Hepatita B: vaccinul si testele de anticorpi - escrocherie patentata

Motto: "Implicarea mea in domeniul vaccinarii a inceput in 1979, cand am descoperit ca demielinizarea sistemului nervos central (scleroza multipla) fusese cauzata la mai multi oameni de vaccinul impotriva gripei porcine ["epidemia" fictiva din 1976 - n.m.]. M-am implicat si mai mult cand am aflat ca acelasi lucru se intampla si dupa vaccinarea antihepatica. Aceste concluzii au fost confirmate de multi alti specialisti si au fost chiar extinse, incluzand si alte reactii grave la vaccinul antihepatic B, reactii care includ bolile autoimune precum artrita reumatoida, nevrita optica, encefalomielita postvaccinala si chiar si diabetul juvenil” 
1999 - marturie in fata congresului depusa de dr. Burton A. Waisbren, Sr., MD
 

* * * * *

Unul din vaccinurile "cruciale" din schemele recomandate pe intreg mapamondul este vaccinul anti hepatita B.

Diagnosticul de asa-zisa "hepatita B" este de fapt descrierea simptomelor: hepatitis = inflamarea ficatului. Ca atare, hepatita B nu are cum sa fie o boala, ci este o descriere de simptome care indica o afectiune grava a ficatului si care nu este cauzata de niciun virus, deoarece nu exista in intreaga literatura medicala vreo sursa care sa demonstreze faptul ca vreun virus ar cauza hepatita B.

In schimb, exista multe studii si lucrari stiintifice despre modul cum in mod special vaccinul antihepatic distruge ficatul.

In conformitate cu prospectul vaccinului antihepatic, iata ce reactii adverse au fost raportate dupa administrarea vaccinului antihepatic B:  
 

Herpes zoster, meningita, trombocitopenie, reactie anafilactoida, anafilaxa; sindromul hipersensitivitatii, inclusiv artralgie/artrita (de obicei temporara), febra, reactii dermatologice gen urticarie, eritem multiform, echimoze, erythema nodosum, apoi encefalita, encefalopatie, migrene, scleroza multipla, nevrita, neuropatie inclusiv hipoestezie faciala, parestezie, sindromul Guillain-Barré, paralizie Bell, nevrita optica, paralizii, pareze, convulsii, sincope, mielita transversa, conjunctivita, keratita, tulburari vizuale, dureri de urechi, tinnitus, vertigo, palpitatii, tahicardie, vasculita, apnee, spasme bronhice inclusiv simptome astmatice, dispepsie, alopecie, angioedema, eczeme, eriteme multiforme inclusiv sindromul Stevens-Johnson, erythema nodosum, lichen planus, purpura, artrita, slabiciuni musculare. 

Foto: Reuters

Vaccinul antihepatic a fost pus in legatura cu diverse tulburari imunologice si neurologice. De exemplu, in Germania la inceputul anului 2014 a fost recunoscut de catre tribunalul social din Dortmund cazul unui baietel care a dezvoltat sindromul Guillain-Barré din cauza vaccinului antihepatic!

Ca sa-l citam pe prietenul quibono:

"Ceea ce iarăşi se ştie mai puţin, şi a produs destul de multă supărare în rândul părinţilor care resping complet produsele manipulate genetic, este faptul că vaccinul este produs cu ajutorul tehnologiei de modificare genetică a celulelor de drojdie (lucru pe care nu-l ştiu chiar foarte mulţi dintre medici).   În cadrul efectelor secundare sunt de menţionat reacţiile alergice inclusiv şoc alergic, reacţii ale pielii (de foarte multe feluri), afecţiuni ale musculaturii şi articulaţiilor, ale sistemului nervos, inflamaţii cerebrale, inflamaţii ale nervilor optici (până la cazuri de orbire), paralizii, febră, spasme, crampe, miofasciită macrofagă (afecţiune relativ nouă care reprezintă de fapt o inflamare a nervilor şi musculaturii, şi este considerată a fi o reacţie autoimunitară).   Această nouă afecţiune probabil că într-un viitor nu foarte îndepărtat va face să explodeze o bombă în clădirea imunologiei actuale. Căci afecţiunea poate evolua în timp, având simptome foarte apropiate sclerozei multiple, iar în cazul în care este recoltat ţesut de la locul unde a fost făcută vaccinarea, chiar şi după foarte mulţi ani se poate găsi aluminiu în ţesuturi. Este una dintre puţinele afecţiuni care poate fi certificată, prin analize relativ simple, ca fiind provocată de un vaccin. 

