Inainte de a intra in subiect, vreau sa mentionez ca eu personal am evitat pana anul acesta sa aprofundez "dosarul Wakefield", din cauza ca DR. Wakefield a fost mult timp pro vaccinare (abia de curand a marturisit ca, daca ar trebui sa ia ACUM decizia de vaccinare pentru copiii lui, NU i-ar mai vaccina - motiv pentru care mi-a devenit mai simpatic) si pentru ca el este inca prins in dogma alopata si inca mai crede in existenta unui "virus rujeolic"... Din pacate, la simpozionul de vaccinare din Stuttgart, unde l-am cunoscut personal, era racit si obosit, astfel incat mie si lui Stefan Lanka nu ne-a iesit planul de a-l lua deoparte si de a-i explica pe indelete faptul ca nu exista niciun virus rujeolic. O sa-mi fac timp sa-i trimit un email despre procesul castigat de Stefan, impreuna cu cele 6 lucrari prezentate de dr. Bardens pe post de "dovada" a virusului rujeolic. Sunt foarte curioasa ce reactie va avea.
Nota bene, vorbim in continuare de DOCTORUL Wakefield, nu de "fostul medic" Wakefield ;-) Decizia Consiliului General Medical, care este plina de omisiuni si interpretari gresite, a fost de a-i retrage dreptul de a mai practica medicina si de a-l sterge din registrul de medici practicanti. Atat. Nu e greu de priceput... Deci TITLUL de doctor NU i-a fost retras, pentru ca nu aveau cum :-)
Trecem acum la nenumaratele dedesubturi ale acestei inscenari a carui victima a fost Dr. Wakefield.
Pentru asta am citit cartea Dr. Wakefield, "Callous Disregard", pe care v-o recomand cu caldura.
Dealtfel, intotdeauna este bine sa mergem DIRECT la sursa si in primul rand sa ascultam ce are de spus omul insusi, nu sa citim despre el pe site-uri platite si anonime. De exemplu, pe site-urile vaccinofililor NU veti prea gasi trimiteri la sursele originale, ci doar la articole scrise de detractorii DR. Wakefield. Deci atentie!
In 1998, DR. Wakefield a publicat, impreuna cu 12 co-autori, celebra "lucrare Lancet" (the Lancet paper), despre analizele clinice ale 12 copii cu tulburari de spectru autist care aveau si colita (o inflamare a colonului), insotita de inflamarea glandelor limfatice in intestin (hiperplazie limfoida nodulara), in special in ultima parte a intestinului subtire (ileonul terminal).[1]
Analizele de caz, precum the Lancet paper, DESCRIU experienta unui pacient sau a unui grup de pacienti cu acelasi diagnostic. Analizele de caz nu necesita criterii stricte de includere sau excludere. In ciuda faptului ca studiile de caz nu necesita controale negative, cercetatorii din echipa DR. Wakefield au mers pana intr-acolo incat au inclus grupuri comparative - 19 copii de aceleasi varste (5 pentru examinare tisulara microscopica si 14 pentru masurarea acidului metilmalonic din urina).
Hennekens si Buring au explicat ca scopul unor studii de caz este de a genera ipoteze noi despre o potentiala cauzalitate. Studiile de caz NU au scopul de a investiga posibile cauzalitati. Astfel, concluziile studiului de caz (despre care am scris in partea I) au fost de bun simt si exacte, precizand ca nu se demonstrase o asociere intre vaccinul ROR si sindromul descris. Cu toate acestea, detractorii vaccinofili nu se dau inapoi de la minciuni, sustinand in continuare ca DR. Wakefield ar fi pretins in lucrarea sa ca ar fi demonstrat o cauzalitate vaccinuri-autism.
Miturile detractorilor doctorului Wakefield
DR. Wakefield demonteaza in cartea sa (cap. 1) miturile vehiculate de atacatorii sai.
FALS: Nici macar un cent din banii de la Legal Aid Board (LAB) nu a fost cheltuit pentru lucrarea Lancet. O subventionare a fost efectuata de Legal Aid Board pentru un studiu separat, de detectare virala, studiu incheiat in 1999 si publicat impreuna cu mentiunea ca fusese subventionat de Legal Aid Board. Analizele de caz din Lancet fusesera deja inaintate spre publicare inainte ca sponsorizarea de la Legal Aid Board sa fie disponibila. Lucrarea Lancet fusese subventionata de Serviciul National de Sanatate britanic (NHS)!
FALS: Litigiul NU avea nimic de-a face cu lucrarea Lancet. Apoi, cu cel putin 1 an inainte de publicare, DR. Wakefield isi informase co-autorii[4], pe directorul departamentului, pe decanul scolii medicale[5] si pe directorul spitalului. Acest fapt fusese raportat si in presa nationala cu 15 luni inainte de publicarea lucrarii.[6]
Citat din mesajul trimis de DR. Wakefield decanului scolii medicale:
Dupa cum se vede, DR. Wakefield nu a avut niciun conflict de interese (voi reveni mai tarziu la acest aspect).
FALS: Copiii prezentati in lucrarea Lancet au fost evaluati si investigati consecutiv (deci nu aveau cum sa fie selectionati), exclusiv pe baza simptomelor clinice, in urma trimiterii de la medicul lor pediatru.[7]
In plus, UNDE este problema daca un medic isi foloseste, paralel cu munca sa profesionala, cunostintele medicale pentru a ajuta cu expertiza lui independenta niste parinti ai caror copii au fost vatamati postvaccinal si vor ca responsabilii sa fie trasi la raspundere? Ah, da, era sa uit, este neobisnuit ca un medic sa devina expertul parintilor si NU al cartelului farma care are milioane de platit expertilor ce neaga orice legatura intre vaccinuri si autism, nu-i asa?
Si ziceti voi ca e bine sa avem incredere in revistele medicale? Pai ia uitati ce a iesit la iveala in timpul celebrului proces Merck legat de medicamentul Vioxx: Editura Elsevier (proprietara revister The Lancet si a inca 500 de titluri medicale si stiintifice!) a creat SASE reviste medicale FALSE, aranjate sa arate ca si revistele stiintifice, subventionate de Merck FARA a declara acest lucru, reviste care publicau tot felul de articole favorabile firmei Merck. Ba mai mult, a aparut un memo intern de la Merck, unde se spunea despre medicii care criticau Vioxx ca "va trebui sa-i cautam si sa-i distrugem acolo unde traiesc."
Asta ca sa stiti ca aveti de-a face cu un CARTEL de tip caracatita, care nu se da inapoi de la nimic!
Aspectele etice
FALS: Copiii au fost investigati in primul rand pe baza indicatiilor clinice si NU ca obiecte de studiu! Singurul element de cercetare al lucrarii Lancet care necesita aprobarea comisiei de etica era analiza sistematica a biopsiilor copiilor, pentru care s-a obtinut aprobarea comisiei de etica (proiectul 162-95).[11]
In plus, in decizia Consiliului Medical General DR. Wakefield este acuzat in mod fals ca ar fi dispus sa se faca punctii lombare catorva dintre cei 12 copii DOAR pentru a experimenta pe ei, deci fara indicatii clinice.
Ei bine, in primul rand DR. Wakefield nu facea parte din echipa de clinicieni care investiga copiii direct, echipa era condusa de reputatul gastroenterolog prof. Walker-Smith, iar in al doilea rand iata ce explicatii a dat chiar prof. Walker-Smith cand a fost intrebat in 1996 de unul din membrii Comitetului de Etica al Spitalului Royal Free daca un regim intensiv de investigatii era justificat. Cititi si judecati cu propriul discernamant la ce s-a referit acest om care si-a dedicat intreaga viata profesionala pentru a ajuta copiii cu boli gastrointestinale:
Citat din decizia Consiliului General Medical:
Pe 5 septembrie 1995, Comitetul de Etica a acordat prof. Walker-Smith (deci NU doctorului Wakefield, din nou atentie!) aprobarea generica pentru analiza biopsiilor copiilor la care urma sa se faca colonoscopii - proiectul 162-95, se vede ca sunt alte cifre decat 172-96??
De la jumatatea lui 1996, au inceput sa vina tot mai multe familii la Royal Free, cu copii care aveau simptome gastrointestinale. Singurul aspect de "cercetare" referitor la acei copii era colectarea de date de la cele doua biopsii suplimentare si analiza ulterioara a biopsiilor in laborator, aspect care fusese deja aprobat etic in proiectul 162-95.
In septembrie 1996, intr-un proiect S E P A R A T, a fost dezvoltat un protocol pentru un "studiu-pilot", separat, ziceam, de investigatiile copiilor din lucrarea Lancet, cu titlul "Un nou sindrom pediatric: Enterita si tulburari dezintegrative in urma vaccinarii ROR", studiu aprobat si el de Comisia de Etica (proiectul 172-96).
Ei bine, Consiliul General Medical s-a facut un pic ca a confundat aceste proiecte, a confundat si autorii intre ei (prof. Walker-Smith cu Wakefield) si a mai "confundat" si analizele facute din indicatii clinice cu cele facute pentru "cercetare", desi reiese clar din documente ca NICIUN copil din lucrarea Lancet nu facea parte din studiul-pilot 172-96 si desi Comisia de Etica stia de asemenea ca toti copiii ulterior prezentati in lucrarea Lancet erau investigati exclusiv pe baza indicatiilor clinice si NU ca obiecte de studiu! Toti acesti copii aveau la dosar DOAR forme de consimtamant informat cu privire la proiectul 162-95, fiind singurul la care luau parte.
In final, ce ironie, proiectul 172-96 nu a mai demarat niciodata. Ca atare, copiii nici nu aveau CUM sa fie "inrolati" in acest studiu, unde vezi Doamne ar fi fost violate prevederile Comisiei de Etica, deoarece acest studiu NU a pornit niciodata. DE CE oare? Pentru ca NU au mai fost fonduri, NU se doreste niciun fel de investigare a tragediilor cauzate de vaccinuri!
De asemenea, nicio surpriza aici, in 2004, cand afirma ca DR. Wakefield nu avusese aprobarea Comisiei de Etica, Brian Deer STIA deja ca biopsiile efectuate la copiii din lucrarea Lancet primisera aprobarea Comitetului de Etica al Spitalului Royal Free in proiectul 162-95, dupa ce in ianuarie 2004 Deer obtinuse documentele relevante in urma unei cereri conform dreptului la libera informatie.[11a]
Mai mult decat atat, presedintele Comitetului de Etica, Dr. Pegg, i-a scris decanului Zuckerman de la Scoala Medicala a Spitalului Royal Free in iulie 1998 urmatorul mesaj:
Deci prof. Walker-Smith a avut SI aprobarea Comitetului de Etica SI analiza aprobatoare a unui expert independent, dupa cum este mentionat dealtfel si in lucrarea Lancet! V-ati lamurit, da?
Mai mult decat atat, prof. Walker-Smith la randul lui i-a scris o scrisoare presedintelui Comitetului de Etica, Dr. Pegg, tot in iulie 1998, dupa cum urmeaza:
Mai mult decat atat, prof. Walker-Smith catre directorul Spitalului Royal free, Martin Else, tot in 1998:
Alte mituri despre DR. Wakefield
FALS: Nu exista nicio baza pentru aceste afirmatii, care au fost deja dovedite a fi false.[13] Vezi si dovezile din plangerea depusa de DR. Wakefield la Comisia de Reclamatii a Presei. Va recomand sa cititi cu atentie aceasta plangere! Vezi si mai jos, in detaliu, despre rezultatele biopsiilor.
FALS: Rezultatele-cheie cu privire la hiperplazia limfoida nodulara si colita la copiii cu tulburari de spectru autist au fost confirmate independent in cinci tari.[14]
Importanta lucrarii din Lancet
*** Prima demonstratie de patologie intestinala in tulburarile de spectru autist
Simptomele gastrointestinale sunt foarte frecvente la copiii cu autism, iar aceste simptome sunt asociate cu inflamatia intestinului. Tratamentul inflamatiei intestinale poate duce la imbunatatirea simptomatica atat la simptomele gastrointestinale cat si la cele comportamentale.[18]
*** Prima demonstratie a unui metabolism anormal al vitaminei B12 la copiii cu autism
Acum aceasta descoperire a devenit subiectul unor cercetari clinice majore in autism, incepand cu studiul deosebirilor genetice in metabolismul B12/folat pana la tratamente cu forme active de B12.
*** Prima lucrare stiintifica in care se relateaza efectul rechallenge al unui vaccin antirujeolic
Analize ulterioare au indicat ca inflamatiile intestinale sunt semnificativ mai puternice la copiii autisti supusi la vaccinari antirujeolice repetate (rechallenge) decat la copiii care primesc doar un singur vaccin cu tulpina rujeolica.[19]
Termenul rechallenge descrie o situatie in care simptomele apar dupa o expunere, iar dupa o re-expunere fie la acelasi factor, fie la un factor similar (de ex. vaccinuri cu componenta rujeolica), simptomele fie reapar, fie se inrautatesc. Acest set specific de circumstante este considerat de Institutul American de Medicina ca o dovada puternica de cauzalitate[20] si nu poate fi respins ca si "coincidenta".
