sâmbătă, 26 martie 2011

Fantoma poliomielitei si miturile vaccinarii

Inainte de a intra in subiect, cateva ganduri ale mele... Vorbeam cu Bogdan despre cat de usor sunt de manipulat parintii proaspeti cand li se inoculeaza FRICA. Pornisem de la exemplul meu cu alaptarea (cand, in ciuda logicii si evidentei, m-am lasat - de frica! - influentata de o vaca de moasa care mi-a perorat ca nu ia copilul destul in greutate si am inceput sa-i dau si biberon la aproape 5 luni, in loc sa fi inceput sa-i dau pur si simplu ambii sani la fiecare alaptat - ca eu pana atunci ii dadeam doar unul si daca bietul copil parea multumit eram si eu multumita; daca as fi avut siguranta de sine atunci sa-i fi dat ambii sani la fiecare alaptat, ar fi primit mai mult lapte, productia ar fi fost stimulata, era o win-win situation si nu am sa-mi iert niciodata prostia de a ma fi lasat influentata de idioata aia cu panica ei irationala!!).

Am ajuns, prin acelasi mecanism de gandire, la concluzia ca pentru politica prin frica si manipulare a vaccinalistilor este VITAL ca toate vaccinurile sa le fie impuse parintilor cat bebelusii lor sunt inca mici, din cauza ca exact atunci TOTI parintii sunt in momentele cele mai pline de teama si nesiguranta din viata lor, atunci isi trateaza copiii ca pe niste obiecte din cel mai fin portelan care se poate sparge in orice secunda, atunci stau cu frica in san permanent sa nu cumva sa li se intample ceva copiilor lor, atunci este momentul cel mai oportun pentru a fi manipulati si pentru a fi deja prinsi in capcana sistemului, fiindca 1) mai apoi urmeaza alte si alte vaccinuri, alte si alte rapeluri si se mizeaza pe faptul ca 2) un parinte care si-a vaccinat deja copilul va fi nevoit in cele mai multe cazuri sa-si reduca la tacere orice fel de procese de constiinta interioara, adica va reactiona la modul "Eu am ales sa vaccinez, deci vaccinurile TREBUIE sa fie bune, NU AU VOIE sa fie nocive". E trist, dar asa functioneaza psihicul uman.   

Mai tarziu, cand copilul creste, cand incepe sa se confrunte cu "microbii" din mediul inconjurator si parintii vad ca nu le moare odrasla dupa ce a mancat primul pumn de nisip, cand copilul incepe sa devina mai puternic, cand incepe sa vorbeasca, deja parintii au alta viziune, dealtfel asta se poate vedea clar in atitudinea pe care o au parintii copiilor mai mari vizavi de medicamente, antibiotice etc.: toti le evita, toti incearca sa-si ajute copilul la boala cu homeopate, cu medicamente pe baza de plante, cu substante naturiste, pentru ca toti sunt constienti ca medicamentele alopate nu fac decat sa slabeasca sistemul imunitar si sa pregateasca terenul pentru alte si noi imbolnaviri. Atunci de ce nu se aplica aceeasi mentalitate si fata de vaccinare? Exact, DIN FRICA! Cloaca farmaceutica stie prea bine ca parintii trebuie manipulati si manevrati foarte devreme inspre vaccinare, sa nu aiba timp sa se dezmeticeasca si sa priceapa cum stau lucrurile cu sanatatea copilului lor. Of, Doamne...

Si acum, ia sa vedem ce argumenteaza Dr. De Brouwer (Vaccinarea - Eroarea medicala a secolului) referitor la vaccinul impotriva poliomielitei.

miercuri, 23 martie 2011

BCG-ul si istoria mea medicala

Stiti deja ca eu nu cred in inselatoria planetara cu vaccinurile, da?

