~~ articol tradus si adaptat de pe site-ul Dr. Mark Sircus ~~
Majoritatea medicilor precum Dr. Ben Goldacre prefera sa aiba toate datele disponibile despre un medicament inainte de a oferi pacientilor sai o reteta pentru acel medicament. Totusi, cand vine vorba de medicamente farmaceutice, este aproape imposibil de gasit date reale, astfel incat medicii nu cunosc niciodata adevaratele pericole ale medicamentelor pe care le prescriu.
Nu numai ca ei nu sunt siguri in ce priveste efectele secundare si cele potential fatale, dar nu sunt nici macar siguri ca medicamentul respectiv ii va ajuta pe pacienti. Pe scurt, medicina moderna se bazeaza pe frauda stiintifica si tot mai des aflam despre medici si autoritati medicale (inclusiv FDA-ul) ca-si abandoneaza misiunea pentru sanatatea publica si aluneca tot mai mult in promovarea intereselor firmelor farmaceutice. Tot ceea este de natura non-farmaceutica este condamnat fara echivoc.
Intr-un studiu publicat in revista Nature in martie 2012, cercetatorii au incercat sa reproduca rezultatele a 53 de studii fundamentale preclinice asupra cancerului. Din cele 53 de studii, doar 6 au putut fi reproduse. In noua sa carte - Bad Pharma - Dr. Goldacre trage un semnal de alarma asupra faptului ca producatorii de medicamente sunt si cei care subventioneaza/sponsorizeaza studiile propriilor produse. Unul din cele mai recunoscute si autentice teste de valabilitate stiintifica este atunci cand aceste studii cu rezultate pozitive pot fi si sunt reproduse de cercetatori independenti (nu cercetatori alesi sau platiti de firmele farmaceutice care publica rezultatele initiale).
"Medicamentele sunt testate de catre cei care le produc, iar asta se intampla in studii prost concepute, cu un numar incredibil de mic de pacienti total nereprezentativi, analiza este facuta cu tehnici defectuoase, intr-un asemenea mod incat beneficiile sunt intotdeauna exagerate", scrie Goldacre in cartea lui. "Cand studiile dau rezultate care nu sunt pe placul companiilor, acestea au dreptul de a le trece sub tacere atat fata de doctori cat si fata de pacienti, deci ceea ce se vede in final este o imagine complet distorsionata a adevaratelor efecte ale unui medicament".
Aceasta prezentare frauduloasa, inexacta si incompleta a multor medicamente farmaceutice care apar pe piata sta la baza modului in care majoritatea medicilor practica medicina alopata. Ce fel de stiinta medicala poate fi aceea care permite trecerea sub tacere a oricaror informatii stiintifice negative despre medicamente sau cand aceste informatii nu sunt facute cunoscute nici macar medicilor?
Erick Turner a facut un sondaj de opinie, publicat in New England Journal of Medicine, al tuturor studiilor pentru antidepresive care fusesera inregistrate anterior la FDA (US Food and Drug Administration). Din 38 de studii cu rezultate pozitive, 37 fusesera publicate. Din 36 de studii cu rezultate negative, doar 3 fusesera publicate.
Tratamentele ortodoxe anti-cancer NU trateaza cancerul
Tot mai multi medici sunt de parere ca oncologii alopati folosesc pt. a diagnostica si a trata cancerul tratamente si proceduri de diagnosticare care in realitate cauzeaza cancer. Un exemplu perfect este mamografia. Fiecare mamografie pe care si-o face o femeie ii mareste riscul de cancer la san cu 5% [1], [2] datorita iradierii, iar in plus mamografiile duc adesea la o supradiagnosticare (diagnostice fals pozitive) si tratamente inutile.
Majoritatea oamenilor simt instinctiv ca oncologia moderna este foarte periculoasa. Ceea ce este cel mai infricosator este ca tratamentele nici macar nu sunt harazite sa atace cauza sau cauzele cancerului, asa incat desi industria cancerului vorbeste permanent despre "vindecare", acesta este ultimul lucru pe ordinea lor de zi. Singurele "tratamente" pe care le au de oferit oncologii sunt "terapii" care nu trateaza cancerul, ci mai degraba imbolnavesc pacientul si mai mult si il duc spre o moarte si mai ingrozitoare.