La unul din cei 12 copii analizati in the Lancet paper, DR. Wakefield a fost socat sa vada in fisa medicala un acord semnat de parinti pentru administrarea vaccinului ROR chiar la 4 luni ale copilului! Exista astfel suspiciuni justificate ca acest copil a facut parte dintr-un experiment care s-a incheiat tragic si care nu a fost niciodata raportat.
*** Prima lucrare stiintifica in care s-a cautat dovada unei tulburari mitocondriale prin masurarea coeficientului lactat-piruvat in lichidul cerebrospinal.
Tulburarile mitocondriale ("mito") par a fi frecvente la copiii cu autism. Guvernul american a admis ca vaccinurile au declansat autismul Hannei Poling, un copil cu tulburare mitocondriala.
Dilema decanului
Intre timp, se desfasurau DOUA actiuni indreptate impotriva cercetarilor DR. Wakefield, una deschisa si una in spatele cortinei.
In 1996, DR. Wakefield fusese rugat de avocatul Richard Barr sa analizeze siguranta vaccinurilor cu componenta antirujeolica si, separat, sa demareze un studiu pentru a putea determina daca producatorii vaccinurilor cu componenta antirujeolica ar putea fi trasi la raspundere legal, initial fiind vorba de boala Crohn ca si reactie adversa frecventa dupa acele vaccinuri, insa ulterior s-a impus ca factor central autismul la copiii cu simptome intestinale.
Citat Brian Deer:
In realitate, DR. Wakefield a redactat un protocol pentru Legal Aid Board, care urma sa finanteze acel studiu, dupa care a raportat totul la departamentul de finante al spitalului Royal Free, intr-un memo adresat lui Dave Wilson pe 26 sept. 1996. Deci, niciun secret aici. In plus, primii £25.000 fusesera deja virati intr-un cont de cercetari pentru transfer catre Scoala Medicala a Spitalului Royal Free.
Intre timp, in culise, decanul scolii medicale, prof. Arie Zuckerman, stia deja de intentia DR. Wakefield de a participa intr-o posibila actiune legala a parintilor cu copii vatamati de vaccinuri, fiind informat de catre prof. Sir David Hull, pe atunci presedintele Comitetului de Vaccinare si Imunizare[22] [i-auzi braul, sa-i vaccinam si sa-i si imunizam?? Doamne feri si apara!].
Ca sa intelegeti caracterul impecabil si umanitatea DR. Wakefield, va rog sa retineti ca el a fost unul din putinii experti care s-au implicat in acele litigii de partea PARINTILOR cu copii grav vatamati de vaccinuri, in timp ce de partea cealalta a baricadei, pe post de experti ai industriei farma, se inghesuiau toti!!! Voi ca parinti in care medic ati avea mai multa incredere?
Aici lucrurile devin interesante. Prof. Zuckerman a discutat si telefonic si in scris cu DR. Wakefield, insinuand ca ar exista un conflict de interese din partea DR. Wakefield, dar fara a preciza CARE. Asta lasand la o parte ipocrizia paradoxului etic al academicilor medicali, care imbratiseaza orice fel de studiu clinic finantat de industria farmaceutica, dar brusc au probleme cand este vorba de investigarea unor copii a caror viata a fost probabil distrusa ireparabil de vaccinuri si care AVEAU DREPTUL la daune din partea celor responsabili!
DR. Wakefield i-a scris din nou decanului Zuckerman:
REPET ca sa se inteleaga clar:
Dar haideti sa nu va mai tin in mister, sa va spun si DE CE tremura decanul de frica si visa numai posibile conflicte de interes pentru a-l opri pe DR. Wakefield de la a participa ca si expert independent la niste potentiale procese ale parintilor cu copiii vatamati de vaccinuri... Ei bine, pentru ca... lucru pe care DR. Wakefield nici nu-l stia atunci... drumroll, in acel proces NU firma producatoare urma sa fie data in judecata, ci chiar Ministerul Sanatatii din Anglia!! Aceste informatii au iesit la iveala abia in procesul cu Consiliul Medical General! Voi reveni cu detalii surprinzatoare in partea a III-a a articolului.
Cine avea de fapt conflicte de interese?
Informatiile urmatoare NU si-au facut loc in verdictul dat de Consiliul Medical General si NU le veti gasi nici pe paginile vaccinofililor, deci cititi-le cu atentie!
Pe 11 oct. 1996, prof. Zuckerman cauta sprijin pentru a-i pune bete in roate DR. Wakefield si ii scrie Dr. Mac Armstrong, presedintele Comisiei de Etica a Asociatiei Medicale Britanice.[23]
Ei bine, poate in SUA ar fi fost "clar", unde erau pe rol multe procese ale parintilor cu copii vatamati de vaccinuri, care dadeau in judecata statul, DAR in Marea Britanie la acel moment nu avea cum sa fie clar acest lucru, unde se dadeau in judecata firmele producatoare de vaccinuri si NU guvernul!
In timp ce prof. Zuckerman astepta raspunsul de la Dr. Armstrong, DR. Wakefield trimitea cecul de la Legal Aid Board cu rugamintea ca el sa fie incasat de Scoala Medicala ca si fonduri de cercetare. Nicio problema pentru o scoala medicala care nu avea greturi sa incaseze fonduri de la industria farma, nu? Ehei... Pe acel cec s-au facut mai multe notite: "Nu putem codifica cecul. S-ar putea sa-l returnam", o anume Renee scrisese si ea "Cecul a fost deja depus la banca." In realitate, in timp ce astepta raspunsul de la Comisia de Etica britanica, prof. Zuckerman plasase fondurile intr-un cont suspendat, inaccesibil (!).
In acelasi timp, dupa cum a reiesit din documentele prezentate la proces, prof. Zuckerman tinea permanent legatura in scris si cu Dr. David Salisbury, directorul departamentului de imunizari al Ministerului Sanatatii, plus ....... Sir Kenneth Calman, Chief Medical Officer, unul din arhitectii programului britanic de vaccinare ROR![24] si il informa ca el si colegii lui erau "foarte ingrijorati despre controversa neplacuta care planeaza asupra cercetarii legate de boala Crohn, cercetare efectuata de Dr. Andrew Wakefield si grupul sau."
Incepeti sa vedeti cum se contureaza the big picture si de ce baietii cam intrasera in fibrilatii la gandul ca PARINTII cu copii vatamati de vaccinuri urmau sa aiba o VOCE de expert de partea lor in litigii?
Dupa mai multe dedesubturi relatate in cartea DR. Wakefield, ajungem la raspunsul multasteptat primit de prof. Zuckerman de la Dr. Mac Armstrong, presedintele Comisiei de Etica britanice. Acest raspuns, departe de ceea ce astepta si isi dorea Zuckerman, este de inramat:
Dr. Armstrong a mai subliniat cerintele etice obisnuite: acordul parintilor si protectia datelor confidentiale, pe care DR. Wakefield le obtinuse deja.
Ca o palma finala pentru Zuckerman, Dr. Armstrong scrie:
Este de-a dreptul macabru cum cercetatorii depind de fondurile industriei farmaceutice, dar pe de alta parte se insinueaza ca fondurile investite in cercetarea riscurilor vaccinurilor ar duce la conflicte de interese. Daca am aplica aceste reguli la Comisia de Vaccinare STIKO din Germania, DOUA TREIMI din membrii acestei comisii ar trebui scosi din functie, din cauza legaturilor cu industria farmaceutica. Sau ce sa mai zicem de Alexandru Rafila, seful Comitetului de Vaccinologie din Romania, care inoata intr-un ocean de legaturi cu farma?
Intrebare: CINE era de fapt in conflict de interese, nu cumva prof. Zuckerman, care incerca sa STOPEZE o cercetare din motive politice???
Interesant este si faptul ca in 1997, in timp ce isi exprima "ingrijorarea" pentru "conflictul" unei cercetari stiintifice subventionate de Legal Aid Board in contul Scolii Medicale a Spitalului Royal Free, acelasi ghiocel inocent prof. Zuckerman a scris un editorial pentru New England Journal of Medicine, exprimandu-si sustinerea totala a vaccinarii universale pentru hepatita B la toti copiii din lume. La acel moment, el insusi era numit ca inventator intr-un patent legat de vaccinul de hepatita B si ca atare ar fi urmat sa beneficieze financiar de politica prezentata in editorialul lui. Ups! In 1996, regulile NEJM erau foarte stricte, anume ca NICIUN detinator de patente nu avea voie sa scrie editoriale. Dublu ups! Si totusi... la prof. Zuckerman regulile au fost un pic altfel... si NU s-a sesizat aici niciun Brian Deer, vai vai vai...
Se vede deja un pic mai bine the big picture a intereselor discreditarii muncii de cercetare a DR. Wakefield? Si stati, ca inca nu stiti nici jumatate din dedesubturi...
Apropo de New England Journal of Medicine si legaturile vizibile cu farma, nici cu celebrul BMJ (British Medical Journal) nu mi-e rusine, care recunoaste la un articol scris impotriva DR. Wakefield: "Grupul BMJ primeste fonduri de la cele doua firme producatoare ale vaccinului ROR, Merck si GSK." Fain asa, baieti, v-ati scos! Ca daca va subventiona Legal Aid Board, erati in risc de conflict de interese... valeu, valeleu...
Cine erau "copiii Lancet"?
Sa vedem detalii din cartea Dr. Wakefield despre cateva din cele 12 cazuri, pentru ca DR. Wakefield nu oboseste sa repete, pe buna dreptate: "Ascultati-i pe parinti! Parintii stiu cel mai bine ce se intampla cu copilul lor."
Mama copilului PH (initiale modificate) a ajuns la echipa doctorului Wakefield in 1996, unde NU a mai marturisit ca si ea legase problemele copilului de vaccinul ROR. De aceea, in the Lancet paper, echipa de cercetatori reiterase aparitia simptomelor dupa un episod de otita medie, conform relatarilor mamei. Motivul acestei discordante este o lectie pretioasa: reactia succesiva a doctorilor la sugestia mamei cum ca vaccinul ROR ar fi fost implicat in istoria simptomelor a fost de respingere aroganta, plus ostilitate deschisa. Parintii observasera ca atunci cand mentionau vaccinul, doctorii aveau reactii negative si acest lucru avea un impact negativ asupra ajutorului pe care ei il cautau pentru fiul lor. Astfel, cand au ajuns la Spitalul Royal Free si la echipa DR. Wakefield, tatal ii sugerase mamei sa NU mai pomeneasca vaccinul, de teama de a nu fi din nou discriminati de doctori. Astfel, un element important al istoriei medicale clinice ale copilului fusese ocultat din cauza arogantei celor care "stiu ei mai bine".
Copilul RT (initiale modificate) a fost monitorizat indeaproape in primul an de viata din cauza podului nazal foarte lat. La 15 luni monitorizarea incetase, copilul fiind etichetat ca normal in dezvoltare. Ulterior i s-a administrat un vaccin antirujeolic monovalent, in urma caruia se oprise din "plimbarile" in jurul mobilei si regresase la mersul in patru labe. Dezvoltarea se oprise, la 20 de luni isi pierduse achizitiile verbale facute pana atunci; la scurt timp dupa aceea, a incetat complet sa mai vorbeasca. In al doilea an de viata, au aparut probleme de sanatate majore, dureri de urechi, infectii in gat si diaree cu dureri abdominale. Mama sa a relatat ca la 2 saptamani dupa administrarea vaccinului ROR (cand copilul avea 4 ani si jumatate), copilul "a disparut" si "si-a pierdut orice fel de capacitate de a mai comunica".
La 10 luni copilul RT construia un turm de cubulete, iar la 4 ani si jumatate statea cu privirea goala si nu stia ce sa mai faca cu cubuletele respective. In aceeasi perioada devenise neindemanatic, dezvolta comportamente repetitive si incepuse sa se dea cu capul de ce nimerea. Inainte de ROR, putea sa manance singur cu lingura; dupa ROR nu mai putea sa tina singur nici macar cana cu apa. La 4 ani si jumatate! Ah, desigur doar o coincidenta, nu?
Problemele gastrointestinale ale copilului RT sunt de asemenea instructive. Dosarul medical precizeaza: "Diareea a devenit o problema intre 1 an si 1 an si jumatate [dupa vaccinul antirujeolic monovalent]..." Din fisa medicala reiesea de asemenea ca dezvoltarea copilului fusese incetinita, un semn cardinal de sindrom pediatric de colon iritabil, copilul nemailuand in greutate.
Copilul nr. 10 fusese trimis la Royal Free de catre pediatrul familiei, care constatase stagnarea dezvoltarii si pierderea unor deprinderi de limbaj si sociale, precum si faptul ca copilul incepuse sa alerge in continuu, sa loveasca si sa se loveasca si sa se tavaleasca in propriile fecale... Toate aceste manifestari erau insotite de episoade de diaree apoasa si episoade in care urla cand se tinea de burta, semn clar al durerilor abdominale.
Copilul nr. 11 regresase la 18 luni, cu pierderea limbajului, miscari repetitive ale mainilor, iar la 30 de luni acest copil nu mai scotea niciun cuvant. La 3 ani a fost descris ca avand functiile cognitive ale unui bebelus de 6 luni.
Copilul nr. 12 primise vaccinul ROR la 15 luni, dar mama sa nu facuse legatura intre vaccin si regresia lui ulterioara. In fisa medicala a copilului, medicul de familie notase insa: "Boli frecvente de la ROR incoace." Copilul 12 isi pierduse limbajul, nu mai era interesat de mediul inconjurator si incepuse sa sufere de dureri abdominale cronice, constipatii, incontinenta fecala secundara, voma si anorexie, malabsorbtie si stagnare in greutate.
Un simptom semnificativ la acesti copii era faptul ca erau "impiedicati" si aveau probleme cu echilibrul, ceea ce confirma o encefalopatie (disfunctie cerebrala). O forma speciala de "impiedicare", denumita ataxie cerebeloasa (probleme de coordonare datorate unei vatamari a cerebelului), a fost descrisa ca si complicatie a vaccinului ROR, prima oara de catre Dr. Anne-Marie Plesner in Danemarca.[25]
Acestea sunt doar cateva pasaje din cartea DR. Wakefield mentionata mai sus. Urmeaza analizele detaliate ale copiilor in partea a III-a a articolului.
Analizele biopsiilor au fost corecte si complete
Analizele de caz au pornit in clipa cand tot mai multi copii erau TRIMISI de pediatrii lor la spitalul Royal Free, unde lucra profesorul Walker-Smith, unul din cei mai capabili medici pe plan mondial in domeniul simptomelor de colon iritabil la copii.
Citat Brian Deer:
In 1998, DR. Wakefield a publicat, impreuna cu 12 co-autori, celebra "lucrare Lancet" (the Lancet paper), despre analizele clinice ale 12 copii cu tulburari de spectru autist care aveau si colita (o inflamare a colonului), insotita de inflamarea glandelor limfatice in intestin (hiperplazie limfoida nodulara), in special in ultima parte a intestinului subtire (ileonul terminal).[1]
Analizele de caz, precum the Lancet paper, DESCRIU experienta unui pacient sau a unui grup de pacienti cu acelasi diagnostic. Analizele de caz nu necesita criterii stricte de includere sau excludere. In ciuda faptului ca studiile de caz nu necesita controale negative, cercetatorii din echipa DR. Wakefield au mers pana intr-acolo incat au inclus grupuri comparative - 19 copii de aceleasi varste (5 pentru examinare tisulara microscopica si 14 pentru masurarea acidului metilmalonic din urina).
Hennekens si Buring au explicat ca scopul unor studii de caz este de a genera ipoteze noi despre o potentiala cauzalitate. Studiile de caz NU au scopul de a investiga posibile cauzalitati. Astfel, concluziile studiului de caz (despre care am scris in partea I) au fost de bun simt si exacte, precizand ca nu se demonstrase o asociere intre vaccinul ROR si sindromul descris. Cu toate acestea, detractorii vaccinofili nu se dau inapoi de la minciuni, sustinand in continuare ca DR. Wakefield ar fi pretins in lucrarea sa ca ar fi demonstrat o cauzalitate vaccinuri-autism.
Miturile detractorilor doctorului Wakefield
DR. Wakefield demonteaza in cartea sa (cap. 1) miturile vehiculate de atacatorii sai.
"Lucrarea din Lancet a fost sponsorizata de Legal Aid Board"[2]
FALS: Nici macar un cent din banii de la Legal Aid Board (LAB) nu a fost cheltuit pentru lucrarea Lancet. O subventionare a fost efectuata de Legal Aid Board pentru un studiu separat, de detectare virala, studiu incheiat in 1999 si publicat impreuna cu mentiunea ca fusese subventionat de Legal Aid Board. Analizele de caz din Lancet fusesera deja inaintate spre publicare inainte ca sponsorizarea de la Legal Aid Board sa fie disponibila. Lucrarea Lancet fusese subventionata de Serviciul National de Sanatate britanic (NHS)!
"Implicarea DR. Wakefield ca expert medical fusese tinuta secreta"[3]
FALS: Litigiul NU avea nimic de-a face cu lucrarea Lancet. Apoi, cu cel putin 1 an inainte de publicare, DR. Wakefield isi informase co-autorii[4], pe directorul departamentului, pe decanul scolii medicale[5] si pe directorul spitalului. Acest fapt fusese raportat si in presa nationala cu 15 luni inainte de publicarea lucrarii.[6]
Citat din mesajul trimis de DR. Wakefield decanului scolii medicale:
"Simt nevoia sa declar in mod oficial ca nu vad cum ar putea exista un conflict de interese. Sunt convins ca sunteti de acord ca responsabilitatea noastra ca membri ai profesiei medicale este de a ne folosi in mod adecvat capacitatea profesionala de expertiza. In acest context al dezbaterilor cu privire la siguranta si consecintele vaccinului antirujeolic folosit in prezent, eu furnizez opinii de expert independent, pe baza datelor stiintifice de care dispun, facand acest lucru alaturi de colegi de-ai mei din lumea intreaga."
Dupa cum se vede, DR. Wakefield nu a avut niciun conflict de interese (voi reveni mai tarziu la acest aspect).
"Copiii fusesera alesi de catre avocati, pentru a da in judecata firma producatoare de vaccinuri"[3]
FALS: Copiii prezentati in lucrarea Lancet au fost evaluati si investigati consecutiv (deci nu aveau cum sa fie selectionati), exclusiv pe baza simptomelor clinice, in urma trimiterii de la medicul lor pediatru.[7]
"Copiii erau implicati in procese"[8]FALS: Cand au venit cu trimitere la spitalul Royal Free (momentul relevant al includerii in lucrarea Lancet), niciunul din copii sau familia lor nu erau implicati in vreun proces.
"DR. Wakefield a avut un conflict de interese"[9]FALS: Regulile de dezvaluire a conflictelor de interese pentru Lancet din acea perioada au fost respectate pana la ultima litera. Dovezile inaintate in procesul cu Consiliul Medical General confirma ca editorii de la Lancet stiau ca DR. Wakefield era la acel moment deja angajat ca expert medical pentru un proces separat legat de ROR cu mult timp inainte de publicarea lucrarii Lancet.[10]
In plus, UNDE este problema daca un medic isi foloseste, paralel cu munca sa profesionala, cunostintele medicale pentru a ajuta cu expertiza lui independenta niste parinti ai caror copii au fost vatamati postvaccinal si vor ca responsabilii sa fie trasi la raspundere? Ah, da, era sa uit, este neobisnuit ca un medic sa devina expertul parintilor si NU al cartelului farma care are milioane de platit expertilor ce neaga orice legatura intre vaccinuri si autism, nu-i asa?
Si ziceti voi ca e bine sa avem incredere in revistele medicale? Pai ia uitati ce a iesit la iveala in timpul celebrului proces Merck legat de medicamentul Vioxx: Editura Elsevier (proprietara revister The Lancet si a inca 500 de titluri medicale si stiintifice!) a creat SASE reviste medicale FALSE, aranjate sa arate ca si revistele stiintifice, subventionate de Merck FARA a declara acest lucru, reviste care publicau tot felul de articole favorabile firmei Merck. Ba mai mult, a aparut un memo intern de la Merck, unde se spunea despre medicii care criticau Vioxx ca "va trebui sa-i cautam si sa-i distrugem acolo unde traiesc."
Asta ca sa stiti ca aveti de-a face cu un CARTEL de tip caracatita, care nu se da inapoi de la nimic!
Aspectele etice
"DR. Wakefield nu a avut aprobarea comitetului de etica"[3]
FALS: Copiii au fost investigati in primul rand pe baza indicatiilor clinice si NU ca obiecte de studiu! Singurul element de cercetare al lucrarii Lancet care necesita aprobarea comisiei de etica era analiza sistematica a biopsiilor copiilor, pentru care s-a obtinut aprobarea comisiei de etica (proiectul 162-95).[11]
In plus, in decizia Consiliului Medical General DR. Wakefield este acuzat in mod fals ca ar fi dispus sa se faca punctii lombare catorva dintre cei 12 copii DOAR pentru a experimenta pe ei, deci fara indicatii clinice.
Ei bine, in primul rand DR. Wakefield nu facea parte din echipa de clinicieni care investiga copiii direct, echipa era condusa de reputatul gastroenterolog prof. Walker-Smith, iar in al doilea rand iata ce explicatii a dat chiar prof. Walker-Smith cand a fost intrebat in 1996 de unul din membrii Comitetului de Etica al Spitalului Royal Free daca un regim intensiv de investigatii era justificat. Cititi si judecati cu propriul discernamant la ce s-a referit acest om care si-a dedicat intreaga viata profesionala pentru a ajuta copiii cu boli gastrointestinale:
"Acesti copii sufera de o boala cu o prognoza lipsita de speranta in legatura cu tulburarea cerebrala generalizata. Adesea, ei nu au beneficiat de nivelul de investigatii considerat adecvat pentru copii aflati in asemenea situatii devastatoare. In ce priveste simptomele gastrointestinale, care sunt prezente la toti copiii pe care ii investigam, ele au fost in trecut mai mereu abordate in mod superficial (under-investigated)."Nu exista nicio indoiala ca toti copiii descrisi in lucrarea din Lancet erau BOLNAVI. Toti aveau o istorie medicala de dezvoltare normala, urmata de regresii comportamentale. Toti aveau simptome gastrointestinale, motiv pentru care toti primisera trimiteri de la doctorii lor pentru cel mai reputat gastroenterolog pediatric pe plan mondial, prof. Walker-Smith. Investigatiile de diagnosticare, cu indicatii clinice, NU aveau nevoie de aprobarea vreunei comisii de etica, deoarece urmareau unicul scop de a stabili un diagnostic si un tratament!
Citat din decizia Consiliului General Medical:
"Copiii descrisi in lucrarea Lancet au fost admisi pentru scopuri de cercetare intr-un program de investigatii pentru Proiectul 172-96 si scopul proiectului era sa investigheze nou-postulatul sindrom postvaccinal."Bullshit la puterea doispe! Sa vedem de ce.
Pe 5 septembrie 1995, Comitetul de Etica a acordat prof. Walker-Smith (deci NU doctorului Wakefield, din nou atentie!) aprobarea generica pentru analiza biopsiilor copiilor la care urma sa se faca colonoscopii - proiectul 162-95, se vede ca sunt alte cifre decat 172-96??
De la jumatatea lui 1996, au inceput sa vina tot mai multe familii la Royal Free, cu copii care aveau simptome gastrointestinale. Singurul aspect de "cercetare" referitor la acei copii era colectarea de date de la cele doua biopsii suplimentare si analiza ulterioara a biopsiilor in laborator, aspect care fusese deja aprobat etic in proiectul 162-95.
In septembrie 1996, intr-un proiect S E P A R A T, a fost dezvoltat un protocol pentru un "studiu-pilot", separat, ziceam, de investigatiile copiilor din lucrarea Lancet, cu titlul "Un nou sindrom pediatric: Enterita si tulburari dezintegrative in urma vaccinarii ROR", studiu aprobat si el de Comisia de Etica (proiectul 172-96).
Ei bine, Consiliul General Medical s-a facut un pic ca a confundat aceste proiecte, a confundat si autorii intre ei (prof. Walker-Smith cu Wakefield) si a mai "confundat" si analizele facute din indicatii clinice cu cele facute pentru "cercetare", desi reiese clar din documente ca NICIUN copil din lucrarea Lancet nu facea parte din studiul-pilot 172-96 si desi Comisia de Etica stia de asemenea ca toti copiii ulterior prezentati in lucrarea Lancet erau investigati exclusiv pe baza indicatiilor clinice si NU ca obiecte de studiu! Toti acesti copii aveau la dosar DOAR forme de consimtamant informat cu privire la proiectul 162-95, fiind singurul la care luau parte.
In final, ce ironie, proiectul 172-96 nu a mai demarat niciodata. Ca atare, copiii nici nu aveau CUM sa fie "inrolati" in acest studiu, unde vezi Doamne ar fi fost violate prevederile Comisiei de Etica, deoarece acest studiu NU a pornit niciodata. DE CE oare? Pentru ca NU au mai fost fonduri, NU se doreste niciun fel de investigare a tragediilor cauzate de vaccinuri!
De asemenea, nicio surpriza aici, in 2004, cand afirma ca DR. Wakefield nu avusese aprobarea Comisiei de Etica, Brian Deer STIA deja ca biopsiile efectuate la copiii din lucrarea Lancet primisera aprobarea Comitetului de Etica al Spitalului Royal Free in proiectul 162-95, dupa ce in ianuarie 2004 Deer obtinuse documentele relevante in urma unei cereri conform dreptului la libera informatie.[11a]
Mai mult decat atat, presedintele Comitetului de Etica, Dr. Pegg, i-a scris decanului Zuckerman de la Scoala Medicala a Spitalului Royal Free in iulie 1998 urmatorul mesaj:
"Am aprobat colectarea de date in urma unor investigatii indicate clinic. In prezent, nu este datoria unui comitet de etica sa puna sub semnul intrebarii deciziile unui clinician despre ce fel de investigatii sunt indicate dpdv clinic si care nu sunt indicate. Cu toate acestea, noi nu acceptam doar cuvantul investigatorului, ci solicitam ca toate cererile de aprobare sa fie analizate de un expert independent. In acest caz, Dr. Owen Epstein a analizat proiectul si ne-a trimis o scrisoare prin care afirma ca 'sustine puternic' acest studiu."
Deci prof. Walker-Smith a avut SI aprobarea Comitetului de Etica SI analiza aprobatoare a unui expert independent, dupa cum este mentionat dealtfel si in lucrarea Lancet! V-ati lamurit, da?
