luni, 18 august 2014

Vulpi, caini si lilieci - Cine turbeaza si de ce

~~ autor: Dr. Johann Loibner (2009) ~~ 


Exista o tendinta foarte raspandita la oameni, de a-i speria pe cei mici si mai slabi de inger. Inca din frageda copilarie fiecare din noi a invatat ce este teama, prin povestile de groaza auzite de la adulti. In cercul familiei, asa ceva este de multe ori doar un joc inofensiv, in finalul caruia copiii sunt calmati si li se explica in liniste ca totul a fost doar o gluma.

Cine se teme de omul negru?


In cadrul familial, astfel de povesti sunt spuse uneori si in scopuri bune. De exemplu, pe copiii care locuiesc in apropierea raurilor sau iazurilor este bine sa-i prevenim ca vine „Varsatorul”, care isi intinde bratele lungi pentru a-i cuprinde pe copii si pentru a-i trage in adancime pe cei care nu pot inota inca. Si basmele pentru copii sunt despre lupul mare si rau in padurea intunecata sau lupul cu vocea prefacuta.

La fel incearca si conducatorii si detinatorii puterii in stat sa-si tina supusii si cetatenii sub control prin povesti similare. Astazi, exista mai ales grupari economice care vor sa sperie oamenii, pentru a-si vinde produsele. Foarte eficiente sunt in acest context alarmele de epidemii, cum ar fi variola, iar in 2009 fictiva pandemie de gripa porcina, cu care ne-au tot amenintat ca va matura milioane de oameni de pe tot globul [iar acum – cu voia dumneavoastra, cea mai recenta pe lista – Ebola – n.m.].

Fabule in loc de cunoastere


Rabia este un exemplu de manual pentru modul in care se reuseste, prin fabule si superstitii care vizeaza temerile profunde ale oamenilor, sa se raspandeasca spaima. Ideile false despre rabie sunt alimentate cu ajutorul romanelor si filmelor de groaza, prin povestiri populare si limbajul plin de fantezie morbida al vanatorilor. Se tes la un loc toate miturile si legendele vechi despre varcolaci, vampiri, Dracula si lilieci. La aceasta se adauga imaginile de lupi feroce, caini vagabonzi si vulpi raioase care apoi in imaginatia oamenilor ignoranti creeaza tabloul unei boli infricosatoare.

Absolventilor de medicina le lipsesc cunostintele reale, practice. Au invatat la facultate cel mult despre spasme musculare in zona gatului, convulsii, hidrofobie, salivatie si spume la gura, plus un comportament ciudat al animalelor afectate. Desigur, elevii de la medicina au auzit si de corpusculii Babes-Negri in hipocampus (o parte a creierului), care ar aparea numai la „infectarea” cu „virusul” rabiei. Un medic amic al meu, care practica deja de multi ani, mi-a povestit odata ca isi cumparase un catel mic de rasa, foarte delicat. Intr-o zi, catelandrul –care avea vreo sase luni- a inceput sa urle ciudat. Evident, incerca sa exerseze si el urlatul tipic al cainilor. Imediat medicului i-a dat prin cap teama ca ar putea fi rabie! Intr-atat suntem de spalati pe creier.

Ce este cu adevarat rabia?


Cuvantul rabia vine din latina „rabiere”: a fi violent. [de cand este asta o boala?? - n.m.]

Inca din antichitate, se pomenea de hidrofobie: frica puternica de apa.

Spasmele musculare ale gatului la caini, lupi si vulpi sunt –biologic vorbind- mult mai violente decat la alte animale. Aceste mamifere inghit mancarea aproape pe nemestecate, spre deosebire de vaci, de exemplu, care mesteca mancarea aproape la nesfarsit inainte de a o inghiti.

"Oroarea" de apa si spasmele musculare la gat sunt interdependente. Oamenii care au caini observa de multe ori ca animalele lor, inainte de a muri, sunt tot mai putin in stare sa bea apa. Se aseaza in fata vasului cu apa si se chinuie sa ia cateva inghitituri, apoi se opresc. Cauza acestui simptom este o vatamare a trunchiului cerebral. Acolo isi au originea nervii cranieni responsabili cu inghititul, adica IX., X. si XI (nervul glosofaringian, nervul vag si nervul spinal accesor, adica N. glossopharyngeus, N. vagus si N. accsessorius). Aceasta vatamare poate fi declansata de o intreaga varietate de boli, care includ procese generale degenerative ale creierului, accidente vasculare cerebrale, sangerari in urma unor traume, tumori, paraziti, abcese, diferite forme de inflamare a creierului, care la randul lor pot avea mai multe cauze: otravire, intoxicare metabolica (toxicoza) etc.

