Doamna Sperietoare - o mama moderna

V-am mai povestit de doamna Sperietoare (aka_cumnatica mea "multiubita", pe care o cheama, vai ce nume potrivit, chiar Schreck = sperietura).

Bogdan a reluat un fel de corespondenta cu ea anul asta, dupa ce ea a facut generosul gest de a-si achita 7 mii de euro din cei 15 mii pe care ii datoreaza lui Bogdan. Ah, o saptamana mai tarziu a venit cu un mail plin de "tragedii", ca i s-a stricat masina, ca are datorii mari la cealalta cumnata a ei, ca ea vrea doar sa-i fie bine copilului ei, chiar daca ea "mananca paine goala" (textual!), pe scurt voia inapoi o mie de euro, la care Bogdan i-a spus ca nu se mai poate, ca el a achitat la banca acei bani ca sa ne mai scada si noua creditul la apartament...

De atunci, vaicareli si autovictimizari peste autovictimizari in fiecare mesaj. Bogdan i-a scris de la obraz: "Daca esti in mare criza financiara, vinde apartamentul din Bucuresti. Eu nu am asemenea posibilitati", la care ea a lasat-o putin mai moale, dupa ce a motivat ca nu vrea mama ei ca apartamentul sa fie vandut (desi mama ei a renuntat demult la orice drepturi, iar apartamentul ii apartine doar ei, duamnei Sperietoare!).

Ca de obicei, ea nu povesteste decat chestii superficiale (miorlaieli, vaicareli, chestii care put a falsitate de la cinci kilometri), dar tine mortis si insista ca Bogdan sa se deschida (!), sa povesteasca despre David etc.

Ei, la un moment dat Bogdan a facut greseala sa ii scrie ca noi ii trimitem matusii lor in fiecare an calendar cu David. Wow, ce-a mai luat foc duamna Sperietoare... Ca_cum, adica nu mai avem nici un fel de relatie cu matusa (Bogdan a renuntat cu ani in urma oficial si notarizat la dreptul lui de mostenire pt. apartamentul bunicului, moment in care i-a scris si o scrisoare cu toate ofurile lui vizavi de ea de-a lungul timpului), si cum adica nu mai avem contact cu ea DAR ii trimitem calendar cu David? [Eu am inteles imediat ce-o ardea pe ea: ca uite, nici cu ea nu mai aveam nici un fel de contact, dar ea n-a primit niciodata nimica-nimicuta de la noi ;-))]. Ca "Felicia nici n-o cunoaste pe tanti Coca, e aiurea sa-i trimita calendar" (gata, tot eu eram vinovata ;-) si - avand ea memoria selectiva - uitase ca eu am cunoscut-o pe tanti Coca in 2002 si chiar am corespondat cu ea cativa ani pana la ruptura provocata de Bogdan...

In fine, amuzant a fost raspunsul ei, cand Bogdan i-a scris "Esti si tu mama, deci poti intelege cum este sa fii mandra de copilul tau si sa vrei sa-ti impartasesti fericirea si cu altii, sa il vada si ei cum creste etc.". Raspunsul a venit ca din pistol: "Sunt mama si totusi nu cred ca fericirea de a fi mama trebuie impartasita, ea se vede pe fata si la cum stralucesti toata de fericire. Cred ca mai mult e dorinta de a arata cat de frumos e copilul meu si uite ce frumos se dezvolta. Asta e ceea ce am vazut la mamele cu care m-am intalnit la krabelgruppe". Concluzia trista: EA nu isi vede copilul ca pe un copil frumos (asta reiese din mai multe chestii spuse de ea), ea nu doreste sa-si arate nimanui copilul plina de mandrie, deoarece copilul ei - saracutul de el, vai de el cu o astfel de mama - are niste probleme cu oasele picioarelor si e cracanat (ca si mama lui!!!) si merge ca Charlie Chaplin; din toate mesajele ei reiese pregnant acelasi mesaj: "Ce blestemata am fost cu un copil care nu e sanatos si nu e nici de o frumusete rara" (asa l-a descris ea pe David dupa ce tatal meu i-a trimis o diaporama cu el, ea pe atunci inca nefiind mama).

Deja ea este pe cale de a deveni un fel de Münchhausen by proxy - se vede DOAR PE EA ca victima din cauza ca baietelul ei nu este "perfect", isi plange soarta amara si deja a luat distanta de micut, il acuza inconstient ca nu e perfect sanatos (si se simte vinovata la gandul ca poate a mostenit oarece probleme genetice de la ea), baietelul nu are nici doi ani si ea deja regreta ca el creste mult prea repede si plange dupa momentele cand era mic-mic, iar in plus deja viseaza la al doilea copil, dar e frustrata ca nu are destui bani... Motivatia pentru un al doilea copil? "Pentru ca si noi am fost doi la parinti" (adica exact cel mai bun exemplu pentru a NU avea un al doilea copil, daca e sa ajunga ca ea si Bogdan, dar te pui cu narcisistul care isi picteaza lumea in culorile halucinante din capul lui??). Ah, alta motivatie la fel de oligofrena: "dar inima mi-o cere si el peste cativa ani va intreba daca primeste un frate sau o surioara". Ati inteles: daca va face al doilea copil si lucrurile nu vor fi perfecte (si NU VOR FI!!), de vina va fi saracul Mihaita care a cerut sa "primeasca" un frate sau o surioara (observati cum numai "surioara" e la diminutiv - proiectia ei proprie ;-(().

Repetand ca nu-si permite sa mai faca un copil din cauza de bani, conchide furioso: "Dar tu ai putea sa mai faci un copil, avand in vedere ca amandoi aveti de lucru si o duceti mai bine decat noi." - bai, si se mira inocenta (!) ca Bogdan s-a scarbit dupa acest mail si nu a mai simtit nevoia sa-i scrie.

Cat despre alte sfaturi sau pareri ale lui Bogdan, ea i-a servit si botnita: "Ceea ce scrii tu despre copii, o iau ca fiind nerelevant, mai ales venind de la tine care ai spus ca nu vei face niciodata copii, avand in vedere conditia impusa de Felicia". Lasand la o parte virgula intre subiect si predicat (deh, e inginera ;-)), asa functioneaza un creier narcisist irecuperabil: Nu accept sfaturi de la tine (care esti parinte de mai multa vreme decat mine) fiindca tu ai spus in ianuarie doua mii coispe ca nu vrei copii, ca asa iti impusese Felicia, sa nu faceti copii. O logica impecabila, ocazie cu care mai arunca o sageata otravita catre mine, ca doar nu era sa scape ea asa un prilej de bucurie ;-((

Faza cu adevarat strigatoare la cer vine insa abia acum. Bogdan a mai facut o mica greseala strategica, scriindu-i "Referitor la copii, da, intr-adevar cresc repede si multe femei se arunca sa faca si al doilea copil ca sa mai aiba odata "ceva mic si pufos". Ele nu vor copii care sa devina independenti, ele de fapt cauta doar niste "papusi" care sa ramana asa pt. totdeauna. Eu unul abia astept sa creasca David si mai mult, sa inceapa sa doarma in camera lui, sa devina totul mai usor"...

Ei, credeati ca asemenea afirmatii scapa nepedepsite? ;-)) Iata raspunsul ei, self-explanatory, de o "bogatie sufleteasca" si de o "intelepciune" cu totul si cu totul deosebite: "Ce scrii tu ca David doarme cu voi mi se pare greseala voastra. Eu la inceput am dormit 2-3 nopti cu el si apoi, pentru ca nu puteam sa inchid nici un ochi, caci la fiecare miscare a lui eram treaza (stii ca dorm iepureste), l-am pus in patutul lui, in camera lui si de atunci numai acolo doarme. Te sfatuiesc sa il culci pe David cat mai repede la el in camera, caci altfel o sa aveti probleme cu el pana tarziu. Cunosc persoane care abia au reusit sa-si trimita copiii la ei in camera, cand aveau 9-10 ani si stiu si mai rau. Asa ca ai grija. Deja e mare, face 3 ani, cat o sa-l mai tii cu voi in camera? Si eu am momente in care desi stiu ca e la el in camera mi se face un dor nebun de el si as vrea sa-l iau in brate si sa-l culc langa mine, dar incerc sa ma abtin, caci stiu ca nu ii fac bine. Copilul trebuie sa invete sa fie independent. Dar stii ce fac? Ma duc de cateva ori pana sa adorm si il mangai pe capsor si pe manute si ii spun ca mami il iubeste si apoi ma furisez afara din camera. "

Asta e duamna Sperietoare in toata splendoarea ei. Auzi tu, al dreaq bebelus, s-o trezeasca el la fiecare miscare si sa n-o lase sa doarma!! Pai a incercat ea 2-3 nopti (2-3 nopti!!!!!!) sa doarma langa bebelusul ei nou-nascut (asta da sacrificiu matern!), da' cand a vazut ca asta nu e trai, nenica, l-a si azvarlit cat colo in patul lui SI in camera lui... Ce, nu stiati ca un bebelus trebuie inca de la cateva zile de viata sa devina independent???

Daca nu ar fi de plans, ar fi tot de plans, de URLAT!! Cand ma gandesc la ce-o fi fost in sufletul acelui bebelus, abia nascut de cateva zile, cand a fost ABANDONAT de mama lui, cum i-a fost refuzata caldura corpului mamei lui cand el avea o nevoie esentiala de ea, cum a fost lasat in bezna rece a unei camere izolate, lasat de izbeliste ca sa poata acest monument de egoism, sa poata jigodia asta de om (sorry, nu-i pot spune altfel) sa doarma linistita, imi vine sa plang fara intrerupere de mila acelui sufletel nevinovat!!!

Si nu numai ca nu-si pune problema ca a gresit, dar ne trage si pe noi de urechi ca facem "greseala" de a-l lasa pe David sa doarma cu noi. Nu va mai spun ca baietelul ei este deja de la un an dat la cresa, apoi a fost lasat cu saptamanile pe mana mamei ei (care este alcoolica, labila si in care nu poti pune nici o baza!!), intrucat duamna Sperietoare pleca la practica pe santiere, ca studiul nu putea fi amanat inca un an (ce e un an in comparatie cu nevoile unui copil la acea varsta frageda??)... Este clar ca lumina zilei ca ea deja incepe sa realizeze ca visul ei cel mare ("sa am cuibusorul meu, familia mea, copilul meu") NU i-a adus fericirea dorita de ea, drept pentru care copilul este deja pe cale de a deveni persona non grata... Acum e mic, adevaratele represalii vor veni abia mai tarziu... Vai de acest biet baietel, ce-l asteapta, cu un asemenea monstru narcisist pe post de mama...