Mai mult decat atat, prof. Walker-Smith la randul lui i-a scris o scrisoare presedintelui Comitetului de Etica, Dr. Pegg, tot in iulie 1998, dupa cum urmeaza:
"In continuarea seriei de cazuri publicate in Lancet, continuam sa consultam astfel de copii pe baza de indicatii clinice si efectuam colonoscopii si teste de sange pentru a decide daca sa le administram Mesalazine [un medicament antiinflamator special pentru sindromul colonului iritabil - n.m.]. Dr. Wakefield analizeaza rezultatele noastre [sic!] si unele biopsii suplimentare (pentru care avem permisiune) sunt utilizate in cercetare. De aceea as dori sa solicit in mod formal aprobarea Comisiei de Etica pentru analiza de cercetare clinica a copiilor pe care continuam sa-i monitorizam in functie de indicatiile clinice."
Mai mult decat atat, prof. Walker-Smith catre directorul Spitalului Royal free, Martin Else, tot in 1998:
"Copiii cu autism care au simptome gastrointestinale au fost investigati de la bun inceput doar pe baza de indicatii clinice, cu aprobarea Comitetului de Etica. De asemenea, tine de rutina departamentului nostru sa avem aprobare etica pentru a lua biopsii endoscopice cu scopuri de cercetare, cu consimtamantul parintilor, pentru toti copiii carora le facem colonoscopii indicate clinic. Niciodata nu ne-am miscat in afara cadrului aprobat de Comitetul de Etica sau dictat de un comportament stiintific etic. Avem cele mai clare dovezi, publicate si nepublicate, ca toti acesti copii sufera de o forma de sindrom cronic de colon iritabil... "V-am tradus doar pasajele mai importante din cartea "Callous Disregard", pe care din nou v-o recomand calduros, mai sunt foarte multe detalii interesante, dar cred ca deja v-ati lamurit ca afirmatiile legate de lipsa de etica a investigatiilor echipei prof. Walker-Smith sunt niste minciuni ordinare, iar DR. Wakefield a fost doar tapul ispasitor intr-un meci cu miza foarte mare (veti vedea mai departe).
Alte mituri despre DR. Wakefield
"DR. Wakefield a falsificat datele si a raportat gresit rezultatele clinice"[12]
FALS: Nu exista nicio baza pentru aceste afirmatii, care au fost deja dovedite a fi false.[13] Vezi si dovezile din plangerea depusa de DR. Wakefield la Comisia de Reclamatii a Presei. Va recomand sa cititi cu atentie aceasta plangere! Vezi si mai jos, in detaliu, despre rezultatele biopsiilor.
"Concluziile echipei Wakefield nu au fost replicate de alti cercetatori independenti."
FALS: Rezultatele-cheie cu privire la hiperplazia limfoida nodulara si colita la copiii cu tulburari de spectru autist au fost confirmate independent in cinci tari.[14]
"Studiul a fost retras de majoritatea autorilor."[15]FALS: 11 din 13 autori au publicat o "retragere a unei interpretari", cum ca vaccinul ROR ar fi un posibil declansator al sindromului descris. Aceasta ramane o posibilitate si o posibilitate nu are cum sa fie retrasa :-)
"Cercetarile lui Wakefield au fost discreditate."[16]FALS: Cei care au incercat sa discrediteze cercetarile s-au bazat doar pe miturile de mai sus. Rezultatele din lucrarea doctorului Wakefield sunt relevante si foarte importante.[17]
Importanta lucrarii din Lancet
*** Prima demonstratie de patologie intestinala in tulburarile de spectru autist
Simptomele gastrointestinale sunt foarte frecvente la copiii cu autism, iar aceste simptome sunt asociate cu inflamatia intestinului. Tratamentul inflamatiei intestinale poate duce la imbunatatirea simptomatica atat la simptomele gastrointestinale cat si la cele comportamentale.[18]
*** Prima demonstratie a unui metabolism anormal al vitaminei B12 la copiii cu autism
Acum aceasta descoperire a devenit subiectul unor cercetari clinice majore in autism, incepand cu studiul deosebirilor genetice in metabolismul B12/folat pana la tratamente cu forme active de B12.
*** Prima lucrare stiintifica in care se relateaza efectul rechallenge al unui vaccin antirujeolic
Analize ulterioare au indicat ca inflamatiile intestinale sunt semnificativ mai puternice la copiii autisti supusi la vaccinari antirujeolice repetate (rechallenge) decat la copiii care primesc doar un singur vaccin cu tulpina rujeolica.[19]
Termenul rechallenge descrie o situatie in care simptomele apar dupa o expunere, iar dupa o re-expunere fie la acelasi factor, fie la un factor similar (de ex. vaccinuri cu componenta rujeolica), simptomele fie reapar, fie se inrautatesc. Acest set specific de circumstante este considerat de Institutul American de Medicina ca o dovada puternica de cauzalitate[20] si nu poate fi respins ca si "coincidenta".
La unul din cei 12 copii analizati in the Lancet paper, DR. Wakefield a fost socat sa vada in fisa medicala un acord semnat de parinti pentru administrarea vaccinului ROR chiar la 4 luni ale copilului! Exista astfel suspiciuni justificate ca acest copil a facut parte dintr-un experiment care s-a incheiat tragic si care nu a fost niciodata raportat.
*** Prima lucrare stiintifica in care s-a cautat dovada unei tulburari mitocondriale prin masurarea coeficientului lactat-piruvat in lichidul cerebrospinal.
Tulburarile mitocondriale ("mito") par a fi frecvente la copiii cu autism. Guvernul american a admis ca vaccinurile au declansat autismul Hannei Poling, un copil cu tulburare mitocondriala.
Dilema decanului
Intre timp, se desfasurau DOUA actiuni indreptate impotriva cercetarilor DR. Wakefield, una deschisa si una in spatele cortinei.
In 1996, DR. Wakefield fusese rugat de avocatul Richard Barr sa analizeze siguranta vaccinurilor cu componenta antirujeolica si, separat, sa demareze un studiu pentru a putea determina daca producatorii vaccinurilor cu componenta antirujeolica ar putea fi trasi la raspundere legal, initial fiind vorba de boala Crohn ca si reactie adversa frecventa dupa acele vaccinuri, insa ulterior s-a impus ca factor central autismul la copiii cu simptome intestinale.
Citat Brian Deer:
“Sunday Times a aflat ca patru, probabil cinci din acesti copii erau acoperiti de studiul platit de Legal Aid Board. Si Wakefield primise aprox. £55.000 sa-i ajute, gasind dovada stiintifica a unei legaturi. Wakefield nu isi informase colegii sau autoritatile medicale despre acest conflict de interese nici inainte si nici dupa munca depusa.”[21]
In realitate, DR. Wakefield a redactat un protocol pentru Legal Aid Board, care urma sa finanteze acel studiu, dupa care a raportat totul la departamentul de finante al spitalului Royal Free, intr-un memo adresat lui Dave Wilson pe 26 sept. 1996. Deci, niciun secret aici. In plus, primii £25.000 fusesera deja virati intr-un cont de cercetari pentru transfer catre Scoala Medicala a Spitalului Royal Free.
Intre timp, in culise, decanul scolii medicale, prof. Arie Zuckerman, stia deja de intentia DR. Wakefield de a participa intr-o posibila actiune legala a parintilor cu copii vatamati de vaccinuri, fiind informat de catre prof. Sir David Hull, pe atunci presedintele Comitetului de Vaccinare si Imunizare[22] [i-auzi braul, sa-i vaccinam si sa-i si imunizam?? Doamne feri si apara!].
Ca sa intelegeti caracterul impecabil si umanitatea DR. Wakefield, va rog sa retineti ca el a fost unul din putinii experti care s-au implicat in acele litigii de partea PARINTILOR cu copii grav vatamati de vaccinuri, in timp ce de partea cealalta a baricadei, pe post de experti ai industriei farma, se inghesuiau toti!!! Voi ca parinti in care medic ati avea mai multa incredere?
Aici lucrurile devin interesante. Prof. Zuckerman a discutat si telefonic si in scris cu DR. Wakefield, insinuand ca ar exista un conflict de interese din partea DR. Wakefield, dar fara a preciza CARE. Asta lasand la o parte ipocrizia paradoxului etic al academicilor medicali, care imbratiseaza orice fel de studiu clinic finantat de industria farmaceutica, dar brusc au probleme cand este vorba de investigarea unor copii a caror viata a fost probabil distrusa ireparabil de vaccinuri si care AVEAU DREPTUL la daune din partea celor responsabili!
DR. Wakefield i-a scris din nou decanului Zuckerman:
"Am ramas de la Roy [prof. Pounder] cu impresia ca sunteti ingrijorat ca nu cumva sa ni se solicite furnizarea unui raspuns specific - cum ca vaccinul antirujeolic sau ROR ar fi cauza acelei boli. Nu este cazul aici [subl. mea]. Fondurile sunt pentru o cercetare stiintifica pentru a stabili sau a respinge o legatura intre vaccinul ROR si boala. Nu exista niciun fel de conditii prealabile pentru rezultatele finale. Daca ar fi fost asa, nu m-as fi implicat de la bun inceput. Stiinta trebuie sa conduca si restul urmeaza drumul stabilit de stiinta."
REPET ca sa se inteleaga clar:
- Acel studiu subventionat de Legal Aid Board nu avea NICIO legatura cu lucrarea Lancet.
- Lucrarea din Lancet fusese platita de Serviciul National de Sanatate britanic.
Dar haideti sa nu va mai tin in mister, sa va spun si DE CE tremura decanul de frica si visa numai posibile conflicte de interes pentru a-l opri pe DR. Wakefield de la a participa ca si expert independent la niste potentiale procese ale parintilor cu copiii vatamati de vaccinuri... Ei bine, pentru ca... lucru pe care DR. Wakefield nici nu-l stia atunci... drumroll, in acel proces NU firma producatoare urma sa fie data in judecata, ci chiar Ministerul Sanatatii din Anglia!! Aceste informatii au iesit la iveala abia in procesul cu Consiliul Medical General! Voi reveni cu detalii surprinzatoare in partea a III-a a articolului.
Cine avea de fapt conflicte de interese?
Informatiile urmatoare NU si-au facut loc in verdictul dat de Consiliul Medical General si NU le veti gasi nici pe paginile vaccinofililor, deci cititi-le cu atentie!
Pe 11 oct. 1996, prof. Zuckerman cauta sprijin pentru a-i pune bete in roate DR. Wakefield si ii scrie Dr. Mac Armstrong, presedintele Comisiei de Etica a Asociatiei Medicale Britanice.[23]
"As dori sfatul dvs. cu privire la o situatie posibil dificila in care se afla Royal Free. Un membru senior al Scolii Medicale este implicat intr-o cercetare care a devenit controversata deoarece sugereaza o legatura cauzala intre virusul rujeolic, in special vaccinarea antirujeolica, si aparitia bolii Crohn si a tulburarilor colonului iritabil. [...] Clar, acest lucru ar putea duce la procese pentru daune impotriva Guvernului."
Ei bine, poate in SUA ar fi fost "clar", unde erau pe rol multe procese ale parintilor cu copii vatamati de vaccinuri, care dadeau in judecata statul, DAR in Marea Britanie la acel moment nu avea cum sa fie clar acest lucru, unde se dadeau in judecata firmele producatoare de vaccinuri si NU guvernul!
In timp ce prof. Zuckerman astepta raspunsul de la Dr. Armstrong, DR. Wakefield trimitea cecul de la Legal Aid Board cu rugamintea ca el sa fie incasat de Scoala Medicala ca si fonduri de cercetare. Nicio problema pentru o scoala medicala care nu avea greturi sa incaseze fonduri de la industria farma, nu? Ehei... Pe acel cec s-au facut mai multe notite: "Nu putem codifica cecul. S-ar putea sa-l returnam", o anume Renee scrisese si ea "Cecul a fost deja depus la banca." In realitate, in timp ce astepta raspunsul de la Comisia de Etica britanica, prof. Zuckerman plasase fondurile intr-un cont suspendat, inaccesibil (!).
In acelasi timp, dupa cum a reiesit din documentele prezentate la proces, prof. Zuckerman tinea permanent legatura in scris si cu Dr. David Salisbury, directorul departamentului de imunizari al Ministerului Sanatatii, plus ....... Sir Kenneth Calman, Chief Medical Officer, unul din arhitectii programului britanic de vaccinare ROR![24] si il informa ca el si colegii lui erau "foarte ingrijorati despre controversa neplacuta care planeaza asupra cercetarii legate de boala Crohn, cercetare efectuata de Dr. Andrew Wakefield si grupul sau."
Incepeti sa vedeti cum se contureaza the big picture si de ce baietii cam intrasera in fibrilatii la gandul ca PARINTII cu copii vatamati de vaccinuri urmau sa aiba o VOCE de expert de partea lor in litigii?
