Azi am primit recomandata de la dl. Sticla, in care ne anunta ca reziliaza contractul de chirie cu noi si ca trebuie sa parasim apartamentul pana la data de 30 aprilie 2010!!
Ma luase putin cu fiori pe la stomac cand am vazut textul, l-am citit de mai multe ori si am vazut (din nou) ca printr-o fereastra intentiile lui psihopate. In finalul scrisorii precizeaza ca avem dreptul (!) sa ne opunem la decizia lui si sa-i solicitam prelungirea contractului "in cazul cand rezilierea ar semnifica o situatie prea dura pentru dvs. si familia dvs. pe care nici interesul meu de proprietar nu ar justifica-o. In cazul in care doriti prelungirea contractului, aceasta se va face in scris, cu cel tarziu 2 luni inainte de expirare, si se vor specifica motivele" (trad. aprox.). Ne-am amuzat copios, la gandul ca el asteapta ca noi sa-l rugam (in scris, cu specificarea motivelor) sa ne lase sa ramanem in "casa asta de chirpici", vorba lui Bogdan...
Ce mai, psihopatului i-a ajuns cutitul la os: nu ne mai suporta fiindca stie ca stim! Stie ca i-am vazut adevarata fata, stie ca nu-l mai salutam si nu mai vrem sa avem de-a face cu el, stie ca si-a pierdut "respectul" pe care asemenea specimene il doresc cu atata ardoare (sindromul Hitler), stie ca stim adevarul despre el si asta nu mai suporta, prezenta noastra aici e ca un etern memento al propriei lui micimi. In plus, nu-i mai dam feedback la nici un fel de actiune a lui (gen trasul jaluzelelor cu zgomot puternic dupa ora 23:30), practic i-am luat toate instrumentele prin care-si mai procura si el putina adrenalina pt. creierul lui bolnav si imbibat de alcool. Avea nevoie de o noua strategie. Ah, si cu ocazia asta s-a gandit el ca-i mai da o lovitura fatala si lui Mutti (care, saracuta, se intoarce marti din Austria - unde dl. Sticla tot nu are acces!!!), daca ne indeparteaza pe noi de ea o izoleaza si mai mult, dupa ce ca aproape nu are pe nimeni biata femeie... Acum ii putem dovedi si noi ca am avut dreptate cand ii tot spuneam ca dl. Sticla ne sicaneaza fiindca ne vrea plecati din casa asta, iar ea ii tot lua apararea, ca nu, ca nu si nu... Ea refuza cu obstinatie sa vada rautatea si nemernicia acestui alcoolic nenorocit, se incapataneaza sa interpreteze peste tot scuze pentru un comportament de neiertat.
Pentru noi, asta inseamna ca mergem pe motto-ul "tot raul spre bine". Oricum am mai avut in iarna o etapa in care am tot cautat un apartament de cumparat, va amintiti. Ei bine, acum reluam procesul. O sa ne imaginam ca ne-am muta cu chirie, numai ca in loc de chirie vom plati ratele, care vor fi putin mai mari. Cand ma gandesc ca pana acum i-am bagat nenorocitului astuia peste 45 de mii in buzunar care s-au dus pe apa sambetei... Dar nu-i nimic, nu mor caii cand vor cainii.
Danicris, pupam si pe tine si Rasfatzelul mic si scump si ne bucuram ca ne mai cititi!
Eu nu dau calciu, nici vitamine de nici un fel, iar de fluor sa nu aud. Din cauza ca fluorul e asa "efectiv" si "sanatos", in majoritatea tarilor industriale in ultimii ani s-a mai pus frana la recomandarile privind fluoridificarea la copii. Mai am cateva linkuri cu informatii (de pe pubmed.gov!) daca vreti sa va ganditi mai bine cu datul de fluor la copii:
Fluoridul ca adjuvant
Fluoridul si astmul
Fluoridul ca factor de sterilitate la somoni
Fluoridul ca factor de sterilitate la oameni
Fluoridul si inteligenta copiilor
Fluoridul si deficitele comportamentale
Cleo, bine le-ai zis si tu cu pastilele versus vitamine naturale.
