Despre Benjamin

Ieri in parc am cunoscut un baietel pe nume Benjamin. Benjamin este de origine din Bosnia, dar vorbeste foarte bine germana. Tocmai ma dusesem acolo cu David, care incepuse sa se joace in nisip, cand apar Benjamin si Adile (fetita turcoaica despre care am mai scris la un moment dat). Dupa cateva minute Adile m-a intrebat daca femeia mai in varsta care mai vine cu David in parc este mama mea, i-am explicat ca este mama fostului meu sot si ca ii este drag de David si de aceea iese cu el la plimbare. Adile imi spune "Dar o data ea s-a purtat urat cu mine si m-a repezit" (Mutti a recunoscut ca fetita o enerveaza fiindca este foarte directa, insistenta, usor hiperactiva, se repede asupra lui David si vrea sa-l ia in brate ca pe o papusa etc., la care i-am explicat ca si pe mine Adile m-a descumpanit la inceput prin modul ei de-a fi, pana cand odata m-a intrebat direct daca imi place de ea - ??!! - si in secunda aia mi-am dat seama ca 1) mi-a asezat in fata o oglinda cu o imagine a mea cum nu voiam sa fiu si 2) Adile este totusi, la cei 10 ani ai ei, un copil - un copil batut de mama lui, cum aveam sa aflu ulterior; de atunci o vad cu niste ochi mult mai toleranti si am constatat ca si ea se comporta altfel).

Adile m-a intrebat daca mama mea nu vine sa-l vada pe David. I-am reamintit ce-i mai spusesem toamna trecuta, ca nu mai am contact cu mama mea, ca am rupt relatiile. Adile ma intreaba (retinuse!): "Fiindca te-a batut cand erai mica?", iar eu ii confirm: "Da, fiindca m-a batut si pe copii nu e voie sa-i bati". Aici intervine Benjamin: "Da, e gresit sa-i bati pe copii". Eu ma intorc spre el, cu speranta in suflet: "Te-au invatat parintii tai ca nu are voie nimeni sa dea in tine, nu?" - iar el, privindu-ma prin ochelarii asezati pe un chip bland si trist, imi spune "Nu, mama mea chiar ma bate rau de tot!".

Dupa aceea mi-a explicat: "Mama mea este mereu nervoasa, s-a certat mult de tot cu tatal meu, apoi s-au si despartit, iar mereu cand se cearta ea isi descarca furia asupra mea!". Cu un nod imens in gat l-am intrebat: "Cati ani ai, Benjamin?". El: "9 ani". Eu: "Si deja de la varsta asta stii sa-mi explici cum ca mama ta isi descarca furia asupra ta cand se cearta cu altcineva?". Benjamin: "Da. E pacat, nu?". Eu: "Da, e pacat si e ingrozitor de trist, tu la varsta asta nici nu ai voie sa INTELEGI asa ceva, sa cauti explicatii pentru violenta mamei tale!". Benjamin: "Mai rau este ca o bate si pe sora mea si ea are doar 5 ani. Si nu pot sa o apar, ca mi-e frica!"

Am simtit ca-mi sta inima in loc.

Intre timp aparuse si bunica lui Benjamin cu surioara lui, nu am mai apucat sa vorbim decat printre picaturi, dar tot mi-am luat in serios rolul de martor salvator si i-am spus: "Benjamin, este foarte important sa stii ca NU ESTE VINA TA ca mama ta te bate, e important sa stii ca la EA este problema, indiferent ce face un copil bataia nu este acceptabila ca solutie, EA este adulta care ar trebui sa-si rezolve problemele si nu sa-si descarce furia asupra ta. Retine lucrurile astea! Eu la varsta ta nu am avut din pacate pe nimeni care sa-mi spuna ca ce face mama mea este gresit, eu nu am avut nici curajul sa marturisesc cuiva ca eram batuta, iar un copil care creste asa ajunge candva sa nu mai aiba deloc incredere in propria lui persoana, din moment ce mama lui - care ar trebui sa-l iubeasca neconditionat - il bate si il maltrateaza. De aceea e important sa stii ca toate astea nu se intampla din vina ta!". I-am promis ca o sa ma mai duc prin parc si o sa mai stam de vorba.

Ce as putea sa fac altceva? L-am sfatuit sa discute cu o profesoara de incredere de la scoala (in Germania "diriginta" se cheama Vertrauenslehrerin - adica exact profesoara de incredere, buna denumire!), dar apoi i-am spus ca - el cunoscand-o mai bine pe mama lui - sa se gandeasca la 2 posibile consecinte ale acestui lucru: "Daca o persoana adulta ii va reprosa mamei tale ca va bate, s-ar putea ca mama ta sa se rusineze, sa-i para rau si sa nu va mai bata, DAR la fel de bine s-ar putea sa se simta 'tradata' de tine si sa vrea sa se 'razbune', astfel maltratandu-te si mai tare. Tu o cunosti mai bine si poate poti sa-ti dai seama cum ar reactiona in acea situatie. Cert este insa ca trebuie sa iei masuri cumva, oricum. Discuta cu ea cand e calma, spune-i ca te face sa suferi mult de tot cand te bate, spune-i ca ti-e frica rau de tot de ea si intreab-o daca ea e fericita in conditiile in care copiii ei tremura de frica in fata ei, incearca sa apelezi la inima ei de mama..."

Of, ce as putea sa mai fac ca sa-l ajut pe acest baietel? Imi sangereaza inima.