Dupa mai multe dedesubturi relatate in cartea DR. Wakefield, ajungem la raspunsul multasteptat primit de prof. Zuckerman de la Dr. Mac Armstrong, presedintele Comisiei de Etica britanice. Acest raspuns, departe de ceea ce astepta si isi dorea Zuckerman, este de inramat:
"Chestiunea etica centrala este daca proiectul de cercetare avea baza stiintifica si daca a fost aprobat de un comitet de etica... Chestiunea legata de implicarea unor cadre medicale in litigii este o problema care trebuie considerata doar cu privire la publicarea rezultatelor sau la utilizarea datelor obtinute, dar NU ar trebui sa determine daca cercetarea in sine este un proiect valid."Zdrang cu caramida in capul lui Zuckerman!
Dr. Armstrong a mai subliniat cerintele etice obisnuite: acordul parintilor si protectia datelor confidentiale, pe care DR. Wakefield le obtinuse deja.
Ca o palma finala pentru Zuckerman, Dr. Armstrong scrie:
"... a amana sau a refuza o cercetare care pare a fi de interes public, doar din motive cum ca acea cercetare ar putea pune guvernul sau o anume autoritate medicala intr-o pozitie jenanta, NU imi pare a fi un argument moral solid."
Este de-a dreptul macabru cum cercetatorii depind de fondurile industriei farmaceutice, dar pe de alta parte se insinueaza ca fondurile investite in cercetarea riscurilor vaccinurilor ar duce la conflicte de interese. Daca am aplica aceste reguli la Comisia de Vaccinare STIKO din Germania, DOUA TREIMI din membrii acestei comisii ar trebui scosi din functie, din cauza legaturilor cu industria farmaceutica. Sau ce sa mai zicem de Alexandru Rafila, seful Comitetului de Vaccinologie din Romania, care inoata intr-un ocean de legaturi cu farma?
Intrebare: CINE era de fapt in conflict de interese, nu cumva prof. Zuckerman, care incerca sa STOPEZE o cercetare din motive politice???
Interesant este si faptul ca in 1997, in timp ce isi exprima "ingrijorarea" pentru "conflictul" unei cercetari stiintifice subventionate de Legal Aid Board in contul Scolii Medicale a Spitalului Royal Free, acelasi ghiocel inocent prof. Zuckerman a scris un editorial pentru New England Journal of Medicine, exprimandu-si sustinerea totala a vaccinarii universale pentru hepatita B la toti copiii din lume. La acel moment, el insusi era numit ca inventator intr-un patent legat de vaccinul de hepatita B si ca atare ar fi urmat sa beneficieze financiar de politica prezentata in editorialul lui. Ups! In 1996, regulile NEJM erau foarte stricte, anume ca NICIUN detinator de patente nu avea voie sa scrie editoriale. Dublu ups! Si totusi... la prof. Zuckerman regulile au fost un pic altfel... si NU s-a sesizat aici niciun Brian Deer, vai vai vai...
Se vede deja un pic mai bine the big picture a intereselor discreditarii muncii de cercetare a DR. Wakefield? Si stati, ca inca nu stiti nici jumatate din dedesubturi...
Apropo de New England Journal of Medicine si legaturile vizibile cu farma, nici cu celebrul BMJ (British Medical Journal) nu mi-e rusine, care recunoaste la un articol scris impotriva DR. Wakefield: "Grupul BMJ primeste fonduri de la cele doua firme producatoare ale vaccinului ROR, Merck si GSK." Fain asa, baieti, v-ati scos! Ca daca va subventiona Legal Aid Board, erati in risc de conflict de interese... valeu, valeleu...
Cine erau "copiii Lancet"?
Sa vedem detalii din cartea Dr. Wakefield despre cateva din cele 12 cazuri, pentru ca DR. Wakefield nu oboseste sa repete, pe buna dreptate: "Ascultati-i pe parinti! Parintii stiu cel mai bine ce se intampla cu copilul lor."
Mama copilului PH (initiale modificate) a ajuns la echipa doctorului Wakefield in 1996, unde NU a mai marturisit ca si ea legase problemele copilului de vaccinul ROR. De aceea, in the Lancet paper, echipa de cercetatori reiterase aparitia simptomelor dupa un episod de otita medie, conform relatarilor mamei. Motivul acestei discordante este o lectie pretioasa: reactia succesiva a doctorilor la sugestia mamei cum ca vaccinul ROR ar fi fost implicat in istoria simptomelor a fost de respingere aroganta, plus ostilitate deschisa. Parintii observasera ca atunci cand mentionau vaccinul, doctorii aveau reactii negative si acest lucru avea un impact negativ asupra ajutorului pe care ei il cautau pentru fiul lor. Astfel, cand au ajuns la Spitalul Royal Free si la echipa DR. Wakefield, tatal ii sugerase mamei sa NU mai pomeneasca vaccinul, de teama de a nu fi din nou discriminati de doctori. Astfel, un element important al istoriei medicale clinice ale copilului fusese ocultat din cauza arogantei celor care "stiu ei mai bine".
Copilul RT (initiale modificate) a fost monitorizat indeaproape in primul an de viata din cauza podului nazal foarte lat. La 15 luni monitorizarea incetase, copilul fiind etichetat ca normal in dezvoltare. Ulterior i s-a administrat un vaccin antirujeolic monovalent, in urma caruia se oprise din "plimbarile" in jurul mobilei si regresase la mersul in patru labe. Dezvoltarea se oprise, la 20 de luni isi pierduse achizitiile verbale facute pana atunci; la scurt timp dupa aceea, a incetat complet sa mai vorbeasca. In al doilea an de viata, au aparut probleme de sanatate majore, dureri de urechi, infectii in gat si diaree cu dureri abdominale. Mama sa a relatat ca la 2 saptamani dupa administrarea vaccinului ROR (cand copilul avea 4 ani si jumatate), copilul "a disparut" si "si-a pierdut orice fel de capacitate de a mai comunica".
La 10 luni copilul RT construia un turm de cubulete, iar la 4 ani si jumatate statea cu privirea goala si nu stia ce sa mai faca cu cubuletele respective. In aceeasi perioada devenise neindemanatic, dezvolta comportamente repetitive si incepuse sa se dea cu capul de ce nimerea. Inainte de ROR, putea sa manance singur cu lingura; dupa ROR nu mai putea sa tina singur nici macar cana cu apa. La 4 ani si jumatate! Ah, desigur doar o coincidenta, nu?
Problemele gastrointestinale ale copilului RT sunt de asemenea instructive. Dosarul medical precizeaza: "Diareea a devenit o problema intre 1 an si 1 an si jumatate [dupa vaccinul antirujeolic monovalent]..." Din fisa medicala reiesea de asemenea ca dezvoltarea copilului fusese incetinita, un semn cardinal de sindrom pediatric de colon iritabil, copilul nemailuand in greutate.
Copilul nr. 10 fusese trimis la Royal Free de catre pediatrul familiei, care constatase stagnarea dezvoltarii si pierderea unor deprinderi de limbaj si sociale, precum si faptul ca copilul incepuse sa alerge in continuu, sa loveasca si sa se loveasca si sa se tavaleasca in propriile fecale... Toate aceste manifestari erau insotite de episoade de diaree apoasa si episoade in care urla cand se tinea de burta, semn clar al durerilor abdominale.
Copilul nr. 11 regresase la 18 luni, cu pierderea limbajului, miscari repetitive ale mainilor, iar la 30 de luni acest copil nu mai scotea niciun cuvant. La 3 ani a fost descris ca avand functiile cognitive ale unui bebelus de 6 luni.
Copilul nr. 12 primise vaccinul ROR la 15 luni, dar mama sa nu facuse legatura intre vaccin si regresia lui ulterioara. In fisa medicala a copilului, medicul de familie notase insa: "Boli frecvente de la ROR incoace." Copilul 12 isi pierduse limbajul, nu mai era interesat de mediul inconjurator si incepuse sa sufere de dureri abdominale cronice, constipatii, incontinenta fecala secundara, voma si anorexie, malabsorbtie si stagnare in greutate.
Un simptom semnificativ la acesti copii era faptul ca erau "impiedicati" si aveau probleme cu echilibrul, ceea ce confirma o encefalopatie (disfunctie cerebrala). O forma speciala de "impiedicare", denumita ataxie cerebeloasa (probleme de coordonare datorate unei vatamari a cerebelului), a fost descrisa ca si complicatie a vaccinului ROR, prima oara de catre Dr. Anne-Marie Plesner in Danemarca.[25]
Acestea sunt doar cateva pasaje din cartea DR. Wakefield mentionata mai sus. Urmeaza analizele detaliate ale copiilor in partea a III-a a articolului.
Analizele biopsiilor au fost corecte si complete
Analizele de caz au pornit in clipa cand tot mai multi copii erau TRIMISI de pediatrii lor la spitalul Royal Free, unde lucra profesorul Walker-Smith, unul din cei mai capabili medici pe plan mondial in domeniul simptomelor de colon iritabil la copii.
Citat Brian Deer:
"Patologii spitalului, cautand boala colonului iritabil, au raportat in majoritatea cazurilor ca intestinul era in ordine. Rezultatele au fost analizate si lucrarea Lancet le-a prezentat ca anormale."
Aceste supozitii ilustreaza cat de vulnerabila este cercetarea clinica si stiintifica riguroasa atunci cand cineva vrea s-o transforme in "falsificare de date."
Cu alte cuvinte, s-a insinuat ca cei 12 copii prezentati in lucrarea din Lancet nici nu ar fi avut simptome gastrointestinale!
Si acum, sa vedem care este realitatea.
In primul rand, DR. Wakefield nu a fost implicat DELOC in mod direct in procesul de diagnostica, de care se ocupau clinicienii. In al doilea rand, in lucrarea Lancet se mentioneaza clar faptul ca probele de biopsii au fost analizate de mai multe ori pentru o precizie cat mai mare, deci NU a existat vreo "tentativa sinistra" de a oculta rezultatele initiale, asa cum insinueaza Deer.
Biopsiile au fost initial analizate de patologii de serviciu, care adesea nu dispuneau de expertiza speciala in bolile gastrointestinale, mai ales la copii. Avand in vedere absenta unui patolog expert pediatric la spitalul Royal Free, prof. Walker-Smith examina saptamanal rezultatele analizelor tisulare ale pacientilor, cu asistenta histopatologului Dr. Sue Davies. De asemenea, la intalnirile saptamanale, prof. Walker-Smith a atras atentia ca la unele cazuri de autism fusese trecuta cu vederea inflamatia intestinala.
Pentru a reduce acest risc si pentru a standardiza analiza biopsiilor copiilor cu tulburari din spectrul autist, toate probele tisulare au fost ulterior examinate din nou de un histopatolog cu cea mai mare experienta in bolile gastrointestinale, Dr. Paul Dhillon. Rezultatele sale au fost cuprinse intr-un grafic special pentru a documenta trasaturile specifice ale vatamarilor tisulare.[26]
Diagnosticele finale puse de Dr. Dhillon au fost apoi baza raportarii in lucrarea Lancet. Acest proces a fost descris in literatura relevanta[27][28] si a fost prezentat de DR. Wakefield ca dovada in audierile de la Consiliul Medical General. Dupa ce DR. Wakefield redactase ciorna finala a lucrarii incluzand rezultatele obtinute de Dhillon si Anthony, documentul fusese circulat intre TOTI autorii, pentru ca ei sa aprobe sau sa modifice ce doreau. Brian Deer a fost prezent la audieri si deci a luat la cunostinta de aceasta stare de lucruri, dar a ales sa sustina contrariul, cum ca DR. Wakefield ar fi falsificat datele!
Rolul pe care l-a avut Dr. Dhillon in procesul de diagnosticare a fost de asemenea confirmat intr-o declaratie a acestuia catre Consiliul Medical General, semnata pe 28 iulie 2006.[29] Acest document crucial confirma irefutabil rolul Dr. Dhillon in procesul de diagnosticare a copiilor din lucrarea Lancet, anume pe baza unei analize patologice prin metoda orb (in care cel care analizeaza si inregistreaza biopsiile NU cunoaste diagnosticul persoanei de la care provine proba de biopsie si nici scorul acordat aceleiasi probe de catre alti observatori - n.m).[30]
Evident, in mainile cuiva care dorea sa discrediteze cercetarea respectiva, discrepantele dintre rapoartele clinice de rutina initiale si analizele standardizate ulterioare ale expertului patolog au fost prezentate in mass media ca "falsificare a datelor".
Acuzatiile de "falsificare" se bazeaza deci exclusiv pe faptul ca anumite rezultate initiale au fost ulterior verificate -in procedura dublu-orb- de colegi cu o expertiza mai valoroasa, dupa care au fost discutate in echipa si partial modificate, conform procedurii obisnuite, pentru a fi apoi raportate in intregime in lucrare. In plus, DR. Wakefield nici macar NU a fost cel care a decis diagnosticul tisular final al copiilor prezentat in lucrarea Lancet.
Aceste proceduri reies din insesi documentele lucrarii Lancet. Microbiologul Dr. David Lewis a publicat din proprie initiativa intr-un document de 167 pagini toate documentele din studiile de caz efectuate de DR. Wakefield si echipa sa, din care se poate vedea cum s-a ajuns la concluziile respective. Conform Dr. David Lewis, este exclusa orice posibilitate a vreunei falsificari ulterioare a rezultatelor cercetarii.
Ca atare, rezultatele publicate in lucrarea din Lancet au fost cele corecte si verificate de intreaga echipa de cercetatori.
Ah, evident ca Brian Deer si Fiona Godlee (redactoarea-sefa de la BMJ) l-au atacat la greu si pe Dr. David Lewis. Culmea, Fiona Godlee a admis ca BMJ primise bani de la GSK si Merck si depusese marturie chiar in parlament ca jurnalele medicale peer-reviewed sunt "bratul de marketing al industriei farmaceutice." Macar e consecventa.
Deh, dependenta financiara de producatorii de vaccinuri NU este o pozitie credibila pentru a-i discredita pe cei care critica vaccinurile.
Last but not least...
In final, mai am o intrebare: cum se face ca DR. Wakefield a fost discreditat doar in mass media mainstream (cumparata de mafia farma), iar PARINTII sunt si au ramas de partea lui?
Cifrele nu mint!
In acest video zguduitor puteti vedea cate persoane din public au pe cineva in familie care are autism! Peste tot unde a fost prezentat filmul VAXXED, aceleasi imagini. Zeci de oameni se ridica in public pentru a arata ca au persoane cu autism in familia lor!
Mame, tati, surori, frati, toti cu inima zdrobita, cu expresii pline de tristete si cu lacrimi in ochi.
Cum este posibil asa ceva? Cum sa inchizi ochii si sa te faci ca nu vezi si sa spui ca sunt coincidente?
Va urma...
Cu alte cuvinte, s-a insinuat ca cei 12 copii prezentati in lucrarea din Lancet nici nu ar fi avut simptome gastrointestinale!
Si acum, sa vedem care este realitatea.
In primul rand, DR. Wakefield nu a fost implicat DELOC in mod direct in procesul de diagnostica, de care se ocupau clinicienii. In al doilea rand, in lucrarea Lancet se mentioneaza clar faptul ca probele de biopsii au fost analizate de mai multe ori pentru o precizie cat mai mare, deci NU a existat vreo "tentativa sinistra" de a oculta rezultatele initiale, asa cum insinueaza Deer.
Biopsiile au fost initial analizate de patologii de serviciu, care adesea nu dispuneau de expertiza speciala in bolile gastrointestinale, mai ales la copii. Avand in vedere absenta unui patolog expert pediatric la spitalul Royal Free, prof. Walker-Smith examina saptamanal rezultatele analizelor tisulare ale pacientilor, cu asistenta histopatologului Dr. Sue Davies. De asemenea, la intalnirile saptamanale, prof. Walker-Smith a atras atentia ca la unele cazuri de autism fusese trecuta cu vederea inflamatia intestinala.
Pentru a reduce acest risc si pentru a standardiza analiza biopsiilor copiilor cu tulburari din spectrul autist, toate probele tisulare au fost ulterior examinate din nou de un histopatolog cu cea mai mare experienta in bolile gastrointestinale, Dr. Paul Dhillon. Rezultatele sale au fost cuprinse intr-un grafic special pentru a documenta trasaturile specifice ale vatamarilor tisulare.[26]
Diagnosticele finale puse de Dr. Dhillon au fost apoi baza raportarii in lucrarea Lancet. Acest proces a fost descris in literatura relevanta[27][28] si a fost prezentat de DR. Wakefield ca dovada in audierile de la Consiliul Medical General. Dupa ce DR. Wakefield redactase ciorna finala a lucrarii incluzand rezultatele obtinute de Dhillon si Anthony, documentul fusese circulat intre TOTI autorii, pentru ca ei sa aprobe sau sa modifice ce doreau. Brian Deer a fost prezent la audieri si deci a luat la cunostinta de aceasta stare de lucruri, dar a ales sa sustina contrariul, cum ca DR. Wakefield ar fi falsificat datele!
Rolul pe care l-a avut Dr. Dhillon in procesul de diagnosticare a fost de asemenea confirmat intr-o declaratie a acestuia catre Consiliul Medical General, semnata pe 28 iulie 2006.[29] Acest document crucial confirma irefutabil rolul Dr. Dhillon in procesul de diagnosticare a copiilor din lucrarea Lancet, anume pe baza unei analize patologice prin metoda orb (in care cel care analizeaza si inregistreaza biopsiile NU cunoaste diagnosticul persoanei de la care provine proba de biopsie si nici scorul acordat aceleiasi probe de catre alti observatori - n.m).[30]
Evident, in mainile cuiva care dorea sa discrediteze cercetarea respectiva, discrepantele dintre rapoartele clinice de rutina initiale si analizele standardizate ulterioare ale expertului patolog au fost prezentate in mass media ca "falsificare a datelor".
Acuzatiile de "falsificare" se bazeaza deci exclusiv pe faptul ca anumite rezultate initiale au fost ulterior verificate -in procedura dublu-orb- de colegi cu o expertiza mai valoroasa, dupa care au fost discutate in echipa si partial modificate, conform procedurii obisnuite, pentru a fi apoi raportate in intregime in lucrare. In plus, DR. Wakefield nici macar NU a fost cel care a decis diagnosticul tisular final al copiilor prezentat in lucrarea Lancet.
Aceste proceduri reies din insesi documentele lucrarii Lancet. Microbiologul Dr. David Lewis a publicat din proprie initiativa intr-un document de 167 pagini toate documentele din studiile de caz efectuate de DR. Wakefield si echipa sa, din care se poate vedea cum s-a ajuns la concluziile respective. Conform Dr. David Lewis, este exclusa orice posibilitate a vreunei falsificari ulterioare a rezultatelor cercetarii.
Ca atare, rezultatele publicate in lucrarea din Lancet au fost cele corecte si verificate de intreaga echipa de cercetatori.
Ah, evident ca Brian Deer si Fiona Godlee (redactoarea-sefa de la BMJ) l-au atacat la greu si pe Dr. David Lewis. Culmea, Fiona Godlee a admis ca BMJ primise bani de la GSK si Merck si depusese marturie chiar in parlament ca jurnalele medicale peer-reviewed sunt "bratul de marketing al industriei farmaceutice." Macar e consecventa.
Deh, dependenta financiara de producatorii de vaccinuri NU este o pozitie credibila pentru a-i discredita pe cei care critica vaccinurile.
Last but not least...
O invitatie la gandire logica:
In 5 ani de investigatii ale Consiliului Medical General, nicio acuzatie de frauda stiintifica NU a fost formulata impotriva DR. Wakefield.
Acuzatia de "frauda" a fost vehiculata DOAR de jurnalistul Brian Deer.
Si apoi, chiar sa fi participat TREISPREZECE oameni la o frauda de asemenea anvergura?
Si daca macar un singur studiu de caz al celor 12 copii analizati in lucrarea Lancet ar fi fost fraudulos sau falsificat, in acel context litigios in care toate reflectoarele erau puse pe DR. Wakefield, oare Consiliul Medical General nu l-ar fi acuzat pe DR. Wakefield de frauda stiintifica?
Faptul ca NU a facut-o demonstreaza clar ca NU A AVUT DE CE.
In final, mai am o intrebare: cum se face ca DR. Wakefield a fost discreditat doar in mass media mainstream (cumparata de mafia farma), iar PARINTII sunt si au ramas de partea lui?
Cifrele nu mint!
In acest video zguduitor puteti vedea cate persoane din public au pe cineva in familie care are autism! Peste tot unde a fost prezentat filmul VAXXED, aceleasi imagini. Zeci de oameni se ridica in public pentru a arata ca au persoane cu autism in familia lor!
Mame, tati, surori, frati, toti cu inima zdrobita, cu expresii pline de tristete si cu lacrimi in ochi.
Cum este posibil asa ceva? Cum sa inchizi ochii si sa te faci ca nu vezi si sa spui ca sunt coincidente?
Va urma...
~~~~~~~~~~~~~~
Surse:
[1] http://www.thelancet.com/pdfs/journals/lancet/PIIS0140-6736%2897%2911096-0.pdf
[2] Acuzatie formulata de Brian Deer catre editorul Lancet, Richard Horton, febr. 2004 si ian. 2008. Certificat general pentru examenul de biologie GCSE (clasele superioare). Assessment and Qualifications Alliance. http://www.aqa.org.uk/
[3] Revealed: MMR Research Scandal Brian Deer (22 febr. 2004), The Sunday Times
[4] Corespondenta dintre Andrew Wakefield si prof. Walker-Smith, 3 febr. 1997 si 20 febr. 1997
[5] Corespondenta dintre Andrew Wakefield si prof. AJ Zuckerman, 24 martie 1997
[6] Langdon-Down g. (27 nov. 1996). "Law: A shot in the Dark", The Independent, pag. 25
[7] Declaratie a prof. Walker-Smith. The Lancet 2004;363:822-823
[8] The Sunday Times, febr. 2004 si ian. 2008. Certificat general pentru examenul de biologie GCSE (clasele superioare). Assessment and Qualifications Alliance. http://www.aqa.org.uk/
[9] Revealed: MMR Research Scandal Brian Deer (22 febr. 2004), The Sunday Times. Horton R., A statement by the editors of The Lancet. The Lancet 2004;363:820-821
[10] Moody J., Complaint to GMC vs. Horton R., Zuckerman A., Pegg M., and Salisbury D.
[11] Carroll, M. to Walker-Smith, J. Ethical Practices Committee approval 162/95. Data aprobarii: 5 sept. 1995
[12] Brian Deer (8 febr. 2009), MMR doctor Wakefield fixed data on autism, The Sunday Times.
[13] Plangere la Press Complaints Commission. Wakefield vs. Deer and The Sunday Times. Vezi si www.cryshame.org (pagina exista in anul 2008, acum nu mai este accesibila)
[14] Gonzalez L, et al., Endoscopic and Histological Characteristics of the Digestive Mucosa in Autistic Children with gastro-intestinal Symptoms. Arch Venez Pueric Pediatr, 2005;69:19-25.
Balzola F, et al. Panenteric IBD-like disease in a patient with regressive autism shown for the first time by wireless capsule enteroscopy: Another piece in the jig-saw of the gut-brain syndrome? American Journal of Gastroenterology, 2005. 100(4):979-981.
Krigsman A, et al. http://www.cevs.ucdavis.edu/Cofred/Public/Aca/WebSeccfm?confid=238&webid=1245. (last accessed June 2007) [no longer available; full paper now published below as: Galiatsatos P, Gologan A, Lamoureux E. Autistic enterocolitis: fact or fiction. Canadian Journal of Gastroenterology. 2009;23:95-98.
Krigsman A, Boris M, Goldblatt A, Stott C. Clinical Presentation and Histologic Findings at Ileocolonoscopy in Children with Autistic Spectrum Disorder and Chronic Gastrointestinal Symptoms. Autism Insights. 2009;1:1-11.
Chen B, Girgis S, El-Matary W. Childhood autism and eosinophilic colitis. Digestion. 2010;81:127-9. Epub 2010 Jan 9].
[16] briandeer.com Six years media investigation forces the Lancet retraction of fraudulent research. Retrieved from http://briandeer.com/mmr/lancet-retraction.htm
[17] Horvath K, et al. High prevalence of gastrointestinal symptoms in children with autistic spectrum disorder (ASD). J Pediatr Gastroenterol Nutr 2000, 31:S174.
Melmed R, et al. Metabolic markers and gastrointestinal symptoms in children with autism and related disorders. J Pediatr Gastroenterol Nutr 2000, 31:S31-S32.
Horvath K, Perman J. Autistic disorder and gastrointestinal disease. Current Opinion in Pediatrics 2002;14:583-587.
Furlano R, et al. Quantitative immunohistochemistry shows colonic epithelial pathology and γδ-T cell infiltration in autistic enterocolitis. J Pediatrics 2001;138:366-372.
Torrente F, et al. Enteropathy with T cell infiltration and epithelial IgG deposition in autism. Molecular Psychiatry. 2002;7:375-382.
Torrente F, et al. Focal-enhanced gastritis in regressive autism with features distinct from Crohn’s and helicobacter pylori gastritis. Am. J. Gastroenterol. 2004;4:598-605.
Ashwood P, et al. Intestinal lymphocyte populations in children with regressive autism: Evidence for extensive mucosal immunopathology. J. Clin. Immunol. 2003;23:504-517.
Ashwood P, et al. Spontaneous mucosal lymphocyte cytokine profiles in children with regressive autism and gastrointestinal symptoms: Mucosal immune activation and reduced counter regulatory interleukin-10. Journal of Clinical Immunology. 2004:24:664-673.
Wakefield A. Entero-colonic encephalopathy, autism and opioid receptor ligands. Alimentary Pharmacology & Therapeutics. 2002;16:663-674.
Uhlmann V, et al. Potential viral pathogenic mechanism for new variant inflammatory bowel disease. Molecular Pathology 2002;55:84-90.
Sabra A, et al. Ileal-lymphoid-nodular hyperplasia, non-specific colitis and pervasive developmental disorder in children. The Lancet, 1998;352:234-235.
Sabra A, et al. Linkage of ileal-lymphoid-nodular hyperplasia (ILNH), food allergy and CNS developmental: evidence for a non-IgE association. Ann Allergy Asthma Immunol, 1999;82:8.
Valicenti-McDermott M, et al. Frequency of gastrointestinal symptoms in children with autistic spectrum disorders and association with family history of autoimmune disease. Developmental and Behavioral Pediatrics. 2006;27:128-136.
Richler J, Luyster, R, Risi S, Hsu W, Dawson G, Bernier, R, et al. Is there a ‘regressive phenotype’ of autistic spectrum disorder associated with the measles-mumps-rubella vaccine? A CPEA study. Autism Dev Dis 2006, 36:299-316.
