"Cea mai necunoscuta noua dintre toate patimile este inertia. Inertia este cea mai arzatoare si mai maligna dintre toate, desi intensitatea ei este insesizabila, iar ravagiile pe care le produce sunt bine ascunse. Daca vom observa cu atentie puterea cu care actioneaza inertia, vom constata ca la fiecare ocazie ea ne stapaneste sentimentele, interesele si placerile; ea este ca remora care detine puterea de a frana cele mai mari vapoare; este ca o acalmie care aduce cu moartea si e mai periculoasa decat stancile si furtunile. Calmul inertiei este o magie secreta a sufletului, care reuseste sa imobilizeze concomitent cele mai zeloase eforturi si cele mai consecvente hotarari. Pentru a descrie adevarata imagine a acestei patimi, trebuie sa spunem ca inertia este un fel de beatitudine a sufletului care il consoleaza pentru toate pierderile si ii inlocuieste toate valorile. O beatitudine maligna, pe care o platim cu un pret incredibil de mare..."
Textul asta l-am primit de la terapeuta mea acum cativa ani (din pacate nu-i mai stia autorul).
Este vorba de progresul sufletesc si de implinirea destinului personal. Cand constientizam ceva, trebuie sa urmeze intotdeauna si o actiune in concordanta cu constientizarea respectiva. Anumite constientizari sunt atat de puternice, incat oamenii sunt siliti sa actioneze in consecinta, insa de cele mai multe ori a constientiza ceva nu atrage dupa sine si schimbarea necesara de comportament, de mentalitate, de atitudine interioara si exterioara.
Inertia nu este lene, nota bene! Inertia este ramanerea in tipare si obisnuinte vechi, in ritualuri cunoscute si paracunoscute, in dependente care ne leaga de maini si de picioare.
Dintr-o perspectiva de suprafata, trebuie sa practicam o igiena sufleteasca, adica sa exersam constant ceea ce am constientizat, pana cand noul ne va deveni obisnuinta. La un nivel mai profund, totul este mult mai mult decat atat. Omul este o fiinta spirituala care tinde sa se dezvolte mai departe, sa progreseze... Capacitatea de a constientiza este un instrument in acest proces, iar a deveni si a ramane "treaz" in propria viata, adica a anula vocile instantelor interioare tiranice mostenite de la parinti si a trai in conformitate cu constientizarile de la maturitate, se cheama cu adevarat progres sufletesc.
Este vorba de progresul sufletesc si de implinirea destinului personal. Cand constientizam ceva, trebuie sa urmeze intotdeauna si o actiune in concordanta cu constientizarea respectiva. Anumite constientizari sunt atat de puternice, incat oamenii sunt siliti sa actioneze in consecinta, insa de cele mai multe ori a constientiza ceva nu atrage dupa sine si schimbarea necesara de comportament, de mentalitate, de atitudine interioara si exterioara.
Inertia nu este lene, nota bene! Inertia este ramanerea in tipare si obisnuinte vechi, in ritualuri cunoscute si paracunoscute, in dependente care ne leaga de maini si de picioare.
Dintr-o perspectiva de suprafata, trebuie sa practicam o igiena sufleteasca, adica sa exersam constant ceea ce am constientizat, pana cand noul ne va deveni obisnuinta. La un nivel mai profund, totul este mult mai mult decat atat. Omul este o fiinta spirituala care tinde sa se dezvolte mai departe, sa progreseze... Capacitatea de a constientiza este un instrument in acest proces, iar a deveni si a ramane "treaz" in propria viata, adica a anula vocile instantelor interioare tiranice mostenite de la parinti si a trai in conformitate cu constientizarile de la maturitate, se cheama cu adevarat progres sufletesc.
Daca mi-a reusit pana acum, nu vad cum nu mi-ar reusi si in continuare. Vorba aia, when you hit bottom you go up 'cause there is nowhere else to go ;-)
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu