De curand am neglijat ziua de nastere a unei prietene. E o prietena buna, desi in ultimii ani contactul cu ea a fost mai mult sporadic. Inainte ea era cea care scria rar si scurt, o inteleg fiindca stiu ca atunci cand scriem despre viata noastra trebuie sa constientizam lucruri de care poate noi fugim. Ea a avut probleme mari, mult zbucium si suferinta in ultimii ani.
Cand i-am scris ca sa-mi cer iertare ca nu o felicitasem la timp de ziua ei si i-am povestit despre depresia profunda in care ma aflu, mi-a raspuns printre altele: "Te rog, aduna-te si tine-te strans intr-o bucata, ai incredere in tine si in Bogdan, asa cum ai avut si inainte de venirea Daviducului pe lume si crede cu tarie in legile naturii: nu exista ca dupa furtuna sa nu iasa soarele, eventual si cu un curcubeu de toata frumusetea!!! Tu esti o luptatoare si ai puterea sa renasti din propria cenusa de cate ori iti este necesar, Feliz, regaseste-te pe tine, pune viata la pamant, pune-i genunchiul in gat si arata-i cine e seful!! Asa te stiu, dupa fiecare cadere te-ai ridicat si te-ai dus mai departe, purtandu-i si pe altii in spate. E normal sa obosesti si sa te impotmolesti, e omeneste, nu permite nimanui sa te judece si nu te judeca nici tu, acorda-ti pauza de care ai nevoie cand simti ca e prea mult - si nu are cum sa nu fie bine pe urma."
Mi-a facut tare bine ca s-a asezat langa mine, in simpatie.
ehei, si sint sigura ca stie ea ce spune, prietena ta....te imbratisez!
RăspundețiȘtergere