Sandler R. Short-term benefit from oral vancomycin treatment of regressive-onset autism. J Child Neurol. 2000;15:429-435.
Parracho H. Differences between the gut flora of children with autistic spectrum disorders and that of healthy children. Journal of Medical Microbiology. 2005;54:987-991.
[18] Walker-Smith J, et al. Ileo-caecal lymphoid nodular hyperplasia, ileocolitis with regressive behavioural disorder and food intolerance: a case study. J. Paediatric gastroenterology and Nutrition. 1997;25:Suppl 48:A31.
Balzola F, et al. Beneficial behavioural effects of IBD therapy and gluten/casein-free diet in an Italian cohort of patients with autistic enterocolitis followed over one year. Gastroenterology:2008;4:S1364.
[19] Wakefield, A. Gastrointestinal co-morbidity, autistic regression and measles-containing vaccines: positive re-challenge and biological gradient effects. Medical Veritas 2006;3:796-802.
[20] Stratton K et al. Adverse Events Associated with Childhood Vaccines: Evidence Bearing on Causality. Washington, D.C.: National Academy Press, 1994.
[21] Deer B. (22 febr. 2004). Revealed: MMR research scandal. The Sunday Times.
[22] GMC vs. Wakefield, Walker-Smith, and Murch. Evidence of Professor Arie Zuckerman. Tr. 15: p. 4.
Smith [prosecution counsel]: Do you recall, Professor — and please tell us if you do not — whether you knew who the firm of solicitors Dawbarns was in that letter and whether you picked up on it at the time?
Zuckerman: I certainly picked up on it at the time. The actual timing is very difficult because I heard about this firm of solicitors from at least two different sources, one was the Department of Health and the other one was by letter from Professor Sir David Hull, so it is difficult for me to say chronologically when was the first time that I heard about it unless I see all the documents together, but I was certainly aware of the involvement of a group of solicitors and it did give rise to a lot of concern. (emphasis added)
[23] Zuckerman to Armstrong, Letter. October 11, 1996
[24] Zuckerman to Calman. Letter. January 22, 1997
[25] Plesner AM. Gait disturbance after measles mumps rubella vaccine. The Lancet 1995;345:316, and Plesner AM, Hansen FJ, Taadon K, Nielson LH, Larsen CB, Pedersen E. Gait disturbance interpreted as cerebellar ataxia after MMR vaccination at 15 months of age: a follow-up study. Acta Paediatrica. 2000;89:58-63.
[26] Wakefield A., Enterocolitis in children with developmental disorder, American Journal of Gastroenterology 2000;95:2285-2295
Wakefield A., Autistic enterocolitis: Is it a histological entity?, Histopathology 2006;50:380-384
[27] E-mail de la Alistair Brett, avocatul ziarului The Sunday Times, catre Abel Hadden de la Bell-Pottinger. 18 iun. 2004
[28] Wakefield AJ, Murch SH, Anthony A, Linnell J, Casson DM, Malik M, Berelowitz M, Dhillon AP, Thomson MA, Harvey P, Valentine A, Davies SE, Walker-Smith JA. Ileal lymphoid nodular hyperplasia, non-specific colitis and pervasive developmental disorder in children. The Lancet. 1998;351:637-641. [retracted]
[29] Declaratie semnata de Dr. A.P. Dhillon catre Consiliul Medical General.
17. In quite a different way [to routine diagnostic histopathology], when a histopathologist provides systematic observations for research purposes, it is best practice to be unbiased and not to see the clinical details of the patient who has provided the sample. In the context of inflammatory bowel disease, the histopathologist might put more order into his observations and may say whether there is acute inflammation, chronic inflammation, ulceration, or architectural changes. He/she will also comment on the extent to which these things can be seen on the slide. Histopathologists sometimes record their observations as a “score” ranging 0-III, where ‘0’ could represent no inflammation, ‘I’ could represent mild inflammation, ‘II’ could represent moderate inflammation, and ‘III’ could represent severe inflammation.
18. I often use this type of scoring system when I am asked to undertake a systematic review for research purposes. I will look at each slide down the microscope and record the relevant features for each slide in a table. I may record a score for some of the relevant microscopical features in the table as well.
19. The different scores of 0-III representing for example, different degrees of inflammation, are not necessarily reproduced in a published research paper unless a specific referee requests it.
20. My appointment in the Medical School requires me to undertake research activities. Around 1997, I was asked by Dr Wakefield to review a series of slides of gut biopsies from patients from the paediatric gastroenterology department.… Biopsies would have been taken from different parts of the gut from each patient, and I would have looked at the whole series of biopsies for each patient.
21. For my research review of slides, I was not given any clinical details about the children who had provided the samples. I made microscopical observations and recorded these observations using the system described above. The observations were given to Dr Wakefield.
22. When I was asked to do this review of slides, I did not know what symptoms the children had. The review of the slides was straightforward and was a matter of saying whether there was inflammation or not as well as other relevant microscopical observations.
23. The idea to publish the series of children described in the 1998 Lancet paper had arisen probably in 1997. It was then that I learned more about the clinical syndrome which the children (included in the slide series which I had reviewed) apparently had. My clinical colleagues told me that this was a group of children with a syndrome that included gut problems, endoscopic changes and a particular histological appearance. These children had delayed or regressed development. The syndrome became more coherent to me when I saw a draft of the paper.
24. The paper contained histology paragraphs and a table which includes a column where the histological findings for the 12 children have been written up. I did not write the histology section of the paper and I cannot remember whether I made any amendments to the draft paper which would have been circulated to all of the authors. I do not know if any other histopathologists undertook the same review exercise with the slides as me, and I did not see their observations.
25. The person who wrote the histological findings may have looked at the observations which I provided to Dr Wakefield. The person writing the research paper may have translated the Roman numeral scores which I may have used into something readable. For example, the term “lymphoid nodular hyperplasia” is synonymous with “increased or enlarged lymphoid follicles”, and this in aspect of chronic inflammation.
26. The paper was published in the Lancet in February 1998 and was entitled “Ileal-lymphoid nodular hyperplasia, nonspecific colitis, and pervasive developmental disorder in children” (“the Lancet paper”). I was named as one of the authors on this paper because of the blinded review of the series of slides which I undertook in a research capacity.
[30] Results. Ten ileocolonic biopsy series were reviewed and scored in an observer-blinded fashion at an independent institution. No indication was given of how many samples came from each patient group. Cases [autistic children’s biopsies] were clearly distinguished from controls [non-autistic children’s biopsies] by the blinded reviewer11. Out of a possible total of 15 points, independent scores were identical for the same criterion in four of 10 cases (40%), within one point of each other in five of 10 cases (50%), and within two points of each other in one of 10 cases (10%) (Spearman rank correlation 0.79; p < 0.006). No reviewer scored systematically higher or lower than the other.
[4] Corespondenta dintre Andrew Wakefield si prof. Walker-Smith, 3 febr. 1997 si 20 febr. 1997
[5] Corespondenta dintre Andrew Wakefield si prof. AJ Zuckerman, 24 martie 1997
[6] Langdon-Down g. (27 nov. 1996). "Law: A shot in the Dark", The Independent, pag. 25
[7] Declaratie a prof. Walker-Smith. The Lancet 2004;363:822-823
[8] The Sunday Times, febr. 2004 si ian. 2008. Certificat general pentru examenul de biologie GCSE (clasele superioare). Assessment and Qualifications Alliance. http://www.aqa.org.uk/
[9] Revealed: MMR Research Scandal Brian Deer (22 febr. 2004), The Sunday Times. Horton R., A statement by the editors of The Lancet. The Lancet 2004;363:820-821
[10] Moody J., Complaint to GMC vs. Horton R., Zuckerman A., Pegg M., and Salisbury D.
[11] Carroll, M. to Walker-Smith, J. Ethical Practices Committee approval 162/95. Data aprobarii: 5 sept. 1995
[12] Brian Deer (8 febr. 2009), MMR doctor Wakefield fixed data on autism, The Sunday Times.
[13] Plangere la Press Complaints Commission. Wakefield vs. Deer and The Sunday Times. Vezi si www.cryshame.org (pagina exista in anul 2008, acum nu mai este accesibila)
[14] Gonzalez L, et al., Endoscopic and Histological Characteristics of the Digestive Mucosa in Autistic Children with gastro-intestinal Symptoms. Arch Venez Pueric Pediatr, 2005;69:19-25.
Balzola F, et al. Panenteric IBD-like disease in a patient with regressive autism shown for the first time by wireless capsule enteroscopy: Another piece in the jig-saw of the gut-brain syndrome? American Journal of Gastroenterology, 2005. 100(4):979-981.
Krigsman A, et al. http://www.cevs.ucdavis.edu/Cofred/Public/Aca/WebSeccfm?confid=238&webid=1245. (last accessed June 2007) [no longer available; full paper now published below as: Galiatsatos P, Gologan A, Lamoureux E. Autistic enterocolitis: fact or fiction. Canadian Journal of Gastroenterology. 2009;23:95-98.
Krigsman A, Boris M, Goldblatt A, Stott C. Clinical Presentation and Histologic Findings at Ileocolonoscopy in Children with Autistic Spectrum Disorder and Chronic Gastrointestinal Symptoms. Autism Insights. 2009;1:1-11.
Chen B, Girgis S, El-Matary W. Childhood autism and eosinophilic colitis. Digestion. 2010;81:127-9. Epub 2010 Jan 9].
[16] briandeer.com Six years media investigation forces the Lancet retraction of fraudulent research. Retrieved from http://briandeer.com/mmr/lancet-retraction.htm
[17] Horvath K, et al. High prevalence of gastrointestinal symptoms in children with autistic spectrum disorder (ASD). J Pediatr Gastroenterol Nutr 2000, 31:S174.
Melmed R, et al. Metabolic markers and gastrointestinal symptoms in children with autism and related disorders. J Pediatr Gastroenterol Nutr 2000, 31:S31-S32.
Horvath K, Perman J. Autistic disorder and gastrointestinal disease. Current Opinion in Pediatrics 2002;14:583-587.
Furlano R, et al. Quantitative immunohistochemistry shows colonic epithelial pathology and γδ-T cell infiltration in autistic enterocolitis. J Pediatrics 2001;138:366-372.
Torrente F, et al. Enteropathy with T cell infiltration and epithelial IgG deposition in autism. Molecular Psychiatry. 2002;7:375-382.
Torrente F, et al. Focal-enhanced gastritis in regressive autism with features distinct from Crohn’s and helicobacter pylori gastritis. Am. J. Gastroenterol. 2004;4:598-605.
Ashwood P, et al. Intestinal lymphocyte populations in children with regressive autism: Evidence for extensive mucosal immunopathology. J. Clin. Immunol. 2003;23:504-517.
Ashwood P, et al. Spontaneous mucosal lymphocyte cytokine profiles in children with regressive autism and gastrointestinal symptoms: Mucosal immune activation and reduced counter regulatory interleukin-10. Journal of Clinical Immunology. 2004:24:664-673.
Wakefield A. Entero-colonic encephalopathy, autism and opioid receptor ligands. Alimentary Pharmacology & Therapeutics. 2002;16:663-674.
Uhlmann V, et al. Potential viral pathogenic mechanism for new variant inflammatory bowel disease. Molecular Pathology 2002;55:84-90.
Sabra A, et al. Ileal-lymphoid-nodular hyperplasia, non-specific colitis and pervasive developmental disorder in children. The Lancet, 1998;352:234-235.
Sabra A, et al. Linkage of ileal-lymphoid-nodular hyperplasia (ILNH), food allergy and CNS developmental: evidence for a non-IgE association. Ann Allergy Asthma Immunol, 1999;82:8.
Valicenti-McDermott M, et al. Frequency of gastrointestinal symptoms in children with autistic spectrum disorders and association with family history of autoimmune disease. Developmental and Behavioral Pediatrics. 2006;27:128-136.
Richler J, Luyster, R, Risi S, Hsu W, Dawson G, Bernier, R, et al. Is there a ‘regressive phenotype’ of autistic spectrum disorder associated with the measles-mumps-rubella vaccine? A CPEA study. Autism Dev Dis 2006, 36:299-316.
Sandler R. Short-term benefit from oral vancomycin treatment of regressive-onset autism. J Child Neurol. 2000;15:429-435.
Parracho H. Differences between the gut flora of children with autistic spectrum disorders and that of healthy children. Journal of Medical Microbiology. 2005;54:987-991.
[18] Walker-Smith J, et al. Ileo-caecal lymphoid nodular hyperplasia, ileocolitis with regressive behavioural disorder and food intolerance: a case study. J. Paediatric gastroenterology and Nutrition. 1997;25:Suppl 48:A31.
Balzola F, et al. Beneficial behavioural effects of IBD therapy and gluten/casein-free diet in an Italian cohort of patients with autistic enterocolitis followed over one year. Gastroenterology:2008;4:S1364.
[19] Wakefield, A. Gastrointestinal co-morbidity, autistic regression and measles-containing vaccines: positive re-challenge and biological gradient effects. Medical Veritas 2006;3:796-802.
[20] Stratton K et al. Adverse Events Associated with Childhood Vaccines: Evidence Bearing on Causality. Washington, D.C.: National Academy Press, 1994.
