Boala: Invazie din exterior, intamplare sau efort al organismului de a restabili echilibrul?

• "Aoleu, ati auzit? Circula un virus nasol!"...
• "Vai, am luat un virus"...
• "Ne-am pricopsit cu ceva bacterii"...
• "M-am infectat cu un virus"... 
• "Of, copilului i-au gasit microbul X la analize"... 
• "Am avut o viroza"...
• "Of, m-a pocnit o gripa"...
• "Aia mici au adus nu stiu ce crocobaur de la gradinita"...  

Va suna cunoscute toate aceste afirmatii? Va recunoasteti? Nu exista zi sa nu le citesc pe Facebook de la foarte multe mamici ingrijorate, in diverse variatiuni. Le faceam si eu cu ani in urma. Ideea din spatele lor este una singura: mentalitatea adanc inradacinata (prin decenii de spalare pe creier) cum ca in permanenta suntem amenintati de tot felul de dusmani invizibili, de boli contagioase, de care se simt amenintati, evident, toti cei care inca mai cred ca bolile "se iau": Oh, atentie, te pandeste un inamic! Ai grija cine iti tuseste in fata! Fii atent sa nu te contaminezi! Esti vaccinat? Te speli pe maini de douazeci de ori pe zi? Si tot asa...

Cuvantul-cheie aici, care ne-a fost inoculat ca o mantra, este preventia. Evident, industria farmaceutica impreuna cu personalul medical (care -cu mici exceptii- s-a lasat spalat pe creier inca de la primele cursuri ale facultatilor de specialitate) incearca sa ne convinga ca aceasta "preventie" nu poate veni decat din varful unui ac de seringa. Si totusi, cu toata "preventia" si cu toate miliardele de doze de vaccinuri injectate spre "protectie", se pare ca oamenii -si aici mai ales cei care au pus botul la pacaleala cu "protectia"- nici acum nu si-au invins panica de "molipsire", de "infectare" etc. si tot stau cu drobul de sare in ceafa si cu spaima in san sa nu se imbolnaveasca, ei sau mai ales copiii lor. De ce oare? Adica daca se pretinde ca medicii au intotdeauna totul sub control, ca stim ce e de facut pentru a preveni o imbolnavire si ca avem de cele mai multe ori si mijloacele de a opri sau trata o boala (ca doar stiinta a progresat, nu-i asa?), atunci de ce mai e nevoie sa ne temem? Nu cumva stam cu frica in continuare pentru ca nici "preventia" si nici "tratamentul" nu functioneaza, iar noi de fapt in sinea noastra stim prea bine asta?

Mai exista, in opinia medicului german August Zoebl, si un alt tip de mentalitate gresita si paguboasa: boala este un accident, o intamplare, o lovitura a destinului! Nu numai ca boala ne apare ca un eveniment dirijat de soarta/ghinion/intamplare (vorba Crinei Veres: "de fapt ti-ai intamplat o boala!!"), dar medicina clasica sustine in continuare ca aparitia unor simptome este un eveniment intamplator si arbitrar, n-are logica, n-are sens, n-are niciun rol si niciun folos, adica este o simpla greseala a organismului nostru sau a "sistemului imunitar" si trebuie tratata cat mai repede, pentru ca simptomele sa dispara. Mai bajbaie ei pe acolo si despre genetica, despre predispozitie si factori de risc, dar in final ramane intepenita convingerea ca oricand putem fi victimele vreunei boli cu care ne loveste destinul sau intamplarea.

"E ceva organic" = "nu suntem responsabili"

Convingerea ca boala e ceva intamplator, accidental, o coincidenta etc. ne elibereaza de orice raspundere, DAR ne transforma si in niste zombie neajutorati. Pentru a evita si a preveni cu adevarat bolile, trebuie sa luam decizii mai intelepte in viata si pentru a putea face asta trebuie sa ne asumam raspunderea pentru propria sanatate si imbolnavire. Dar cum sa facem asta cand intreaga profesie medicala ne spala creierul sa credem ca bolile sunt "ceva organic", deci ca organul bolnav este in realitate responsabil pentru boala de care suferim. Sigur ca in fata unei asemenea atitudini nu avem de ales decat sa ne supunem, sa suportam, sa rabdam, sa devenim pacienti. Este conditia in care autoritatile medicale ne doresc si ne manevreaza sa ramanem blocati acolo.

"Propaganda bolilor infectioase provocate de germeni e foarte eficace, astfel se tine sub control peste 85% din populatie."
- Dr. Daniel H. Duffy -

Dar sa revenim la boli si simptome din domeniul fantezist al bolilor "transmisibile" prin germeni. Astfel, lumea foloseste pe banda rulanta antibiotice la orice fel de "infectie" (diagnosticata uneori la un simplu "rosu in gat"), prin asta creand o rezistenta tot mai mare a bacteriilor la toate antibioticele produse pana acum. Evident, natura nu se lasa distrusa asa usor, am mai spus-o undeva: if you fuck with nature, nature will fuck you right back!

De asemenea, se vaccineaza intr-o veselie ca sa ne "protejam" pe noi si copiii nostri, dar unii fac spume-spumitze cand altii decid sa nu-si vaccineze copiii, deoarece (in cazul cel mai inofensiv) primii cred in teoria imunitatii de turma, care ne-a spalat creierii ca nevaccinatii ar "ameninta" starea de sanatate a vaccinatilor. Am spus ca in cazul cel mai inofensiv e vorba de ignoranta, pentru ca mai exista si niste cazuri de anonimi care se dau drept parinti sau viitori parinti dar in realitate sunt raspandaci galagiosi caree umplu blogosfera tot mai disperati si mai agresivi cu clisee de propaganda penibila, vazand ca tot mai putini oameni inteligenti pun botul :-)

Totusi, strategia divide et impera, aplicata cu viclenie de industria farmaceutica, inca da roade si determina unii parinti sa se sfasie intre ei, cam ca in puscariile comuniste de pe vremuri, cand anumiti detinuti erau spalati pe creier si deveneau la randul lor tortionari! Indiferent de domeniul public in care te misti, cat de trist trebuie sa fie sa traiesti ca o marioneta care nu vede sforile ce o manevreaza si care participa vocal si agresiv la manevrele corupte ale celor care -la adapostul fraudelor stiintifice devenite dogme- ne vor cat mai bolnavi si mai imputinati pe planeta asta...

Unul dintre argumentele mucenicilor seringii este acela ca vaccinurile sunt ieftine, iar tratamentele bolilor "prevenibile" ar fi mult mai scumpe, deci iata cum prin vaccinare industria farmaceutica si medicii ar iesi in pierdere daca ne-ar vrea bolnavi. Nu zau, baieti? Dar actionarii ce zic? Pai comparati un tratament amarat de pojar sau oreion cu diabetul, astmul si restul de boli autoimune care ii fac pe copiii vostri pacienti pe viata si aduc pt. alde GlaxoSmithKline castiguri de miliarde de dolari?? Ia mai ganditi-va nitelus, data viitoare cand va duceti la farmacie respectuosi, cu privirea la pantofi si cu retetuta de Singulair in mana!

Biologul Stefan Lanka afirma dealtfel: 

"Protagonistii si practicienii medicinei scolastice au nevoie de paralizarea, imbecilizarea si teama distructiva induse de fantoma virusurilor patogene ca baza centrala pentru desfasurarea activitatii lor profesionale:
- in primul rand pt. a aduce prejudicii cat mai multor oameni, prin vaccinare, cu scopul de a-si crea o clientela cu afectiuni cronice (deci permanent rentabile);
- in al doilea rand pt. a nu fi nevoiti sa admita ca medicina alopata a esuat total in incercarea de a trata afectiunile cronice si in acelasi timp a facut mai multe victime decat toate razboaiele luate la un loc."

Si ca sa nu mi se mai reproseze ca as baga toti medicii in aceeasi oala, sa va spun si despre admirabila organizatie MEZIS (Mein Essen zahle ich selbst - Imi platesc singur mancarea), organizatie infiintata la initiativa unui numar de medici cu cabinete, angajati in diverse clinici sau membri ai Transparency International Deutschland, medici care s-au saturat de colegii lor corupti, de conflictele de interes ale expertilor care recomanda vaccinarea si in acelasi timp detin pozitii de "consilieri" in firmele producatoare de vaccinuri, medici care s-au saturat de mitele pe care le ofera reprezentantii farma (invitatii la simpozioane prin Monte Carlo, concedii prin tari exotice, invitatii la restaurante, computere etc.). MEZIS este o asociatie care lupta impotriva influentei tot mai puternice a industriei farmaceutice asupra medicilor si asupra tratamentelor si retetelor oferite de medici. Medicii care sunt membri ai acestei asociatii nu mai primesc in vizita niciun fel de reprezentanti farma in cabinetele lor, nu mai primesc cadouri, esantioane sau alte "atentii", refuza sa prescrie medicamente noi despre care nu exista suficiente studii de siguranta si eficacitate, lucreaza cu un software special care nu este produs de industria farmaceutica si deci pe monitorul lor nu apare la fiecare 2 minute cate o reclama la un medicament, acesti medici merg doar la simpozioane care nu sunt organizate de industria farmaceutica si se informeaza din surse medicale independente; in cabinetele lor nu exista brosuri farmaceutice. Cu alte cuvinte, acesti medici nu se vand pe un pix si-o bucata de friptura. Ce ziceti, dragi medici verticali si onesti care mai cititi pe aici, pe cand o asemenea initiativa si in Romania? 

In alta ordine de idei, in ultimele decenii ne confruntam cu o crestere masiva a numarului de oameni (mai ales tineri) obezi sau suferinzi de boli autoimune, diabet etc. Tot mai multi copii sunt extrem de supraponderali si sunt diagnosticati cu o multitudine de alergii si boli autoimune tot mai grave, lucru care are consecinte dezastruoase pentru sanatatea si viata lor. In ciuda eforturile de a face publice aceste probleme, in ciuda campaniilor de constientizare, problema se agraveaza constant. In ciuda tuturor tratamentelor bazate pe diete (reducerea caloriilor, a grasimilor, a zaharului) si pe sport sau pe medicatie cu cortizon si alte substante care distrug pe termen lung glandele suprarenale, rezultatele arata clar ca drumul este gresit. Unii experti afirma de exemplu ca obezitatea, diabetul, bolile autoimune au luat chiar proportii epidemice. Acest termen face iar o legatura mentala cu ideea de a "lua" ceva, de a "capata" ceva, de a "mosteni" ceva. Da, poate ca ai "luat-o" de la mama ta sau de la bunica ta; poate ai "capatat-o" mancand ceea ce nu trebuie. Sau o fi genetic si iar ne scuteste de raspundere? Conceptul este insa asemanator cu acela care ne-a fost inoculat ca sa credem ca putem "lua" o boala infectioasa si ca noi nu purtam raspunderea pentru propria sanatate.

Permanent auzim despre CEVA periculos care ni se "transmite" fie de la o alta persoana, fie din mediul inconjurator. Toate discutiile medicale in ziua de azi sunt purtate aratand cu degetul spre o cauza exterioara care sa explice de ce ne imbolnavim. De fapt, oamenii nici nu mai realizeaza ca un simplu diagnostic este -vorba Crinei Veres- o "eticheta pe borcan" si nu inseamna ca am primi o explicatie despre cauza bolii respective... dar asa suntem noi, ne plac denumirile (cu cat mai pompoase si complicate, cu atat ne linistesc mai tare), iubim definitiile, incadrarile fixe... Cu bolile, avem ideea preconceputa ca ori e ceva genetic, ori luam de undeva... esential este sa excludem factorul responsabilitate din aceasta ecuatie. La fel se intampla si cu nutritia ca aspect vital al sanatatii noastre: multi oameni cauta disperati cate un guru care sa le spuna ce sa manance, cat sa manance, cum sa manance, eventual si cand sa manance, ei asteptand permanent sa li se dea totul mura in gura, fara a face vreun efort personal si, evident, pentru a avea si pe cine da vina cand esueaza cu ceva.

Ei, frica asta de boli "transmisibile" pleaca de la ideea fixa (si bine fixata in creierele spalate de catre "vanatorii de microbi") ca ceea ce ne imbolnaveste vine musai din afara. Dom'le, ce sa facem, suntem niste victime-victimutze, boala e cauzata de un germen strain care patrunde miseleste in corpul nostru (ca "strainul" care l-a omorat pe Mihai Viteazul in propriul lui cort??), care cauta si tot cauta pana isi gaseste locul ideal si acolo incepe sa faca ravagii, isi incepe procesul distructiv, evident fara a fi deranjat de vreo interventie a organismului nostru. Mai concret, al dreaq virus/bacterie/inamic biologic se strecoara neobservat pe langa toate sistemele de aparare cu care ne-a inzestrat mama natura pentru a pastra echilibrul intern al organismului nostru, dupa aia sare in sange, ca doar asa se calatoreste cel mai rapid in corpul uman (iar un microb saracul are o viata limitata, nu vrea sa piarda prea mult timp), dupa care pluteste asa lin, in croaziera, pe unde il duce sangele... Intre timp, in fiecare secunda trece pe langa el cate o "patrula de politie" (limfocitele), dar microbul ramane evident invizibil (o avea mantia lui Harry Potter). Cand ajunge la destinatia finala, adica la statia unde trebuie sa se dea jos, caci microbii specifici au evident locuri speciale in organism unde "cauzeaza" infectiile (medicina alopata nu stie sa explice de ce, dar o face Hamer!), ei bine, microbul nostru isi ridica tabara acolo si incepe sa "procreeze", adica sa se inmulteasca. Evident, pentru asta are nevoie ca toate celulele care-l inconjoara sa-l ignore complet. Ei, si abia atunci, dupa ce si-a stabilit in liniste domiciliul, acest raufacator isi incepe -brusc si din senin, nu-i asa- procesul de distrugere, ucigand celula dupa celula ca un adevarat ninja biologic, iar tesutul celular evident e prea prost ca sa dea alarma sau sa opuna rezistenta. 

Cam asa ne este prezentat modul de imbolnavire de catre medicina alopata, pornind de la ipoteza ca infectiile vin de undeva din afara organismului nostru. Uimitor, nu? Cu alte cuvinte, la niste ciulamale de substante straine produse in laborator (vaccinurile) si injectate in organism ca sa ne "protejeze" (prin celebrii anticorpi, care oricum nu demonstreaza nicio protectie) organismul intra imediat in stare de alarma si se apara (ba mai dezvolta -dupa teoria alopata- si memorie imunitara acolo unde nici natura nu a prevazut asa ceva!!), dar in schimb cand ne invadeaza cate un "germen patogen" nu se sinchiseste nicio celula decat atunci cand deja e prea tarziu si microbul a facut ravagii in corp?? Alo, e cineva acasa la capitolul logica? Chiar credeti ca trebuie sa cititi 10 mii de pagini de "virusologie" ca sa realizati cat de cretina si absurda este teoria alopata?

Paranteza. Prietena mea, Alina, a scris mai demult intr-o discutie pe Facebook ceva excelent despre teoria contagiozitatii cu virusuri, parafrazez: "Fizic, nu se transmite niciun virus, corpul tau de fapt primeste informatia la nivel energetic, aceasta da comanda glandelor sa produca neurotransmitatori, astia dau comanda sa produca virusuri si gata »luatul«. Desigur ca si conjunctura e de asa natura ca tu sa stai intr-un camp vibrational rezonant cu simptomele care ti se potrivesc. Daca nu reactionezi la acel camp energetic, poti sa te tot freci de varicosi si leprosi, ca nu e momentul. Toate teoriile medicale asta sint, teorii, si noi tinem ca orbii de bata de ele fara sa vedem ca nu pusca. Daca ar fi valabila chestia cu contagiozitatea, atunci toti ar trebui sa fim vesnic bolnavi de ceva. De ce intr-o grupa la gradinita cu 4 copii care stau la aceeasi masa si ling aceleasi jucarii nu fac toti varicela sau bronsita? Ca daca e lege n-ar mai trebui sa fie tocmeala, nu?"

Ei bine, dragii mei, am din nou vesti bune pentru voi. Nu mai e cazul sa stati cu frica in san si nici sa va panicati! Stim acum ca teoria infectiei este o mare frauda. Stim acum ca nu exista virusuri patogene. Stim acum ca o infectie nu vine niciodata din exterior. Spun "acum", dar de fapt asta se stie de vreo doua secole! Pe vremea lui Pasteur, marele sustinator al ideii ca orice boala infectioasa este cauzata de germeni care invadeaza organismul (organism pe care altfel el il considera complet aseptic, na de vezi cretinism la reprezentantul sfant al dogmei vaccinarii!!), oamenii de stiinta, biologii, microbiologii si cum se mai intitulau ei determinasera deja ca nu exista nicio invazie.

Acesti experti sustineau inca de atunci ca orice proces infectios este demarat de propriile noastre celule. Cand acele celule sunt vatamate in numar foarte mare (sau cand ele s-au inmultit cu un scop anume si la un moment dat trebuie eliminate fiindca nu mai e nevoie de ele), rezulta o descompunere tisulara masiva. Din interiorul acestor "daramaturi" celulare si in mod specific pentru fiecare tesut (cu comanda pornind din creier, din straturile germinale care coordoneaza tesuturile respective, vezi cele cinci legi biologice), abia cand este necesara evacuarea acelor celule sunt produsi microbii (microb = mic rob), echipa de curatenie care ajuta la dezintegrarea tesuturilor vatamate, distruse.

"Bolile sunt crize de purificare, de dezintoxicare."
- Hippocrate -

Profesorul Antoine Béchamp, un om de stiinta foarte respectat in epoca lui pentru cercetarea extraordinara cu care a contribuit la progresele biologiei, a stabilit ca in aparitia oricaror simptome de infectie terenul este totul si microbul nu este nimic. Cu ajutorul cercetarilor lui, el a concluzionat de asemenea inca de atunci ca germenii apar de fapt mult mai tarziu in procesul infectios, fiind rezultatul si nu cauza simptomelor. Ca fapt divers, spre deosebire de plagiatorul si falsificatorul de experimente Pasteur, care nu era decat un chimist mediocru cu ambitii enorme si multe relatii, prof. Antoine Béchamp era 

• Master of Pharmacy
• Doctor of Science
• Doctor of Medicine
• Professor of Medical Chemistry and Pharmacy at Montpellier
• Fellow and Professor of Physics and Toxicology – Strasbourg Higher School of Pharmacy
• Professor of Chemistry at Strasbourg
• Professor of Biological Chemistry and Dean of Faculty of Medicine of Lille; etc., etc.

Dupa Béchamp, foarte multi oameni de stiinta au ajuns si ei in mod independent la aceleasi concluzii, dintre care biologul Gaston Naessens (pe la jumatatea secolului trecut) a demonstrat in sfarsit intregul ciclu de dezvoltare. Dintr-un articol numit "Istoria secreta a medicinii", putem citi: Béchamp a lansat o teorie conform careia in fiecare organism viu exista un microorganism, o particula denumita microzima. Si alti savanti inaintea lui au vazut această mica „granulatie moleculara”, dar n-au avut nicio idee despre ceea ce ar putea fi. Gaston Naessens a descoperit somatidele. Sunt acestea totuna cu microzimele lui Béchamp? Multi cred ca da. Microzima face parte din „echipa de curatare” care activeaza in interiorul fiecarui organism viu. Sangele nu este un lichid, ci este un tesut mobil, in miscare (Béchamp a fost primul care a descris astfel sangele). Componentele sangelui sunt vii, iar un anumit lucru nu-l poate pricepe si nici accepta medicina moderna: anume ca o bacterie se poate transforma intr-o drojdie, dupa care intr-un fungus, dupa care intr-o ciuperca. Acest proces poarta numele de pleomorfism, pleo insemnand „multe” iar morfis „corp”. Gaston Naessens a documentat pe larg ciclul de viata al somatidelor. Una dintre extrem de interesantele descoperiri ale lui Naessens in ceea ce priveste somatidele este aceea ca acestea sunt practic indestructibile. Ele rezista la radiatii, la temperaturi de pana la 392°C si ridiculizeaza pana si cei mai agresivi acizi! Naessens a cartografiat ciclul de viata pleomorfic al somatidelor (microzimelor). Printre altele, a documentat schimbarile pleomorfice in bacterie, virus, fung si ciuperca. Prin structura somatidelor se explica perfect modul in care se curata si se indeparteaza in orice organism toate structurile tisulare vatamate. Va mai spuneam eu ca -daca va informati cum trebuie- veti avea bucuria de a constientiza ca organismul uman este cea mai buna masina de sanatate. Si noua medicina germanica explica minunat rolul bine stabilit al microbilor in acest mecanism.

De asemenea, daca doriti sa aprofundati, prietenul quibono a mai facut mai demult si un rezumat al articolului “To be or not to be? 150 Years of Hidden Knowledge” de Christopher Bird (Nexus Magazine April 1992), pe care vi-l prezinta sub titlul "Misterul microorganismelor pleomorfice".

"... nu bacteria produce boala, ci dezechilibrul la nivelul metabolismului celular. Daca metabolismul corpului uman este intr-un echilibru perfect, bolile nu apar."
- Dr. Raymond Obomsawin -

By the way, intr-o prelegere a prof. Lipton (va pun link mai jos), gasim un citat despre "stiinta moderna" care m-a facut sa rad in hohote: "misiunea stiintei moderne este de a obtine cunostinte care sa poata fi utilizate pentru a domina si controla natura". Citatul ar proveni de pe la 1650, dar se pare ca in aroganta lor nemarginita, oamenii de stiinta se agata si azi cu dintii de aceste iluzii.

Ei, dar daca se stiu demult toate aceste lucruri pe care vi le-am redat mai sus si ele constituie o realitate stiintifica, de ce oare scolile si sistemul medical raman blocate in aceeasi paradigma si permeate de aceleasi eforturi de a transmite permanent frica fata de un "dusman exterior"? Pai sa ne intrebam ce este necesar pentru ca un numar mare de fiinte sa se grupeze si sa traga si sa se miste impreuna in aceeasi directie in acelasi timp? Raspuns: sa li se dea un dusman comun! Asta a fost si ramane cea mai efectiva metoda de manipulare si control. Asa se intampla si cu frauda incalzirii globale, la care voi reveni cu un articol separat. Ei, deci daca oamenii se simt amenintati de acelasi pericol exterior, ia sa vedeti cum se vor strange toti la un loc, se vor face mici-micuti de tot si vor solicita protectie si conducere de la liderii lor. Oare cine conduce dansul asta? Expertii, evident! In acest caz specific, vorbim despre profesia medicala, expertii autoproclamati ai bolilor (nota bene: ei nu se autoproclama experti si in sanatate!). De la cine asteptam protectie? Pai, de la doctori si tolba lor cu minuni. Cine este in postura de a cunoaste "inamicul" si a ne spune ce e de facut? Pai, doctorul si tolba lui cu minuni. Tot ce stim noi despre inamic este ceea ce ne spun specialistii din profesiile medicale despre acest inamic. Fara frica inoculata de "specialisti" si megafoanele lor corupte, nimeni nu s-ar mai duce la doctor. Fara frica inoculata de "specialisti", niciun parinte nu si-ar mai vaccina bebelusul. Si tot asa...

Ni se spune ca nimeni altcineva nu poate cerceta mai bine "inamicul". Toti cei care se incumeta sa faca cercetari pe cont propriu nu pot fi luati in serios, evident, fiindca nu sunt experti. Ei nici nu pot deveni experti, chiar daca studiaza intens problematica, pentru ca -nu-i asa- vor face afirmatii diferite despre "inamic". Sau daca altii care ataca dogma au deja statut de experti, adica sunt la randul lor medici, biologi, imunologi, specialisti, ei trebuie taiati rapid de pe lista fiindca s-au transformat peste noapte in imbecili.

Culmea ridicolului este ca, pe vremea lui, nenea Pasteur nu numai ca n-a reusit sa-i convinga pe expertii de atunci despre teoria atacului unui inamic din exterior, dar chiar a fost ridiculizat si ii infuria pe oamenii de stiinta adevarati datorita eternelor lui experimente falsificate si concluziilor fanteziste, fortate cu un anumit scop. Ei, dar Pasteur a reusit in schimb sa-i convinga pe investitorii care aveau interese mari in promovarea noilor tehnologii si noii abordari chimice a sanatatii. Impreuna, ei au creat povesti de succes; impreuna, ei au falsificat statistici; impreuna, ei au purces sa experimenteze pentru a demonstra ceea ce era stabilit de dinainte ca trebuie demonstrat. Asa s-a nascut celebrul ménage à trois: specialistii (autoritatea medicala), industria si mass media. Aceasta structura corupta a supravietuit (si infloreste!) pana astazi.

In aceasta structura corupta, omul (pacientul) este doar un mijloc pentru atingerea unui scop, iar scopul este profitul, in niciun caz sanatatea. Oare cat de diferita ar fi abordarea medicala daca am accepta cu totii in sfarsit ca nu exista niciun inamic extern, ca suntem alcatuiti din mai multe bacterii decat celule si ca toti germenii se inmultesc (cu un scop biologic bine determinat) la comanda organismului nostru? Sa recapitulam. Daca nu exista nicio amenintare exterioara prin microorganisme-ninja, nu avem nevoie de nicio "protectie" injectata. Daca nu exista nicio amenintare exterioara, nu avem nevoie de experti care sa ne informeze si sa ne "inoculeze" permanent cu virusul panicii sau sa ne terorizeze din cand in cand cu cate-o pandemie inscenata la modul cel mai ridicol cu putinta. 

Daca fiecare proces de infectie este in realitate expresia unei destabilizari energetice interioare si a incercarilor organismului de a restabili echilibrul natural, atunci germenii devin prietenii nostri (microb = mic rob) si fiecare proces de boala devine o chestiune individuala; fiecare infectie, indiferent de tipul de germeni care se afla la locul reparatiilor, devine un proces specific si individual. Ceea ce inseamna ca, oricat am tanji noi dupa asta, nu exista o protectie universal valabila, nu exista solutii universale, iar fiecare dintre noi este capabil si responsabil in exclusivitate de a schimba modul in care functioneaza si deci modul in care se manifesta "debris"-ul celular.

Einstein a demonstrat ca intreaga materie este de fapt energie. Intreg universul este energie, iar materia este o expresie comprimata a acestei energii. Orice modificare a materiei poate fi explicata doar prin schimbari in echilibrul campului energetic din care se naste materia. Cu alte cuvinte, de aproape un secol se stie ca materia nu este importanta si cu siguranta materia nu ne poate da niciodata raspunsurile despre modificarile care apar in organismul nostru cand starea noastra oscileaza intre sanatate si ceea ce numim boala. De ce nu se predau aceste cunostinte la facultatile de specialitate si de ce se persista in conceptia ca invaziile din exterior ar fi cauza, iar interventiile chimice ar fi tratamentul "bolilor"?

In plus, inca de prin anii '80 oamenii de stiinta au demonstrat ca emotiile noastre se "traduc" la nivel molecular, in structuri fizice, in materie. Aceste noi descoperiri sprijina afirmatiile lui Einstein, dar oare autoritatile s-au simtit obligate sa deschida ochii la o schimbare de paradigma? Nu, absolut deloc. A aparut vreo diferenta cand Noua Biologie a prof. Lipton de exemplu a demonstrat ca fiecare celula din organismul nostru comunica cu mediul inconjurator prin vibratii, campuri asemanatoare celor electromagnetice si prin unde luminoase, in niciun caz prin intermediul substantelor chimice? Nu, absolut deloc. Autoritatile nu numai ca nu doresc ca noi sa aflam aceste informatii, dar si-au dublat eforturile pentru a ne convinge de contrariu. Campanii imense de marketing concepute de industria farmaceutica si popularizate prin intermediul mass media continua sa sustina ad nauseam vechea poveste cu inamicul care ne ataca din exterior!

De aproape doua sute de ani, oamenii de stiinta au demonstrat ca germenii sunt rezultatul bolilor, nu cauza, si ca ei apar intotdeauna din insesi tesuturile vatamate. De aproape o suta de ani, oamenii de stiinta au demonstrat ca materia este energie, iar modul in care materia ia nastere si functioneaza este determinat de campul energetic originar. De peste treizeci de ani, oamenii de stiinta au demonstrat ca toate celulele produc propria materie ca reactie la stimuli energetici din mediu si nu in urma contactului cu alte substante din jurul lor. Ei, si ce daca?  Se pot scoate bani din aceste adevaruri? Nu? Atunci nu intereseaza pe nimeni. Ramanem calare pe dogma si sarim la beregata tuturor celor care vor sa evadeze din sistem.

"Ii acuz pe medici ca au incurajat cu buna stiinta superstitiile si escrocheriile din teoria bolilor provocate de germeni. [...] microorganismele sunt rezultatul si nicidecum cauza bolii. Ele sunt »hienele«, adica mancatorii de cadavre, iar sarcina lor legitima este de a asigura »canalizarea« organismului. Microorganismele sunt ajutoare benefice si importante pentru corpul nostru."

- Dr. Alexander Ross, profesor de igiena - 

Din ruinele unei cercetari stiintifice exemplare, discreditate de autoritati in complicitate cu industria farmaceutica, de bani si goana dupa profit, inca straluceste un adevar simplu. Fie ca va place fie ca nu, orice "boala" este o chestiune strict personala. Orice simptome reflecta si simbolizeaza incercarile organismului de a rezolva un dezechilibru individual, un conflict intre lumea exterioara si cea interioara a unui om. Cand tensiunea dintre aceste doua forte devine prea greu de suportat, materia fizica nu mai poate fi exprimata la fel ca pana atunci; ea se schimba. Atunci omul devine bolnav. Cand tesuturile locale nu mai pot curata singure acel haos de reziduuri (debris) celulare, organismul produce germeni care sa ajute la actiunea de curatenie, de dezintoxicare, de dez-infectare. In acelasi timp organismul porneste si un proces de ardere a reziduurilor (febra, inflamatii etc.), care nu trebuie in niciun caz obstructionat prin interventii chimice. 

Este intotdeauna o chestiune personala daca reactionam la mediu permitand tensiunii interioare sa se tot acumuleze si sa se tot acumuleze. Cum apar asa-numitele "epidemii"? Uneori se poate ca un numar mai mare de oameni sa raspunda concomitent in mod similar la o situatie identica, astfel producand o tensiune crescuta in cadrul aceluiasi camp energetic. Astfel, ei vor prezenta in acelasi timp simptome asemanatoare (retineti, asemanatoare si niciodata identice!). Dar nu toata lumea va fi afectata. In orice "epidemie", oricat de exagerate sunt cifrele umflate de masina de propaganda mediatica, dintotdeauna au fost si intotdeauna vor fi indivizi care nu vor dezvolta niciun simptom. De exemplu, in grupa unde este David la gradinita au fost in ultimii doi ani vreo 4-5 valuri de scarlatina... unii copii au facut scarlatina chiar de doua ori la interval de o luna... nici nu vreau sa-mi imaginez ce "tratament" le-a fost dat... ei bine, de David nu s-a prins nici pui de simptom ;-)

Cauza este una singura: acei indivizi care nu sunt afectati sunt "imuni" la acele vibratii specifice din mediul inconjurator. Cu alte cuvinte, ei sunt rezistenti la tensiunea din acea situatie, in acel moment si in acel mod specific. Parafrazand-o din nou pe prietena mea, Alina, "o stare de sanatate beton se intretine printr-un sistem limfatic curat, care se obtine prin echilibru sufletesc, ganduri si emotii pozitive si hrana alcalina" :-) Retineti: nutritia e importanta, dar in aceasta constelatie ea este pe ultimul loc in pastrarea echilibrului interior! Cu alte cuvinte, degeaba va alimentati exemplar, daca nu va faceti curatenie interioara si nu va eliberati de gunoaiele, dependentele si pietrele de moara pe care le carati cu voi la nivel emotional! Emotiile, gandurile si echilibrul interior sunt factorii esentiali care ne definesc matricea vitala individuala!

Ei bine, cu cat suntem sunt mai puternici, mai stapani pe gandurile si pe emotiile noastre, cu atat mai mici sansele de a dezvolta simptome, deoarece echilibrul interior nu ne este torpilat. Evident, "puternic" in acest context nu se masoara in termeni de analiza sangelui, tensiune arteriala, colesterol, fier, vitamine sau orice alta valoare artificiala, de laborator. Forta interioara se masoara prin capacitatea individului de a se detasa de influentele puternice si potential perturbatoare din mediu si de a fi stabil in mozaicul lui de fericire si armonie interioara.


Prof. Bruce Lipton explica in prelegerea lui ca intreaga noastra biologie este controlata de ... perceptie! Cu alte cuvinte, asa cum stim de la Hamer si noua medicina germanica, modul in care noi percepem viata ne decide soarta, deoarece perceptia este constientizarea elementelor din mediul inconjurator prin senzatii fizice.

Ca atare, dragii mei, indivizii puternici care nu se imbolnavesc, nu se lasa coplesiti de frica si nici nu cad prada dezechilibrelor energetice, sunt complet focusati pe eul lor interior, nu pe ceea ce ar dori sau ar avea nevoie lumea din jur. Acesti indivizi nu se tem de mediul in care traiesc, fiindca exista o armonie si un echilibru solid intre fiinta lor interioara si mediul exterior. De multe ori, de exemplu, spunem "trebuie sa ma protejez mai bine" sau "trebuie sa-mi trasez mai bine granitele personale". Ei bine, adevaratul respect fata de granitele personale il aratam si atunci cand alegem constient sa traim in armonie cu propriile principii si adevaruri, fiindca abia CAND STIM EXACT CINE SUNTEM ne putem deosebi de ceilalti fara a ne teme de ei; ii percepem drept cine sunt cu adevarat si ne distantam de ei daca percepem vibratii negative. Si apoi e simplu: atunci cand suntem cu adevarat puternici si in armonie cu noi insine, vom fi mereu sanatosi.

Esti ceea ce gandesti.
"Subconstientul nu este interesat daca gandurile noastre sunt bune sau rele, ci pur si simplu raspunde in deplina conformitate cu natura acestor ganduri. El nu ne va contrazice niciodata, ci va accepta mereu ceea ce afirmam in mod constient. Prin urmare, trebuie sa fim decisi sa alegem viata, sanatatea si iubirea. Renuntand la vechile tipare inradacinate in subconstient, vom castiga o viata sanatoasa."
- Valeriu Popa -

Cu frica bine inoculata si cu ideea de "protectie" fixata, ne distrugem si din punct de vedere biologic, genetic, deoarece avem perceptii gresite si nu ne putem folosi energia vitala pentru a face progrese (la copii pentru a creste!), ci ne-o pierdem ca sa ne "protejam" si sa stam permanent cu drobul de sare in ceafa... Frica pe post de barometru care sa declanseze reactii la pericole acute este ok, tine de bagajul nostru genetic. Eu vorbesc acum de toxicitatea acelei frici cronice, cronicizate, care devine un factor al modului cum ne percepem viata zi de zi! Cu cat ne fixam mai mult pe ideea de frica si pe nevoia de "protectie", cu atat avem mai putina energie la dispozitie pentru dezvoltarea personala, iar nevoia de protectie promovata de medicina alopata, dupa cum explica prof. Lipton, este doar "un sistem de credinte si se fac bani grei din ea", asa ca aveti grija in ce capcane va lasati atrasi!  

Frica, parazitul care ucide - un articol extraordinar scris de Livia Bonarov, care parca imi vorbeste din interiorul inimii mele! Va recomand cu caldura sa cititi toate articolele de pe blogul Liviei!

Citez:

Atentie! Noi cream frica din cauza legii minimei rezistente. Nu-i deloc nevoie de energie suplimentara, nu ne consuma deloc energia atunci cand continuam s-o lasam sa curga in directia unui obicei pe care ni l-am instalat. Nu implica in mod constient si activ constiinta noastra. In mod inconstient am creat teama. Teama, odata creata, se instaleaza, contracta nadi-urile si ne mananca energia ca un parazit. Ne trebuie energie suplimentara, efort constient, ca sa scapam de parazit, implicit de frica, cat si de obiceiuri proaste. Ne trebuie multa energie ca sa redirectionam constient energia sa nu mai hraneasca parazitul, sa nu mai perpetueze obiceiul prost. Unul dintre cele mai proaste obiceiuri posibile este sa ne facem griji si sa nu actionam spre a le inlatura si anihila.

Suntem niste fiinte tare lenese, fiindca ne lasam viata condusa si dominata de obiceiurile pe care ni le formam. Practic, ajungem sa traiasca obiceiurile in locul nostru, iar noi traim prin ele experiente extrem de limitate. Ajungem sa traim doar prin putina energie care ne ramane dupa strangularea, contractia fricii, dupa ce frica insasi se hraneaste. Obiceiurile pot fi schimbate, dar cine are curaj sa-si infrunte fricile? Sa se confrunte sincer cu sine? Presupunand ca suferiti de o boala incurabila, in termeni medicali, asta inseamna ca toate zilele care v-au ramas de trait trebuie sa le traiti in intuneric si tristete? Fie si numai o zi daca va ramane de trait, puteti gasi infinite motive s-o traiti in lumina si bucurie.

