Am fost la medicul meu de casa pentru a-l ruga sa-mi prescrie cura aceea speciala pentru mama si copil. Mi-a spus ca are nevoie de formularele-tip de la asigurarile medicale, era deja intr-o postura putin defensiva, apoi i-am facut o micuta criza de plans si i-am zis ca - inainte de a face rost de formulare - as vrea sa-i povestesc totusi ce probleme am!! Atunci a inceput sa ma asculte cu mai multa atentie.
I-am povestit ce si cum, apoi am mentionat ca o cunostinta de-a noastra a fost refuzata de 3 ori de catre asigurari pe motiv ca "nu au fost epuizate toate masurile ambulante". Hehe, sa-mi vina si mie cu aceeasi motivatie, ca deh, nu fac decat de 6 ani terapie si asta nu m-a "vindecat" ca o pastila magica - asa cum probabil isi imagineaza tampitii astia ca trebuie sa functioneze treaba...
Medicul de casa (care e roman, de origine din Timisoara) a mentionat ca trebuie completat si un formular specific de catre medicul pediatru la care merg cu David, dar ca la o adica ar putea si el sa-l completeze... "Eventual sa scriem ca David a fost foarte des racit, ca are si el nevoie de schimbarea mediului"... la care eu i-am spus ca nu as vrea asta, fiindca eu pun pret tocmai pe faptul ca acest copil (nevaccinat si neimbuibat cu antibiotice/medicamente pe banda rulanta) este sanatos si are un sistem imunitar extraordinar de bun. Daca scriem ca are el probleme, probabil ca aia de la clinica respectiva se vor si napusti sa-l "trateze" cu cine stie ce, ori eu nu vreau sub nici o forma asa ceva. I-am spus ca problema este A MEA si numai a mea, burnout-ul meu trebuie sa fie suficient pentru ca nenorocitii de la asigurari sa-mi aprobe cererea. Daca nu o vor face, le spun ca voi renunta la ei si merg la alta firma de asigurari. Scurt.
Cand ii explicam despre durerea mea sufleteasca, despre toate traumele care ma coplesesc acum in prezenta lui David pe post de catalizator, despre evolutia terapiei mele, el isi nota niste idei in PC (burnout, sindrom nevrotic depresiv, epuizare totala, dureri de spate cronice), iar la un moment dat ma intreaba: "Aveti si atacuri de panica?" - moment in care am realizat ca acest medic nu are habar de ceea ce inseamna un atac de panica sau ce-l cauzeaza... I-am raspuns: "Nu, pai tocmai asta este diferenta: atacuri de panica au oamenii care isi neaga si reprima adevarul personal, atacurile de panica sunt semnalele de alarma ale corpului care ne atrag atentia ca trebuie sa facem ceva, sa ne ocupam de traumele ingropate in subconstient!"...
El sta putin pe ganduri, apoi ma intreaba (de data asta parand sincer interesat): "Dar chiar credeti ca e bine sa scoatem la suprafata toate chestiile din trecut?" (?!?!?). I-am raspuns: "Nu cred, ci STIU acest lucru. Pentru mine e clar ca asta e singurul drum bun. Si stiti de ce? Daca nu din alte motive, atunci macar pentru ca de cand am inceput sa permit durerii sufletesti sa iasa la suprafata am fost mai putin bolnava: mi-au disparut cam 80% din durerile cronice de coloana care erau cumplite, la 30 de ani ma trezeam dimineata cu senzatia ca un corset de otel imi cuprinde coastele si trebuia sa stau mai intai 5 minute in pozitia fetala ca sa ma pot da jos din pat - ei bine, cum am identificat si eliminat 'greutatea' care imi distrugea coloana mi-au si disparut aproape de tot durerile; apoi, aveam tot timpul senzatia ca am un pietroi in stomac, un pietroi negru si tare si dureros, unde se aduna toata furia pe care nu o puteam exprima - ei bine, cum am invatat sa-mi fiu mai credincioasa mie insami si sa nu mai fiu atat de dependenta de o falsa armonie cu cei din jur, acel pietroi a disparut!! In plus, adevarul personal al fiecaruia este non-negociabil, in cazul meu de exemplu maltratarile si abuzurile au existat fara indoiala, iar daca am devenit constienta de ele nu mai am cum sa le ignor, nu se mai poate... si stiti ceva? Este bine asa!! Deci, da, STIU ca asta e calea si prefer oricand niste depresii decat boli fizice precum, Doamne fereste, vreun cancer - ca doar la asta se ajunge cand dezechilibrul interior devine atat de mare incat corpul nu mai poate suporta tot ceea ce refuza psihicul!"...
