Daviducul - 1 an vechime ;-)

Un an de DAVID in viata mea
24 iunie 2008…
Ziua incepand din care mi-am gasit adevarata identitate. Acum sunt convinsa ca viata mea pe acest pamant a avut si are un scop, ca nu am trecut pe langa moarte de vreo 2 ori degeaba, ca nu degeaba mi-a fost data puterea de a-mi schimba destinul, ca nu mi s-au intamplat atatea minuni zadarnic. Sunt sigura ca scopul pentru care ingerul meu pazitor m-a insotit cu grija pana aici a fost acela de a-l aduce pe lume si (sper) de a putea sa-l cresc frumos si sa-l iubesc cu toata fiinta mea pe David.

David e minunea care ma face in fiecare zi sa vad viata mai frumoasa si mai senina, dupa un an cu puiul asta mic nu inteleg cum am putut trai 40 de ani fara el, parca este si a fost dintotdeauna o parte din mine, iar trecutul e vag si indepartat ca o alta viata, care nu a fost a mea. Am trait 40 de ani si am trecut prin nenumarate experiente, bune si rele, urate si frumoase, distructive sau datatoare de speranta, am trecut prin multe cumpene care m-au marcat si mi-au solicitat intreaga masura a fiintei mele, dar nimic nu m-a pregatit pentru ceea ce inseamna a fi mama. Dupa ce a venit David am inteles ca fiecare zi, fiecare ora, fiecare clipa cu el este de fapt o scoala, iar momentele petrecute langa el imi sunt cel mai bun profesor in ale vietii. David m-a ajutat sa descopar ca a fi mama inseamna sa iubesti intr-adevar neconditionat (da, se poate, desi eu nu am avut parte de asa ceva in copilaria mea), a fi mama inseamna sa ai o rabdare infinita, sa fii permanent atenta la limbajul corpului si al sentimentelor si sa-ti dezvolti si mai mult empatia ca sa poti raspunde prompt la nevoile micii fiinte care are atata nevoie de tine.

David ma invata totodata sa traiesc ceva mai intens in prezentul nemijlocit, datorita lui am simtit noi emotii de care nici nu stiam ca sunt capabila, datorita lui ma descopar a fi cu totul altcineva decat eram pana acum si-mi place mai mult acest altcineva :-) David mi-a aratat si imi arata in fiece clipa ce inseamna ca viata unei fiinte iubite sa fie in mainile tale, ce fericire dar si ce responsabilitate reprezinta un copil care se daruieste cu toata iubirea, cu toata suflarea lui. El m-a invatat ca fiecare dimineata e un motiv de bucurie, el chiuie de veselie de fiecare data cand se trezeste si ma vede, el imi zambeste si atunci cand il trezesc si e inca molatic si amortit de somn si ca un pufulete mic si dulce, iar eu il iau in brate si el isi pune cu iubire capsorul pe umarul meu ca sa se obisnuiasca incet-incet cu noua zi, el se uita mirat si rade si atunci cand ii interzic ceva, el nu vrea jucarii sofisticate sau hainute scumpe, el e un mic zambilici care rade mereu fericit si el ma vrea pe mine, asa cum sunt eu, mai grasa uneori sau mai urata alteori (in ochii mei si doar ai mei), mai cu cearcane, mai nemachiata, oricum as fi tot acelasi zambet senin si inocent primesc de la el, tot la fel fiecare privire a lui imi arata cata nevoie are de mine si de dragostea si de grija mea si eu ma rog in fiece clipa sa fiu capabila sa ma ridic la inaltimea asteptarilor, sa pot fi o mama buna; nu o mama perfecta (constientizez ca nu exista asa ceva), ci o mama buna. Sau cum spunea Bruno Bettelheim - „A good enough parent“.

De cand am devenit mama sunt capabila fara probleme sa elimin din vocabularul meu cuvintele „nu pot”. Acum stiu ca POT orice, oricand, oricat de greu, pentru ca fiinta cea mai draga mie are mare nevoie de mine si trebuie sa stie ca PENTRU EL mama poate orice. Si nici macar nu ma costa mare lucru, e ceva atat de natural incat uneori imi vine sa cred ca asta am facut de cand ma stiu.

De cand sunt mama e ca si cum o bucatica din inima mea s-a desprins de rest si a capatat o viata proprie si acum traieste in exterior, dar conectata inca la fiecare puls al meu. In acelasi timp, il vad pe David si ca pe o fiinta separata, „gata coapta“, ca pe un suflet care a venit de undeva din univers, dupa ce si-a ales un trup, o casa si niste parinti care sa-l insoteasca pe drumul vietii. Datorita lui simt ca nu voi mai fi niciodata cum eram inainte, dar nici nu mi-as mai dori vreodata acest lucru.

