1,63m), cu buze subtiri. Expertul psihiatru Gerhard Buchholz l-a descris ca "disocial, agresiv, sadic, brutal, lipsit de emotii si de responsabilitate". Desi din punct de vedere fizic era mai puternic decat Detlef S., psihiatrul admite ca a simtit teama in fata acestuia. Oare cum s-or fi simtit copiii lui? "Detlef S. a construit un zid de teama si teroare care pentru copii era de netrecut", a afirmat psihiatrul. "Teama era mai puternica decat orice zid de inchisoare", a completat procurorul. Victimele erau izolate complet si intre ele si in afara. Acuzatul avea controlul total asupra propriului imperiu. Asa se intampla cu toti pedofilii, inclusiv cu Guger!

[Atentie acum la paralelele cu cazul Sophie Guger!]

Nu vedem = Nu se intampla

In ciuda regimului de teroare din familie, se pare ca, ajuns la adolescenta, fratele geaman al Nataschei (Björn) s-a destainuit de mai multe ori profesorilor si lucratorilor de la Protectia Copilului, mai ales dupa bataile pe care le incasa pe langa abuzul sexual (un exemplu: Detlef S. isi construise singur un bici cu sapte curele de piele cu care isi tortura copiii!). Protectia Copilului nu a facut nimic! Pana si vecinii au depus declaratii cu indicii despre abuz. Protectia Copilului nu a facut nimic! 

In anul 2002, fratii lui Björn care deja se mutasera de acasa au facut sesizare cum ca tatal lor vitreg este in realitate tatal copiilor Nataschei. Directorul Protectiei Copilului, Hermann-Josef Greb, isi aminteste cum Detlef S. a venit atunci la el in birou. "Astia sustin ca eu as fi tatal copiilor Nataschei", a spus el, la care Greb i-a raspuns sfatos: "Fa un test de paternitate, ca sa scapi de griji" (!!??). Greb il cunoaste pe Detlef S. de cand acesta avea 16 ani, a fost si la nunta lui. Ar fi bagat mana in foc ca Detlef S. e nevinovat. [la fel cum nici judecatorului din Steyr nu-i venea sa creada ca "bunicul respectabil" Johannes Guger s-ar putea deda la abuzuri sexuale asupra nepoatei lui??]

Se pare ca si una din angajatele Protectiei Copilului l-ar fi abordat pe atunci pe Detlef S. in legatura cu Natascha, iar acesta a negat vehement orice paternitate. Nota din dosar de atunci mentioneaza scurt: "Detlef S. nu este tatal copiilor" (!!!???) [Asta imi aminteste de afirmatia facuta la telefon de Maria R. de la Protectia Copilului Steyr cand politista din Steyr i-a spus ca bunica Sophiei a facut sesizare impotriva lui Johannes Guger pentru abuz sexual: "Daca eu spun ca nu e abuzata, atunci nu e abuzata!". To be continued...]

"Am vazut la proces o angajata care sustinea ca nu-si mai aminteste acest caz, adica cel mai spectaculos caz al intregii ei cariere!", afirma Bernd Lindlein, avocatul lui Björn B. "Am auzit declaratii de la lucratori care brusc nu mai puteau sa raspunda la intrebari simple, despre CINE anume ia deciziile in cadrul Protectiei Copilului. Am vazut un director de la Protectia Copilului care nu a fost capabil sa explice goluri imense in dosare si a fost nevoit sa admita ca nu se luasera niciun fel de masuri nici dupa ce fusesera depuse declaratii ale vecinilor despre posibilul abuz!! Am vazut dosare in care nu se pomenea niciun detaliu despre cei sapte copii ai Nataschei, nicaieri nu scria cine ar fi fost tatal, iar Natascha fusese minora cand nascuse primul copil"!!

Procurorul Thorsten Kahl nu vrea sa accepte totusi intreaga critica: "E usor sa dam vina pe Protectia Copilului. Copiii au negat permanent si voiau tot timpul inapoi in familie." (!!!???)
Atentie: exact la fel afirma psiholoaga Tanja Guserl in "expertizele" ei, ca Sophie a negat abuzul si voia mereu inapoi la bunici!!!! Dupa cum a fost mentionat si in decursul procesului impotriva lui Christoph Guger, psiholoaga a "anulat" din zece randuri jurnalul Ruxandei Guger cu cuvintele:
«Declaraţiile Sophiei protocolate de mama ei sunt în mare parte, luând în considerare vârsta respectiv stadiul de dezvoltare al copilului, necorespunzătoare vârstei şi de aceea cu o mare probabilitate ele sunt ‘colorate’ de percepţiile mamei copilului. Comportamentele descrise, cum ar fi situaţia din cadă (pag. 2) reprezintă un amestec între dezvoltarea sexuală a copilului şi întrebările sugestive ale mamei copilului. De asemenea, mama copilului a relatat şi percepţiile bunicii materne ale copilului. Şi aici se regăsesc întrebări sugestive şi interpretări ale mamei copilului. Pe scurt: nu există niciun fel de indicii ale atacurilor sexuale comise de tatăl copilului care să poata fi analizate» 
Din "expertiza" pe care "experta" a redactat-o in mai 2013 (deci dupa ce Sophie facuse declaratiile referitoare la modul cum abuzeaza bunicul Guger de ea), iata niste citate din conversatia ei cu Sophie despre acuzatiile de abuz la adresa bunicului, ca sa va lamuriti cum este cu intrebarile sugestive (pe care un psiholog nu are voie sa le puna!!) si de ce "expertiza" madamei psiholog nu valoreaza nici macar hartia pe care a fost imprimata:
Psiholoaga: Ti-a zis vreodata bunica din Viena sa spui ceva anume?
Sophie: Da.
Psiholoaga: Ce ti-a spus?
Sophie: Nu mai tin minte.
Psiholoaga: Asa, aproximativ. Ce anume ti-a spus?
Sophie: Lucruri urate de la bunicul. [atentie, prepozitia folosita de Sophie este VON, adica DE LA, nu über, care ar insemna despre n.m.]
Psiholoaga: S-au intamplat lucrurile asa cum ai spus tu sau a spus bunica sa spui acele lucruri? [intrebare sugestiva!! - n.m.]
Sophie: Bunica a zis sa le spun. [evident, copilul a inteles ce se asteapta de la el! - n.m.]

[...]

Psiholoaga: Bunica a notat tot ceea ce i-ai povestit tu si eu am citit. Erau acolo lucruri spuse de tine, ca bunicul ti-a facut rau si niste lucruri urate.
Sophie: Nu. [copilul se simte acuzat!]
Psiholoaga: Cum de a ajuns bunica din Viena la asemenea concluzii?
Sophie: Nu stiu.
Psiholoaga: Ti-a spus bunica din Viena sa spui acele lucruri? [intrebare sugestiva vizibila de pe Marte!!! - n.m.]
Sophie: Da.
Psiholoaga: Cum ti-a spus asta?
Sophie: Pai, nu stiu.
Psiholoaga: Ti-a spus bunica "Sophie, e important sa zici asta si asta"? [intrebare sugestiva vizibila de pe Marte!!! - n.m.]
Sophie: ofteaza.
Psiholoaga: Vrei sa facem o pauza?
Sophie: Da.
Cred ca si doar din acest fragment al "examinarii" va dati si voi seama de atitudinea partinica si calitatea mai mult decat indoielnica a "expertizei" redactate de aceasta "experta", care a livrat pur si simplu ceea ce i-a fost solicitat de catre judecatorul corupt Helmut N.
Cand este evident pentru orice om inteligent (nu-ti trebuie pregatire psihologica pentru asta!) ca un copil abuzat nu inceteaza peste noapte sa-si iubeasca apartinatorii abuzivi, este la fel de evident ca daca o fetita povesteste FIE SI O SINGURA DATA despre cum abuzeaza cineva de ea ("trebuie s-o iau in gura", "se aseaza cu fundul pe fata mea", "imi baga degetul mare in fund si apoi in gura", "ma saruta cu limba", "imi baga limba in ureche", "ma foloseste ca pe un WC"!!), acel copil TREBUIE LUAT IN SERIOS, altfel el realizeaza imediat ca adultii fug de adevar (cum a fugit si Ruxanda!) si incepe sa nege, adaptandu-se astfel la asteptarile adultilor din jur!!! Exact asta s-a intamplat si cu Sophie, pe care psiholoaga a "examinat-o" dupa ce biata fetita petrecuse TREI saptamani in spitalul din Steyr, unde nu avusesera voie s-o viziteze decat matusile si verisorii; un copil inteligent si speriat, care a vazut ca dupa ce marturisise adevarul a ajuns singura intr-un spital, spune ORICE numai ca sa fie scos din spital, sa nu mai stea printre straini!