In orice caz, spasmele musculare din zona gatului si incapacitatea de a bea sunt simptome in numeroase boli ale creierului si ele nu sunt tipice atunci cand se suspecteaza turbarea. De foarte multe ori, astfel de simptome apar numai in ultimele etape ale unor boli fatale. Acesta este motivul pentru care turbarea este considerata incurabila si fatala.

Fluxul crescut de saliva si chiar si spumele la gura sunt necesare dpdv biologic pentru umidificarea hranei sau a prazii, astfel incat mancarea sa poate fi inghitita mai usor. Deci, in cazul in care animalele isi ataca victimele sau inamicii, este produsa mai multa saliva. Acest fenomen il gasim si la oamenii sensibili, cand se simt iritati; de aici vine expresia "cineva face spume de furie". 



In experimentele lui, Pasteur lega cainii de o scandura, introducea un tub de sticla subtire in gura animalelor imobilizate, in scopul de a obtine saliva pentru producerea unui vaccin. La acea vreme oamenii banuiau ca virusul trebuie musai sa fie in saliva animalului agresiv. Aceasta idee a ramas pana in ziua de azi, ca o doctrina. In intreg regnul animal, doar serpii au anumite substante in saliva care sunt necesare pentru digestia animalelor capturate. Aceste otravuri, de fapt, contin substante menite sa dizolve tesuturile victimei. Ideea ca lupii si vulpile flamande si multi alti locuitori ai padurii ar avea in gura un virus (in latina = otrava) este pura speculatie si, evident, un produs al superstitiilor propagate intentionat.

Chimist si mester de vaccinuri pus pe soclu


Pasteur a renuntat la un moment dat la incercarile de a extrage „virusul” din saliva cainilor si a inceput sa extraga cainilor masa cerebrala prin trepanatie (!?), deci facand foraj in creierul cainilor care in opinia lui sufereau de rabie [cat sadism trebuie sa aiba un asemenea „om de stiinta”, pentru a supune niste animale nevinovate la asemenea torturi inimaginabile?? – n.m.]. Acea materie cenusie obtinuta in acest mod absolut pervers, Pasteur o procesa obtinand o suspensie (un fel de "namol" din tesut cerebral si solventi) si apoi injecta totul unor caini sanatosi direct in creier!!! Daca acesti caini mureau in chinuri groaznice cu simptome de meningita, paralizii, convulsii si delir, asta era pentru Pasteur dovada ca avusesera rabie (!!); evident, nu experimentele lui sinistre erau de vina pentru vatamarile neurologice, ci ca intotdeauna un "virus". Dar cum a putut Pasteur folosi „virusul” rabiei pentru productia vaccinului, cand abia cu vreo suta de ani mai tarziu a fost posibil sa se vada "particule virale" in microscopul electronic? Ce intelegea Pasteur prin "virus"? Ce stia el pana la urma despre "turbare"?

Pasteur nu era medic si este foarte surprinzator modul in care mass-media de atunci l-a celebrat deja ca pe mantuitorul turbarii, ridicandu-l in Olimpul medical. Intr-adevar, trebuie sa abordam in continuare si intrebarea: ce au inteles medicii si celebratul chimist al secolului al XIX-lea prin rabie?

Cine este turbat?


Numele rabiei („nebunie”) se refera in primul rand la comportamentul emotional al pacientului. Tipete, urlete, plansete, muscaturi, zgarieturi, lovituri, dezechilibre fizice, confuzii temporale sau locale, un medic psihiatru cu experienta poate identifica aceste simptome si le poate ordona unui numar variat de afectiuni. Acestea pot fi cauzate de droguri, alcool sau diverse intoxicatii. Astfel de conditii pot aparea, de asemenea, in psihoze, in procesul unor tulburari metabolice severe sau in cazul unor raniri grave, in situatii de insomnie grava etc. Dar ceea ce se presupunea ca provoaca turbarea era o muscatura, o zgarietura sau cel putin un contact cu un animal turbat. Cu sute de ani in urma, oamenii cu comportament emotional ciudat erau inchisi in custi si lasati acolo mai multe zile, pentru a vedea daca erau bolnavi de turbare. Un contact cu un animal turbat putea sa fi avut loc si cu un an inainte, nu conta. Iar in cursul unui an aproape fiecare om avea si are contact cu animale, cel putin cu caini sau pisici.

Cu ajutorul microscopului nu se poate diagnostica turbarea, intrucat infiltrate inflamatorii in trunchiul cerebral putem gasi la nenumarate alte forme de encefalita (inflamarea creierului) si ele nu pot fi diferentiate in acest mod. De fapt nici cu metodele moderne de virusologie, imunologie, teste PCR, examinarea imunohistochimica a biopsiilor luate din ceafa, obtinerea de dovezi concludente pentru diagnosticul de „rabie” nu este posibila. Pentru a pune un diagnostic definitiv, care insa este afirmat doar post-mortem, in ziua de azi este suficient contactul cu un animal suspect de a fi turbat, o inflamare a creierului care duce la moarte, plus rezultatul unui "laborator de referinta". Aici trebuie fie amintit faptul ca un test de laborator este doar o constatare auxiliara care spune prea putin despre gravitatea unei boli. Ceea ce trebuie sa constientizam este ca diagnosticul indubitabil al rabiei nu este posibil.

Rabia pe prima pagina a ziarelor


Cu ani in urma, a facut mare valva in mass-media o stire potrivit careia moartea neasteptata a unor pacienti care primisera transplant de inima ar fi fost cauzata de o rabie a donatorilor, care trecuse neobservata. In realitate, suspiciunea de rabie pare sa fi fost binevenita pentru a distrage atentia de la transplantele esuate, caci rabia nu a putut fi dovedita.

Tot pe prima pagina a mai ajuns un alt caz de rabie in Graz, in 2004. In timpul unui sejur de mai multe luni in Maroc, un tanar de 23 de ani pe nume Niko s-a plans intr-o zi de dureri de cap severe, dureri de ceafa si febra mare. De asemenea, tanarul saliva abundent. A ajuns la un spital, unde a declarat ca se jucase (cu saptamani inainte) cu un catel pe plaja, care il „rontaise” putin cu dintisorii. Niko a fost imediat vaccinat cu vaccinul antirabic. La scurt timp dupa vaccin tanarul a intrat in coma (!). Cu ambulanta aeriana a fost transportat la Graz. La aeroport, o turma de fotografi de presa il astepta pe pacientul in coma si in toata lumea acest caz de „turbare” a fost pe prima pagina a ziarelor. Cateva saptamani mai tarziu, tanarul a murit in sectia de boli infectioase de la Clinica Universitara din Graz.

Mie personal, ca medic cu experienta, mi-a dat de gandit faptul ca nimeni nu parea sa se indoiasca de diagnosticul prezentat in mass media. Dupa moartea lui, m-am decis sa investighez putin. Am reusit sa gasesc persoana care il insotise pe Niko pe perioada sederii in Maroc. De la ea am aflat in detaliu circumstantele. Niko suferise in adolescenta de encefalita. Dupa aceea, nu mai fusese capabil sa-si gaseasca de lucru si incet-incet pierduse contactul si cu familia lui. Incepuse sa duca o viata agitata, neregulata, ajungand sa traiasca in Maroc ca un vagabond. De multe ori dormea afara, sub soarele puternic. Cand incepusera durerile de cap mentionate anterior, Niko i-a relatat insotitoarei lui ca are dureri si in bratul stang si in ceafa. A mentionat ca la fel incepusera si simptomele de encefalita cu ani in urma. Se pare deci ca in realitate Niko era intr-o faza de encefalita acuta, iar vaccinul antirabic este posibil sa-i fi agravat starea, cauzand astfel moartea. Astfel, propaganda mass media a produs cazuri de „turbare” care se bazau exclusiv pe presupuneri.

Cine are nevoie de rabie?


Este ciudat ca medicilor veterinari nu li se permite sa trateze animalele suspecte de rabie. De asemenea, mi se pare suspect ca rabia este considerata in mod dogmatic ca fiind inevitabil letala. In fond, mai exista si alte tipuri de inflamare a creierului care se vindeca si pot fi tratate, cum ar fi meningoencefalita de vara.

Este oare aceasta boala -care practic nu este boala de sine statatoare, ci este alcatuita dintr-un mozaic de mituri infricosatoare- atat de debilitanta, incat medicii abandoneaza de la bun inceput orice speranta de salvare a pacientului? Sau este acceptabil ca animalele sa fie impuscate la prima suspiciune de rabie de catre medicii veterinari? Acest lucru s-a intamplat unui cunoscut, a carui vaca sanatoasa a fost „banuita” de rabie si impuscata de medicul veterinar sub ochii proprietarului.

Sau exista cumva alte scopuri pentru care o astfel de boala ingrozitoare poate fi folosita pe post de sperietoare?

Proprietarii de paduri nu se supara daca tot mai putini oameni merg in paduri. Nici pe vanatori nu-i va deranja sa fie lasati in pace in activitatile lor. Este posibil ca din cauza inmultirii excesive a vulpilor managementul forestier sa fie afectat? Oare amatorii vanatorilor de vulpi au nevoie de pretextul vulpilor turbate pentru a continua sa le vaneze? - Sau mai sunt cumva si alte motive pentru a tot flutura acest baubau numit rabie?