Uneori ma cuprinde o spaima imensa la gandul ca nu voi putea sa il feresc pe David de tot ce e rau si dureros in lumea asta si deja ma simt neajutorata fiindca nu mai detin controlul la fel ca pentru persoana mea, ma gandesc ca voi sta in fiecare zi cu teama si grija sa nu i se intample ceva puiului meu... dar se pare ca si spaimele astea sunt incluse in definitia cuvantului mama. Pe de alta parte, sunt parent under construction, asa ca lucrez la mine insami printre altele si ca sa devin mai relaxata in privinta perfectionismului care mie mi-a daunat destul de mult in viata. Cu ajutorul lui Bogdan (un tatic minunat!) si al dragei mele prietene Antoanela (my growth buddy!) am incredere ca voi reusi sa evit cu David multe din capcanele „educatiei“ asa cum am trait-o noi, generatia noastra. Imi doresc sa pot alunga din viata mea cat mai multi nori ai trecutului, ca sa am cat mai putin balast interior si sa ma pot dedica acestui sufletel cu toata dragostea mea curata.

24 iunie 2009
Azi, cand David implineste 1 an, sunt inca nauca de fericire ca acest baietel desavarsit a venit in viata mea, sunt recunoscatoare pentru minunea de nedescris pe care mi-a daruit-o destinul si ma rog la ingerul meu pazitor ca, orice ar fi, sa-l ocroteasca intotdeauna pe puiutul meu si orice suferinta si durere sa se abata mai bine asupra mea decat asupra lui. Eu si Bogdan facem tot posibilul pentru a fi vrednici de menirea care ni s-a dat (sa fim parinti cat mai buni) si sa-l ajutam pe David sa creasca armonios, sa ajunga UN OM FERICIT. Mai mult nu-mi doresc pentru el. Pentru ca la urma urmei asta mi se pare acum tot ce conteaza in viata mea, tot ce ramane dupa noi si nici noi nu avem ce sa ne dorim mai mult.

*****

Am vrut sa scriu ceva muuult mai frumos si mai miscator, dar sunt la pamant, cu sufletul varza, tandari. Se rezolva, eu imi rezolv intotdeauna problemele, dar tare am obosit sa tot matur cioburile trecutului si sa ma tot tai in ele pana la os... Of, Doamne... Criza mai dureaza, dar nu va mai tin in suspans decat pana maine, cand voi reveni cu detalii.

N-am vrut sa trisez, dar efectiv nu am mai avut timp sa citesc nimic la odisee (recuperez eu), insa am avut nevoie de ceva balsam sufletesc asa ca am tras cu ochiul la ce s-a scris azi si vreau sa multumesc din toata inima pentru urarile frumoase catre Daviducul principal si pentru gandurile bune catre mine: Cleo (saru'mana si de mail!), MsBB, socrate, Gabitza, Adriana78, Laurita, Micaela, Iulia, Danicris, Ylari, bratafel, Lilly, Belleane, emycor, Doloress, ca_eric, Desiree, Andrada, Alysh, Simo, chinabulina. Un mare pupic si pentru Vianne si Mishutza! Va imbratisez pe toate cu mult drag, ca mare bucurie mi-ati facut azi!

Ieri am fost la pediatra, la controlul de un an. Daviducul are 80cm si 9,440kg, e in grafic. In rest, totul e perfect pentru varsta lui: zice un fel de "mama" si "tata" (mai mult cantate si cam fara adresa directa), bate din palme, se ridica in picioare si sta bine in picioare singur cand se tine cu mainile de ceva, acum a invatat si sa se lase singur la loc in jos, a reusit sa se joace concentrat cu o stafida si apoi a reusit si sa scoata 3 stafide dintr-un fel de tubulet (habar n-am ce-o indica asta!), per total este perfect sanatos (urechi, putzica, plamani) ... si evident ramane nevaccinat ;-)

Stati sa vedeti surpriza. Doctorita a fost deosebit de amabila (bine, nu mai era nimeni in anticamera) si si-a luat mai mult timp ca de obicei sa discute cu noi. La final, m-a intrebat daca mai am si alte neclaritati sau intrebari, va dati seama! Pentru ca apoi sa vina si ea cu o intrebare (hehehe): "Cat de multumiti sunteti cu mine si cu cabinetul meu“?? ... Mda, a citit comentariul meu despre ea pe QYPE (un site unde se pot posta evaluari pt. medici si nu numai) si nu i-a picat bine – desi eu am scris doar adevarul acolo. Mi-am dat seama ca de aia m-a intrebat si i-am spus sincer „Cu controlul de azi sunt foarte multumita, insa cu precedentele nu, cred ca ati citit comentariul meu de pe QYPE si de aceea ma intrebati“. A zis ca la inceput a fost socata sa citeasca acolo, apoi a decis sa ma intrebe personal si sa clarifice cu mine ce si cum. I-am spus impresiile mele, inclusiv ca am avut senzatia ca din cauza ca refuzasem vaccinurile ne-a tratat mai prost ca pe altii, ea s-a scuzat ca intr-adevar la ultimele 2 controale isi luase mult prea putin timp, dar ca s-a uitat pe fisa medicala si a vazut ca de ambele dati venisem exact in toiul unor epidemii de gripa/raceala si cand cabinetul ei era plin rau, de aceea nu a avut timp sa stea mai mult cu noi, a spus ca nu are legatura cu refuzul nostru de a vaccina (vorba sa fie, eu nu prea cred, dar macar si-a luat avertismentul si stie cum stam), i-am spus ca m-am informat foarte mult despre vaccinuri inainte de a decide sa nu-l vaccinez pe David si imi doresc de la ea sa-mi respecte decizia 100%, fiindca in final doar eu port raspunderea.

Apoi i-am spus ca imi pare bine ca a deschis subiectul, asta dovedeste ca este deschisa la critica si imi cade si mie o piatra de pe inima daca stiu ca am reusit sa clarificam o situatie neplacuta, pentru ca pe mine ma apasa mult de tot sa stiu ca la nevoie nu am unde sa-l duc pe David la un medic de incredere. In orice caz, se pare ca am dezamorsat o situatie incarcata, i-am spus ca incerc sa scriu o completare la comentariul de pe QYPE, ne-am despartit cordial... Nu i-am spus ca exact cu o zi in urma fusesem la homeopat si ca am de gand ca la viitoare probleme de sanatate cu David sa ma duc oricum intai la homeopat.

Vizita la homeopat a fost interesanta. Tipul asculta cu multa atentie, radiaza calm si liniste (mare diferenta fata de medicii ne-privati). I-am povestit eu diverse, apoi m-a intrebat si el diverse despre David (daca are mainile si picioarele calde sau mai reci, ce culoare il atrage in mod deosebit, daca e timid, daca sta si singur sau e foarte dependent de mine, daca a avut multe coji pe cap de la laptele de san), il observa foarte atent pe David, isi mai nota in PC cate ceva...

Cand i-am vorbit de eczeme, el mi-a mentionat o chestie interesanta: "Intotdeauna e mai bine ca o manifestare - de orice fel ar fi ea - sa iasa prin piele decat sa se duca spre interior, unde poate face mult mai mult rau". Am inteles asa, printre randuri, ca dupa parerea lui la unii copii prin aceste eczeme, dermatite etc. se elimina multe din toxinele mostenite genetic. Atunci e de bine!

I-am spus ca sunt satula de medicii "scriitori de retete" si prea repede saritori cu antibiotice sau cortizon, ca imi doresc in el un medic care sa trateze privind si luand in serios "the whole picture" si caut si un aliat in lupta mea impotriva vaccinarii. S-a nimerit bine: si el e de parere ca vaccinarea este doar o mare afacere, un atac nejustificat asupra sistemului imunitar in formare al copiilor, si el e convins ca in realitate vaccinarea nu protejeaza de nimic - fiindca nici un fel de studii nu au putut confirma acest lucru - si nu face decat sa-i pregateasca pe copii ca mai devreme sau mai tarziu - in functie de constitutia fiecaruia - sa devina pacienti cronici, vezi otitele, pneumoniile, racelile frecvente care urmeaza la multi copii dupa vaccinare, dar pe care majoritatea parintilor nu le pun in legatura cu vaccinarea (si asta e ceva "inofensiv", e doar inceputul, dupa parerea si experienta lui).

I-am spus si ca inca nu m-am informat mult despre homeopatie, dar ca as vrea totusi sa inteleg si aici modul cum functioneaza, la care el mi-a explicat pe scurt cate ceva despre miasme (mi-a sunat logic si de bun simt), apoi i-am spus ca sunt dispusa sa incerc pt. David tratamente homeopatice in caz de afectiuni "usoare" si sa ma conving ca metoda functioneaza, iar daca ceva nu va functiona macar sa stiu ca nu i-am facut rau bagand chimicale si otravuri gen formaldehida, aluminiu si mercur in corpusorul lui.

In final mi-a dat pentru David 3 bilute de Calcium Carbonicum D12 (a zis ca sunt foarte bune si pentru dezvoltare in general) si a zis ca pt. chestii urgente ii pot da si telefon (nu-mi trimite factura pentru consilieri telefonice scurte, „important este sa fie ajutat copilul“). Si mi-a mai placut ca - in vreme la ginecologul privat unde am fost pe timpul sarcinii trebuia sa platesc cash la fiecare consultatie - tipul asta a zis ca voi primi factura pentru consultatie (ceea ce mi se pare mult mai civilizat). Per total mi-a placut de el, dar evident sper sa nu am nevoie prea des de el.