Multe analize arata ca reportajele mass-media din trecut au oferit adesea mesaje gresite despre complexitatea cancerului la san, despre varsta la care femeile prezinta cel mai mare risc de cancer la san, despre progresele facute in acest domeniu precum si despre importanta descoperirii timpurii. Fran Visco, presedinta Coalitiei Nationale a Bolnavilor de Cancer la San, este convinsa ca solutia este in stiinta - mai precis, in studii despre cum se dezvolta si cum metastazeaza cancerul la san. "Atentia ne este deturnata si se fac eforturi focusate aproape exclusiv pentru a convinge toate femeile sa mearga la mamografie", a declarat ea recent intr-un interviu cu publicatia The Daily Beast. "Ei bine, am putea testa toate femeile din lume si tot nu am opri cancerul la san. Nu spun sa nu mai fie subventionate mamografiile, dar nu ne putem permite sa ne concentram toata atentia doar asupra acestui aspect".
Cercetarea recenta arata ca, foarte probabil, cauza cancerului are prea putin de-a face cu genetica. Stim niste lucruri de baza despre aparitia cancerului. Stim ca este initiat in conditii de sub-oxigenare. Stim ca este initiat, de asemenea, de socuri, traume si mai ales de inflamatii. Stim ca, in conditii de sub-oxigenare si inflamatie, avem microorganisme scapate de sub control sau inmultite in mod care poate deveni periculos. Cu alte cuvinte, avem oxigen redus, avem dioxid de carbon redus, avem pH redus (deci aciditate) si avem energie celulara redusa; avem focare de infectie care lupta sa supravietuiasca. Mai punem niste inflamatii, ceva contaminari cu metale grele si diverse alte chimicale, mai punem deficientele nutritive (impreuna cu ceva factori genetici) si avem reteta pentru cancer - prezentat de alopati ca "o fiara nepotolita care mananca de vie rasa umana", incepand cu batranii, dar in ziua de azi facandu-si drum si spre cei din ce in ce mai tineri, unde moartea de fapt nu ar avea ce cauta.
Cercetarea recenta arata ca, foarte probabil, cauza cancerului are prea putin de-a face cu genetica. Stim niste lucruri de baza despre aparitia cancerului. Stim ca este initiat in conditii de sub-oxigenare. Stim ca este initiat, de asemenea, de socuri, traume si mai ales de inflamatii. Stim ca, in conditii de sub-oxigenare si inflamatie, avem microorganisme scapate de sub control sau inmultite in mod care poate deveni periculos. Cu alte cuvinte, avem oxigen redus, avem dioxid de carbon redus, avem pH redus (deci aciditate) si avem energie celulara redusa; avem focare de infectie care lupta sa supravietuiasca. Mai punem niste inflamatii, ceva contaminari cu metale grele si diverse alte chimicale, mai punem deficientele nutritive (impreuna cu ceva factori genetici) si avem reteta pentru cancer - prezentat de alopati ca "o fiara nepotolita care mananca de vie rasa umana", incepand cu batranii, dar in ziua de azi facandu-si drum si spre cei din ce in ce mai tineri, unde moartea de fapt nu ar avea ce cauta.
Oare chimioterapia sau iradierea trateaza aceasta boala? Asa se trateaza cancerul? Oare chimioterapia trateaza cancerul cand provoaca mai mult cancer? Nu este nimic natural in oncologia alopata. Este absolut de neinteles cum dintr-o rasa de fiinte inteligente au putut aparea niste idei atat de aberante precum cele din oncologia moderna.
Yale Journal of Biology and Medicine ne spune ca "Avansarea si progresul tumorilor depind de procese auxiliare furnizate de celulele din jurul tumorii, celule care nu sunt in mod necesar ele insele canceroase. Inflamatiile au fost asociate deja demult cu dezvoltarea cancerului. Aceasta analiza discuta relatia recurenta dintre cancer si inflamatii, cu un focus special asupra modului in care, luand in considerare rolul inflamatiilor in procesele fiziologice cum ar fi mentinerea homeostazei tesuturilor si repararea acestora, se poate crea un cadru logic pentru intelegerea legaturii dintre raspunsul inflamator si cancer."[4]
"Se crede ca la aparitia cancerului contribuie si o acumulare de mutatii in celulele corpului", afirma Dr. Carlo M. Croce, profesor si sef al catedrei de virologie moleculara, imunologie si genetica medicala. "Studiul nostru[5] sugereaza ca molecula miR-155, care este asociata cu inflamatiile, creste rata mutatiilor si ar putea fi astfel un factor-cheie in cancerele aparute prin inflamatii". Acest studiu si altele arata cum inflamatiile pot contribui la declansarea cancerului. Inflamatiile cronice datorate infectiilor sau unor boli precum sindromul cronic de colon inflamat sunt asociate cu pana la 25% din toate cazurile de cancer.
