Noutati despre dl. Tunsulica ;-) (cu P.S.)

THEN:

NOW:

Dap, suntem tunsulici!

L-am tuns pe David cu masina de tuns cu care il tund si pe Bogdan. A stat baiatul mamei cuminte si nu s-a suparat deloc, rezultatul cred ca e acceptabil, nu? Mi-am ratat cariera, coafeza trebuia sa ma fac ;-)

In primul rand uram un LA MULTI ANI din inima pentru scumpa de Lori, iertaciune ca o fac cu intarziere, dar de 5 zile n-am mai intrat pe forum (din motive de virus de Scrapping): iti doresc tot binele din lume, multa sanatate, dragoste si fericire in fiecare clipa a vietii tale, sa te bucuri din plin de familia frumoasa pe care o ai! Si casa de piatra iti uram, ca azi mai sarbatoresti ceva frumos!!

Apoi, uram din nou sanatate maxima pentru Iasminutza, sa treaca odata definitiv problemele (inutil sa mai spun ca eu as astepta mai mult cu vaccinul, daca tot e musai sa-l faca, macar sa-si revina complet!!), pentru Eva, pupam buba mare la Raducu sa se vindece repede, dorim multa bafta si berze competente la burticutele care asteapta "liberarea" ;-)

Multumiri si pupici pentru Desiree, Andrada, Laurita, Ylari (vai, ce m-am linistit citind ca nici Eva nu papa singura si nu-si tine singura biberonul, credeam ca am ramas noi codasi ;-) - dar io-te ca nu s-a gasit inca un copil de scoala sa-i dea ma-sa biberon, nu?), Alex@Sara, am notat ideile si retetele! Ah, si m-am indragostit iremediabil de Stefana Eduarda!!

Pupam si fetele care au trecut pe la Guestbook-ul nostru si ne-au lasat mesaje, poze: Lori, Belleane, Gabitza, a lu' papadie, socrate, alina_anto, ne-am bucurat mult de tot!! MsBB, multumesc de cuvintele si gandurile frumoase, tu esti mereu o scumpa, o adevarata raza de soare la odisee, bafta multa s-o dezveti pe Andra de gesturile agresive, ma gandesc ca poate chestia asta vine si dintr-o agitatie si nerabdare interioare, ca vrea totul si imediat si cum ii place ei... sa speram ca se mai estompeaza cu varsta...

Adriana78, da, ma, io sunt aia cu attachment parenting-ul aplicat mai la extrem, asa, ce sa-i faci, daca noi nu avem bunici, rude sau alte persoane terte carora sa il incredintam pe rand pe David ca sa ne mai "traim si noi viata" ;-) Ehei, poate ca sunt eu prea batrana si mi-am trait destul "viata", dar mi se pare un gest egoist si iresponsabil sa faci copil ca sa-l dai la cresa la cateva luni, stiu ca sunt cazuri rare, dar nu e cazul sa le bagatelizam, fiindca in sufletul copiilor alora sigur se frange ceva cand nu o mai au permanent pe mami langa ei. Aici nu vorbesc de cateva plecari de 7 ore sau 2 zile, sa fie clar, ci de absenta regulata a mamei, pe care copilul mic o vede doar 5 ore pe zi. Sigur, copiii se adapteaza, invata sa reprime realitatea ca mama nu e langa ei, invata de mici sa se minta pentru a putea supravietui, iar asta pune bazele unei intregi catastrofe ulterioare... Sechelele se vad muuult mai tarziu, la mine de exemplu au aparut la suprafata toate buluc la 36 de ani, dupa ce inainte toata lumea ma stia de "copilul perfect", copilul care reusise in viata, copilul dornic de armonie, care le facea tuturor pe plac (numai de el insusi nu avea grija). Copiii invata de mici metode autodistructive de supravietuire sufleteasca, nu e de gluma cu sentimentul LOR de abandon (care este cu totul altceva decat ce ne inchipuim noi, adultii, pentru care asta nu e decat un cuvant abstract sau o idee de combatut).

Nu e bine sa-i subestimam pe copii, sa credem ca totul e ok daca nu urla non-stop cand sunt lasati departe de mama sau - mai naiv - sa ne imaginam ca ii explici ceva unui sugar si ala gata, te-a inteles si totul e giugiuc dupa aia, poti sa pleci in excursii si sa-ti lasi copilul cu X sau Y. Dupa parerea mea, minimum un an (ideal 2-3) e bine ca mama sa nu se desparta de copil. Ei nu au notiunea timpului, am auzit de la gemene in varsta de 3 ani cum repetau - cand mama lor le spunea "maine" - ceea ce intelegeau ele: "inca o data dormit, da?"), deci atunci cum poate intelege un bebelus de nici un an ca mami pleaca si se intoarce, cand pentru el poate in momentele alea si 2 ore pot parea o eternitate cu moartea in suflet. In primii 2-3 ani se formeaza baza increderii in el, atunci are ocazia sa simta ca nu va fi parasit, ca e in siguranta, dupa aceea isi ia el aripi de la sine, nu e cazul sa i le impunem noi ca adulti cand ni se potriveste noua sa-i fortam sa "socializeze" (ma refer la cazurile in care copiii stau mai mult timp cu strainii decat cu mama lor). Nu stiu, la unele or fi conditii nasoale cu serviciul etc., dar atunci astept, neica, si fac copilul in clipa cand ma pot ocupa de el exclusiv, nu-l fac si-l pasez altora. Asta asa, pentru cazurile extreme gen cum povestea Iulia de prietena ei. Dar mentionasem ca io sunt aia cu AP-ul la extrem, da? P.S. Cine se simte atacat de cuvintele mele, sa nu se supere, ci sa se intrebe DE CE se simte atacat. Ca unde nu e foc nu iese fum.

Cleo, in primul rand multa bafta sa-ti iasa urmatorul Papanicolau mai bine. In al doilea rand, chiar, cum facem sa-i invatam sa nu ne mai arda palme peste ochi? David are o placere nebuna si oricat ii arat eu ca nu, nu, facem gigea mai-mai si cu blandete, el vine bucuros spre mine (cand stau langa el in pat sa adoarma) si jap, sare cu mainile pe mine si-mi arde palme de nu ma vad! Ii spun ca e "aua" si ma doare, ii spun ca nu, nu, dar data viitoare la fel face... Ei, i-o trece pana intra la gradinita, nu? Azi a fost prima oara cand a venit mai bland spre mine! Misto peripetiile tale la mare... Ca bine zici... solicitant e un cuvand care-mi vine si mie in minte de multe ori referitor la bebeii astia ;-) mai ales acum in ultima vreme, cand David a devenit mult mai dependent de mine decat era inainte, sta foarte putin timp singur... Cat despre sanatate, si David ca si Mara, o singura raceala banala, in rest si el sta bine cu sistemul imunitar (el nu s-a imbolnavit nici cand am fost eu racita). Cat despre durerile de gat, cel mai bun si sigur antidot (va ia 100% orice durere) vi-l poate mixa orice farmacist: ulei de cuisoare cu ulei de masline in proportie de 1:4.

Am vazut ca se vorbea de preturi de apartamente. Pai noi aici am gasit si de 4 camere (110m²) sub 180 de mii de euro, asa ca ar fi si pacat sa nu ne bagam, chiar daca vom face rate pe 20 de ani probabil... Cred ca e cea mai buna sansa acum, cu criza asta...

Sa va zicem si programul nostru de masa:
06:45 - 235ml lapte
10:45 - cereale cu fructe sau numai fructe
14:00 - cam 340g. carnita cu legume
17:30 - fructe sau cereale cu fructe
19:45 - cereale cu lapte si branzica sau cartofi cu lapte si branzica

In curand bagam si noi budinca a la Laurita, ca suna bine! Ah, iar dumnealui Daviduc mananca cel mai bine cand ii pun o lingurita-doua de mancare pe tavita de la scaunel si el poate sa "picteze" si sa intinda mancarica peste tot. Mai nou il invat sa bage si el lingurita in castronel, s-o invarta pe acolo, sa stropeasca in jur... Cam asa ca aici:

S-a intors Mutti din Austria. N-a parut socata ca multiubitul ei sotior ne-a reziliat contractul, cica a spus el inca de acum cateva luni (dupa discutia AIA cu mine) ca el nu are de gand sa suporte multa vreme situatia asta, sa nu-l salutam si sa nu-l bagam deloc in seama (auaaaa!!!)... Mutti, naiva pamantului, cica e si ea de vina, ca daca nu-l lasa sa mearga in Austria - uite ce face! I-am spus ca bleaga cum e, ar da vina si pe brutarul care i-a ars chiflele, numai sa nu cumva sa puna raspunderea acolo unde trebuie: la nenorocitul de dl. Sticla. Interzicerea de a mai merge in Austria precum si adevarurile pe care i le-am spus eu atunci sunt rezultatul comportamentului lui, deci e logic ca trebuie sa-si asume consecintele... sa invete sa relationeze si cu oameni adulti, care stiu sa se articuleze si mai ales care nu se lasa prostiti sau intimidati de aerele lui de superioritate...