Citesc acum Vaccinarea - eroarea medicala a secolului, scrisa de Dr. Louis de Brouwer (doctor in medicina, specialist in biologie moleculara). In mare, este relatata cu lux de amanunte toata istoria vaccinarii, in primul rand din perspectiva celui mai mare sarlatan care a trait vreodata pe planeta asta - Louis Pasteur. Trebuie sa-mi fac timp si sa transcriu niste pasaje semnificative pe homepage-ul lui David, acolo unde am concentrat informatiile de baza despre vaccinare.

Din introducerea cartii: "În cartea „Vaccinarea: eroarea medicală a secolului“ este vorba despre triumful dogmei vaccinării, adică despre credinţa în principiile nedemonstrate ştiinţific ale imunologiei şi ridicate la rang de religie de către doi „profeţi“: Jenner şi Pasteur. Conform acestei dogme, dacă se realizează preventiv o agresiune, sistemul imunitar o înregistrează, o memorează şi ia măsurile necesare pentru a contracara o altă agresiune. De unde axioma: Fără vaccinuri nu există salvare! Fără vaccinuri, „răul“ triumfă. Botezul vaccinului este o condiţie sine qua non a salvării.
În ceea ce priveşte „profeţii“, unul este Jenner, medic fără a fi biolog şi celălalt, Pasteur, chimist mediocru, fals biolog şi câtuşi de puţin medic. Aceşti fondatori ai noii religii nu posedă, de fapt, nici o noţiune de imunologie. Jenner aplică un principiu stabilit empiric, iar Pasteur falsifică experimentele: între altele, inocularea - la Pouilly-le-Fort - a unui vaccin împotriva antraxului diferit de cel pe care îl anunţase, apoi inocularea tânărului Meister cu un vaccin împotriva turbării, fără ca pacientul să fi contractat această boală.
Pasteur a avut apostolii şi discipolii săi ignoranţi, precum Roux şi Chamberland, Calmette şi Guerin, etc. şi s-a preocupat de formarea „marilor preoţi“. Institutul Pasteur a devenit sediul „bisericii vaccinării“. Afaceriştii, marii „preoţi“ au început să formeze noi „preoţi“ şi „misionari“ şi să-i înveţe noua dogmă. Corpul medical s-a „convertit“ imediat şi fără să comenteze la această nouă religie din prostie, ignoranţă sau spirit de turmă, cu excepţia unei minorităţi de medici şi profesori inteligenţi, cum ar fi A. Bechamp, Tissot, Deloge, Carrel, etc. care au opus rezistenţă. Au fost înfiinţate „biserici“ pretutindeni în lume, adică alte laboratoare şi institute Pasteur atât în Franţa cât şi în alte ţări.
În cartea „Vaccinarea: eroarea medicală a secolului“ va fi analizată organizarea financiară a Institutului Pasteur şi a „bisericilor“ sale, manipularea pentru impunerea dogmei vaccinării şi afacerea generată de laboratoarele create în acest scop.
Producătorii de vaccinuri, ajutaţi de corpul medical, care a acceptat fără nici un fel de rezervă sau comentarii principiul vaccinării, au atins adevărate culmi în ce priveşte dezinformarea şi minciuna. Un fapt fără precedent în istoria umanităţii: să faci oamenii să creadă în eficacitatea şi inocuitatea acestui principiu inventat de Jenner şi însuşit de Pasteur, deşi nu are nici un fundament ştiinţific serios.
Imunologia modernă demonstrează, din contra, că actul vaccinal constituie o lezare gravă a integrităţii sistemului imunitar a persoanelor vaccinate, făcând din acestea veritabile rezervoare de viruşi.
Viruşi şi retroviruşi deveniţi pasivi de-a lungul evoluţiei, se găsesc în stare latentă în toate organismele animale şi umane, pierzându-şi o parte din capitalul lor genetic sau enzimatic.
Introducerea în organism (prin vaccinare) a viruşilor vii sau atenuaţi, îi pot permite acestuia să reconstituie acest capital şi să dobândească deci o virulenţă nouă sau să creeze din bucăţi un virus sau un retrovirus hibrid. Aceasta se numeşte recombinare genetică. (HIV-ul este fără îndoială fructul unei astfel de recombinări).
Deşi accidentele provocate de vaccinuri sunt nenumărate, ele sunt trecute sub tăcere.
Se ştie astăzi, la 100 de ani după moartea sa, că Pasteur a fost un geniu al trişării, al plagiatului, al trucării statisticilor, al traficului de influenţă, al publicităţii bine regizate, iar diversele sale experienţe vaccinale erau trucate, după cum mărturisesc chiar colaboratorii săi.
Această carte stabileşte adevărul despre acest personaj şi demonstrează, prin studiul principalelor vaccinări, inutilitatea şi pericolul lor.
În sfârşit, cititorul va afla despre cârdăşia farmaco-medico-politică care dezinformează publicul şi predică vaccinarea doar pentru a profita financiar. De asemenea, va afla de ce vaccinarea a devenit un fel de act de credinţă într-o religie ale cărei dogme sunt false şi ale cărei mari preoţi sunt producătorii de vaccinuri şi corpul medical."