David nu mai are demult decat un singur somn de pranz, cam 1,5-2 ore intre 14:30 si 17 (variaza in fiecare zi). Mai dati si voi niste idei de retete, de mese de seara, ca m-am saturat sa-i dau cereale cu lapte (noi ii dam lapte de capra, il suporta bine). Am incercat mai nou cartofi fierti si pisati cu furculita, cu lapte, cu unt si cativa "fulgi" de branza de oaie rasa pe deasupra. Mananca de se linge pe buze (si mie imi place la nebunie combinatia), dar cum sa mai variez? Ah, sa precizez ca eu evit sa-i dau fructe la mesele de lapte, incerc sa-i dau un mix de 2-3 fructe simple dimineata la a doua masa si dupa-amiaza de la borcanel (cu ceva cereale), ca sa se digere mai bine. Laptele cu fructe nici la adulti nu face prea bine.
Andrada, ti l-am vazut pe micul mergacios, e scump foc cum se clatina ca un betiv ;-) Abia astept si eu performante din astea de la David...
Belleane, no offence taken ;-) Da, chiar asa, care este unitatea de masura pentru un parinte bun? Timpul, as spune. In rest, do your best si fii autentic in primul si in primul rand! Ai voie sa nu fii perfecta, dar sa fii constienta atunci cand nu esti perfecta, sa-ti admiti greselile si sa lucrezi la tine insati ca sa nu le repeti. Adica sa nu fii robot teleghidat, convinsa ca faci totul bine chiar cand vezi rezultate negative si copilul iti arata prin comportament (direct sau indirect - adica prin simptome fizice) ca nu ii este bine. Nici eu nu sunt permanent ZEN, desi mi-as dori (cine nu si-ar dori oare?), nici eu nu am aici nici un ajutor si uneori imi vine sa fug si eu undeva departe (doar eu, netbook-ul si Wondershare ;-)), dar incerc sa fiu indulgenta si cu mine, altfel ma coplesesc sentimentele de vinovatie si culpabilizarea inutila si asta ma deprima si ma paralizeaza si mai mult, fiind neproductiv.
By the way, cine se intreaba daca e depresiv este deja salvat, psihoticul e atat de blocat in cercul lui inchis incat - cum spuneam - nu are constiinta propriei persoane, deci nu se va intreba niciodata daca e depresiv, daca manipuleaza pe cineva, daca greseste cu ceva. Psihoticul se autoconvinge ca totul e ok pentru ca nu este dispus sa schimbe nimic in viata lui. Psihoticul nu isi pune intrebari asupra lui insusi, pentru ca lui ii plac lucrurile si situatiile fixe, imobile. Cu restul nu stie ce sa faca. Psihoticul a ramas incremenit undeva in mentalitatea de preadolescent (cand si-a congelat orice fel de vibratii pozitive ale sufletului) si asa merge in viata pana cand moare. Asa ca atata timp cand ne observam pe noi insine, cat incercam sa ne constientizam greselile, cat nu ne culcam pe-o ureche, totul e ok.
Un copil nu e traumatizat de greselile parintilor, ci de incercarea acestora de a-i vinde un cacat drept acadea cu aroma de trandafiri - daca-mi scuzati exprimarea directa. Pentru ca un copil e greu de pacalit; desi nu are echipamentul verbal cu care sa ne spuna asta, el simte ca ceva nu e in regula atunci cand parintii nu sunt autentici si tocmai pentru ca discrepanta intre aparenta si esenta este atat de mare, el ramane cu o prapastie in suflet. Cu alte cuvinte, un copil poate suporta si frustrarea, supararea, tristetea sau nervii parintilor (evident totul exprimat fara violenta), daca parintii sunt in armonie cu ei insisi si isi asuma raspunderea pentru propriile lor sentimente si reactii.
Va pup pe toate si pe toti bebeii nostri dragi! Sanatate la toata lumea, aveti grija de voi!
Ma luase putin cu fiori pe la stomac cand am vazut textul, l-am citit de mai multe ori si am vazut (din nou) ca printr-o fereastra intentiile lui psihopate. In finalul scrisorii precizeaza ca avem dreptul (!) sa ne opunem la decizia lui si sa-i solicitam prelungirea contractului "in cazul cand rezilierea ar semnifica o situatie prea dura pentru dvs. si familia dvs. pe care nici interesul meu de proprietar nu ar justifica-o. In cazul in care doriti prelungirea contractului, aceasta se va face in scris, cu cel tarziu 2 luni inainte de expirare, si se vor specifica motivele" (trad. aprox.). Ne-am amuzat copios, la gandul ca el asteapta ca noi sa-l rugam (in scris, cu specificarea motivelor) sa ne lase sa ramanem in "casa asta de chirpici", vorba lui Bogdan...