Armata si puterea


Este de netagaduit ca frica ii face pe oameni incapabili sa se apere. Manevrele acestea de manipulare care declanseaza panica la oameni au fost dintotdeauna niste strategii de razboi care au avut succes. Ce asociatii trezeste un elicopter care arunca momeli deasupra padurilor pentru a atrage vulpile „turbate”? Ce sentimente si imagini trezesc inscriptiile pe care scrie "zona restrictionata - animale turbate"? Legea care prevede ca, atunci cand este localizat un animal turbat, zona respectiva sa fie restrictionata pe un diametru de cativa kilometri ar avea sens doar in cazul in care „virusul” acuzat s-ar raspandi ca o grenada care explodeaza „infectand” totul in jur. Sau se pleaca de la ideea ca vulpea turbata muribunda se apuca sa infecteze zona scuipand „virusurile” ca din spray pe mai multi kilometri patrati? Oare de aceea se considera ca restrictia trebuie sa dureze saptamani intregi, fiindca toate rozatoarele, vulpile, vanatorii si pana si liliecii din zona au fost toti „impregnati” cu „virusuri”? Si exista cumva teama ca acest val de virusuri de turbare s-ar revarsa si asupra oamenilor?

Mit si Adevar


Despre rabie exista diferite idei si, in acelasi timp, prea putine cunostinte reale. Simptomele clasice ale rabiei (spasmele musculare in zona gatului, hidrofobia, salivatia accentuata si spumele la gura, comportamentul agresiv sau ciudat) au fost in timp combinate propagandistic ca la carte pentru a crea un singur diagnostic clinic al unei asa-zise „boli” infioratoare. In acest diagnostic si-au dat intalnire multe elemente din lumea miturilor si legendelor.

Opinia predominanta este ca animalele turbate ataca alte animale si, de asemenea, oameni, iar dupa aceea victimele devin si ele turbate si agresive (!).

La o examinare mai atenta, se dovedeste insa ca simptomele care au fost asociate in secolele trecute cu rabia pot fi gasite si in diverse alte boli ale sistemului nervos. In lumina medicinei moderne chiar trebuie sa admitem ca ipoteza ca rabia sa fie o boala separata, cu un virus specific ca si cauza, nu mai poate fi sustinuta. Pana in ziua de astazi nu este posibil sa se puna 100% diagnosticul de rabie nici macar prin investigatii microscopice si de laborator.

Avem de-a face in realitate cu o fantoma mitologica, pe care doar oamenii superstitiosi si creduli o preiau ca atare.

Grupuri puternice de interese incearca sa mentina vie „credinta” in mitul turbarii prin propaganda permanenta. Printre grupurile de interes, cea mai puternica este industria vaccinurilor. Amenintarea permanenta cu acest bau-bau ne arata clar tot ce a mai ramas din „turbare”: vaccinarea impotriva rabiei.
___________
Surse:
"Istoria culturala a epidemiilor", Stefan Winkle, 1997
"Analiza critica a problematicii vaccinarii", Anita Petek-Dimmer, 2005
"Travel-associated Rabies in Austrian Man", Robert Krause, Zoltán Bagó, Sandra Revilla-Fernández, Angelica Loitsch, Franz Allerberger, Peter Kaufmann, Karl-Heinz Smolle, Gernot Brunner si Guenter J. Krejs
Emerging Infectious Diseases www.cdc.gov / Eid Vol. 11, No. 5, mai 2005

Roberto Rotondo (Hamburg), www.transplantation-information.de la 22/02/2005


***************

Louis (mad dog) Pasteur a fost inventatorul vaccinului antirabic. Si-a incercat mana initial vaccinand oile impotriva anthrax-ului, dar primea prea multe plangeri de la proprietarii oilor moarte, incat ura sa-si mai deschida scrisorile.

"Treptat, la nici un an de la miracolul din Pouilly-Le-Fort, a inceput sa devina tot mai clar ca Pasteur, desi era un vanator de microbi foarte original, nu era un zeu infailibil. Tot mai multe scrisori nemultumite se adunau in teancuri pe biroul lui; plangeri de la Montpothier si inca o duzina de orase din Franta, de asemenea din Packisch si Kapuvar din Ungaria.
Oile mureau de anthrax -- dar nu anthrax luat de pe campii, ci anthrax de la vaccinurile care ar fi trebuit sa le salveze! Si din alte locuri se inmulteau relatarile despre cum vaccinurile nu functionau -- vaccinul fusese achitat, intregi turme de oi fusesera injectate, fermierii se dusesera la culcare cantand in gand imnul "Sa multumim lui Dzeu pentru marele nostru Pasteur", iar dimineata se trezisera cu privelistea de cadavre ale oilor moarte pe camp, aceleasi oi care ar fi trebuit sa fie imune la anthrax... Pasteur incepuse sa urasca sa-si deschida scrisorile; voia sa-si astupe urechile ca sa nu mai auda toate vestile proaste care veneau din toate colturile... si tocmai atunci --- cea mai mare catastrofa posibila pentru el -- a aparut un raport stiintific rece si teribil de precis din laboratorul acelui mic ticalos german Koch din Berlin, iar acest raport a spulberat toata frumusetea de teorie a vaccinului impotriva anthrax-ului.
Pasteur stia ca Koch era cel mai precis vanator de microbi din lume. Sigur, Pasteur a pierdut multe oi ca urmare a "glorioasei" lui descoperiri, dar era o persoana galanta, in fond. Nu ii statea in caracter sa admita, nici in fata publicului, nici in fata propriei persoane, ca pretentiile lui navalnice fusesera gresite.
(The Microbe Hunters, p. 165 -166)
"
Dand gres cu salvarea oilor, Pasteur si-a incercat apoi mana cautand un remediu pentru turbare (rabie). In loc sa realizeze ca de fapt PROPRIETARII cainilor ii duceau pe acestia la nebunie, acest experimentator dezgustator a inceput sa se joace cu asa-zisul "virus" al hidrofobiei:

"Intr-un final au gasit un mod de a "atenua" asa-zisul virus salbatic de hidrofobie -- prin extragerea unei bucati din maduva spinarii unui iepure mort de rabie si punand la uscat acel material pentru 14 zile intr-un borcan (?!). Dupa 14 zile au luat aceasta zbarcitura de tesut nervos care fusese "fatala" iepurelui si au injectat-o in creierul unor caini sanatosi -- si cainii tot nu mureau... (Microbe Hunters, p. 176)."
Intr-un final, Pasteur a fost gata cu cura lui pentru rabie:
"Initial, Pasteur se gandise sa injecteze "rabia atenuata" in toti cainii din Franta, intr-o serie de-a dreptul napoleonica: "Trebuie sa retinem ca niciun om nu este atacat de rabie decat dupa ce este muscat de un caine turbat... Deci daca eliminam rabia din toti cainii cu ajutorul vaccinului nostru..." - asta era sugestia lui fata de celebru medic veterinar Nocard, care a ras copios. "Doar in Paris sunt peste o suta de mii de caini, ogari si catelusi", i-a raspuns Nocard, "si doua milioane cinci sute de mii in intreaga Franta -- iar daca fiecare animal ar trebui sa primeasca paisprezece vaccinuri in paisprezece zile la rand ... de unde ii luam pe executantii vaccinurilor? De unde iei timpul? De unde naiba iei iepurii? De unde iei atata substanta de maduva ca sa faci macar a mia parte din vaccinurile necesare?"
Atunci lui Pasteur i-a venit cea mai simpla idee:  "Nu cainii trebuie vaccinati cu paisprezece doze de vaccin, ci doar oamenii care au fost muscati de caini turbati". . . .
(Microbe Hunters, p. 177)."
Iata si solutia: pentru Pasteur nu exista nicio diferenta intre oameni, despre care sustinea ca au fost creati de Dumnezeu, si ...caini! El voia sa injecteze tesut putrefiat de la iepuri bolnavi si de la caini direct in organismul oamenilor!! 

"Pasteur a murit in 1895 intr-o casuta de langa cotetele unde iti tinea cainii turbati, in Villeneuve L'Etang, o suburbie a Parisului. Sfarsitul lui lumesc a fost cel al catolicului devotat, al misticului care fusese el dintotdeauna. Intr-o mana tinea crucifixul, iar in cealalta mana celei mai rabdatoare, obscure si importante colaboratoare a sa -- Madam Pasteur(Microbe Hunters, p. 182)."

Surse:
De Kruif, Paul, Microbe Hunters, Harcourt, Brace and World, New York, 1926.
Hume, Ethel Douglas, Pasteur Exposed, The False Foundations of Modern Medicine, Bookreal, Australia, 1989.

24 de comentarii:

  1. Multumim pentru articol. De retinut.

    RăspundețiȘtergere
  2. Doamne , nu stii ce stresati sunt oamenii muscati de caini., fuga fuga la cabinet sa faca vaccinurile si antirabic si antitetanos!!!

    RăspundețiȘtergere
  3. Problema rabiei este doar un banal punct situat pe panoplia minciunii si a manipularii. Introducerea acestui articol sugereaza, in mod clar, cauza pentru care se produc toate aceste mizerii: frica. Frica este insidioasa si pervaziva, imbraca o multitudine de fatete ce oglindesc "samanta" initiala, cauza... Sunt atatea de spus despre frica incat am putea umple volume, dar acum ma voi rezuma doar la cateva intrebari legate de introducerea acestui articol:

    - A speria un copil, motivat de intentii educative sau de alta natura, chiar si intr-un cadru sigur precum familia, este un lucru bun?
    - Cum va reactiona copilul, cum va interpreta si integra schimbarea noastra, dupa ce vom explica calm si linistit ca totul a fost o gluma?
    - Este o contradictie, un astfel de joc, pentru mintea si sufletul copilului?
    - Va avea sau nu urmari un astfel de joc?
    - Cine are de castigat de pe urma unui astfel de joc?

    Cezar

    RăspundețiȘtergere
    Răspunsuri
    1. Multumesc pt. feedback-ul de calitate!

      Ștergere
  4. Si apoi, dupa vaccinul antitetanos, se trezesc peste ceva vreme ca au si o hepatita b! oare de unde, oare de unde?! de la antitetanos, pentru cine nu stie! beware!

    RăspundețiȘtergere
  5. Asa cum frica (de autism!!) este motivul pentru care oamenii nu isi vaccineaza copiii ... deci frica este o arma folosita de ambele tabere :)

    RăspundețiȘtergere
    Răspunsuri
    1. Foarte bine punctat: cine ia decizia de a nu vaccina doar din frica, este pe un drum la fel de gresit ca si cei care vaccineaza din frica de "boli contagioase".
      Frica este un prost sfatuitor. Antidotul fricii este informatia :)
      De aceea am scris si un articol special pt. asta:
      http://piersicuta.blogspot.com.es/2013/12/vaccinati-sau-nu-vaccinati-dar-nu-din.html

      Ștergere
  6. Bine aici pe blog.
    Mai radem si noi si ne mai destinem.

    Totusi, de ce mor aia muscati de cainii "bolnavi"?

    RăspundețiȘtergere
    Răspunsuri
    1. Cine sunt "aia"? Unde sunt actele lor medicale si anamneza completa? ´Cine le cunoaste istoria medicala? Cum s-a demonstrat ca erau cainii "bolnavi"? Ce fel de "boala" aveau cainii? Unde este analiza serologica a cainilor? Unde este analiza serologica a "alora"? etc. samd.
      Restul e propaganda. Articolul explica tot.

      Ștergere
  7. Am o întrebare: cum îţi tratezi copilul, în eventualitatea în care ar fi muşcat de ceva necunoscut? Presupui că animalul respectiv e turbat şi-i faci vaccin sau există şi alte variante?

    RăspundețiȘtergere
    Răspunsuri
    1. Am o intrebare: ai inteles ceva din articolul de mai sus?

      Ștergere
    2. Dl. şobolan (rat), dacă pe copilul meu îl muşcă "ceva necunoscut" categoric nu îi voi face vaccin antirabic, care riscă să-l otrăvească şi să-l traumatizeze şi mai tare. Constat că e greu de digerat ce explică doctorul Loibner în articolul tradus de Feli, e mai uşor de pasat răspunderea la doctori şi serurile lor "magice", dar bine că mai sunt şi oameni care nu merg cu turma.
      Sim

      Ștergere
  8. http://stirileprotv.ro/stiri/actualitate/o-fetita-a-murit-in-chinuri-groaznice-de-turbare-medicii-nu-le-au-spus-parintilor-sa-i-faca-vaccin.html
    ok, fetita aia de ce a murit?

    RăspundețiȘtergere
    Răspunsuri
    1. Ah, ador stirile astea contrafacute din mainstream media.

      1) Biata fetita de 5 ani din Bacau a murit din cu totul alte motive (musamalizate), iar decesul ei a fost instrumentalizat pt. a promova vaccinul antirabic (cu succes, daca au fost vaccinati "profilactic" niste ZECI de oameni care avusesera "contact" cu fetita si ulterior prin panica mediatica s-au mai racolat probabil niste mii de fraieri care s-au dus si ei sa-si faca antirabicul profilactic: http://www.mediafax.ro/social/bacau-47-de-persoane-vaccinate-antirabic-dupa-ce-au-intrat-in-contact-cu-fetita-moarta-de-rabie-9381265).

      2) Trebuie sa fii lobotomizat sa crezi ca TREI medici au pus diagnostic gresit si din cauza asta nu s-ar fi administrat antirabicul. E clar ca fetitei nu i s-a facut antirabicul dintr-un singur motiv: NU-L AVEAU (nu prea se mai cumpara, ca le expira in spitale prin frigidere si le strica bugetul), nu fiindca nu ar fi stiut medicii ce sa faca! In mod normal imediat se sare cu antirabicul la orice fel de muscatura!

      3) Hai sa vedem, din datele disponibile pe net, care ar fi putut fi cauza probabila a mortii.
      Ni se spune ca fetita a murit "de rabie", dar ce ne facem ca asa-zisul "Lyssavirus" (caruia i se pun in carca simptomele de "rabie") cica "are vreo 10 virusuri care fac parte din serogrupul rabiei, cele mai multe dintre acestea determinand rar boala umana" (http://www.romedic.ro/rabia-turbarea).
      Ce ne mai facem ca in intreaga literatura stiintifica nu exista nicio singura publicatie despre izolarea, purificarea, secventierea, fotografierea si caracterizarea biochimica a proteinelor acestui "Lyssavirus" - daca gasesti tu o astfel de publicatie, te rog pune-o aici, s-o analizam, ok?
      Deci ai retinut: nu numai ca acest "virus" nu are cum sa fie cauza simptomelor denumite "rabie", dar existenta acestui virus nu a fost demonstrata stiintific. Sper ca nu te astepti sa luam in serios experimentele sadice si frauduloase ale lui Pasteur (descrise in articol) ca si dovada a existentei "virusului" rabiei, da?
      Ca atare, fetita nu a murit "de rabie".

      Ea "a revenit in Spitalul de Pediatrie la doua luni dupa ce a fost muscata de un caine, mai exact simbata noapte, 25 februarie. Micuta fiind intr-o stare extrem de grava s-a luat decizia transferarii ei la Iasi, cu suspiciunea de meningoencefalita". (!!!)
      Ei, asta e cu totul altceva. Simptomele de meningoencefalita suna mai degraba a reactii in urma injectarii de mercur, formaldehida si aluminiu din vaccinul antitetanos (care i se administrase fetitei in locul celui antirabic!), substante despre care se stie ca au efecte grave asupra sistemului nervos central si periferic, ducand deja in cazuri minore la reactii gen cefalee, ameteli, stari de voma, sindromul Guillain-Barré, tulburari neurologice (vezi rezumatul caracteristicilor produsului si doua prospecte ale vaccinului, mai jos).
      (http://bucovinaprofunda.wordpress.com/2012/04/05/antitetanosul-contine-mercur-si-aluminiu-dr-christa-todea-gross/)
      (http://www.anm.ro/_/_RCP/RCP_6994_24.11.06.pdf?anmPage=1459&ID=29169)
      (http://www.impfkritik.de/upload/pdf/fachinfo/Tetagam-CSL-Behring-2008-10.pdf)
      (http://www.impfkritik.de/upload/pdf/fachinfo/Tetanus-Impfstoff-Merieux-2008-06.pdf)

      Despre vatamarile neurologice declansate de vaccinul tetanic exista multe surse in literatura stiintifica, iti mai dau una si daca te intereseaza mai cauti si tu, ok?

      (http://www.wellwithin1.com/tetanus.htm)

      Mult succes in iesirea din matrice :-)

      Ștergere
  9. O simpla cautare pe U.S National Library of Medicine da 1476 rezultate oficiale, stiintifice si publicate in domeniul asta.. articole, studii si teste facute de doctori si cercetatori. Nu zic ca toate vaccinurile sunt bune si nu sustin big pharma dar nu va jucati cu rabia; e un virus real si mortal; daca sunteti muscati sau un apropiat e muscat de un animal infectat, mergeti la doctor de urgenta.

    RăspundețiȘtergere
    Răspunsuri
    1. M-ar interesa izolarea originara a virusului rabiei din tesut bolnav.
      Deci izolarea directa, nu prin PCR si nici prin culturi de celule ca aici: http://www.who.int/rabies/human/cellcultureisolation/en/

      Cu alte cuvinte, as dori o poza a virusului rabiei cand a fost prima oara izolat in vivo, cu toate etapele procesului, cu secventierea genica, descrierea biochimica a proteinelor, fotografierea in vivo si in vitro si fotografiile sa fie identice, stii tu, cum se face in publicatiile stiintifice corecte.
      M-ar interesa publicatia stiintifica unde apar aceste date: numele publicatiei, numele autorului, data depunerii lucrarii, data acceptarii si a publicarii.
      Pana atunci, totul e doar frauda stiintifica.
      Ca si la HIV.
      Vezi aici explicatiile biologului german Stefan Lanka:
      https://www.youtube.com/watch?v=_ow9rdOdNe0
      Vezi aici si articolele din ultimele zile ale jurnalistului medical Jon Rappoport:
      http://jonrappoport.wordpress.com/2014/11/03/bombshell-scientist-finds-no-reliable-evidence-ebola-virus-ever-isolated-from-a-human-being/
      http://jonrappoport.wordpress.com/2014/11/03/ebola-hoax-my-foia-request-to-the-cdc/
      http://jonrappoport.wordpress.com/2014/11/04/the-invention-of-virus-reality/

