In discutia avuta mai zilele trecute cu Mutti despre depresia mea, iata cum a incercat ea catre final sa ma consoleze: "Ei, lasa, o sa fie bine... Uite, ai copilul..." - la care mie deja mi s-a ridicat iar sangele in cap!
De aceea, continuam cu marile NU-uri:
7. NU faceti copii ca sa va umpleti viata (altminteri goala)!! Un copil nu este un surogat de traire proprie, un copil nu este nici scopul nici "oxigenul" vietii nimanui (ai auzit, Dida?), un copil nu este un instrument, un obiect de joaca sau de dresat, un copil este o fiinta separata, individualizata, cu nevoi si sentimente proprii care trebuiesc respectate ca atare.
8. NU il faceti responsabil pe copil pentru propria voastra fericire sau nefericire!! Un copil nu are nici o raspundere si nici o obligatie fata de voi, problemele voastre sunt exclusiv ale voastre si se cer rezolvate exclusiv de voi! Iar asta pana la ultima rasuflare!
9. NU va comportati fata de copiii vostri ca si cum ati fi VOI niste copii rasfatati! Nu proiectati asupra copilului vostru sentimente pe care voi le-ati reprimat la voi in propria copilarie si acum simtiti nevoia sa le anulati si la copilul vostru!! Ma refer la manifestarile de sensibilitate, teama, retinere, dorinta de a fi altfel decat il vor cei din jur etc. Copilul vostru nu este "rasfatat" sau "dl. Goe" decat daca VOI faceti greseli majore. Faptul ca factura vine cu intarziere nu va micsoreaza responsabilitatea!
10. Nu va tratati copilul ca si cum ar fi o extensie a persoanei voastre! Nu incercati sa traiti cu procura viata copilului vostru, un copil nu este premiera unei vieti noi pentru voi dupa ce ati ratat toate reprezentarile din teatrul propriu! Nu incercati sa-l controlati si sa-i ghidati personalitatea dupa criteriile voastre!
11. Nu cautati la copilul vostru iubirea pe care nu ati primit-o de la propriii parinti! Este o incercare egoista si narcisista si inutila.
De aceea, continuam cu marile NU-uri:
7. NU faceti copii ca sa va umpleti viata (altminteri goala)!! Un copil nu este un surogat de traire proprie, un copil nu este nici scopul nici "oxigenul" vietii nimanui (ai auzit, Dida?), un copil nu este un instrument, un obiect de joaca sau de dresat, un copil este o fiinta separata, individualizata, cu nevoi si sentimente proprii care trebuiesc respectate ca atare.
8. NU il faceti responsabil pe copil pentru propria voastra fericire sau nefericire!! Un copil nu are nici o raspundere si nici o obligatie fata de voi, problemele voastre sunt exclusiv ale voastre si se cer rezolvate exclusiv de voi! Iar asta pana la ultima rasuflare!
9. NU va comportati fata de copiii vostri ca si cum ati fi VOI niste copii rasfatati! Nu proiectati asupra copilului vostru sentimente pe care voi le-ati reprimat la voi in propria copilarie si acum simtiti nevoia sa le anulati si la copilul vostru!! Ma refer la manifestarile de sensibilitate, teama, retinere, dorinta de a fi altfel decat il vor cei din jur etc. Copilul vostru nu este "rasfatat" sau "dl. Goe" decat daca VOI faceti greseli majore. Faptul ca factura vine cu intarziere nu va micsoreaza responsabilitatea!
10. Nu va tratati copilul ca si cum ar fi o extensie a persoanei voastre! Nu incercati sa traiti cu procura viata copilului vostru, un copil nu este premiera unei vieti noi pentru voi dupa ce ati ratat toate reprezentarile din teatrul propriu! Nu incercati sa-l controlati si sa-i ghidati personalitatea dupa criteriile voastre!
11. Nu cautati la copilul vostru iubirea pe care nu ati primit-o de la propriii parinti! Este o incercare egoista si narcisista si inutila.
of, Feli, de-ar fi cit mai multa lume care sa acorde importanta acestor Nu-uri, care sa ia in serios totul....
RăspundețiȘtergereatit de bine le spui, atit de bine le cuprinzi in cuvinte...insa cuvinte ce rastoarna totul (inainte de a recladi pe baze sanatoase)
da, sint dezamagita iar azi, vad in jur atita nepasare, atita inconstienta ca mi se face un rau fizic, insuportabil
nu c-am fi noi, doar noi, mamele alea perfecte (cum ni se tot reproseaza), dar pur si simplu pentru ca vedem altfel...
Ah, Teodora draga, multi blocheaza totul si isi spun "Ah, iar vine asta sa ne dea lectii de psihologie"... Eu insa in realitate scriu nu numai din experienta mea de copil, ci si din cea de adult, fiindca incerc astfel sa ma feresc si eu de "ispitele" nocive ale subconstientului si ale vocilor parintilor integrati la fel cum incerc sa-i sfatuiesc si pe altii s-o faca. Stii vorba aia, cine are urechi de auzit...
RăspundețiȘtergereMultumesc pentru articol! E balsam pentru sufletul meu.
RăspundețiȘtergereDupa Juul "varsta negarii" e: copiii devin independenti si parintii "neaga".
Mult succes,
Raluca Jacono - Familylab.at