duminică, 2 mai 2010

O alta tragedie, cu David :-(

David a alergat azi-dimineata dintr-o camera in alta, s-a sprijinit nu stiu cum pe o naveta cu sticle goale, si-a pierdut echilibrul si a cazut nu stiu cum, ca eu aveam castile la urechi si doar Bogdan a auzit zgomotele ingrozitoare. Cand s-a dus dupa David, care deja urla in ultimul hal, l-am auzit "Aoleu, Feli, aoleu!" si cand i-am vazut pe amandoi (David la Bogdan in brate) am crezut ca-mi sta inima in loc: David era plin de sange in gura, la gura, pe gat, pe bluza, curgea in continuu... Paralizasem... Bogdan voia sa se duca spre dormitor cu David (si el era chiaun!), eu ii zic "Un'te duci? Hai la baie!"...

L-a pus pe David pe comoda de infasat, ca sa ne uitam ce are... L-am sters de sange si cand m-am uitat in gura lui chiar mi-a stat inima in loc: unul din dintii din fata este complet indoit spre inauntru si bagat pe jumatate si mai bine in gingie, insemnand ca David a cazut exact pe gura, pe dinti! DOAMNE, nu doresc nimanui sa se simta cum ma simt eu din secunda aia incoace.

Am fugit cu el la urgenta, din Hanau am ajuns la clinica universitara din Frankfurt, care are si urgenta stomatologica si chirurgicala. Am avut noroc ca ne-au luat repede si nu am asteptat mult. Stomatoloaga de acolo s-a uitat si imediat a zis ca dintele trebuie scos. Eu - printre lacrimi - am intrebat-o (implorator) daca nu poate cumva sa salveze dintele, am tot spus ca nu se poate sa fie scos dintele, trebuie gasita alta solutie!! In timp ce asistentele pregateau injectia cu anestezie si ce mai era nevoie, noi asteptam in cabinet cu inima cat un purice (il si vedeam deja pe David urland de durere si sculand din morti tot spitalul), imi venea in continuu sa plang de mila lui, gandindu-ma la durerea lui si la dintele pierdut, la consecintele pentru dintele care va urma sa creasca acolo si pe care il va avea o viata intreaga... refuzam sa accept pierderea acestui dinte! Un carusel de ganduri care de care mai dureroase, totul intr-o furtuna de dureri sufletesti, remuscari si sentimente de vinovatie pe care de asemenea nu le doresc nimanui!!

Dupa vreo 10 minute stomatoloaga a venit si ne-a spus ca s-a sfatuit cu medicul-sef la telefon si acesta, avand mai multa experienta, i-a spus sa nu scoata (inca) dintele, caci daca acesta este indoit palatinal (spre inauntru) si nu spre inafara, exista cam in 80% din cazuri posibilitatea unei remisii spontane printr-o reactie a corpului. Ceea ce speram si noi din tot sufletul! Ne ducem maine din nou la control, apoi o sa ne ducem cel putin o data pe saptamana sa-l controleze din nou, am primit si antibiotice (pt. prevenirea unei eventuale infectii!) pe care evident ca nu i le voi da, iar daca in urmatoarele 4-6 saptamani dintele nu se reaseaza la loc, atunci trebuie scos... Stomatoloaga mi-a spus ca azi nu trebuie in nici un caz sa-l spal pe dintisori, a zis sa continui cu ingrijirea ca si pana acum, ca David are o dantura impecabila si ingrijita (i-am spus ca nu mananca zahar si dulciuri, nu bea sucuri de fructe etc., il spal zilnic, deci e normal sa aiba dantura perfecta), a mai zis sa-i dam mancare moale zilele astea, sa nu-l lasam sa muste din ceva, sa fim atenti...

Cand am ajuns acasa, David n-a vrut sa manance nimic, sa bea nimic, abia cand a revenit Bogdan de la farmacie a mancat 2 banane si a baut niste apa, iar acum doarme...

Of, Doamne, saracutul de el, de ce a trebuit sa se intample asa ceva?? Nu-mi revin!! Am mancat, m-am uitat putin la televizor, dar fiecare secunda in care am reusit sa nu ma gandesc la asta a fost urmata de secunde in care gandul mi-a zburat din nou la ce s-a intamplat si mi s-a strans din nou inima si din nou m-am rugat ca cineva sa dea timpul inapoi si sa anuleze ce s-a intamplat, cineva sa stearga cu buretele totul!! Dar apoi trebuie din nou sa accept muscatura otravita a realitatii, ca s-a intamplat si nu mai avem cum sa dam timpul inapoi si sa reparam nimic!

Cum sa traiesti ca parinte cu aceasta povara, Dumnezeule? Sunt cu inima franta de tot...