marți, 22 martie 2011

Luna plina la Racusori raciti

Of, se iau cateva seri cu luna plina (da' plina rau, cica de 18 ani luna nu a fost atat de aproape de pamant), se ia o raceala usoara cu nas infundat si un baietel epuizat si se obtin cateva nopti de cosmar! Bine ca au trecut!!

Partea buna (si amuzanta, acum retrospectiv) este ca l-am vazut pe David total chiaun de somn cum pendula de pe bratul lu' ta-su pe bratul meu si invers, apoi se ducea iar la Bogdan si-l pupa pe obraz ca sa-l trezeasca (o imbunatatire, spre deosebire de urletele de odinioara)... A fost o experienta interesanta!

Iar "raceala" i-a trecut in 3 zile. Iaca ce sistem imunitar beton are baiatul meu nevaccinat!

marți, 15 martie 2011

Imbratiseaza durerea!!

Chiar daca nu suntem constienti, taram dupa noi in viata greutati imense, dureri imense, vechi, reprimate, refulate, pe care le credem ingropate undeva de unde nu mai pot veni sa ne bantuie. Asa le credem... Adevarul este altul.

Fiecare din noi are cate o durere din asta, pe care o trateaza diferit: fie o neaga, fie o ignora, fie o bagatelizeaza si o rationalizeaza, fie o astupa cu o furie generalizata si face la randul lui rau altora, din orbire si ignoranta, fie o foloseste pentru a ramane intr-o postura de victima narcisista din care sa-i manipuleze pe altii, fie o foloseste pentru a incerca sa-i salveze pe altii mai neajutorati, fie ... si asta e calea cea buna, o identifica, o constientizeaza, se imprieteneste cu ea, o imbratiseaza ca pe un bun prieten care-i poate fi de folos. Atunci dispare teama.

Toti oamenii se tem si fug de durere. Fug de durerea fizica inghitind medicamente cu pumnul si mintindu-se ca isi fac un bine. Fug de durerea sufleteasca bagatelizandu-si suferinta, fiindca nu o pot suporta, nu-i pot face loc in constient, preferand s-o lase undeva ingropata in neant. Numai ca suferinta aia lucreaza si din neant, ea exista, este o REALITATE care nu se lasa pacalita cu minciunelele pe care ni le spune noua constientul... Pana la urma subconstientul ne decide viata in cele mai importante aspecte, ca vrem noi sau nu. Si cand psihicul neaga mult prea mult existenta acelei suferinte, ea isi cauta o noua cale de exprimare: prin boli.

