Mda, am sarit din vara tarzie in iarna. Zero grade noaptea, vant taios si tot tacamul... Deocamdata am refuzat sa-l imbrac pe David ca pentru iarna adevarata (are o scurta groasa in care probabil nici nu se va putea misca), deocamdata ii pun body cu maneca lunga, o bluza la fel, o camasa de blugi si o scurta flausata care sa-i tina de cald. O sa trebuiasca sa-i iau pantaloni de iarna si eventual inca vreo 2 perechi de incaltari pe care sa le poarte cu sosete groase, ca astea actuale in marimea 21 ii vin cu sosete normale...
Azi am fost si am luat pulovere la cupil si deoarece cupilu' urla din carut (ca era incotosmanat si ii era cald), netoata de ma-sa a insfacat si un set de caciulita+manusi, despre care acasa a constatat ca_caciulita e cam stramta si manusile (cu degete, haha) cam mari. Dar caciulita are motiv, dom'le, cu Cars, poza lucioasa cu Lightning McQueen, pai te joci cu te-ncurci... Asta e, caciulita o poarta acum, manusile peste 2 ani.
Apropo de marimi la cupii, eu si Bogdan ii cumparasem cupilului in timpul sarcinii (au fost primele noastre cumparaturi, nu mai radeti!) 2 body-uri in marimea 86-92 (asa ni s-a parut noua ca o sa fie flacaul nostru la nastere), despre care prietena mea Marion a zis ca le va purta la fix un an (si asa a fost) si o pereche de pantofiori marimea 23 (pe care le va purta probabil la primavara, adica la 2 ani). Asta asa, despre cat de priceputi sunt viitorii parinti. Ei, buna intentie conteaza, nu?
Marti trebuia sa ne mai uitam la un apartament (intr-o cladire de 4 etaje), dar am renuntat dupa ce am aflat de la cadastru ca pe terenul din fata cladirii e prevazut sa se poata construi alta cladire cu 4 etaje. M-am saturat din Romanika sa stau la bloc, aici nu vreau asa ceva. Si pentru ca tot o rugasem pe Mutti sa stea ea 2 ore cu David cat mergeam noi sa vizionam apartamentul, am lasat-o si am dat o fuga la restaurantul romanesc din Offenbach, sa mai luam si noi o gura de aer in doi. Bogdan a mancat mititei, eu o ciorbita de burta, dar de papanasii obisnuiti ca desert n-am mai avut chef, ca ne ardeau degetele sa ne intoarcem la piticel, nici nu ne-a priit iesirea asa cum credeam. Dealtfel, e ca si cu toate chestiile pe care ti le doresti fiindca nu le ai: cand le obtii constati ca nu era big deal si ca ai fi putut si sa renunti...
In alta ordine de idei, nopti mai bune nu avem, ca v-am da. Suntem la fel de agitat, nelinistit, des trezicios si degraba de lacrimi varsatoriu pana ne ia mami la pieptul ei, pe umarul ei, pe bratele ei, unde noi framantam cu capul in stanga si in dreapta muschii bratului lui mami ca pe aluatul de paine, mami doarme intr-o dunga, pe diagonala, sub forma de S, nici ea nu mai stie, de se trezeste saraca dimineata in niste senzatii de parca ar fi batut-o cu bata o echipa furioasa de baseball...
Ieri i-am servit lui David suc de portocale proaspat cu lingura. Ar fi trebuit sa-l filmez pentru a imortaliza expresia bestiala pe care a avut-o dupa ce a inghitit, cand a venit gustul acrisor final... Ei, chiar asa rau n-a fost, a luat in total 5 linguri... Vreau sa-l imunizez bine pentru iarna asta, sper sa-mi reuseasca. Vad ca deocamdata (toi toi toi, cum zice neamtul) suntem singurii din toata grupa noastra de pitici cu care ne intalnim fie bilunar, fie saptamanal, care inca nu au fost raciti deloc anul asta. Si are contact cupilu' cu destui alti copii, vreo 7-8 in fiecare luni si joi, plus cu unii mai mari in parculet (Adile si fratele ei, Malik). Adile il ia pe David in brate, il pupa, il smotoceste, David scormone prin nisip, ridica tot felul de frunze, hartii de pe jos, in principiu il las sa puna mana cam pe toate. Organismul lui face cunostinta cu bacteriile si celelalte fiinte microscopice care ne inconjoara si sper sa se impace bine, fara conflicte prea mari.