Ce mai, psihopatului i-a ajuns cutitul la os: nu ne mai suporta fiindca stie ca stim! Stie ca i-am vazut adevarata fata, stie ca nu-l mai salutam si nu mai vrem sa avem de-a face cu el, stie ca si-a pierdut "respectul" pe care asemenea specimene il doresc cu atata ardoare (sindromul Hitler), stie ca stim adevarul despre el si asta nu mai suporta, prezenta noastra aici e ca un etern memento al propriei lui micimi. In plus, nu-i mai dam feedback la nici un fel de actiune a lui (gen trasul jaluzelelor cu zgomot puternic dupa ora 23:30), practic i-am luat toate instrumentele prin care-si mai procura si el putina adrenalina pt. creierul lui bolnav si imbibat de alcool. Avea nevoie de o noua strategie. Ah, si cu ocazia asta s-a gandit el ca-i mai da o lovitura fatala si lui Mutti (care, saracuta, se intoarce marti din Austria - unde dl. Sticla tot nu are acces!!!), daca ne indeparteaza pe noi de ea o izoleaza si mai mult, dupa ce ca aproape nu are pe nimeni biata femeie... Acum ii putem dovedi si noi ca am avut dreptate cand ii tot spuneam ca dl. Sticla ne sicaneaza fiindca ne vrea plecati din casa asta, iar ea ii tot lua apararea, ca nu, ca nu si nu... Ea refuza cu obstinatie sa vada rautatea si nemernicia acestui alcoolic nenorocit, se incapataneaza sa interpreteze peste tot scuze pentru un comportament de neiertat.
Pentru noi, asta inseamna ca mergem pe motto-ul "tot raul spre bine". Oricum am mai avut in iarna o etapa in care am tot cautat un apartament de cumparat, va amintiti. Ei bine, acum reluam procesul. O sa ne imaginam ca ne-am muta cu chirie, numai ca in loc de chirie vom plati ratele, care vor fi putin mai mari. Cand ma gandesc ca pana acum i-am bagat nenorocitului astuia peste 45 de mii in buzunar care s-au dus pe apa sambetei... Dar nu-i nimic, nu mor caii cand vor cainii.
Danicris, pupam si pe tine si Rasfatzelul mic si scump si ne bucuram ca ne mai cititi!
Eu nu dau calciu, nici vitamine de nici un fel, iar de fluor sa nu aud. Din cauza ca fluorul e asa "efectiv" si "sanatos", in majoritatea tarilor industriale in ultimii ani s-a mai pus frana la recomandarile privind fluoridificarea la copii. Mai am cateva linkuri cu informatii (de pe pubmed.gov!) daca vreti sa va ganditi mai bine cu datul de fluor la copii:
Fluoridul ca adjuvant
Fluoridul si astmul
Fluoridul ca factor de sterilitate la somoni
Fluoridul ca factor de sterilitate la oameni
Fluoridul si inteligenta copiilor
Fluoridul si deficitele comportamentale
Cleo, bine le-ai zis si tu cu pastilele versus vitamine naturale.
David nu mai are demult decat un singur somn de pranz, cam 1,5-2 ore intre 14:30 si 17 (variaza in fiecare zi). Mai dati si voi niste idei de retete, de mese de seara, ca m-am saturat sa-i dau cereale cu lapte (noi ii dam lapte de capra, il suporta bine). Am incercat mai nou cartofi fierti si pisati cu furculita, cu lapte, cu unt si cativa "fulgi" de branza de oaie rasa pe deasupra. Mananca de se linge pe buze (si mie imi place la nebunie combinatia), dar cum sa mai variez? Ah, sa precizez ca eu evit sa-i dau fructe la mesele de lapte, incerc sa-i dau un mix de 2-3 fructe simple dimineata la a doua masa si dupa-amiaza de la borcanel (cu ceva cereale), ca sa se digere mai bine. Laptele cu fructe nici la adulti nu face prea bine.