Pe de alta parte, e o iluzie nociva sa mergi la terapie ca sa-ti fie mai bine imediat. O rana atat de veche trebuie mai intai curatata cu bisturiul si cu totii stim ca asta inseamna mai intai durere. Da' durere, nenica, nu gluma!! Si e bine asa, fiindca numai asa poate fi dezinfectata in adancime, curatata de toate mizeriile care s-au depus acolo prin reprimarea de-o juma' de viata, numai asa o putem elibera de mirosul pestilential al minciunilor care ne-au fost spuse de parinti si pe care am continuat sa ni le spunem singuri, nerealizand ca vremea povestilor a trecut, ca suntem adulti si deci da, suntem capabili sa gestionam prezentul, viata proprie, suntem capabili sa digeram ADEVARUL!

Am mai spus si prin alte parti: 1) nu se mai poate intampla nimic din ce nu s-a intamplat deja si 2) adultul suporta!

Asa ca cel mai bine e sa imbratisam durerea, cu rolul ei vindecator, sa ne plangem suferinta, s-o onoram, s-o integram! Asta duce la vindecare si chiar de-ar fi ca procesul vindecarii sa dureze si cealalta jumatate de viata care ne-a mai ramas, eu sunt multumita.

marți, 8 martie 2011

Doamna Sperietoare - o mama moderna

V-am mai povestit de doamna Sperietoare (aka_cumnatica mea "multiubita", pe care o cheama, vai ce nume potrivit, chiar Schreck = sperietura).

Bogdan a reluat un fel de corespondenta cu ea anul asta, dupa ce ea a facut generosul gest de a-si achita 7 mii de euro din cei 15 mii pe care ii datoreaza lui Bogdan. Ah, o saptamana mai tarziu a venit cu un mail plin de "tragedii", ca i s-a stricat masina, ca are datorii mari la cealalta cumnata a ei, ca ea vrea doar sa-i fie bine copilului ei, chiar daca ea "mananca paine goala" (textual!), pe scurt voia inapoi o mie de euro, la care Bogdan i-a spus ca nu se mai poate, ca el a achitat la banca acei bani ca sa ne mai scada si noua creditul la apartament...

De atunci, vaicareli si autovictimizari peste autovictimizari in fiecare mesaj. Bogdan i-a scris de la obraz: "Daca esti in mare criza financiara, vinde apartamentul din Bucuresti. Eu nu am asemenea posibilitati", la care ea a lasat-o putin mai moale, dupa ce a motivat ca nu vrea mama ei ca apartamentul sa fie vandut (desi mama ei a renuntat demult la orice drepturi, iar apartamentul ii apartine doar ei, duamnei Sperietoare!).

Ca de obicei, ea nu povesteste decat chestii superficiale (miorlaieli, vaicareli, chestii care put a falsitate de la cinci kilometri), dar tine mortis si insista ca Bogdan sa se deschida (!), sa povesteasca despre David etc.

Ei, la un moment dat Bogdan a facut greseala sa ii scrie ca noi ii trimitem matusii lor in fiecare an calendar cu David. Wow, ce-a mai luat foc duamna Sperietoare... Ca_cum, adica nu mai avem nici un fel de relatie cu matusa (Bogdan a renuntat cu ani in urma oficial si notarizat la dreptul lui de mostenire pt. apartamentul bunicului, moment in care i-a scris si o scrisoare cu toate ofurile lui vizavi de ea de-a lungul timpului), si cum adica nu mai avem contact cu ea DAR ii trimitem calendar cu David? [Eu am inteles imediat ce-o ardea pe ea: ca uite, nici cu ea nu mai aveam nici un fel de contact, dar ea n-a primit niciodata nimica-nimicuta de la noi ;-))]. Ca "Felicia nici n-o cunoaste pe tanti Coca, e aiurea sa-i trimita calendar" (gata, tot eu eram vinovata ;-) si - avand ea memoria selectiva - uitase ca eu am cunoscut-o pe tanti Coca in 2002 si chiar am corespondat cu ea cativa ani pana la ruptura provocata de Bogdan...