Ori este stiut ca atat chimioterapia cat si radiatiile agraveaza orice forma de inflamatie! Acestea nu sunt instrumente de tratare a cancerului si toata lumea stie ca ele nu au nimic de-a face cu tratamentele adevarate anti-cancer (care dealtfel sunt si ilegale in SUA). Singurul argument al oncologiei alopate este ca aceste "tratamente" (chimioterapia si radiatiile) iti pot prelungi viata dincolo de prognozele lor despre ceea ce ti s-ar intampla daca nu ai urma un tratament consecvent.
"Tumorile pre-maligne sunt ca niste rani. Asemenea tumori se aseamana in multe privinte cu tesutul desmoplastic sau in curs de vindecare, de ex. in ce priveste prezenta trombocitelor activate. Dupa cum au descris Coussens si Hanahan, cresterea tumorilor poate fi "difazica". In prima faza, organismul trateaza o tumoare initiala ca pe o rana. Aceasta faza este caracterizata de cresterea tumorii mijlocita de actiunile controlului indirect al tumorii stromale, asa cum se intampla in actiunile de reparare a tesutului fiziologic."[6]
Oare chimioterapia si radiatiile sunt tratamentele potrivite pentru rani? Cel mai uimitor lucru despre aceste "tratamente" este ca multi oameni le supravietuiesc, asta insa nu demonstreaza decat ca organismul uman este extrem de rezistent.
Yale Journal of Biology and Medicine ne spune ca "Avansarea si progresul tumorilor depind de procese auxiliare furnizate de celulele din jurul tumorii, celule care nu sunt in mod necesar ele insele canceroase. Inflamatiile au fost asociate deja demult cu dezvoltarea cancerului. Aceasta analiza discuta relatia recurenta dintre cancer si inflamatii, cu un focus special asupra modului in care, luand in considerare rolul inflamatiilor in procesele fiziologice cum ar fi mentinerea homeostazei tesuturilor si repararea acestora, se poate crea un cadru logic pentru intelegerea legaturii dintre raspunsul inflamator si cancer."[4]
"Se crede ca la aparitia cancerului contribuie si o acumulare de mutatii in celulele corpului", afirma Dr. Carlo M. Croce, profesor si sef al catedrei de virologie moleculara, imunologie si genetica medicala. "Studiul nostru[5] sugereaza ca molecula miR-155, care este asociata cu inflamatiile, creste rata mutatiilor si ar putea fi astfel un factor-cheie in cancerele aparute prin inflamatii". Acest studiu si altele arata cum inflamatiile pot contribui la declansarea cancerului. Inflamatiile cronice datorate infectiilor sau unor boli precum sindromul cronic de colon inflamat sunt asociate cu pana la 25% din toate cazurile de cancer.
Ori este stiut ca atat chimioterapia cat si radiatiile agraveaza orice forma de inflamatie! Acestea nu sunt instrumente de tratare a cancerului si toata lumea stie ca ele nu au nimic de-a face cu tratamentele adevarate anti-cancer (care dealtfel sunt si ilegale in SUA). Singurul argument al oncologiei alopate este ca aceste "tratamente" (chimioterapia si radiatiile) iti pot prelungi viata dincolo de prognozele lor despre ceea ce ti s-ar intampla daca nu ai urma un tratament consecvent.
"Tumorile pre-maligne sunt ca niste rani. Asemenea tumori se aseamana in multe privinte cu tesutul desmoplastic sau in curs de vindecare, de ex. in ce priveste prezenta trombocitelor activate. Dupa cum au descris Coussens si Hanahan, cresterea tumorilor poate fi "difazica". In prima faza, organismul trateaza o tumoare initiala ca pe o rana. Aceasta faza este caracterizata de cresterea tumorii mijlocita de actiunile controlului indirect al tumorii stromale, asa cum se intampla in actiunile de reparare a tesutului fiziologic."[6]
Oare chimioterapia si radiatiile sunt tratamentele potrivite pentru rani? Cel mai uimitor lucru despre aceste "tratamente" este ca multi oameni le supravietuiesc, asta insa nu demonstreaza decat ca organismul uman este extrem de rezistent.