      Mult succes si tie in iesirea din matrice :-)

      P.S. Nu mai pot publica toate comentariile polemice ale oamenilor spalati pe creier, va trebui sa va faceti temele si singuri, multumesc pt. intelegere!

      Ștergere
  10. Adică dacă mă mușcă un câine vagabond, să stau liniștit că nu pățesc nimic ?

    RăspundețiȘtergere
    Răspunsuri
    1. Avand in vedere ca virusul rabiei este doar un mit (vezi mai sus), din punct de vedere al fricii de rabie poti sta linistit. Daca faci insa un soc conflictual cu o frica de moarte, vei dezvolta simptome pe termen lung. Se stie din epigenetica profesorului Bruce Lipton ca gandurile noastre ne modifica ADN-ul si ne influenteaza decisiv sanatatea, asa ca informeaza-te pana iti trece frica asta absurda de rabie.
      Pentru alte sfaturi referitoare la ingrijirea ranii lasata de o muscatura de caine, vezi prelegerea doctorului german Friedrich Graf:
      http://piersicuta.blogspot.de/2012/08/dr-friedrich-graf-nocivitatea-si.html

      Ștergere
  11. Genial articol! Si desigur, genial mod de a stapani lumea...o sa faca ce vor ei cu noi, daca nu incepem sa ne informam si sa gandim singuri! Chiar nu stiam alta varianta in caz de muscatura, inafara de vaccin. Multumesc pt articol, Felicia, si pt un mod nou de a gandi!!

    Ioana

    RăspundețiȘtergere
    Răspunsuri
    1. Cu mult drag! Dr. Loibner este un medic cu experienta, care studiaza vaccinurile de vreo 25 de ani...

      Ștergere
  12. Diagnosticul de rabie se pune prin detectarea anticorpilor specifici care apar în infecția cu virusul respectiv. De asemenea, post-mortem diagnosticul de certitudine se pune prin examinarea microscopică a probelor de țesut cerebral și are specificitate 100% (altfel spus, dacă sunt observați corpii Negri, este exclusă orice altă cauză a inflamației cerebrale)

    RăspundețiȘtergere
    Răspunsuri
    1. Eu te cred ca asa ai invatat pe de rost teoria, dar nu exista anticorpi specifici, nu au existat niciodata. "Anticorpii" sunt niste simple globuline cu rol de reparare a celulelor vatamate si nu sunt "specifice" fiindca nu au la ce sa fie specifice, fiind un simplu mecanism de reparare.

      Ștergere
    2. P.S. Cand vorbesti despre virusuri, te rog furnizeaza si dovada existentei acestor "virusuri", adica publicatia originala (dintr-o revista stiintifica) in care se gasesc urmatoarele informatii despre virusul rabiei:

      1. metoda si etapele urmate in izolarea si purificarea virusului;
      2. secventierea tuturor componentelor genetice;
      3. caracterizarea biochimica a proteinelor si acizilor nucleici;
      4. descrierea lungimii acidului nucleic izolat etc. si documentarea metodei folosite;
      5. doua fotografii: una a virusului asa cum se afla el in organism, una (identica??) a virusului izolat.

      Important in acest context este ca trebuie prezentata nu numai izolarea acizilor nucleici ai "virusului", ci si particule intacte ale "virusului", izolate si purificate, precum si virusul in intregime. Cu un microscop electronic Zeiss, care mareste cam de peste 20.000 de ori, se fotografiaza clar si cu usurinta acele particule.

      Astept cu nerabdare publicatia care sa indeplineasca aceste criterii.

      Ștergere
  13. Doamne, nici nu vă imaginaţi CE BINE mi-a făcut acest articol!!! FRICA de un câine turbat care, EVENTUAL, ar fi trecut pe-acolo pe unde trec şi eu, şi ar fi salivat şi eu aş putea intra în contact cu saliva lui care atingea o rană a mea....AŞA IDEI aveam în cap după o întâmplare nefericită...Am citit ici, colo, AICI şi m-am (mai) liniştit! MULŢUMESC!

    RăspundețiȘtergere