[21] Deer B. (22 febr. 2004). Revealed: MMR research scandal. The Sunday Times.
[22] GMC vs. Wakefield, Walker-Smith, and Murch. Evidence of Professor Arie Zuckerman. Tr. 15: p. 4.
Smith [prosecution counsel]: Do you recall, Professor — and please tell us if you do not — whether you knew who the firm of solicitors Dawbarns was in that letter and whether you picked up on it at the time?
Zuckerman: I certainly picked up on it at the time. The actual timing is very difficult because I heard about this firm of solicitors from at least two different sources, one was the Department of Health and the other one was by letter from Professor Sir David Hull, so it is difficult for me to say chronologically when was the first time that I heard about it unless I see all the documents together, but I was certainly aware of the involvement of a group of solicitors and it did give rise to a lot of concern. (emphasis added)
[23] Zuckerman to Armstrong, Letter. October 11, 1996
[24] Zuckerman to Calman. Letter. January 22, 1997
[25] Plesner AM. Gait disturbance after measles mumps rubella vaccine. The Lancet 1995;345:316, and Plesner AM, Hansen FJ, Taadon K, Nielson LH, Larsen CB, Pedersen E. Gait disturbance interpreted as cerebellar ataxia after MMR vaccination at 15 months of age: a follow-up study. Acta Paediatrica. 2000;89:58-63.
[26] Wakefield A., Enterocolitis in children with developmental disorder, American Journal of Gastroenterology 2000;95:2285-2295
Wakefield A., Autistic enterocolitis: Is it a histological entity?, Histopathology 2006;50:380-384
[27] E-mail de la Alistair Brett, avocatul ziarului The Sunday Times, catre Abel Hadden de la Bell-Pottinger. 18 iun. 2004
[28] Wakefield AJ, Murch SH, Anthony A, Linnell J, Casson DM, Malik M, Berelowitz M, Dhillon AP, Thomson MA, Harvey P, Valentine A, Davies SE, Walker-Smith JA. Ileal lymphoid nodular hyperplasia, non-specific colitis and pervasive developmental disorder in children. The Lancet. 1998;351:637-641. [retracted]
[29] Declaratie semnata de Dr. A.P. Dhillon catre Consiliul Medical General.
17. In quite a different way [to routine diagnostic histopathology], when a histopathologist provides systematic observations for research purposes, it is best practice to be unbiased and not to see the clinical details of the patient who has provided the sample. In the context of inflammatory bowel disease, the histopathologist might put more order into his observations and may say whether there is acute inflammation, chronic inflammation, ulceration, or architectural changes. He/she will also comment on the extent to which these things can be seen on the slide. Histopathologists sometimes record their observations as a “score” ranging 0-III, where ‘0’ could represent no inflammation, ‘I’ could represent mild inflammation, ‘II’ could represent moderate inflammation, and ‘III’ could represent severe inflammation.
18. I often use this type of scoring system when I am asked to undertake a systematic review for research purposes. I will look at each slide down the microscope and record the relevant features for each slide in a table. I may record a score for some of the relevant microscopical features in the table as well.
19. The different scores of 0-III representing for example, different degrees of inflammation, are not necessarily reproduced in a published research paper unless a specific referee requests it.
20. My appointment in the Medical School requires me to undertake research activities. Around 1997, I was asked by Dr Wakefield to review a series of slides of gut biopsies from patients from the paediatric gastroenterology department.… Biopsies would have been taken from different parts of the gut from each patient, and I would have looked at the whole series of biopsies for each patient.
21. For my research review of slides, I was not given any clinical details about the children who had provided the samples. I made microscopical observations and recorded these observations using the system described above. The observations were given to Dr Wakefield.
22. When I was asked to do this review of slides, I did not know what symptoms the children had. The review of the slides was straightforward and was a matter of saying whether there was inflammation or not as well as other relevant microscopical observations.
23. The idea to publish the series of children described in the 1998 Lancet paper had arisen probably in 1997. It was then that I learned more about the clinical syndrome which the children (included in the slide series which I had reviewed) apparently had. My clinical colleagues told me that this was a group of children with a syndrome that included gut problems, endoscopic changes and a particular histological appearance. These children had delayed or regressed development. The syndrome became more coherent to me when I saw a draft of the paper.
24. The paper contained histology paragraphs and a table which includes a column where the histological findings for the 12 children have been written up. I did not write the histology section of the paper and I cannot remember whether I made any amendments to the draft paper which would have been circulated to all of the authors. I do not know if any other histopathologists undertook the same review exercise with the slides as me, and I did not see their observations.
25. The person who wrote the histological findings may have looked at the observations which I provided to Dr Wakefield. The person writing the research paper may have translated the Roman numeral scores which I may have used into something readable. For example, the term “lymphoid nodular hyperplasia” is synonymous with “increased or enlarged lymphoid follicles”, and this in aspect of chronic inflammation.
26. The paper was published in the Lancet in February 1998 and was entitled “Ileal-lymphoid nodular hyperplasia, nonspecific colitis, and pervasive developmental disorder in children” (“the Lancet paper”). I was named as one of the authors on this paper because of the blinded review of the series of slides which I undertook in a research capacity.
[30] Results. Ten ileocolonic biopsy series were reviewed and scored in an observer-blinded fashion at an independent institution. No indication was given of how many samples came from each patient group. Cases [autistic children’s biopsies] were clearly distinguished from controls [non-autistic children’s biopsies] by the blinded reviewer11. Out of a possible total of 15 points, independent scores were identical for the same criterion in four of 10 cases (40%), within one point of each other in five of 10 cases (50%), and within two points of each other in one of 10 cases (10%) (Spearman rank correlation 0.79; p < 0.006). No reviewer scored systematically higher or lower than the other.
Multumiri, multumiri, multumiri! Ce munca titanica pentru a nu lasa minciuna sa invinga! Plecaciuni pana la pamant in fata rezistentei si rabdarii si vointei tale, draga Feli!
RăspundețiȘtergereAndrei M.
Cu mult drag, sa fie de folos!
ȘtergereSubscriu si eu comentariul de mai sus! Onoare si un ocean de multumiri muncii titanice pe care o depui pentru a aduce adevarul la iveala! Din tot sufletul iti multumesc pentru ca mi-ai deschis ochii! Cristina
RăspundețiȘtergereCu mult drag! Doamne-ajuta sa deschida ochii cat mai multi oameni! Da mai departe informatiile!
ȘtergereMultumim si pentru aceasta parte.
RăspundețiȘtergereZilele trecute am vrut sa intreb aici, pe blog:
"Salmonela intra in aceeasi schema cu E-Coli ?"
Intreb deoarece vad ca lumea e destul de speriata (de catre medici) cu aceasta
bacterie. E chiar asa de rau cum se zice sau iar exagereaza doctorii?
Am cautat cu google pe blog dar n-am gasit nimic despre salmonela.
Multumesc.
Pe Wikipedia (versiunea germana) scrie:
Ștergere„In Germania se apreciaza ca o persoana din 5 este purtatoare de salmonella.“
Hai sa vedem despre simptome:
„Simptomele (...) de baza sunt voma si diareea. Acestea pot aparea la cateva ore sau la 3 (max. 7) zile dupa consumul alimentelor infectate. Perioada de incubatie medie este de 20-24 ore. Salmoneloza dureaza de regula doar mai multe ore sau cateva zile (in cazuri exceptionale poate dura si cateva luni). (…) La 5 % din persoanele infectate, simptomele se pot manifesta suplimentar in mod sistemic cu alte simptom grave: febra intre 38-39°C, pierdere masiva de lichide si scadere masiva in greutate“
Conform medicinei alopate, dovada unei „infectii cu salmonella“ se obtine astfel:
„Cultura din sange (in prima saptamana dupa infectie); test de anticorpi din serum (in a doua saptamana); cultura din fecale (in a treia saptamana).“
Continui cu mesaj separat.
In primul rand, cele 5 legi biologice explica pentru fiecare din simptomele de mai sus programele biologice aferente, fiecare cu cauza lui. Iar daca o persoana din 5 este "purtatoare" de salmonella, tb sa ne intrebam DE CE nu au toate aceste persoane diverse simptome de "salmoneloza"? Si oare testele mentionate mai sus nu ar trebui sa reactioneze pozitiv la TOATE aceste persoane, chiar daca ele nu au simptome de "boala"?
ȘtergereLa introducerea hranei in organism, se implica deja activ senzorii endodermului pentru a verifica daca alimentele respective sunt acceptabile dpdv chimic pentru organism si, chiar in cazul in care sa zicem ca am forta un aliment peste papilele gustative, atunci cel mai tarziu in zona gastrointestinala senzorii chimici inregistreaza "otravirea", lucru care duce la diaree sau la voma. Asa ceva ar dura in mod normal doar cateva ora, dar zile sau saptamani sau chiar luni este foarte putin plauzibil.
Pentru mine, ipoteza ca salmonella ar fi cauza simptomelor este la fel de gresit reconstruita ca si la ceilalti microbi (bacterii).
Continui cu mesaj separat.
Stim din NMG ca speculatiile nu-si au rostul. Trebuie analizat fiecare caz individual, care sunt simptomele si ce programe biologice (in ce faza) avem acolo.
ȘtergereAr fi interesant daca efectiv in FIECARE caz unde se pronunta diagnosticul de "salmoneloza" se cauta si bacteriile respective, desi chiar daca sunt gasite in organism, faptul ca o persoana din 5 e declarata purtatoare este suficient ca dovada ca NU salmonella este cauza simptomelor.
Inca nu s-a demonstrat stiintific ca bacteriile ar cauza "boli". Simptomele puse in carca salmonellei sunt cauzate de alimente stricate; daca sunt condimentate bine, ele pot "pacali" senzorii de "imbucatura" initiali si apoi ajung in intestin, unde incepe "dixtractia".
Continui cu mesaj separat.
Prezenta microbilor in organism, respectiv banuiala prezentei microbilor (vezi testele indirecte de anticorpi) nu spune NIMIC despre faptul ca vreun microb concret ar fi cauza "imbolnavirii". O dovada clara (ceea ce testele de anticorpi NU sunt) ar spune cel mult ca la un anumit moment a fost gasit ceva. Asta evident doar in cazurile unde se fac analize exacte.
ȘtergereTeoria germenilor ca si cauza a bolilor se bazeaza pe o ipoteza nedovedita.
Simptomatica intestinului care dpdv alopat este pusa in carca salmonellei este explicata foarte clar conform legilor biologice ale naturii.
Altfel, cand cauza se afla in alimentele stricate, simptomele dureaza de regula putin; asta pana la aparitia si apoi disparitia recidivelor.
Din pacate, insusi diagnosticul de "salmoneloza" ("infectie cu salmonella") este suficient din perspectiva legilor biologice pentru a activa senzorii de "imbucatura" din trunchiul cerebral pentru o perioada mai indelungata, sau pentru a duce la recidive.
Cu alte cuvinte, insusi diagnosticul si frica de "infectie" cu salmonella duc frecvent la prelungirea sau aparitia frecventa a "cufurelii".
P.S. Din experienta personala pot sa confirm 100% ce am explicat mai sus. In 2004 am fost cu sotul meu la o prietena in vizita intr-o sambata seara. O alta prietena adusese un Tiramisu preparat de ea, reteta includea oua crude. Acum... ca or fi fost ouale stricate sau (era arsita afara) ca ea ar fi mers prea mult cu Tiramisu-ul in portbagaj, cert este ca toti cei care am mancat din acel Tiramisu am avut duminica "petreceri intestinale", cufureli la greu, altii si cu voma etc.
ȘtergereEu mancasem 2 portii si am avut 95% diaree. Sotul meu mancase doar o portie, la el alternau diareea cu voma.
Am chemat acasa doctorul, care ne-a diagnosticat "din ochi" cu salmoneloza dupa ce i-am povestit ce mancasem.
Confirm, acest diagnostic care atunci ne-a speriat (eram niste ignoranti), plus factorul "concediu medical" (;-)) au determinat prelungirea simptomelor la vreo 4-5 zile (evident, ele scazand in intensitate). In final am profitat de ocazie si am stat acasa 3 saptamani amandoi, ca sa ne refacem :-)
Multumesc pentru raspunsul extrem de detaliat.
ȘtergereBuna ziua, imi puteti spune va rog, daca nu imi mai vaccinez copilul, la gradinite si scoli se cere carnetul de veccinuri? Imi mai primeste copilul la gradi? Caut informatii despre acest subiect. Multumesc.
RăspundețiȘtergereVaccinurile in Romania nu sunt obligatorii.
ȘtergereCiteste aici:
http://www.activenews.ro/prima-pagina/Ministerul-Educatiei-Vaccinurile-NU-sunt-obligatorii-pentru-inscrierea-copiilor-la-scoli-si-gradinite.-VEZI-documentul-4915
N-a vazut nimeni nicio litera din asa-zisul "proiect", desi il tot anunta in presa de peste un an... Momentan au ei alte griji, trebuie sa-si "dezinfecteze" un pic coruptia dupa scandalul cu Hexi Pharma si Hexi Farma si toata mizeria din sistemul de sanatate...
RăspundețiȘtergereSi chiar daca ar introduce ceva, avem echipe de avocati, avem legile de partea noastra!
Relax :-)