sâmbătă, 27 februarie 2010

Micuta completare despre doamna Sperietoare

In general acesti oameni (= narcisistii patologici) nu vor sa priceapa niciodata cand cineva nu mai doreste sa aiba de-a face cu ei, dar de data aceasta se pare ca am gasit limbajul prin care sa ne facem intelesi.

In decembrie 2009, cumnata Sperietoare a lasat pe robot doua mesaje lacrimogene, in care - pe o voce de oaie dusa la taiere, cu tremolo de Madame Bovary in glas - ii reamintea lui Bogdan ca are o sora care inca mai sufera dupa "ruptura dintre noi", care spera "sa ne impacam si sa ne revedem", mai ales "acum, ca avem amandoi familie" (gata, se si vede cu o noua carte de vizita!) etc. Evident era inocenta personificata cand vorbea la plural referitor la "iertare" (!?), la "uitarea trecutului" (specialitatea ei: "Hai sa uitam trecutul, sa stergem totul cu buretele si s-o luam de la capat" - haha ;-(((). Ne-a fost clar ca aceasta individa nu s-a schimbat si nu se va schimba niciodata. La final mentiona (capcana plina de maiestrie) "Am strans o parte din banii pe care ti-i datorez si as vrea sa ti-i dau inapoi, stii ca cei din familia noastra isi achita intotdeauna datoriile"...

Bogdan a zis "Hai s-o testam" si i-a trimis un mail cu datele lui de cont bancar, in fond daca fata voia sa se achite de datorii trebuia sa-i oferim ocazia, nu? Reactia ei: zero.

Pe 27 ianuarie, de ziua lui Bogdan, un alt mesaj, pe o voce mai controlata si usor aroganta: "E ziua ta si te-am sunat sa-ti spun la multi ani si ma rog ca Dumnezeu sa te faca mai intelept si mai bun si sa mai renunti la rautatea aia din tine... [?!?...] Dar ok, e ziua ta... sa fii fericit si poate daca-ti amintesti ca ai o familie, o mama si o sora, ai fi si mai fericit [?!?...] Nu vrea nimeni nimic de la tine, ba chiar dimpotriva... Cand vrei sa-ti iei banii, suna-ma".

La asta Bogdan i-a trimis un alt mail, cu textul "Daca vrei sa dovedesti ca te-ai schimbat, renunta la santaje de genul Suna-ma daca vrei sa-ti iei banii, achita-ti datoria si despagubeste-ma pentru pierderile financiare pe care le-am suferit datorita tie (ma refer la apartament)" si i-a dat din nou datele de cont. Ea raspunde (si intuitiv a pus punctul pe i) "Stiu ca sufleteste nu a mai ramas mai nimic" (deci STIE adevarul!!), dar ea inca sufera, bla-bla-bla, ea vrea impacare dar la o adica sa-si ceara si el iertare (hahaha!!), ca doar nu are aripi de inger dintr-o data, bla-bla-bla, iar in final "eu de banca asta cu nume din litere si cifre nu am auzit, poate imi dai totusi date corecte" (asta a fost cireasa pe tort!!).

Cand Bogdan i-a raspuns scurt "Imi pare bine sa vad ca nu te-ai schimbat deloc si ca am avut dreptate sa pastrez distanta", individa (usurata ca i s-a oferit pretextul sa nu-si mai achite nici un fel de "datorii" - oricum nu avea de gand s-o faca, dar ea voia sa creada asta, ca sa se simta mai "nobila"!) ii scrie "Pt. o impacare trebuie sa fie ambele parti de acord, dar vad ca tu cauti pretexte care sa te tina departe de mine si sa-ti mentina ura neatinsa. Atunci o sa ne intalnim la judecata de apoi in fata lui Dumnezeu si a lui tata" - asta a fost chiar perla perlelor, de la o ticaloasa care manca pufuleti in fata tatalui ei si refuza sa-i dea si lui numai fiindca erau luati din banii ei (!!), o ticaloasa care fugea pe la discoteci cand tatal ei era pe moarte si numai Bogdan avea grija de el, o ticaloasa care nu stie decat sa profite de toata lumea, sa manipuleze, sa santajeze emotional, sa se foloseasca de toata lumea, o ticaloasa fara morala si caracter, fara coloana vertebrala si constiinta...

Speranta mea cea mare este ca macar de data asta sa fi scapat definitiv de ea. Doamne-ajuta!

marți, 23 februarie 2010

Suntem apropitari ;-)

Ieri am semnat contractul de cumparare pentru noul apartament, unde sper sa ne putem muta cat mai repede, dar asta nu se va intampla probabil mai devreme de mai-iunie. Tipul de la banca unde am facut creditul a spus ca am facut o afacere buna, ca apartamentul e un obiect bun la un pret f. convenabil. Ei, si cu dobanzile care acum sunt ideale, zic si eu ca am nimerit-o bine.