Procurorul in procesul Detlef S. continua: "Aici se potriveste zicala cu mintea de pe urma. Faptul ca lucratorii de la Protectia Copilului nu au facut ce trebuia facut nu inseamna ca ei acum ar fi pasibili de pedeapsa." Evident ca nu, inseamna ca mai bine le dam si un bonus pentru vigilenta extraordinara, hai sa-i exoneram de raspundere si pe astia, ca au inchis ochii si nu au vazut -saracii de ei!- cum vreo 15 vieti au fost distruse de un singur om, sub privirea autoritatilor, cum o fetita de 16 ani dadea nastere an de an la un copil dupa altul fara ca cineva sa se fi sesizat din partea autoritatilor!!

Pana unde se merge cu musamalizarea si fuga de raspundere?? Functionarul superior al districtului Altenkirchen (membru al partidului CDU) a declarat ca "se va intocmi o expertiza pentru a stabili daca au existat greseli sau neglijente din partea Protectiei Copilului" si adauga imediat "Sunt convins ca expertiza va conduce la reabilitarea completa a Serviciului de Protectie a Copilului, a directorului precum si a angajatilor" - is this guy for fucking real?????

Cum trebuie pedepsit un om care si-a abuzat sexual copiii ani de zile, care i-a violat, i-a batut si i-a vandut pe bani? "Trebuie o pedeapsa dura", a cerut procurorul. Daca se insumeaza pedepsele pentru toate cele 136 de cazuri, se ajunge la 500 de ani de inchisoare. Numai ca astfel de pedepse nu exista. Procurorul se orienteaza dupa cea mai mare pedeapsa posibila, care in cazul lui Detlef S. era de opt ani pentru primul viol al minorei Jasmin cand aceasta avea 12 ani. Aceasta pedeapsa este apoi extinsa, se cantaresc aspectele pozitive si negative ale faptei si ale faptasului. In favoarea acuzatului vorbeste doar faptul ca a marturisit violul; marturisirea a constat dintr-o singura fraza, pe care intre timp el a retras-o, pentru ca apoi s-o admita din nou prin avocat. Fiica vitrega, Natascha, a avut parte insa de un tratament complet batjocoritor in timpul procesului: Detlef S. a sustinut ca ea l-ar fi silit sa faca ce a facut, ca ea ar fi refuzat anticonceptionalele, ca el ar fi prins-o in flagrant cu Ali si Mustafa etc. Ma mir ca nu i-a facut si proces de calomnie, ca tot se poarta asta in cazurile de pedofilie!

Doua luni mai tarziu a avut loc procesul impotriva unuia dintre cei doi turci (Ali a murit intre timp) care inchiriau femeile din familia lui Detlef S. pentru a le viola. La acest proces a depus marturie pentru prima oara si sotia lui Detlef S., care a descris cum si ea a fost vanduta pe bani de sotul ei si violata de alti barbati, majoritatea turci, tati de familie respectabili. Despre abuzurile sexuale care se petreceau sub nasul ei, femeia sustine ca nu a stiut nimic. [La fel ca si bunica lui Sophie, Roswitha Guger, care mai intai a tacut cand fiul ei, Christoph, a fost abuzat sexual de Johannes Guger, acum la fel, cand Johannes Guger continua abuzul asupra lui Sophie inceput de tatal acesteia.]  Cu toate acestea, Natascha a declarat ca incercase de mai multe ori sa-i marturiseasca mamei despre incest: "In 2004 i-am dat de inteles ce-mi facea Detlef. Dar ea a inceput sa planga si mi-a spus s-o las in pace. In 2008, cand a aparut in presa cazul Fritzl, i-am spus ca sotul ei este la fel ca Fritzl. Din nou, nicio reactie". Ce-i drept, Detlef S. isi batea frecvent sotia pana o lasa lesinata pe jos.

