sâmbătă, 23 iunie 2012

Aldous Huxley: The real psychopaths

"The real hopeless victims of mental illness are to be found among those who appear to be most normal. Many of them are normal because they are so well adjusted to our mode of existence, because their human voice has been silenced so early in their lives, that they do not even struggle or suffer or develop symptoms as the neurotic does. They are normal not in what may be called the absolute sense of the word; they are normal only in relation to a profoundly abnormal society. Their perfect adjustment to that abnormal society is a measure of their mental sickness. These millions of abnormally normal people, living without fuss in a society to which, if they were fully human beings, they ought not to be adjusted."

- Aldous Huxley, Brave New World -

joi, 21 iunie 2012

La controlul de 4 ani :-)

Ieri am fost cu David la pediatra noua din Offenbach pentru controlul obligatoriu de la 4 ani :-))

Spre marea mea bucurie, nu am mai fost intrebata de ce nu l-am vaccinat pe David, ba chiar dimpotriva ;-)) Dar sa nu anticipez.

Mai intai l-a luat in primire asistenta. L-a masurat si cantarit: are 15,6kg (categoria musca), 100,5cm inaltime, iar circumferinta capului este de 51,5cm. I-a luat tensiunea (nu ma intrebati de ce!), totul perfect. I-a dat sa deseneze un cerc, un patrat, un triunghi si o cruce. Bietul baiat si-a dat silinta, dar voia sa le faca pe toate fara sa ridice creionul de pe hartie, deci va puteti imagina rezultatul ;-)) Apoi a venit cu o foaie pe care erau trei coloane lungi de poze cu obiecte, iar el trebuia sa le identifice si sa le numeasca pe toate. Aici a terminat-o pe asistenta: le-a turuit pe toate cam la fel de repede cum le-as fi turuit eu!! Singurul obiect din 40 pe care nu l-a putut identifica (sa fim seriosi!!) a fost acul cu ata - n-a vazut bietul copil asa ceva in viata lui ;-)))

Dupa aceea a venit si doamna doctor (pronuntati cu totii dupa mine: Wévline Légèr-Söhlbrand - pe bune ca asa o cheama ;-))). L-a ascultat la inima si plamani, a discutat putin cu el ca sa ii vada vocabularul si pronuntia, apoi a apucat sa se uite intr-una din urechi si la a doua pe David l-au apucat nabadaile, deci n-a mai apucat sa se uite si la bijuteriile din chilotei ;-)))

In timp ce nota ea harnica rezultatele in computer, i-am mai povestit despre David, l-am laudat ca practic intr-o saptamana am reusit sa rezolvam si cu educatia sfincteriana si sa ne luam ramas bun de la scutec pe timpul zilei, dupa care am incheiat cu propriul meu raport: pana la varsta de 4 ani David nu a avut absolut nici o problema serioasa de sanatate, chiar si de cand merge la gradi a fost doar de cateva ori racit usor, iar in februarie (cand 75% din copiii si personalul gradinitei erau bolnavi) a avut gripa aia care pe mine m-a terminat saptamani in sir si el a "rezolvat-o" in 6-7 zile, pana la 4 ani David nu a avut vreo otita, nu a avut puroi in gat sau in nas, scurta conjunctivita pe care a avut-o s-a vindecat de la sine, pana la 4 ani nu a fost niciodata constipat si nu a avut "virusi" stomacali sau alte probleme cu stari de voma etc., pana la 4 ani nu a luat niciodata antibiotice sau sirop anti-febra sau orice alt medicament in afara de cateva homeopate (Sambucus Nigra si Ferrum Phosphoricum), pe scurt i-am spus ca David este cel mai sanatos copil pe care il cunosc! Comentariul ei: "Da, are un sistem imunitar foarte puternic fiindca nu l-ati vaccinat..." - am crezut ca in clipa aia ma loveste traznetul :-)))))