In fine, amuzant a fost raspunsul ei, cand Bogdan i-a scris "Esti si tu mama, deci poti intelege cum este sa fii mandra de copilul tau si sa vrei sa-ti impartasesti fericirea si cu altii, sa il vada si ei cum creste etc.". Raspunsul a venit ca din pistol: "Sunt mama si totusi nu cred ca fericirea de a fi mama trebuie impartasita, ea se vede pe fata si la cum stralucesti toata de fericire. Cred ca mai mult e dorinta de a arata cat de frumos e copilul meu si uite ce frumos se dezvolta. Asta e ceea ce am vazut la mamele cu care m-am intalnit la krabelgruppe". Concluzia trista: EA nu isi vede copilul ca pe un copil frumos (asta reiese din mai multe chestii spuse de ea), ea nu doreste sa-si arate nimanui copilul plina de mandrie, deoarece copilul ei - saracutul de el, vai de el cu o astfel de mama - are niste probleme cu oasele picioarelor si e cracanat (ca si mama lui!!!) si merge ca Charlie Chaplin; din toate mesajele ei reiese pregnant acelasi mesaj: "Ce blestemata am fost cu un copil care nu e sanatos si nu e nici de o frumusete rara" (asa l-a descris ea pe David dupa ce tatal meu i-a trimis o diaporama cu el, ea pe atunci inca nefiind mama).

Deja ea este pe cale de a deveni un fel de Münchhausen by proxy - se vede DOAR PE EA ca victima din cauza ca baietelul ei nu este "perfect", isi plange soarta amara si deja a luat distanta de micut, il acuza inconstient ca nu e perfect sanatos (si se simte vinovata la gandul ca poate a mostenit oarece probleme genetice de la ea), baietelul nu are nici doi ani si ea deja regreta ca el creste mult prea repede si plange dupa momentele cand era mic-mic, iar in plus deja viseaza la al doilea copil, dar e frustrata ca nu are destui bani... Motivatia pentru un al doilea copil? "Pentru ca si noi am fost doi la parinti" (adica exact cel mai bun exemplu pentru a NU avea un al doilea copil, daca e sa ajunga ca ea si Bogdan, dar te pui cu narcisistul care isi picteaza lumea in culorile halucinante din capul lui??). Ah, alta motivatie la fel de oligofrena: "dar inima mi-o cere si el peste cativa ani va intreba daca primeste un frate sau o surioara". Ati inteles: daca va face al doilea copil si lucrurile nu vor fi perfecte (si NU VOR FI!!), de vina va fi saracul Mihaita care a cerut sa "primeasca" un frate sau o surioara (observati cum numai "surioara" e la diminutiv - proiectia ei proprie ;-(().

Repetand ca nu-si permite sa mai faca un copil din cauza de bani, conchide furioso: "Dar tu ai putea sa mai faci un copil, avand in vedere ca amandoi aveti de lucru si o duceti mai bine decat noi." - bai, si se mira inocenta (!) ca Bogdan s-a scarbit dupa acest mail si nu a mai simtit nevoia sa-i scrie.

Cat despre alte sfaturi sau pareri ale lui Bogdan, ea i-a servit si botnita: "Ceea ce scrii tu despre copii, o iau ca fiind nerelevant, mai ales venind de la tine care ai spus ca nu vei face niciodata copii, avand in vedere conditia impusa de Felicia". Lasand la o parte virgula intre subiect si predicat (deh, e inginera ;-)), asa functioneaza un creier narcisist irecuperabil: Nu accept sfaturi de la tine (care esti parinte de mai multa vreme decat mine) fiindca tu ai spus in ianuarie doua mii coispe ca nu vrei copii, ca asa iti impusese Felicia, sa nu faceti copii. O logica impecabila, ocazie cu care mai arunca o sageata otravita catre mine, ca doar nu era sa scape ea asa un prilej de bucurie ;-((
Faza cu adevarat strigatoare la cer vine insa abia acum. Bogdan a mai facut o mica greseala strategica, scriindu-i "Referitor la copii, da, intr-adevar cresc repede si multe femei se arunca sa faca si al doilea copil ca sa mai aiba odata "ceva mic si pufos". Ele nu vor copii care sa devina independenti, ele de fapt cauta doar niste "papusi" care sa ramana asa pt. totdeauna. Eu unul abia astept sa creasca David si mai mult, sa inceapa sa doarma in camera lui, sa devina totul mai usor"...