Nimeni nu-si infrunta fricile de buna voie, voluntar, in mod normal, de asta evitam lucrurile de care ne temem. Depinde numai de noi sa ne luam viata in propriile maini si s-o schimbam in bine. Depinde de noi sa intelegem ca fricile ne intuneca viata, ne creeaza necazuri si ne impiedica sa traim viata la maxim si sa ne bucuram de ea. Cea mai simpla cale e sa ne victimizam, sa ne autocompatimim, sa ne plangem, sa ne para rau ca traim ceea ce traim, in loc sa punem mana si sa ne schimbam obiceiurile, sa ne anihilam fricile. Putem face asta daca incepem sa aplicam expansiunea. O puteti aplica in toate situatiile si circumstantele vietii dvs. Va puteti alege metoda potrivita, stiind ca energia expansiva va va elibera mereu si va va imbunatati considerabil viata.

Dupa cum ne explica si noua medicina germanica, un om este fie fericit si in deplina armonie cu eul sau interior, fie intr-un conflict (de cele mai multe ori neconstientizat) care va duce mai devreme sau mai tarziu la dezvoltarea unor simptome pentru restabilirea echilibrului. Cu cat conflictul dureaza mai mult, iar individul respectiv este mai "fracturat" intre realitatea interioara si cea exterioara, cu atat simptomele pe care le va avea vor fi mai serioase. Ca atare, adevarata preventie consta in trairea unei vieti frumoase, implinite, echilibrate, armonioase, in a fi oameni autentici, cu caracter si cu suflet curat!

Trebuie sa fac aici o paranteza, deoarece am citit azi pe Facebook despre experientele si greutatile unei mamici care se confrunta cu "copilul agresiv". Cred ca fiecare parinte se poate identifica intr-o masura mai mica sau mai mare cu asta, nu-i asa? Ei bine, vreau sa va redau aici ceea ce i-am scris mamicii respective, poate mai ajuta pe cineva.

La noi au fost doua perioade de agresivitate anul trecut si anul asta, exact in aceleasi luni: ianuarie si februarie, ca la programare!! In plus, era perioada cand la gradinita au avut "saptamanile fara jucarii" (nu era de ajuns ca era iarna si nu puteau iesi copiii afara sa consume energie si sa stea la aer curat, le mai luau si jucariile in timp ce stateau cate 20 in camaruta aia nenorocita!). In aceste perioade David a refuzat constant sa mearga la gradinita (!), asa ca il duceam doar cate o zi pe saptamana...

Boon... Cand se simtea neglijat (si care din copiii nostri nu se simte neglijat, daca suntem sincere?), David avea iesiri tot mai agresive, noi ne mai pierdeam si noi cumpatul, evident, mai ales Bogdan cam tipa la el, eu de obicei coboram vocea si mai mult si incercam sa temperez din glas totul... uneori mergea, alteori nu... mai incercam sa-i deturnez atentia... uneori mergea, uneori nu... Incercam sa-i reflectez comportamentul, sa pun in cuvinte ce credeam eu ca simte el atunci... uneori se simtea confirmat si se linistea... alteori spirala era atat de "virulenta" incat nu se mai putea opri si il enerva si mai tare calmul meu... dar eu incercam mai departe...

Cand ma lovea, eram constienta ca nu mai poate gandi clar si nu mai incercam manevre "pedagogice", ci il luam de maini si-l tineam de incheieturi in timp ce ii vorbeam calm, ca o mantra "nu iti permit sa ma lovesti, David, nu iti dau voie sa ma lovesti, nu vreau sa ma lovesti" si tot asa... zi de zi... dar uitandu-ma in ochii lui si incercand sa suprapun peste imaginea lui de azi imaginea lui de bebe de 3 luni, incercand sa constientizez permanent faptul ca el este absolut nevinovat si ca greselile vin de la noi, adultii... Cand simteam ca-mi ia foc capul de nervi, respiram adanc si imi spuneam "Te iubesc si ma iert ca nu sunt perfecta, te iubesc si ma iert ca nu sunt perfecta"... pana cand ma calmam... si -surpriza- se calma si el...

Apoi, in perioada in care sunt ei acum (intre 5 si 6 ani) mai are loc si un puseu enorm de crestere si dezvoltare mentala, care merge mana in mana cu o productie crescuta de proteine, emotiile se traduc la nivel celular prin peptide asamblate in hipotalamus, care sunt apoi eliberate in sange, celulele lucreaza ca nebunele in tot organismul, ceea ce ii poate agita f. mult pe copii si ii poate face sa nu mai inteleaga ce se intampla cu ei. In plus, modificarile la nivel celular si hormonal au impact puternic si asupra dispozitiilor lor si asupra modului cum isi gestioneaza emotiile. De fapt este uneori un cerc vicios de reinforcement pe care in nici un caz nu-l putem rezolva prin actiuni gen pedepse, tipat, tras de urechi, transmis mesaje ca sa-i fie rusine etc etc etc... prin acestea nu reusim decat sa inrautatim situatia... LA NOI trebuie sa lucram ca sa pricepem si sa constientizam ca actiunile noastre care se incadreaza in aceeasi spirala de agresiune (si copilul asa o percepe, make no mistake!) vor agrava situatia, in loc s-o desamorseze. Asa ca ganditi-va bine! Nu spune nimeni sa ne autoflagelam (oricum e contraproductiva autovictimizarea), dar trebuie sa constientizam greselile si sa le corectam. Cu alte cuvinte, sa ne comportam ca niste adulti :-)

David de exemplu mi-a spus intr-o seara, cand incercam sa-i explic ca nu doresc sa ma mai loveasca: "Mami, dar eu imi doresc mult de tot sa scap de furia asta, ce sa fac cu ea, unde s-o arunc?? CE NU E IN REGULA CU MINE????" - daca tie ca parinte nu-ti crapa inima de durere auzindu-ti copilul ca se simte "in neregula", atunci nu mai am cu ce sa te ajut. Deci sa va fie clar ca, desi uneori nu pot verbaliza, TOTI copiii nostri se simt la fel atunci cand noi le negam dreptul la emotii negative, cand ii tratam cu agresivitate, cu pedepse, cu accese de autoritate impusa din neputinta de a actiona in mod adecvat.

Prin asta vreau sa va spun ca a raspunde la agresivitatea lor tot cu agresivitate (tipete, pedepse, lovituri, tras de urechi, orice!!!) NU este un raspuns adecvat nevoilor lor, NU le transmite mesajul pozitiv ca sunt iubiti neconditionat, NU ii ajuta sa iasa din zbaterile lor, ci este o reactie scurtcircuitata a unor adulti depasiti si in niciun caz nu trebuie sa ne amagim ca am rezolva ceva asa sau ca ar fi indicat sa reactionam asa. Noi de exemplu, de fiecare data cand ne mai dadeam in petic (fiindca da, evident, este greu sa ramai calm si zen cand copilul iti cara pumni in spate!), mergeam dupa aceea la el, ne imbratisam, ne ceream iertare ca am reactionat si noi cu furie, ii explicam ca accesele de furie nu sunt bune indiferent de la cine vin, ca noi ne-am dori armonie si iubire si intelegere (cliseul cu "respectul fata de parinti" va rog aruncati-l dracului odata la gunoi, ca nu-si doreste nimeni sa fie "respectat" din frica!), ii explicam ca noi cand am fost mici am fost batuti de parinti si de aceea acum reactionam uneori cu furie cand vedem ca suntem loviti din nou, cu alte cuvinte NU ii transmiteam nicio secunda ca noi am fi infailibili, perfecti si ca iesirile noastre ar fi avut vreo valoare pedagogica. Pentru ca ele nu erau decat manifestarea unor parinti depasiti de situatie. Copiii nostri STIU asta prea bine, sa nu va lasati pacaliti de iluzia ca ati rezolvat ceva doar impunandu-va voi puterea de adulti! Nu ati facut decat sa le mai daramati niste caramizi din zidul increderii in sine si din convingerea ca sunt buni asa cum sunt si ca merita iubiti asa cum sunt!