Procurorul a cerut 14 ani si jumatate ca pedeapsa pentru Detlef S., urmand ca dupa absolvirea pedepsei, pedofilul sa ramana inchis intr-o institutie pentru criminali bolnavi psihic. Expertul psihiatru a ajuns de asemenea la concluzia ca la Detlef S. exista riscul mare ca, dupa executarea pedepsei, sa-si gaseasca alta femeie labila cu copii si sa abuzeze si de acei copii. Expertul nici macar nu stia la vremea redactarii expertizei ceea ce s-a aflat la proces de la avocata Nataschei S., anume ca TREI din copiii Nataschei au fost si ei foarte probabil abuzati sexual si se afla momentan intr-o clinica unde sunt examinati pentru a se clarifica si aceste aspecte.  

Toata lumea a asteptat cu infrigurare cuvintele eliberatoare: "Acuzatul este condamnat la inchisoare pentru 14 ani si 6 luni". "Acest verdict este un apel la toate victimele violentei sexuale pentru a nu mai suferi in tacere, pentru a avea curajul sa-si faca publica suferinta, fiindca numai asa aceasta va lua sfarsit".  Dupa ce judecatorul Winfried Hetger a pronuntat aceste cuvinte, in sala de judecata din Koblenz au rasunat aplauze.

Mda, ca la teatru. Lumea pleaca acasa cu imaginea "monstrului" care nu are nici macar un microgram de tangenta cu viata noastra sau cu oamenii din cercul nostru de cunostinte, nu-i asa? Sertar inchis.

Inchei cu cuvintele Nataschei Kampusch: "Societatea are nevoie de faptasi ca Wolfgang Priklopil [sau Josef Fritzl sau Detlef S. - n.m.] pentru a da un chip concret raului care locuieste in interiorul ei, incercand astfel sa-l transforme in ceva separat, distant. Societatea are nevoie de imagini cu buncare la subsol, pentru a nu fi nevoita sa priveasca in nenumaratele locuinte si gradini unde violenta isi arata chipul cetatenesc, respectabil. Societatea se foloseste de cazurile spectaculoase cum este al meu pentru a se scutura de responsabilitatea fata de nenumaratele victime anonime ale abuzurilor cotidiene care sunt ignorate chiar si atunci cand striga dupa ajutor"!!

8 comentarii:

  1. Sfasietor de trist...
    Uite un link cu teme triste, dar necesar: evil sits at dinner table.

    RăspundețiȘtergere
  2. nu am reusit sa citesc tot articolul - am citit pe diagonala.

    E stiut ca cel mai sigur mod de a controla un om, este de ai induce frica. Atunci omul devine usor manipulabil, devine ceea ce vrem. CU atat mai mult cand omul este copil.

    In oricare din cazuri, inducerea fricii unei alte persoane care nu se poate apara, se numeste abuz.

    RăspundețiȘtergere
  3. Ceea ce ma uimeste pe mine de fiecare data este cat de nepregatita este omenirea in general sa faca fata la problemele copilariei. Suntem in secolul 21 si nu stim inca nimic despre copii, despre mecanismele gandirii, despre emotii, despre cum se comporta un copil in fata intrebarilor unui adult. Mintea lor e o plastilina cu care toata lumea se joaca cum vrea si oameni responsabili (psihologi specialisti) nu sunt capabili sa-si dea seama ca fac mai mult rau decat bine.

    In SUA a fost un caz prin anii 80 (am vazut un documentar socant la TVR) cu situatii inverse: se credea la nivel institutional ca niste parinti isi abuzeaza copiii iar copiii au fost facuti de anchetatori (retine, aici nu a fost chemat niciun psiholog ci anchetatorii de borfasi au anchetat si copii de 4, 5, 6 ani) care intrebau chestii de genul "si ti-a bagat-o in gura?" iar copiii raspundeau "da" pentru ca exact cum spui tu mai sus, au inteles ca asta se astepta de la ei. Parintii au fost arestati (patru sau cinic fmilii parca) si au primit cate 20 de ani de inchisoare, copiii au ajuns la orfelinate si abia cand au ajuns la maturitate au putut sa mearga la autoritati si sa spuna ca au fost pacaliti de anchetatori sa declare lucruri care nu s-au intamplat. Dar in tot acest timp, bietii copii, au trait cu vina de a-si fi trimis parintii la inchisoare recunoscand lucruri care nu au avut loc. Unl dintre copii, ajuns adult, era atat de obsedat de ideea de abuz incat nu era capabil sa-si atinga proprii copii (sa le faca baie, sa-i imbrace, etc.) pentru ca se temea ca le face rau.

    Cred ca si tine ca este foarte importnat sa se inregistreze primele declaratii ale copiilor, declaratii luate intr-un mediu perceput ca sigur de catre copil si ca acestea ar trebui sa fie baza intregii anchete deoarece imaginatia nu poate crea decat scenarii bazate pe experienta directa a copilului. Interogarile ulterioare sunt compromise de fragilitatea mintii copiilor si de faptul ca este extrem de usor sa le fie induse amintiri false sau dimpotriva, sa le fie blocate unele amintiri. De asta ar trebui sa se tina cont la recursuri de exemplu. Nu poti hartui toata ziua un copil mic cu interogatorii numai pentru ca a in lumea adultilor exista dreptul la recurs. Dar repet, sunt consternata de cat de nepregatit este sistemul pentru face fata unor astfel de situatii.

    RăspundețiȘtergere
    Răspunsuri
    1. Ah, Alice draga, stii si tu la fel de bine ca mine ca sistemul nu este nepregatit, sistemul REFUZA sa se confrunte cum trebuie cu astfel de situatii!!
      Documentarul despre care vorbesti mi se pare suspect.
      La Sophie, declaratia de abuz a fost facuta cu 4 persoane de fata (fara bunica), directoarea de la Centrul de Interventie impotriva Violentei Domestice a facut 3 rapoarte dupa aia, NU a fost chemata sa depuna marturie, NU a fost audiata, NU s-au luat in considerare rapoartele ei. Ce vrei mai mult abuz de serviciu din partea TUTUROR autoritatilor?
      O sa mai postez diseara ceva, sper sa apuc sa termin de tradus... Of...

      Ștergere
  4. uite un link despre halucinantul caz "Kern County" http://en.wikipedia.org/wiki/Kern_County_child_abuse_cases si unul despre John Stoll http://webpages.scu.edu/ftp/bfl/john.html
    Retine ca acesta este un caz in care copiii au fost abuzati invers de autoritati in sensul ca ei, adulti fiind, au spus ca anchetatorii le-au sugerat in copilarie ca parintii le-au facut niste chestii la care ei nu se gandisera in viata lor. Intre timp s-a gasit si interogatoriul unuia dintre copii inregistrat pe o caseta audio in care manipularea de catre anchetator era evidenta. Caseta nu a ajuns niciodata in justitie si a fost descoperita mai tarziu in garajul procurorului care se ocupa de caz.
    Eu sustin ca ar trebui sa existe tribunale speciale si anchetatori speciali pentru cazurile care implica audieri de copii. A rezolva problemele copiilor cu instrumente judiciare destinate adultilor este ca si cum ai vrea sa ucizi o musca cu un tun de mare calibru.

    RăspundețiȘtergere
  5. Si da, ai dreptate, sistemul RFUZA. Nu obligatoriu din rea vointa ci pur si simplu pentru ca este ceva ce majoritatii oamenilor le repugna motiv pentru care se prefera bagarea mizeriei sub pres.

    RăspundețiȘtergere
  6. Sa-ti dea Dumnezeu sanatate Felicia ca ii vanezi pe abuzatorii astia, sa stie si lumea si oprobiul public.

    RăspundețiȘtergere