Tratarea cancerului si moartea de cancer
Medicii rareori vorbesc de "vindecarea" cancerului. In schimb, succesul tratamentului este apreciat in functie de rata de supravietuire a pacientului 5, 10 sau 15 ani de la diagnostic. Dupa toate "tratamentele" tipice medicinei alopate dupa motto-ul "taie, arde, otraveste" (cut, burn and poison), este foarte surprinzator ca rata de supravietuire a crescut putin. De pilda, dupa aceasta prima decada a secolului XXI statisticile pentru Anglia si Tara Galilor arata ca rata de supravietuire de cinci ani pentru cancerul la barbati este de 31%, in timp ce pentru femei ea este de 43%. Cifrele sunt asemanatoare si pentru Scotia. Ca atare, astazi - desi minimal - cifrele sunt oarecum mai bune.
... dar sunt cu adevarat mai bune? Industria farmaceutica ar vrea sa ne faca sa credem asta, dar unul din motivele acestor cifre "imbunatatite" este statistica. Dupa cum spunea si Mark Twain: "Exista minciuni, exista minciuni sfruntate si exista statistici"... Statisticile arata mai bine deoarece ele nu includ niste "detalii" cum ar fi daca persoana respectiva a murit de cancer sau din cauza efectelor secundare ale radiatiilor sau chimioterapiei. Unul din cititorii mei mi-a relatat ca un prieten de-al lui murise recent din cauza cancerului rectal, iar sotia lui a fost foarte surprinsa sa vada pe certificatul de deces cancerul ca a treia cauza a mortii, dupa infectie si celelalte probleme cauzate de tratament".
Evident, acest deces nu a intrat la statisticile de decese datorate cancerului. De asemenea, cand o persoana este tratata impotriva cancerului de san, iar cancerul se muta de la san la un alt organ, dar persoana traieste cinci ani dupa diagnosticul de cancer la san, atunci persoana este inregistrata ca supravietuitoare a cancerului la san (!!). Cred ca orice om cu o bruma de inteligenta si discernamant poate trage de aici concluziile potrivite.
Medicii rareori vorbesc de "vindecarea" cancerului. In schimb, succesul tratamentului este apreciat in functie de rata de supravietuire a pacientului 5, 10 sau 15 ani de la diagnostic. Dupa toate "tratamentele" tipice medicinei alopate dupa motto-ul "taie, arde, otraveste" (cut, burn and poison), este foarte surprinzator ca rata de supravietuire a crescut putin. De pilda, dupa aceasta prima decada a secolului XXI statisticile pentru Anglia si Tara Galilor arata ca rata de supravietuire de cinci ani pentru cancerul la barbati este de 31%, in timp ce pentru femei ea este de 43%. Cifrele sunt asemanatoare si pentru Scotia. Ca atare, astazi - desi minimal - cifrele sunt oarecum mai bune.
... dar sunt cu adevarat mai bune? Industria farmaceutica ar vrea sa ne faca sa credem asta, dar unul din motivele acestor cifre "imbunatatite" este statistica. Dupa cum spunea si Mark Twain: "Exista minciuni, exista minciuni sfruntate si exista statistici"... Statisticile arata mai bine deoarece ele nu includ niste "detalii" cum ar fi daca persoana respectiva a murit de cancer sau din cauza efectelor secundare ale radiatiilor sau chimioterapiei. Unul din cititorii mei mi-a relatat ca un prieten de-al lui murise recent din cauza cancerului rectal, iar sotia lui a fost foarte surprinsa sa vada pe certificatul de deces cancerul ca a treia cauza a mortii, dupa infectie si celelalte probleme cauzate de tratament".
Evident, acest deces nu a intrat la statisticile de decese datorate cancerului. De asemenea, cand o persoana este tratata impotriva cancerului de san, iar cancerul se muta de la san la un alt organ, dar persoana traieste cinci ani dupa diagnosticul de cancer la san, atunci persoana este inregistrata ca supravietuitoare a cancerului la san (!!). Cred ca orice om cu o bruma de inteligenta si discernamant poate trage de aici concluziile potrivite.
