duminică, 13 decembrie 2009

Poze de la serbarea de Craciun a firmei

Micul targ de Craciun organizat de firma




Bufetul (adica ce era mai important: desertul!!)



Cu colegele mele: Janna, Tini, Marion. Ne-am fotografiat in fata braduletului, pozand printre picaturi in timp ce radeam ca niste gasculite si ne distram de minune si fara jena, iar colegii nostri mai "delicacati" (avocatii si avocatele) stateau picior peste picior pe canapele si ascultau muzica pianistului...


Un comentariu:

  1. Ce poze frumoase! Si ce vesela arati in ele, de parca te-ai distrat de minune! Stii ce ma gandesc? Poate n-ar fi rau sa iesi mai des sa razi cu colegele sau prietenele tale, sa mai iesi din atmosfera atat de apasatoare a gandurilor negre... In mod sigur ti-ar face bine si te-ar ajuta si sa scapi de starea depresiva. Dar inteleg cat e de greu, pentru ca nu ai pe cineva de incredere care sa stea cu Daviducu acasa in timpul asta...

    Probabil triggerul emotional a fost vizita tatalui tau – care a venit sa-si vada nepotul... Te-ai simtit inca o data respinsa, intr-un fel sperai sa fi venit pentru tine, sperai ca lucrurile s-au schimbat, sperai ca vrea sa te priveasca pe tine, asa cum esti cu adevarat, sa te accepte, sa te iubeasca... In loc de asta, eterna poveste: „Hai sa ne impacam, nu ne simtim confortabil sa fii suparata pe noi, hai sa ne prefacem ca nu s-a intamplat nimic si sa mergem, ca inainte, mai departe...” Nu m-ar mira deloc ca acum ei sa considere ca au facut primul pas catre tine si tu esti cea care le-a scuipat in palma intinsa... In plus, in mod sigur se victimizeaza pentru faptul ca i-ai respins (cel putin ai mei asa procedeaza). Si asta a declansat totul. Dupa care a urmat ziua ta, cu alte amintiri dureroase... Of! Speranta asta care nu vrea sa moara!... Care ne face sa credem ca, intr-o zi, vom primi totusi, against all odds, ceea ce atat de mult am asteptat de la parinti, ceea ce am fi avut dreptul sa fie al nostru dar nu a fost!...

    Nu ma mai lansez in alte discutii, probabil ti-am scris cele mai lungi mesaje pe care le-ai primit vreodata pe blogul tau... Nici nu-mi dau seama daca mesajele mele te ajuta cu ceva, sper sa nu fac mai mult rau decat bine. Oricum, ma tem mereu ca spatiul n-o sa-mi permita sa scriu tot ceea ce vreau sa-ti spun. Ti-as fi scris pe mail dar nu stiu unde. Daca vrei sa luam legatura, adresa mea de mail este clori_m@yahoo.com

    O imbratisare calda de la Saruni

    RăspundețiȘtergere