Pana si pe Wikipedia gasim informatii pretioase despre posibila origine a hepatitei, si anume ... tineti-va bine: vaccinarea antivariolica!

Primul care semnalează această boală denumită "icter prin inoculare" este Lurman A. Acesta o identifică în anul 1885 la docherii din Bremen vaccinați antivariolic cu limfă vaccinală umană. Din cei 1289 de oameni vaccinați 191 (15%) au făcut hepatită într-un interval cuprins între 2 săptămâni și 8 luni.

Ce parere aveti?

Ah, iar daca si acum mai credeti ca simptomele care se manifesta la nivelul ficatului reprezinta cumva cauza hepatitei, va reamintesc si ce a scris medicul american Tilden in cartea "Toxemia Explained" despre asa-zisele diagnostice alopate:

Valoarea simptomatologiei

Sir James MacKenzie (f. probabil cel mai mare medic al timpurilor sale) nu a reusit totusi sa iasa din superstitia medicala ca boala ar fi o entitate separata si ca singura modalitate de a gasi boala ar fi sa urmarim simptomele pana la sursa. Dar daca urmarim simptomul pana la sursa, ce facem acolo? O durere e urmarita pana la sursa si realizam ca vine de la cap. Capul nu cauzeaza durerea. Apoi gasim simptome de hiperemie (acumulare excesiva de sange in cap); presiunea de la surplusul de sange in cap cauzeaza durerea. Atunci, oare presiunea este boala? Nu. Atunci, hiperemia este boala? Nu. Hiperemia este si ea o cauza a durerilor, dar ce anume cauzeaza congestia? Durerea este doar un simptom. Presiunea cauzeaza durerea; presiunea este si ea tot un simptom. Hiperemia este tot un simptom. Durerea, presiunea, hiperemia sunt toate simptome. In timp, peretii vaselor de sange sunt slabiti si presiunea cauzeaza o ruptura a unui asemenea vas de sange. O astfel de hemoragie cauzeaza decesul prin apoplexie. Atunci, vasul rupt este boala? Nu, este doar un simptom. Este moartea prin hemoragie boala? Nu.

Daca hemoragia nu este suficient de severa ca sa cauzeze moartea, dar produce un fel de paralizie - si exista multe forme de paralizie - atunci paralizia este boala? Nu ne-am plimbat printr-o serie intreaga de simptome, de la durere de cap la paralizie? Nu am gasit nimic care sa fie indicat de catre aceste simptome ca si boala. [...] Aici avem un lant intreg de simptome, incepand cu durere, sfarsind cu hemoragie, paralizie sau moarte, care nu ne dau nici cea mai mica indicatie despre cauza bolii.[...]

Primul simptom pe care il avem, dintr-un lant de simptome, este disconfortul sau durerea. De fiecare data cand suntem deranjati la stomac, avem durere, agravata mai mult sau mai putin de mancare. Urmeaza (sau apare inca dinainte) un catar - sau ceea ce numim inflamatie sau gastrita. Gastrita continua, cu ingrosarea mucoasei stomacale. Apoi, cu timpul, apare ulceratia. Aceasta va fi etichetata ca boala, ca "ulcer stomacal"; de fapt, este doar continuarea primelor simptome de durere si catar. Ulcerul este "reparat", dar simptomele de durere si inflamatie continua, dupa care urmeaza alte ulcere. Se ajunge apoi la solidificarea/intarirea orificiului piloric. Cand se intampla acest lucru, apare si stenoza pilorica, iar -la o examinare atenta- este constatat cancerul.

Daca analizam simptomele de la prima durere si catarul din stomac, mergem pe lantul simptomelor. Primul simptom observabil este durerea. La examinare, iese la iveala inflamatia/gastrita, care la randul ei nu este boala, ci doar un alt simptom. Inflamatia continua, cu ulceratie, care de asemenea nu este boala, ci doar continuarea simptomelor. Toate simptomele continua pana la solidificarea orificiului piloric, dupa care se pune diagnosticul de cancer. Si cu toate acestea, de la inceput pana la sfarsit nu am descoperit decat simptome!

Daca se opereaza cancerul, nu s-a raspuns inca la intrebarea CARE ESTE BOALA. Cancerul fiind simptomul final, el nu poate fi cauza primului simptom!

Orice alta boala poate fi analizata la fel. Durerea si inflamatia sunt primele simptome, de regula, iar ele nu sunt boala. Cand este gasita cauza durerii, si aceasta va fi tot un simptom si nu boala. Asa se aplica regula pana la sfarsit...

Nu e de mirare deci ca diagnosticienii sunt complet depasiti in cautarea bolilor, din moment ce ei confunda simptomele cu boala. In realitate este imposibil sa arati cu degetul pe elementul final al lantului de simptome si sa spui "Asta e boala". [...]  

Ca atare, si la ficat este la fel!

Iata de exemplu o opinie a unui expert in nutritie:

"Hepatita este o detoxifiere virala deoarece s-au adunat atat de multe chimicale in ficat incat bacteriile ficatului nu mai apuca sa curete acolo. Asa este creata o substanta endogena care se autocurata. Toate hepatitele sunt simptome care incearca sa rezolve o intoxicare grava, in care ficatul este afectat grav. Cand se ajunge la hepatita, inseamna ca ficatul este intr-o stare jalnica si bacteriile nu mai pot ajuta."

* * * * *

Haideti sa vedem ce li se recomanda medicilor si farmacistilor in Germania referitor la stabilirea titrului de anticorpi. Sursa: Schultz, M.: Titru vaccinal, Revista: Practica pediatrica, Nr. 63 (2003), pag. 388-389, aparut in : "Depesa farmaciilor" din decembrie 2003.

Se pune intrebarea: "Ce sens are stabilirea titrului de anticorpi?"

"Expertii Universitatii Mainz raspund. Motivul intrebarii fusese rezultatul unui test de rutina facut cu metoda ELISA. Dupa o imunizare de baza administrata de trei ori consecutiv (!) cu un vaccin hexavalent se gasisera suficienti anticorpi impotriva hepB, polio tip 2 si 3 si tuse convulsiva; anticorpi impotriva tetanus, difteriei si polio 1 nu au putut fi identificati."

Acum vine bomboana pe tort: "In mod normal nu trebuie controlata concentratia de anticorpi, deoarece 1) concentratiile de anticorpi pentru multe vaccinuri nu sunt definite, 2) anticorpii impotriva difteriei, tetanos si polio nu sunt identificabili in laborator cu metoda ELISA si 3) imunitatea nu permite concluzii asupra gradului de protectie (!?!?!?)si 4) costurile pentru o analiza serologica adecvata depasesc cu mult costurile vaccinarii."

Cu alte cuvinte: injectam ca sa "imunizam", DAR "imunizarea" nu spune nimic despre cat de "protejati" suntem!

Biologul Stefan Lanka explica in documentarul despre "Cele cinci legi biologice ale naturii":

"...Despre parametrii de masurare... ceea ce se masoara direct acolo este un parametru compus din trei factori care apoi sunt multiplicati. Oricine poate vedea ca acolo este o frauda ieftina. Dar toti participa la frauda, asta e mainstreamul, totul functioneaza ca uns, iar laborantii ce sa faca, ei nu sunt biologi, nu sunt medici, de ce ar citi informatiile si manualele? Cei putini care o fac ajung sa-si dea demisia, iar cei care pun intrebari deja din timpul studiului incep sa gandeasca: "Hei, ce masuram noi aici de fapt? De ce, daca masuram de 20 de ori consecutiv, ne iese de zece ori pozitiv si de zece ori negativ, de pilda?" Dar apoi baga toti capul in nisip... Asta e practica obisnuita in laboratoare..."

Intr-o prelegere mai aprofundata, tot Stefan Lanka explica si mai clar:

"Un titru de anticorpi crescut nu este altceva decat reactia organismului la otravire. Cand organismul este otravit (de pilda prin vaccinuri), se creeaza leziuni si chiar gauri in celule si celulele mor. Reactia corpului, cand celulele sunt vatamate, este sa produca substanta celulara de etansare (ca un fel de chit), acestea sunt globulinele, mici proteine care in mediu acid se extind, acopera suprafata vatamata, se conecteaza cu alte grupe de proteine, ele sunt responsabile pentru coagularea sangelui, pentru cicatrizarea ranilor si pentru sigilarea celulelor vatamate atunci cand ne sunt injectate otravuri in corp, dar si atunci cand de exemplu primim o lovitura intr-un muschi si se face vanataie; la fel, dupa o lovitura in rinichi sau in ficat se va constata intotdeauna o crestere a titrului de anticorpi, asta fiind reactia organismului de a etansa celulele vatamate. Acelasi lucru se intampla si in procesul de crestere: cand celulele se maresc, corpul creeaza substanta de etansare. Aceasta substanta este numita gresit "anticorpi", ba mai mult, se sustine ca ar fi vorba de anticorpi specifici, ceea ce este alta minciuna. Capacitatea acestor proteine de a se lega chimic nu este specifica, ele se leaga la foarte multe substante, iar acest lucru poate fi manipulat in laborator dupa bunul plac, de ex. prin modificarea unui indicator acidic, prin adaugarea de detergenti speciali, prin modificarea concentratiei de minerale, asa se poate obtine o legare chimica a globulinelor la o gramada de substante. 

Sangele unei femei insarcinate de exemplu e plin de globuline, tocmai pentru a pastra placenta intacta, etansa, pentru a transporta substanta spre fatul in formare. Sangele unei femei insarcinate trebuie diluat de 40 de ori pentru a evita rezultate fals pozitive in diverse teste, teste care - cum ar fi cel HIV - oricum nu sunt standardizate. Aici trebuie pusa din nou intrebarea de baza: unde au fost standardizate aceste teste?? Nicaieri! Acest standard de aur nu exista, nici la virusuri si nici la bacterii; macar bacteriile exista, numai ca ele nu produc niciun fel de otrava in organismele vii, ci doar in cadavre. Cadavrele nu sunt vaccinate, desi poate ar fi o idee buna... ca sa scapam noi, cei care suntem in viata, sa se duca baietii la cimitire si sa vaccineze acolo... numai ca si asta ar incalca legea, legea care spune ca linistea mortilor din cimitire trebuie respectata"...

* * * * *

Apoi, ca sa nu va mai fie frica de cine stie ce rezultate complet frauduloase despre "viremie", hai sa vedem cum e cu testele astea de anticorpi pentru hepatita B. Tot citeam intrebarile oamenilor de pe un forum cu analizele antigenelor de hepB:

Intrebare: Purtatorii sanatosi ai AgHbs, au virus mutant intrucat au AgHbe negativ?
Raspuns: Oricine are AgHBs, purtator sau bolnav, poate avea AgHBe. AgHBe este antigen al virusului normal, numit si virus salbatic. Virusul care nu are acest antigen, a suferit o mutatie care il face sa nu mai fabrice aceasta substanta, de aceea se numeste virus mutant. In principiu purtatorul zis si sanatos are Ag HBe (deci are virus salbatic).

Mda, e "stiinta" pura, nu alta :-(

Intrebare: AgHBs inseamna viremie?
Raspuns: Nu inseamna viremie, inseamna ca aveti o proteina a virusului hepatitei B.

Pe buneee? O proteina a virusului hepatitei B? CARE proteina??? E mai tare ca la teatru... 

Dar unde sunt publicate si fotografiate TOATE proteinele "virusului" hepatitei B, adica "virusul" in intregime? Unde putem vedea intregul virus, izolat, fotografiat, caracterizat biochimic? Nicaieri!

Eu personal as vrea tare mult sa vad prospectul si specificatiile originale ale kitului de testare "Microparticle enzyme immunoassay" produs de firma Abbott, ar trebui sa ne lamurim CE anume testeaza baietii acolo, fiindca aceste kituri sunt frauda curata, ele "gasesc" practic niste proteine sau bucati de proteine in functie de niste parametri care au fost stabiliti dinainte ca sa gaseasca exact ce se pune acolo... e frauda stiintifica, kiturile/testele nu sunt standardizate stiintific, totul e ca la bingo...

Dr. Lanka: "Fotografiile din broşurile informative care cu foarte mare dărnicie ni se pun la dispoziţie de către Casele de sănătate, Ministerul Sănătăţii, institutele de cercetări sau broşurile care duc campanii pro-vaccinare, şi despre a căror „sursă” nu ni se dau niciodată explicaţii (studiu sau lucrare ştiinţifică publicate în jurnalele de specialitate şi recunoscute de specialişti), se deconspiră singure ca fiind simple fraude, deoarece culturile de celule respective au fost special „preparate” în laborator, iar particulele prezentate în imagini sunt artificiale, lipsind cercetarea şi certificarea compoziţiei lor structurale precum şi certificarea oricărei patogenităţi."

Dr. Lanka: "În cadrul prezentării dovezilor pentru existenţa unui virus, un rol principal îl ocupă descrierea caracteristicilor proteinelor (membrana) şi al acizilor nucleici (ADN sau ARN). În lipsa descrierii exacte a acestor caracteristici, nici un test de relevare a prezenţei virusului respectiv într-un organism NU POATE FI STANDARDIZAT! (Este vorba aici de aşa-numitul „Standard de aur”). Caracteristicile proteinelor si ale acizilor nucleici se pot studia cu ajutorul unui procedeu care se numeşte gel-electroforeză. În cadrul acestui procedeu, proteinele sunt „despărţite în lungime” şi colorate. Se obţine astfel un tipar format din fâşii, care oferă informaţii asupra numărului şi mărimii proteinelor diferite din care este format virusul. Este absolut necesar ca această procedură şi rezultatele ei să fie parte componentă a studiului ştiinţific de relevare a respectivului virus. Pentru niciunul dintre virusurile considerate a fi patogene nu există astfel de analize prezentate în lucrările ştiinţifice." 

"Prin metode indirecte de relevare a unui virus (de exemplu aşa-zisele teste anticorpi) nu pot fi relevate proteine care nu au fost în prealabil relevate direct de către cercetători în virusuri. Şmecheria este foarte străvezie în acest caz: proteinele din sânge (globulinele) sunt declarate a fi anticorpi. În funcţie de condiţiile la care acestea sunt supuse în laborator, globulinele „se leagă” la anumite substanţe sau nu. În cazul unei „legări” se consideră că aceasta este o dovadă indirectă a existenţei virusului (hopa!!). Această prezumţie este o fraudă istorică ce are consecinţe dramatice." 

"Anti înseamnă că imunoglobulina se poate „lega” numai la anumite proteine. Ceea ce nu este adevărat. Căci dacă are loc o „legare” sau nu, aceasta depinde de starea şi mediul în care se află proteinele: acidă sau bazică, oxidat sau redus. Iar aceste lucruri sunt cunoscute oricărui cercetător care a facut astfel de experimente. Dar ce se petrece de fapt în laborator?

În primul rând din sânge se separă celulele şi proteinele mari. Acest lucru se obţine de exemplu cu ajutorul unei centrifuge. 99% dintre teste se efectuează cu serumul pacientului, adică cu „apa din sânge” care rămâne în urma separării. În continuare i se spune laborantului ce anume trebuie testat prin anticorpi. Pentru aceasta sunt folosite anumite teste produse de concernele farmaceutice, teste ale căror substanţe componente sunt păstrate secret (!!).

Dacă se ajunge la o reacţie măsurabilă în cadrul testului, acesta va fi calificat drept „pozitiv”. Până nu demult se considera că prin relevarea prezenţei anticorpilor specifici unui agent patogen este relevată automat o „acţiune de protecţie” imunitară, organismul căpătând prin aceasta imunitate. Totuşi, de când cu SIDA, lucrurile stau exact pe dos, prezenţa anticorpilor HIV reprezentând practic "garanţia" bolii. Astfel, nu este de mirare faptul că nu există un standard ştiinţific pentru titrul de anticorpi (cantitatea de anticorpi), iar măsurătorile testelor nu sunt niciodata comparabile. Şi mai puţin trebuie să ne mire faptul că nu există nici un fel de criterii ştiinţifice în privinţa cărui titru (de la ce cantitate de anticorpi în sus) în sistemul imunitar se poate spune că reprezintă ceva, şi ce anume.