In ce ma priveste pe mine, am observat o schimbare imbucuratoare: de cand nu mai cred in medicamente, m-am imbolnavit mult mai rar. Si il mai am exemplu si pe Bogdan, care raceste cam o data la 3 ani si nu ia nici un fel de medicament.
In rest, sa auzim numai de bine.
Azi am fost si am luat pulovere la cupil si deoarece cupilu' urla din carut (ca era incotosmanat si ii era cald), netoata de ma-sa a insfacat si un set de caciulita+manusi, despre care acasa a constatat ca_caciulita e cam stramta si manusile (cu degete, haha) cam mari. Dar caciulita are motiv, dom'le, cu Cars, poza lucioasa cu Lightning McQueen, pai te joci cu te-ncurci... Asta e, caciulita o poarta acum, manusile peste 2 ani.
Apropo de marimi la cupii, eu si Bogdan ii cumparasem cupilului in timpul sarcinii (au fost primele noastre cumparaturi, nu mai radeti!) 2 body-uri in marimea 86-92 (asa ni s-a parut noua ca o sa fie flacaul nostru la nastere), despre care prietena mea Marion a zis ca le va purta la fix un an (si asa a fost) si o pereche de pantofiori marimea 23 (pe care le va purta probabil la primavara, adica la 2 ani). Asta asa, despre cat de priceputi sunt viitorii parinti. Ei, buna intentie conteaza, nu?
Marti trebuia sa ne mai uitam la un apartament (intr-o cladire de 4 etaje), dar am renuntat dupa ce am aflat de la cadastru ca pe terenul din fata cladirii e prevazut sa se poata construi alta cladire cu 4 etaje. M-am saturat din Romanika sa stau la bloc, aici nu vreau asa ceva. Si pentru ca tot o rugasem pe Mutti sa stea ea 2 ore cu David cat mergeam noi sa vizionam apartamentul, am lasat-o si am dat o fuga la restaurantul romanesc din Offenbach, sa mai luam si noi o gura de aer in doi. Bogdan a mancat mititei, eu o ciorbita de burta, dar de papanasii obisnuiti ca desert n-am mai avut chef, ca ne ardeau degetele sa ne intoarcem la piticel, nici nu ne-a priit iesirea asa cum credeam. Dealtfel, e ca si cu toate chestiile pe care ti le doresti fiindca nu le ai: cand le obtii constati ca nu era big deal si ca ai fi putut si sa renunti...
In alta ordine de idei, nopti mai bune nu avem, ca v-am da. Suntem la fel de agitat, nelinistit, des trezicios si degraba de lacrimi varsatoriu pana ne ia mami la pieptul ei, pe umarul ei, pe bratele ei, unde noi framantam cu capul in stanga si in dreapta muschii bratului lui mami ca pe aluatul de paine, mami doarme intr-o dunga, pe diagonala, sub forma de S, nici ea nu mai stie, de se trezeste saraca dimineata in niste senzatii de parca ar fi batut-o cu bata o echipa furioasa de baseball...
Ieri i-am servit lui David suc de portocale proaspat cu lingura. Ar fi trebuit sa-l filmez pentru a imortaliza expresia bestiala pe care a avut-o dupa ce a inghitit, cand a venit gustul acrisor final... Ei, chiar asa rau n-a fost, a luat in total 5 linguri... Vreau sa-l imunizez bine pentru iarna asta, sper sa-mi reuseasca. Vad ca deocamdata (toi toi toi, cum zice neamtul) suntem singurii din toata grupa noastra de pitici cu care ne intalnim fie bilunar, fie saptamanal, care inca nu au fost raciti deloc anul asta. Si are contact cupilu' cu destui alti copii, vreo 7-8 in fiecare luni si joi, plus cu unii mai mari in parculet (Adile si fratele ei, Malik). Adile il ia pe David in brate, il pupa, il smotoceste, David scormone prin nisip, ridica tot felul de frunze, hartii de pe jos, in principiu il las sa puna mana cam pe toate. Organismul lui face cunostinta cu bacteriile si celelalte fiinte microscopice care ne inconjoara si sper sa se impace bine, fara conflicte prea mari.
In ce ma priveste pe mine, am observat o schimbare imbucuratoare: de cand nu mai cred in medicamente, m-am imbolnavit mult mai rar. Si il mai am exemplu si pe Bogdan, care raceste cam o data la 3 ani si nu ia nici un fel de medicament.
In rest, sa auzim numai de bine.
una peste alta, vesti oarecum bune si-un ton de optimism in "vocea" ta
RăspundețiȘtergere