Apropos de dl. Sticla, v-am povestit cum iese el in fata garajului si curata spatiul dintre pietricele? Ei bine, ala se cheama in germana Ritze. Si cum a curata se spune putzen, noi acum il numim Ritzeputzer ;-))

Intoarcerea lui Mutti a coincis (vreau sa sper ca e o coincidenta) cu o noapte urata a lui David. S-a trezit pe la 0:20 (tanti mama lui scrappuia de zor) si da-i si plange, nu se mai potolea... A venit si Bogdan, care nu suporta sa-l auda plangand fara sa intervina el si sa vrea sa ma dea pe mine la o parte... David era si infundat tot (probabil de la plans, ca azi nu mai are nimic) si i-am pus niste picaturi, sa poata respira... A plans si mai amarnic, dupa care a inceput sa ma respinga (eu eram aia care-i facuse raul cel mare si-l chinuise cu picaturile), asa ca l-am lasat pe Bogdan cu el pana dimineata, intr-un final au adormit si ei pe la 2... Eu - treaza si cu durerea in suflet ca la mine nu s-a linistit, dar daca eu tocmai veneam de pe net si eram treaza cuc in clipa aia, normal ca mai bine l-a linistit Bogdan care fusese deja adormit... dar totusi m-a durut. In plus, ii ies dintii de sus, incisivii laterali, probabil ca si asta il chinuie, zic eu...

Ieri am fost si noi pentru prima oara in parc la groapa de nisip. A stat David mai intai vreo 15 minute si a analizat situatia, i-a privit atent pe ceilalti copii (cel mai mic avea 3 ani), iar dupa aia s-a pornit cu mainile prin nisip, a dezgropat, si-a aruncat nisip in cap, in urechi (da-mi, Doamne, nervi de otel ;-)), i-a placut mult. La final bineinteles ca nu se putea sa nu guste o mica portie de nisip, dar se pare ca nu i-a placut, ca n-a repetat actiunea ;-) Doamne ajuta! Ah, si aici nu sunt chistocuri in nisip, am uitat sa precizez.

De mine, o veste mai putin buna: mi s-a rupt pe jumatate o alunita neagra si mare cat un bob de mazare de sub san, trebuie neaparat sa merg la dermatolog, sa mi-o scoata, sa cauterizeze acolo si sa faca si o biopsie. Sper sa nu fie ceva malign...


P.S. In raspunsul pentru Adriana am reactionat la niste acuzatii (subtile?) cum ca AP-ul ar fi o atitudine extremista si am vrut sa punctez (radical si fara ocolisuri) cum vad eu cealalta extrema. Indiferent de justificarile din vorbe ale adultilor, acei bebelusi se simt abandonati, aici nu exista nici o alta abordare care sa-i menajeze pe adultii responsabili si sa le gadile ego-ul. Da, stiam ca vor fi reactii negative, dar m-am identificat cu acei bebelusi si de aceea am reactionat vehement si patimas, cum mi-e felul. La fel m-am identificat si cu copilul decalotat fortat, a carui durere m-a bantuit zile intregi si mi-a starnit o furie imensa. Da, cand e vorba de abuz (iar decalotarea fortata, ca agresiune genitala, este ABUZ) ma identific intotdeauna cu copiii si simt nevoia sa lovesc in acei parinti inconstienti care nu sunt capabili sa intuiasca macar durerea si suferinta pe care le-o provoaca ei copiilor, pentru mine aia conteaza, suferinta copiilor nevinovati, in numele carora nu poate vorbi nimeni. In acele clipe devin orbita de durere si nu ma mai gandesc sa impachetez cuvintele in hartie de satin ca sa nu-i supar pe adulti. Da, nu mi-e nou faptul ca atitudinea mea polarizeaza, am invatat sa traiesc cu faptul ca produc multe frustrari celor care nu digera adevaruri neplacute si atunci ei practica in ultima instanta atacul la persoana. Si cu asta m-am obisnuit. Acuzatiile cum ca eu as fi "rea" sunt pura proiectie complementara, plus plata de polite vechi cat istoria vaccinarii, plus incercari de a deturna atentia de la subiect. Oi fi eu baba, nesimtita sau nesanatoasa la minte, cu tendinte maladive si nedemna de orice apreciere, dar din pacate nici o jignire a persoanei mele nu schimba sentimentul real de abandon al sugarilor dati la cresa la cateva luni si care stau mai mult cu oameni straini decat cu propria mama sau suferinta de nedescris a unui bebelus mutilat genital.

P.P.S. Sunt perfect constienta si ca orice incercare a mea de a deschide ochii cuiva care gandeste altfel este psihanaliza salbatica (vezi Eva Sandor), este inutila, contraproductiva, cauzatoare de reactii inevitabil negative si interpretata ca lectie de aroganta... Mereu imi propun sa stau in banca mea si sa ma abtin de la a aseza altora oglinda in fata, dar uneori se vede treaba ca furia copilului abandonat din mine e mai puternica. Si atunci imi asum consecintele. Probabil pana voi invata definitiv lectia.

P.P.P.S Vad ca cineva drag mie a reusit sa exprime pe alt blog (putin mai bland) exact aceleasi idei pe care le-am exprimat si eu mai sus: AICI. Deh, adevarul ramane acelasi.