Laborantului i se spune că în setul de testare (primit de la compania farmaceutică) există mai multe proteine care corespund exact structurii unui anume microb (cel bănuit şi căutat). Ori acest lucru este cel puţin ciudat, căci proteinele „cuprinse” în testul respectiv nu mai au nimic comun cu proteinele aşa cum se găsesc ele într-un organism viu, şi deci ele nu au cum să fie la fel cu cele ale unui microb viu din sângele (serul) unui pacient."

ACESTE TESTE NU POT FI CONSIDERATE TESTE DIRECTE
SI NICI REPREZENTATIVE SAU STANDARDIZATE!

 
În aceste teste este vorba (şi chiar acest termen este folosit) de o denaturare a proteinelor. Aceste proteine ţinute secret sunt numite „antigene”. Iar anticorpii se vor „lega” la ele, căci aceleaşi proteine existau în organism în momentul în care acesta a început producerea de anticorpi. În seturile de teste mai există de asemenea coloranţi şi alte substanţe, care ajută la „sporirea sau multiplicarea” unui semnal pozitiv. Aparatura cu care se efectuează testele este şi ea standardizată pentru aceleaşi proteine ţinute secret de către producător. Izolarea antigenelor originale nu este publicată nicăieri!!" 

* * * * *

Iata acum si adevarata istorie a vaccinului impotriva hepB si de ce il gasim in toate dozele multivalente. Nu este o chestiune medicala, ci financiara, politica, de marketing. 

Cititi, ascultati si judecati cu propriul discernamant.

Fostul director al GSK Biologicals, Jean Stephenne, a explicat clar si raspicat intr-o conferinta cativa din "factorii-cheie ai succesului GSK":

"Vreau sa le explic tinerilor intreprinzatori care a fost strategia mea si care sunt factorii-cheie de succes..... Intr-adevar, noi [GSK -n.m.] i-am surprins pe toti cei din industria farmaceutica, spunand «Ei bine, noi am cumparat toate patentele pt. vaccinul hepB (si a fost pt. prima oara cand un vaccin a ajuns sa fie "protejat" printr-un patent (!)), noi avem deci toate patentele si acum voi, concurentii, daca vreti sa ramaneti pe piata, va trebui sa negociati cu noi»."

Reporter: Ce inseamna asta? GSK devenise "proprietarul" vaccinului hepB, cumparand toate patentele existente pe piata!! Statutul lor de proprietari a avut un impact imediat asupra concurentei. Din clipa cand concurenta voia sa produca acest vaccin, firmele respective erau obligate sa plateasca masiv pt. licenta produsului.

Si Jean Stephenne nu s-a oprit aici cu explicatiile: 

"Si dupa aceea noi am dezvoltat vaccinuri combinate/multivalente, deci am combinat vaccinul hepB cu TOATE celelalte vaccinuri care nu erau protejate prin patente si facand asta obtineam si mai multe produse protejate prin patent"!!! [zambeste malefic]... "Deci strategia nu este mai complicata de atat..."

Reporter: De atunci inainte, de fiecare data cand vaccinul hepB este prezent intr-un vaccin multivalent, protectia patentului se extinde asupra INTREGII fiole de vaccin!!! Concurentii GSK sunt obligati sa plateasca licenta pentru TOT vaccinul, cu toate ca patentul nu acopera decat vaccinul hepB.

Jean Stephenne: "Si cred ca astfel firma a devenit profitabila («successful»)" [aplauze in sala]

Reporter: Succesul economic a fost total. Totusi, se impune o constatare: nicio secunda nu s-a pus problema din punct de vedere al sanatatii!!! Aceasta masura economica/financiara a avut un impact enorm asupra schemei de vaccinare, impact dificil de stabilit cu claritate. Sa precizam: in Belgia [si in cam toate tarile europene - n.m.], de cativa ani buni principalul vaccin multivalent injectat bebelusilor contine AUTOMAT componenta de hepB.

Acum stiti de ce: nu din motive de "protectie", ci exclusiv din ratiuni comerciale.

* * * * *

In final, iata explicatia hepatitei din perspectiva Noii Medicine Germanice.

HEPATITA din perspectiva NMG (Björn Eybl)

CONFLICT: conflict teritorial, conflict de furie sau conflict de identitate (depinde de lateralitatea biologica, de situatia hormonala -care se schimba la menopauza si andropauza- si de conflictele anterioare).

Exemple:
1) ne infuriem fiindca nu ni se respecta teritoriul sau granitele (mai ales la copii sau adolescenti);
2) simtim agresiune, fie a noastra, fie a "atacatorului" care ne invadeaza granitele (mai ales la copii sau adolescenti);
3) probleme cu colegii sau cu membrii familiei, incalcari ale granitelor personale sau atacuri de la vecini etc.; cearta ref. la bani; ne infuriem pana "ne facem negri de furie" (necrozarea celulelor);
4) ne simtim provocati.Si tot asa, fiecare are perceptia lui proprie.

TESUT AFECTAT: ductele hepatice, vezica biliara - epiteliu scuamos - ectoderm

FAZA DE CONFLICT ACTIV: pierdere de masa celulara (ulceratie) in vezica biliara sau in ductele hepatice, intrahepatic sau extrahepatic; dureri suportabile (dureri laterale), ulceratia da dureri (cortex senzitiv).

SENS BIOLOGIC: largirea ductelor pt. marirea lumenului > fierea circula mai rapid si ajunge mai repede in duoden

FAZA DE VINDECARE: Refacerea epiteliului scuamos al ductelor hepatice si vezicii biliare prin metabolism accelerat. Repararea pierderii de substanta. = inflamatie biliara, cancer la ductele hepatice. Dilatare respectiv inflamatie a ductelor hepatice (colangita)
Fluxul bilei poate fi temporar blocat, ductele se pot infunda temporar (colestaza). Cand edema de vindecare blocheaza in intregime ductele, tensiunea determina refiltrarea fierei in ficat, moment in care se observa simptomele cunoscute sub denumirea de icter (hepatita A).
Exista “hepatite anicterice”, adica nu esti galbejit, dar ai totusi inflamatie de tesut hepatic evidentiabila la o baterie de teste clinice simple (enzime hepatice mult crescute). Aici obstructia fluxului de bila se face in majoritate in ductele intra-hepatice!

CRIZA EPILEPTOIDA: dureri puternice, frisoane, colici biliare datorate implicarii musculaturii ductelor hepatice. Atentie la hipoglicemiile severe, care trebuie tinute sub supraveghere.

TERAPIE: conflictul este rezolvat; se insoteste vindecarea; se evita recidivele. Se elimina f.f. multa urina dupa criza epileptoida, cand organismul scapa de edeme.
Ganduri de ghidare: "Mi-a trecut furia; data viitoare nu ma mai enervez/supar/infurii"
Preparate enzimatice, saruri Schüssler 3, 4, 9.

REMEDII PENTRU FICAT (pt. sustinerea fazei de vindecare fara probleme suplimentare)
- renuntat la medicamente, alcool, tutun, droguri;
- mancat f. putin seara, pt. a evita (prin fermentarea in intestine) efectul de "posirca" in organism;
- combinat alimentele corect: de ex. a nu se combina amidonoasele (cereale, paine, cartofi) cu zaharul etc.;
- curatarea tractului biliar (vezi metoda Andreas Moritz);
- baut multa apa dimineata;
- picaturi Bach: Beech, Chicory, Gentian, Gorse, Willow;
- ceaiuri: fenicul, ciulini, papadie, rostopasca, untisor, coada soricelului, dracila, cicoare, pelin
- mirodenii: turmeric, fenicul, safran, rozmarin, ienupar
- metode dupa Hildegard von Bingen: miere de castane; bitter suedez
- masaje de segment: pe spate, pe partea dreapta a coloanei, in dreptul pieptului, lateral, acupunctura sau masaj acupunctor, masajul zonelor reflex din talpi
- impachetari fierbinti-umede la ficat

Sanatate si multa intelepciune va doresc!