Andrada, ti l-am vazut pe micul mergacios, e scump foc cum se clatina ca un betiv ;-) Abia astept si eu performante din astea de la David...
Belleane, no offence taken ;-) Da, chiar asa, care este unitatea de masura pentru un parinte bun? Timpul, as spune. In rest, do your best si fii autentic in primul si in primul rand! Ai voie sa nu fii perfecta, dar sa fii constienta atunci cand nu esti perfecta, sa-ti admiti greselile si sa lucrezi la tine insati ca sa nu le repeti. Adica sa nu fii robot teleghidat, convinsa ca faci totul bine chiar cand vezi rezultate negative si copilul iti arata prin comportament (direct sau indirect - adica prin simptome fizice) ca nu ii este bine. Nici eu nu sunt permanent ZEN, desi mi-as dori (cine nu si-ar dori oare?), nici eu nu am aici nici un ajutor si uneori imi vine sa fug si eu undeva departe (doar eu, netbook-ul si Wondershare ;-)), dar incerc sa fiu indulgenta si cu mine, altfel ma coplesesc sentimentele de vinovatie si culpabilizarea inutila si asta ma deprima si ma paralizeaza si mai mult, fiind neproductiv.
By the way, cine se intreaba daca e depresiv este deja salvat, psihoticul e atat de blocat in cercul lui inchis incat - cum spuneam - nu are constiinta propriei persoane, deci nu se va intreba niciodata daca e depresiv, daca manipuleaza pe cineva, daca greseste cu ceva. Psihoticul se autoconvinge ca totul e ok pentru ca nu este dispus sa schimbe nimic in viata lui. Psihoticul nu isi pune intrebari asupra lui insusi, pentru ca lui ii plac lucrurile si situatiile fixe, imobile. Cu restul nu stie ce sa faca. Psihoticul a ramas incremenit undeva in mentalitatea de preadolescent (cand si-a congelat orice fel de vibratii pozitive ale sufletului) si asa merge in viata pana cand moare. Asa ca atata timp cand ne observam pe noi insine, cat incercam sa ne constientizam greselile, cat nu ne culcam pe-o ureche, totul e ok.
Un copil nu e traumatizat de greselile parintilor, ci de incercarea acestora de a-i vinde un cacat drept acadea cu aroma de trandafiri - daca-mi scuzati exprimarea directa. Pentru ca un copil e greu de pacalit; desi nu are echipamentul verbal cu care sa ne spuna asta, el simte ca ceva nu e in regula atunci cand parintii nu sunt autentici si tocmai pentru ca discrepanta intre aparenta si esenta este atat de mare, el ramane cu o prapastie in suflet. Cu alte cuvinte, un copil poate suporta si frustrarea, supararea, tristetea sau nervii parintilor (evident totul exprimat fara violenta), daca parintii sunt in armonie cu ei insisi si isi asuma raspunderea pentru propriile lor sentimente si reactii.
Va pup pe toate si pe toti bebeii nostri dragi! Sanatate la toata lumea, aveti grija de voi!
patru vorbe si un punct: immoscout24.de
RăspundețiȘtergerehave fun!
Felicia, cred ca va fi o idee buna sa va mutati. pt voi, ca familie. mai ales ca nenorocitul ala va tot sacaia si tot cauta motiv de cearta. cat despre sotie, e normal sa-i ia apararea..poate chiar stie/vede ce face sotul ei, insa ii este prea rusine sa recunoasca de fata cu voi. nu stiu ce sa zic..e asa de greu/scump sa gasiti un apartament al vostru sa nu va deranjeze nimeni pe acolo? am vazut si eu pagina cu david, nu-mi amintesc daca am comentat sau nu, dar puiul tau s-a schimbat tare mult, e mai frumos pe zi ce trece si ochii aia...va pupam dulce, dulce
RăspundețiȘtergerefrumos zis:
RăspundețiȘtergereUn copil nu e traumatizat de greselile parintilor, un copil e greu de pacalit; Un copil poate suporta si frustrarea, supararea, tristetea sau nervii parintilor (sentimente normale in sufletul unui om, chiar daca sunt sentimente negative, dar tocmai astea pot face copilul sa aprecieze zambetele - pt ca a cunoscut si tristetea), daca parintii sunt in armonie cu ei insisi si isi asuma raspunderea pentru propriile lor sentimente si reactii.