Nu va mintiti! Incercati sa admiteti cand sunteti depasiti de situatie, incercati sa va reparati reactiile scurtcircuitate, incercati ca pe termen lung sa reconstruiti relatia de incredere si siguranta de care au nevoie copiii. E nevoie de putere de introspectie si de curaj si de multa iubire in suflet pentru a recunoaste cat de mult gresim cu ei, trebuie sa fim autentici si sa ne aratam asa cum suntem, cu slabiciunile noastre, cu greselile noastre, a admite greselile este o piatra de hotar pentru ca un copil sa nu fie nevoit sa-si reprime traumele (mintindu-se ca prin asemenea actiuni parintele i-ar vrea binele) si apoi sa dea in depresii! In plus, veti obtine mult mai multa admiratie si mai mult respect de la un copil cand va veti arata UMANI, deci cu greseli si cu pacate, decat cand veti incerca sa pastrati masca perfectiunii, pe care by the way niciun copil nu o cumpara, fiindca instinctul lui ii arata care e adevarul! Apoi, chiar daca va obtineti "absolutiune" pe grupuri de Facebook, voi in sinea voastra stiti prea bine cand gresiti si cu ce gresiti, deci practic tot voi va furati caciula. Este mult mai bine (desi mai greu) sa ne privim in oglinda, sa intelegem ceea ce ne oglindeste si copilul prin comportamentul lui, sa ne admitem limitele si greselile si sa incercam sa le corectam.

Apoi, nu uitati ca toate conflictele care nu sunt gestionate adecvat se vor reflecta si in imbolnaviri frecvente la copii, in simptome tot mai grave (care evident se vor agrava daca le veti "trata" doar cu chimicale). Nu uitati ca orice tensiune are influenta negativa asupra copiilor atat la nivel psihologic cat mai ales la nivel celular, strict biologic. In plus, stresul permanent oxideaza, un organism acidizat va incerca pe toate caile sa se dez-intoxice, asta va duce la eliminarea tesuturilor vatamate si deci la simptome gen raceli frecvente etc. (pe care cu chimicalele din medicamente voi de fapt nu le lasati sa se vindece cum trebuie si ele vor reveni, atata timp cat nu rezolvati cauza!!). Si aici trebuie mai intai iesit din cercul vicios si tot adultii sunt responsabili pentru asta!!

Partea buna la noi a fost ca stiam de anul trecut ca totul se va termina fix cum a inceput si ca e doar o faza; grea, dar perfect normala. Si exact asa a fost, de aceea stiu ca a fost puseu de crestere (si sincer, chiar daca nu ar fi fost, pe mine m-a ajutat psihic si emotional sa trec mai bine de momentele dificile, avand incredere ca totul se intampla cu un motiv). Efectiv de pe o zi pe alta, in 3-4 zile, din martie David a redevenit copilul vesel, radios, cooperant, empatic, adica EL INSUSI! Si ma gandesc ca daca la noi, care am gestionat cat de cat ok toata faza, a durat peste 2 luni, la copiii ai caror parinti fac greseli peste greseli si apoi acopera greselile cu alte greseli, cercul vicios se poate prelungi mult mai mult!

Draga mamica depasita, tu ai o inima cat universul, deschide-o si mai mult, accepta-l pe copil si cu iesirile lui, nu i le permite DAR nici nu-l lovi, nu-l pedepsi, nu il face sa simta ca i se retrage dragostea neconditionata daca nu reactioneaza ca la dresura, nu-l ameninta cu tati sau cu mai stiu eu cine, priveste-l ca pe ingerasul care ESTE, iubeste-l daca se poate SI MAI MULT in momentele cand este atat de disperat si de tulburat si de frustrat incat nu stie sa-si gestioneze altfel emotiile decat eliberandu-le prin violenta, gaseste un loc in inima ta ca sa-i ierti toate greselile, iarta-ti-le si pe ale tale, fii blanda si calda si calma si buna si iubitoare asa cum esti tu, asta e singura cale prin care il poti ajuta sa depaseasca o perioada dificila. Te imbratisez cu drag, hai ca stiu ca POTI sa fii asa cum are nevoie copilul tau de tine ♥

"EDUCATIA ESTE IUBIRE SI EXEMPLU - NIMIC ALTCEVA"

Revenind la esenta articolului de fata, cred ca va este clar ca tot noi, adultii, suntem responsabili si pentru echilibrul interior si fericirea copiilor nostri. Bolile copilariei, de pilda, nu sunt altceva decat incercari ale organismului de a restabili un echilibru deja perturbat si de a rezolva niste conflicte suferite de copii, cum ar fi (cele mai importante) conflictele de separare, de abandon sau de devalorizare; copiii au nevoie de iubire si de atentie, iar cand nu le primesc suficient (dupa criteriile lor, nu ale noastre!), ei vor somatiza. In plus, copiii mai pun in act prin imbolnavire sau agresiuni si toate disfunctionalitatile intregii familii, toate problemele neconstientizate de adulti, nu uitati asta! Nu subestimati niciodata capacitatea copiilor de a reactiona violent (cu cate-o boala grava sau o "alergie") la astfel de conflicte: cu cat copiii sunt mai mici si deci mai dependenti de adultii din jurul lor si cu cat conflictele vor fi traite mai izolativ (si in plus negate de adulti!), cu atat simptomele vor fi mai puternice si mai frecvente, fiindca la un moment dat se intra deja pe o sina/circuit si cercul vicios se poate repeta pana cand simptomele devin cronice!! Copiii care manifesta de ex. multe simptome cand sunt lasati la gradinita, cand sunt dusi la bunici, cand simt tensiuni in familie si nu pot verbaliza ceea ce simt, deci simptome care vor recidiva de multe ori (si o vor face tot mai des pe masura ce incercati doar sa suprimati simptomele, fie ca o faceti alopat, fie ca o faceti naturist!!), sunt exact acei copii care traiesc si somatizeaza cel mai intens aceste conflicte de separare, abandon si devalorizare, eventual cu cireasa pe tort data de conflictele de teama existentiala atunci cand copilul simte si preia toate tensiunile familiale latente!

De asemenea, cand copiii manifesta simptome pe care voi le numiti "boala", ganditi-va de doua ori si inainte de a aplica "tratamente" gen pus picaturi cu forta, facut inhalatii cu forta etc., pentru ca astfel nu faceti decat sa ii brutalizati si sa-i traumatizati ingrozitor si le veti submina increderea atat in ei insisi (in capacitatea lor de autovindecare) cat si in voi ca parinti care le vor binele! La fel se intampla si cand ii duceti la vaccinare, unde sunt traumatizati masiv in primul rand prin atacul injectarii de substante straine in organism, la fel se intampla si cand ii duceti sa li se ia sange si sa le faceti analize doar pentru linistea voastra si cu absolut niciun beneficiu pentru ei!! Mie mi-au povestit parintii mei ca ma tineau 3 persoane ca sa mi se faca celebrele injectii cu Polidin! Tineti minte: Binele nu e nevoie sa fie facut cu forta niciodata! 

La simptome gen rosu in gat (asta mai are putin si va fi declarat boala in sine, la cate medicamente se prescriu doar pentru atat!!), la raceala, durere de urechi, tuse, febra, moleseala, muci, laringita, conjunctivita, bronsita, bronsiolita si tot ce mai scrie pe "etichetele de pe borcan" numite diagnostic, incercati sa vedeti simptomele ca pe un barometru care va indica in mod clar ca aveti in familie o perturbare energetica! Priviti in oglinda! Cautati problema intotdeauna la voi, nu la copil! Daca va faceti temele cum trebuie si aprofundati cele cinci legi biologice, tipul de simptome va indica de obicei si conflictul care tocmai s-a desfasurat. 

In rest, este nevoie (si este suficient) doar sa ii fiti 100% alaturi copilului, sa fiti prezenti total alaturi de el, sa-l intelegeti si sa-l sustineti sufleteste, sa-l ajutati sa-si recapete echilibrul interior. Nu uitati ca, odata aparute simptomele, asta e semnul ca s-a intrat in faza de vagotonie si deci conflictul a fost rezolvat. Cand apar simptomele, voi trebuie doar sa asistati; constient si cu incredere in capacitatea de autovindecare a copilului, incredere pe care trebuie sa incercati sa i-o transmiteti si copilului! Vi se pare putin sau prea simplu? Nu e deloc simplu, ca dovada ca atat de putini parinti sunt capabili s-o faca!! 

Ca la un examen de maturitate emotionala, o asemenea atitudine va solicita intreaga fiinta, intreaga energie, intreaga putere de constientizare a propriului mod de viata si a rolului covarsitor pe care-l joaca acesti factori in mentinerea sanatatii copiilor vostri!! Credeti ca e usor sa fii un parinte constient si responsabil? Nu e usor deloc. Oh, da, este mult mai simplu (si complet iresponsabil) sa bagati un supozitor, sa-i dati in prostie siropuri sau pastile de scazut febra (asa solicitati dezvoltarea de boli grave!!), este mult mai comod sa practicati interventii daunatoare sub pretextul ca-l "ajutati" pe copil, cand in realitate voi nu vreti decat sa dispara simptomele! Fiti sinceri. Ori simptomele sunt prieteni, nu dusmani, dragii mei, simptomele sunt pietre de hotar importante pe un drum care duce la restabilirea starii de eutonie (sanatate). Cand suprimati simptomele, intarziati sau chiar impiedicati vindecarea. 

Foto: aponet

Copilul care se simte "bolnav" (deci se afla practic in plin proces de recuperare a starii de sanatate) stie exact ce trebuie sa faca: sa se odihneasca, sa se refaca, sa doarma, sa fie tinut in brate de parintii iubitori si atenti, ca sa-i acorde organismului timp si sa-i transmita energie pozitiva pentru restabilirea echilibrului. Atat. Noi de pilda, in aproape 6 ani, am avut cu David o singura experienta mai puternica de acest gen, in iarna lui 2012. Wow, ce interesant mi se pare sa recitesc ce am postat atunci si sa realizez cat am evoluat si eu in acesti doi ani. Observati ca pe vremea aceea si eu inca mai credeam in virusuri si bacterii ca posibile cauze ale simptomelor... o tempora...

Apoi, nu uitati ca toate conflictele care nu sunt gestionate adecvat se vor reflecta si in imbolnaviri frecvente la copii, in simptome tot mai grave (care evident se vor agrava daca le veti "trata" doar cu chimicale). Nu uitati ca orice tensiune are influenta negativa asupra copiilor atat la nivel psihologic cat mai ales la nivel celular, strict biologic. In plus, stresul permanent oxideaza, un organism acidizat va incerca pe toate caile sa se dez-intoxice, asta va duce la eliminarea tesuturilor vatamate si deci la simptome gen raceli frecvente etc. (pe care daca dati chimicale/medicamente nu le lasati sa se vindece cum trebuie si ele vor reveni, atata timp cat nu rezolvati cauza!!). Si aici trebuie mai intai iesit din cercul vicios si adultii sunt responsabili pentru asta!!

Daca vreti sa aveti un copil sanatos, aveti in primul rand grija de echilibrul sufletesc, de stabilitatea energetica, fiti constienti, autentici si oferiti copilului siguranta constanta, viata constienta si multa dragoste neconditionata!! 

Stiu ca nimanui nu-i convine sa i se puna oglinda in fata si sa-si vada atat de clar greselile care duc la imbolnavirea copiilor, dar in acelasi timp sper din tot sufletul ca sanatatea copiilor vostri va este mai importanta decat propriul ego si bagatul capului in nisip. Si eu am invatat multe lectii de acest gen.

Pentru mai multa inspiratie, va recomand cu drag si prelegerea prof. Bruce Lipton: Nature, Nurture and the Power of Love.

Iata cat de diferita ar fi lumea daca toti am pricepe adevarata semnificatie si adevaratele cauze ale "bolilor"! In concluzie, dragii mei: Nu e cazul sa ne temem si nu exista niciun inamic biologic exterior care ne imbolnaveste, simptomele apar doar daca noi o luam pe drumul gresit in viata si permitem sa ni se distruga echilibrul interior. Nu avem nevoie de statistici oficiale (mai ales alea falsificate grosolan, adica majoritatea), nu avem nevoie de studii comandate pe bani grei de industria farmaceutica. Nu avem nevoie de o mentalitate in termeni belicosi. Nu avem nevoie de arme chimice si strategii de injectare a "sanatatii" si a "preventiei" bolilor. Noi suntem cei care stim cel mai bine ce se intampla cu noi, noi suntem cei responsabili pentru viata si sanatatea noastra. Ceea ce fac ceilalti este lipsit de orice relevanta pentru echilibrul nostru! Ceea ce conteaza este fiinta noastra proprie, sa fim in armonie cu noi insine si cu modul cum ne traim viata. Ceea ce conteaza este ceea ce e important pentru noi si pentru nimeni altcineva. Ceea ce conteaza este ca suntem si raspunzatori, si capabili de a raspunde pentru propria noastra sanatate. Tot ce conteaza suntem noi, fiecare in individualitatea sa unica si irepetabila.

Sigur, puteti sa "luati" boli mai departe, daca asta vreti. Sau puteti sa va faceti temele la modul serios despre propriul vostru organism si sa va refaceti echilibrul interior, care va va reda puterea de a fi stapani pe propria viata!

Inchei, ca intotdeauna, dorindu-va sanatate si intelepciune!

* * * * *

sursa (cu traducere, adaptare, completare facute de mine): Patrick Quanten, MD    
Alte surse:
http://www.aegis.at/downloads/impuls_d/Band%2031.pdf
https://www.youtube.com/watch?v=UGmADfU5HGU
http://www.jurnaltv.ro/video/BRUCE_LIPTON_-_Natura_educatie_si_puterea_iubirii
https://www.youtube.com/watch?v=hJNWoPHkeb0
http://danieladumitrescu.blogspot.de/2012/02/ce-uita-parintii-sa-transmita-copiilor.html
http://m.theatlantic.com/magazine/archive/1985/11/punishment-versus-discipline/304097/
http://www.thedaddycomplex.com/post/55268573331/latest-parenting-trend-the-ctfd-method
http://www.handinhandparenting.org/article/children-hitting-biting-pushing-helping-children-with-aggression-2/
http://creativewithkids.com/100-ways-to-be-kind-to-your-child/
http://top-psy.ro/tie-iti-place-copilul-tau-sau-doar-il-iubesti/
http://www.goodcompany.ro/articol/105/a-fi-parinte-constient-interviu-cu-claus-kostka