L-am lasat fara argumente. Dar stiti ce pariez? Ca nu va avea nici un fel de retineri sa prescrie in continuare Xanax & co. tuturor pacientilor depresivi care vor veni la el :-((
I-am povestit ce si cum, apoi am mentionat ca o cunostinta de-a noastra a fost refuzata de 3 ori de catre asigurari pe motiv ca "nu au fost epuizate toate masurile ambulante". Hehe, sa-mi vina si mie cu aceeasi motivatie, ca deh, nu fac decat de 6 ani terapie si asta nu m-a "vindecat" ca o pastila magica - asa cum probabil isi imagineaza tampitii astia ca trebuie sa functioneze treaba...
Medicul de casa (care e roman, de origine din Timisoara) a mentionat ca trebuie completat si un formular specific de catre medicul pediatru la care merg cu David, dar ca la o adica ar putea si el sa-l completeze... "Eventual sa scriem ca David a fost foarte des racit, ca are si el nevoie de schimbarea mediului"... la care eu i-am spus ca nu as vrea asta, fiindca eu pun pret tocmai pe faptul ca acest copil (nevaccinat si neimbuibat cu antibiotice/medicamente pe banda rulanta) este sanatos si are un sistem imunitar extraordinar de bun. Daca scriem ca are el probleme, probabil ca aia de la clinica respectiva se vor si napusti sa-l "trateze" cu cine stie ce, ori eu nu vreau sub nici o forma asa ceva. I-am spus ca problema este A MEA si numai a mea, burnout-ul meu trebuie sa fie suficient pentru ca nenorocitii de la asigurari sa-mi aprobe cererea. Daca nu o vor face, le spun ca voi renunta la ei si merg la alta firma de asigurari. Scurt.
Cand ii explicam despre durerea mea sufleteasca, despre toate traumele care ma coplesesc acum in prezenta lui David pe post de catalizator, despre evolutia terapiei mele, el isi nota niste idei in PC (burnout, sindrom nevrotic depresiv, epuizare totala, dureri de spate cronice), iar la un moment dat ma intreaba: "Aveti si atacuri de panica?" - moment in care am realizat ca acest medic nu are habar de ceea ce inseamna un atac de panica sau ce-l cauzeaza... I-am raspuns: "Nu, pai tocmai asta este diferenta: atacuri de panica au oamenii care isi neaga si reprima adevarul personal, atacurile de panica sunt semnalele de alarma ale corpului care ne atrag atentia ca trebuie sa facem ceva, sa ne ocupam de traumele ingropate in subconstient!"...
El sta putin pe ganduri, apoi ma intreaba (de data asta parand sincer interesat): "Dar chiar credeti ca e bine sa scoatem la suprafata toate chestiile din trecut?" (?!?!?). I-am raspuns: "Nu cred, ci STIU acest lucru. Pentru mine e clar ca asta e singurul drum bun. Si stiti de ce? Daca nu din alte motive, atunci macar pentru ca de cand am inceput sa permit durerii sufletesti sa iasa la suprafata am fost mai putin bolnava: mi-au disparut cam 80% din durerile cronice de coloana care erau cumplite, la 30 de ani ma trezeam dimineata cu senzatia ca un corset de otel imi cuprinde coastele si trebuia sa stau mai intai 5 minute in pozitia fetala ca sa ma pot da jos din pat - ei bine, cum am identificat si eliminat 'greutatea' care imi distrugea coloana mi-au si disparut aproape de tot durerile; apoi, aveam tot timpul senzatia ca am un pietroi in stomac, un pietroi negru si tare si dureros, unde se aduna toata furia pe care nu o puteam exprima - ei bine, cum am invatat sa-mi fiu mai credincioasa mie insami si sa nu mai fiu atat de dependenta de o falsa armonie cu cei din jur, acel pietroi a disparut!! In plus, adevarul personal al fiecaruia este non-negociabil, in cazul meu de exemplu maltratarile si abuzurile au existat fara indoiala, iar daca am devenit constienta de ele nu mai am cum sa le ignor, nu se mai poate... si stiti ceva? Este bine asa!! Deci, da, STIU ca asta e calea si prefer oricand niste depresii decat boli fizice precum, Doamne fereste, vreun cancer - ca doar la asta se ajunge cand dezechilibrul interior devine atat de mare incat corpul nu mai poate suporta tot ceea ce refuza psihicul!"...
L-am lasat fara argumente. Dar stiti ce pariez? Ca nu va avea nici un fel de retineri sa prescrie in continuare Xanax & co. tuturor pacientilor depresivi care vor veni la el :-((
In legatura cu prescrierea curelor pentru mama si copil, am auzit ca te poti adresa si la Beratungsstellen für Müttergenesung (Caritas, Diakonie, Deutsches Rotes Kreuz) si ei te ajuta si la completarea formularelor dar si sa faci reviziune daca e nevoie. Poate-ti ajuta la ceva...
RăspundețiȘtergere