Ei, credeati ca asemenea afirmatii scapa nepedepsite? ;-)) Iata raspunsul ei, self-explanatory, de o "bogatie sufleteasca" si de o "intelepciune" cu totul si cu totul deosebite: "Ce scrii tu ca David doarme cu voi mi se pare greseala voastra. Eu la inceput am dormit 2-3 nopti cu el si apoi, pentru ca nu puteam sa inchid nici un ochi, caci la fiecare miscare a lui eram treaza (stii ca dorm iepureste), l-am pus in patutul lui, in camera lui si de atunci numai acolo doarme. Te sfatuiesc sa il culci pe David cat mai repede la el in camera, caci altfel o sa aveti probleme cu el pana tarziu. Cunosc persoane care abia au reusit sa-si trimita copiii la ei in camera, cand aveau 9-10 ani si stiu si mai rau. Asa ca ai grija. Deja e mare, face 3 ani, cat o sa-l mai tii cu voi in camera? Si eu am momente in care desi stiu ca e la el in camera mi se face un dor nebun de el si as vrea sa-l iau in brate si sa-l culc langa mine, dar incerc sa ma abtin, caci stiu ca nu ii fac bine. Copilul trebuie sa invete sa fie independent. Dar stii ce fac? Ma duc de cateva ori pana sa adorm si il mangai pe capsor si pe manute si ii spun ca mami il iubeste si apoi ma furisez afara din camera. "

Asta e duamna Sperietoare in toata splendoarea ei. Auzi tu, al dreaq bebelus, s-o trezeasca el la fiecare miscare si sa n-o lase sa doarma!! Pai a incercat ea 2-3 nopti (2-3 nopti!!!!!!) sa doarma langa bebelusul ei nou-nascut (asta da sacrificiu matern!), da' cand a vazut ca asta nu e trai, nenica, l-a si azvarlit cat colo in patul lui SI in camera lui... Ce, nu stiati ca un bebelus trebuie inca de la cateva zile de viata sa devina independent???

Daca nu ar fi de plans, ar fi tot de plans, de URLAT!! Cand ma gandesc la ce-o fi fost in sufletul acelui bebelus, abia nascut de cateva zile, cand a fost ABANDONAT de mama lui, cum i-a fost refuzata caldura corpului mamei lui cand el avea o nevoie esentiala de ea, cum a fost lasat in bezna rece a unei camere izolate, lasat de izbeliste ca sa poata acest monument de egoism, sa poata jigodia asta de om (sorry, nu-i pot spune altfel) sa doarma linistita, imi vine sa plang fara intrerupere de mila acelui sufletel nevinovat!!!

Si nu numai ca nu-si pune problema ca a gresit, dar ne trage si pe noi de urechi ca facem "greseala" de a-l lasa pe David sa doarma cu noi. Nu va mai spun ca baietelul ei este deja de la un an dat la cresa, apoi a fost lasat cu saptamanile pe mana mamei ei (care este alcoolica, labila si in care nu poti pune nici o baza!!), intrucat duamna Sperietoare pleca la practica pe santiere, ca studiul nu putea fi amanat inca un an (ce e un an in comparatie cu nevoile unui copil la acea varsta frageda??)... Este clar ca lumina zilei ca ea deja incepe sa realizeze ca visul ei cel mare ("sa am cuibusorul meu, familia mea, copilul meu") NU i-a adus fericirea dorita de ea, drept pentru care copilul este deja pe cale de a deveni persona non grata... Acum e mic, adevaratele represalii vor veni abia mai tarziu... Vai de acest biet baietel, ce-l asteapta, cu un asemenea monstru narcisist pe post de mama...