Chestia asta seamana f. mult cu tot ce mi s-a intamplat mie in viata in materie de schimbari: de fiecare data cand se inchidea o usa (chiar si cu aspecte neplacute), se deschidea o usa spre o perspectiva mult mai buna. Asa a fost cand imi gasisem de lucru (ca azilanta) si am suferit ca in final tot nu am fost angajata, pentru ca 2-3 saptamani mai tarziu sa-l cunosc pe Manfred, datorita caruia am ramas in Germania (pe langa alte - putine - motive de a nu regreta casnicia cu el); asa a fost cand m-am despartit de Manfred si la nici 3 luni l-am cunoscut pe Bogdan; asa e si acum, cand dl. Sticla ne-a reziliat contractul de inchiriere si in felul asta ne-a motivat sa ne cumparam un apartament propriu. Avantajele sunt enorme: platim o suma lunara care e substantial mai mica decat o chirie in zona asta, economisim pe 30 de ani vreo 80.000 de euro in comparatie cu suma pe care am plati-o ca si chirie (in buzunarul altuia), iar in max. 20 de ani nu mai trebuie sa platim decat o suma f. mica de intretinere si ... nu mai avem "apropitar-sef" care sa ne sicaneze...

Destinul e mana in mana cu ingerul meu pazitor si am incredere ca si acum totul va fi bine.

P.S. Ieri la intoarcere vorbeam cu Bogdan in masina si am constatat ca suntem (din nou) pe aceeasi lungime de unda: pentru noi achizitia acestui apartament este o simpla strategie financiara ca sa traim mai convenabil decat sa stam undeva cu chirie si este o asigurare buna pt. batranete, in rest noi nu avem obsesia aia a unora care vor neaparat sa-si cumpere "cuibusorul" lor si sa traiasca apoi numai pentru acest "cuibusor" (vezi dl. Ritze-Putzer care freaca permanent in fata casei si tot repara si repara, sau altii care considera ca o casa e bunul lor cel mai de pret). Unii oameni sunt obsedati sa aiba casa lor fiindca in adancul sufletului isi doresc cu disperare siguranta si radacini, pe care nu le-au avut in propria familie si incearca astfel sa gaseasca un surogat crezand ca o casa le va oferi ceea ce nu au primit in copilarie. E o pacaleala. Pentru noi, o casa (ma rog, un apartament) e doar un acoperis deasupra capului ca oricare altul si o gramada de ciment pe care oricum n-o poti lua cu tine, asa ca noi vom continua sa ne bucuram de viata si sa facem concedii frumoase (pe care sper sa ni le permitem in continuare)...

Tot ce avem mai de pret se afla in noi insine. Intotdeauna.

joi, 18 februarie 2010

Last Kiss of Winter - My very first kit at Digiridoo Scraps

** For those of you who don't read my scrap blog **


Hey everybody, I told you I was up to something in these last few months... Well, here is the result: I am an apprentice designer with Digiridoo Scraps and today I brought out my very first kit for sale: Last Kiss of Winter.

I am so proud that I could embrace the sky! When I was a child and I used to listen to music together with my father, he told me how sometimes I would say something he thought was very funny and strange at the same time: "Daddy, I like it so much that I feel like scratching the skin on the inside of my head" - well, it describes exactly the way I feel now!





*** BUY at Digiridoo Scraps ***


Here are my layouts with the kit. I hope you will like them so much as to go and buy my kit!




Photo from Deviant Art



Paper template by Carena Designs




Photo by Gabi M.



Photo from Deviant Art

Photo from Deviant Art





The mommies from the unsernachwuchs forum showed some interest to create pages with my kit, so as soon as I have them, I will post them here too. They are my very first (if amateur ;-))) CT experiment *lol*

My dear scrapping friend Moni was the first to create two absolutely stunning pages with my kit, she truly is an artist and she always amazes me with her talent!! Here are her pages:




Ina was also pretty fast with her pages, I like them very much! Here they are:


Here are two more lovely pages by Denise:

By Antje

By Sandra

By Diana

sâmbătă, 6 februarie 2010

Mic concediu virtual

Intru intr-o vacanta de blog, fiindca am mult prea mult stres momentan si nu mai apuc sa scriu nimic.

Va doresc sanatate multa, aveti grija de voi si de cei dragi!

Ne revedem mai la primavara!