* * * * * * * * * *
[1] The Neoplastic Transformation Potential of Mammography X Rays and Atomic Bomb Spectrum Radiation; G. J. Heyes1 and A. J. Mill; RADIATION RESEARCH 162 - http://iamtonline.org/pdfs/neoplastic.pdf
[2] 1% din femeile din SUA poarta un oncogen greu de detectat, care este declansat de radiatii; o singura mamografie mareste de 4-6 ori riscul acestora de a dezvolta cancer la san. Doza de radiatie obisnuita la o mamografie este de 0,25-1 rad (unitate de iradiere) cu cel mai bun echipament; asta inseamna 1-4 rad pt. un screening cu cate doua imagini la fiecare san. De asemenea, dupa cum sustine doctorul Samuel Epstein de la Scoala de Sanatate Publica a Universitatii din Chicago, doza poate fi de zece ori mai mare decat atat. Sora Rosalie Bertell -una din cele mai respectate autoritati in pericolul radiatiilor- spune ca 1 rad creste riscul cancerului de san cu 1% si este echivalent cu 1 an de imbatranire naturala. "Daca o femeie are mamografie anuale intre 55 si 75 de ani, primeste in acest timp 20 unitati de iradiere. Pt. comparatie, femeile care au supravietuit bombei atomice in Hiroshima sau Nagasaki au absorbit 35 de asemenea unitati. Desi o doza mare de iradiere este cu siguranta mult mai nociva decat mai multe doze mai mici, nu trebuie uitat ca pericolul iradierii este cumulativ." - http://rense.com/general48/mam.htm
[3] Global burden of cancers attributable to infections in 2008: a review and synthetic analysis. Catherine de Martel MD, Jacques Ferlay ME, Silvia Franceschi MD, Jérôme Vignat MSc, Freddie Bray PhD, David Forman PhD, Dr Martyn Plummer PhD The Lancet Oncology – 1 June 2012 ( Vol. 13, Issue 6, Pages 607-615 ) - http://www.ncbi.nlm.nih.gov/pmc/articles/PMC1994795/
[4] Why Cancer and Inflammation? - Seth Rakoff-Nahoum; Yale J Biol Med. 2006 December; 79(3-4): 123–130 - http://www.ncbi.nlm.nih.gov/pmc/articles/PMC1994795/
[5] E. Tili, J.-J. Michaille, D. Wernicke, H. Alder, S. Costinean, S. Volinia, C. M. Croce. Mutator activity induced by microRNA-155 (miR-155) links inflammation and cancer. Proceedings of the National Academy of Sciences, 2011; 108 (12): 4908 DOI: 1101795108" target=_blank>10.1073/pnas. 1101795108
[6] Yale J Biol Med. 2006 December; 79(3-4): 123–130; http://www.ncbi.nlm.nih.gov/pmc/articles/PMC1994795/
[3] Global burden of cancers attributable to infections in 2008: a review and synthetic analysis. Catherine de Martel MD, Jacques Ferlay ME, Silvia Franceschi MD, Jérôme Vignat MSc, Freddie Bray PhD, David Forman PhD, Dr Martyn Plummer PhD The Lancet Oncology – 1 June 2012 ( Vol. 13, Issue 6, Pages 607-615 ) - http://www.ncbi.nlm.nih.gov/pmc/articles/PMC1994795/
[4] Why Cancer and Inflammation? - Seth Rakoff-Nahoum; Yale J Biol Med. 2006 December; 79(3-4): 123–130 - http://www.ncbi.nlm.nih.gov/pmc/articles/PMC1994795/
[5] E. Tili, J.-J. Michaille, D. Wernicke, H. Alder, S. Costinean, S. Volinia, C. M. Croce. Mutator activity induced by microRNA-155 (miR-155) links inflammation and cancer. Proceedings of the National Academy of Sciences, 2011; 108 (12): 4908 DOI: 1101795108" target=_blank>10.1073/pnas. 1101795108
[6] Yale J Biol Med. 2006 December; 79(3-4): 123–130; http://www.ncbi.nlm.nih.gov/pmc/articles/PMC1994795/
Citat: Luciditatea, inteligenţa şi autoanaliza nu sunt suficiente. Poţi sã cunoşti toate terapiile din lume, poţi deveni un expert, dar dacã nu cunoşti arta iubirii nu vei rãmâne decât la suprafaţa activitãţii terapeutice.
RăspundețiȘtergereDin 100 de cazuri, 90 de oameni bolnavi suferã în primul rând pentru cã nu au avut parte de iubire. De aceea, dacã terapeutul simte o grijã deosebitã faţã de pacientul sãu, hrãnindu-l cu iubire şi împlinindu-i aceastã nevoie, starea acestuia din urmã se poate schimba în mod miraculos.
Dincolo de orice îndoialã, iubirea este cel mai terapeutic fenomen care existã.
http://puteredefemeie.ro/2012/05/31/imbratisarea-cea-mai-buna-terapie/
Multumesc pentru link, ce articol frumos!
RăspundețiȘtergereȘi eu vă mulțumesc pentru tot ce faceți!
Ștergere