Va dati seama in ce stare de beatitudine am plecat de acolo :-))

marți, 19 iunie 2012

Little big girl Katy

Sambata trecuta am fost cu David la Frankfurt, la sala de joaca indoors numita Halli Galli. Mergem acolo pe vreme proasta de cativa ani, insa abia de vreo cateva luni David a fost pregatit sa intre sa se joace singur, iar eu ii arat la ce masa ma asez si stie unde sa ma gaseasca. In felul asta am si eu ceva timp sa beau un latte macchiato si sa rasfoiesc o revista. Uneori am noroc si David isi gaseste un "prieten" si se joaca amandoi frumos impreuna :-)

Sambata trecuta prietenul s-a dovedit a fi o prietena - o fetita de 2 ani pe nume Katy. S-au asezat la o masa langa noi (m-am uitat la mama ei si am constatat ca era mai in varsta ca mine :-))), iar eu am ramas blocata cand am vazut cum fetita de 2 ani s-a dezbracat si s-a descaltat singura si vorbea la fel de bine ca David la 3 ani si ceva!! 

Piticeii au plecat sa se joace si eu am intrat in vorba cu femeia care venise cu Katy si care mi-a povestit ca micuta nu are probleme sa se joace singura pe acolo, se simte "ca acasa", fiindca ele vin in timpul saptamanii in fiecare zi acolo (!)... Asta m-a socat putin, fiindca intrarea costa €13,50 (plus jetoane, bauturi, dulciuri etc., ce se mai cheltuie pe acolo, ajungi lejer la €25, pe care eu, sincer, nu mi i-as permite mai des de o data pe saptamana). In fine... Vorbim de una, de alta, de gradinita, eu ii spun ca pe mine personal nu ma lasa inima sa-l duc pe David acolo mai mult de 5 ore, ca si-asa mi se pare prea mult la varsta asta si ezit cu reluarea serviciului ziua fiindca nu as vrea in nici un caz ca David sa stea printre straini mai mult decat cu noi... iar tipa imi spune in sfarsit ca ea nu e mama fetitei, ea este "the nanny", mama fetitei lucreaza ca manager la o banca, iar Katy merge la cresa de la un an (!), nanny o ia la ora 14 (!) si o duce la Halli Galli - unde ii da fast food, ca aia nu au altceva acolo :-(, iar fetita intra si se joaca singura in timp ce nanny sta la rebus si la cafea - eu m-am mirat ca o vedeam numai cu nasul in revista in timp ce eu bagam de zor jetoane la caruselul mic unde David se dadea cu Katy... Apoi nanny merge cu ea acasa si, in zilele bune, pe la ora 19 vine si mama fetitei de la servici (in zilele mai putin bune vine dupa ora 21, cand fetita doarme deja!!!!). 

In clipa aia toate bucatile de puzzle si-au gasit locul. Am inteles de ce fetita aia se comporta deja ca o mica adulta la 2 ani, se descurca singura cu imbracatul si dezbracatul, vorbeste aproape la fel de bine ca David, dar nu ii mai creste parul, are doar un pufulet fin pe cap, in plus avea o privire trista si apasata... si timp de o ora nu s-a dezlipit de David - l-a simtit ca e bun si atent cu ea, o lua de manuta si o ajuta de ex. sa coboare treptele, de aceea s-a agatat de el imediat si nu se mai dezlipea! Si nu, toate astea nu mi s-au parut, am avut imediat senzatia asta, de aia am si simtit nevoia sa discut cu cea pe care o credeam mama ei si instinctiv am adus vorba despre lasatul prea mult la gradinita... 

La un moment dat i-am spus tipei ca in mod sigur Katy o considera pe ea mai mult o mama decat pe mama ei adevarata, la care nanny zice: "Ah, nu, are o relatie deosebita cu mama ei. Cand mama ei vine acasa la ora 19, Katy este in culmea fericirii si alearga si tipa de bucurie, uita si sa manance si vrea numai in brate la mama si nu-i mai da drumul sa mearga nici la toaleta singura"... Intr-adevar, o relatie "deosebita"... Fiecare poate sa traga propriile concluzii.