11 comentarii:

  1. Eu zic ca-i musai sa te eliberezi de sentimentul de vinovatie, oricat de mult ai vrea nu poti sa controlezi toate circumstantele din viata lui David. Accidente se intampla chiar daca suntem vigilenta intruchipata.
    Eu ma bucur ca nu-i musai sa-i extraga dintele si sper din toata inima ca totul sa revina la normal.

    te imbratisez cu drag
    mihaela

    RăspundețiȘtergere
  2. ouf, Feli, te imbratisez cu mult drag, sa treceti cu bine peste asta!!!

    RăspundețiȘtergere
  3. Draga Feli, imi pare tare rau de cele intamplate, in special pentru suferinta puiului mic ... of ... bine ca n-a fost mai rau!!!
    Tu stii prea bine ca asemenea accidente se pot intampla oricui si oriunde, indiferent de circumstante, este varsta la care se intampla si asta e, nu trebuie sa-ti faci la nesfarsit procese de constiinta!
    Acum cateva saptamani, intr-o seara, le-am trimis pe cele mari sa se spele pe maini la baie, in timp ce eu o schimbam pe mezina, iar tata-sau pregatea masa. M-am bazat pe Maria ca o poate ajuta/supraveghea pe Anna si de altfel erau la doi pasi de mine, usa deschisa intre noi. Ei bine ... aparatul de ras uitat pe marginea chiuvetei, Anna curioasa ... si uite-asa in cinci minute aveam rauri de sange, trei copiii urland si doi adulti panicati pana la Dumnezeu si-napoi. Anna a vrut sa se "spele pe dinti", crezand ca aia e o periuta mai speciala, si-a taiat buza oblic, cinci taieturi Of course, aparatele moderne ale lui peste) si jumatate de ora nu am stiut cum sa-i oprim sangele, nu ne lasa s-o atingem, a fost cumplit. Pana la urma am reusit cu sare ... Semnul a ramas pana de curand acolo, acum a inceput sa nu se mai cunoasca. Curiozitatea copiilor trece uneori barierele de siguranta pe care incercam noi sa le punem, 100% prezenti nu avem cum sa fim.
    Linisteste-te, copilul va fi bine, probabil ca n-ai cum sa-l scutesti de un pic de durere, va trece insa peste asta cu bine, mai repede decat iti imaginezi tu.
    Va tin pumnii sa-si revina dintisorul rapid!!

    RăspundețiȘtergere
  4. Off, Felicia... am intrat sa-ti scriu altele si am dat peste mesajul asta... Imi pare tare rau! Stiu cat de ingrozitor este sa-ti vezi copilul plin de sange... Stiu si cata vina te apasa si cati "daca"... Dar n-ai cum sa eviti astfel de momente, din pacate. Esti mama si copiii se mai accidenteaza. Nu poti sa previi intotdeauna, important este sa fii acolo, sa-i linistesti, sa-i ingrijesti. O sa fie bine, nu e ceva grav, nu e ceva iremediabil. Va tin pumnii sa-si revina dintisorul. Dar si daca nu-si revine, sunt solutii, nu dispera.
    Las-o incolo de vina, gandeste-te ca nu-l poti tine de mana nonstop pe David, daca ai face asta i-ai face mult mai mult rau si tu stii foarte bine asta.
    Te imbratisez cu mult drag,
    Roxana

    RăspundețiȘtergere
  5. Miss, imi pare tare rau de patzania cu David, m-a impresionat si inteleg PERFECT cum te simti. Si noi am avut o "buba" in weekendul asta, mi s-a inecat Robert cu o rondea de morcov (fiarta si moale!!!) si se sufoca de zor, palmele la spate nu au fost de ajuns, a trebuit sa il intoarcem cu capul in jos... in fine, a fost oribil, el se sufoca, era ingrozit, ma privea cu ochishorii aia de ma speria, deja simteam ca incep sa ma scurg pe podele, ca nu iese prostia aia de acolo... Pana la urma a iesit, uf, insa am ramas socata, am si bocit nitel, ce sa mai ... La fel ma simt si eu vinovata, neputincioasa, incurcata - imi e teama sa nu il restrictionez dar in acelasi timp cum facem cu sigurantza lor ? Incerc sa fiu calma pe cat posibil.
    Nici eu nu cred ca ii putem feri de toate relele, din pacate... Imi doresc insa ca mereu sa trecem cu bine peste ele. Ceea ce va doresc si voua, si tutror mamicilor :)

    Sanatate multa. Si liniste :)
    Simona

    RăspundețiȘtergere
  6. Multumesc din suflet, fetele!!
    Alina, intr-un mod ciudat si aproape pervers, ceea ce mi-ai povestit tu despre "periuta mai speciala" m-a consolat cel mai mult... Of, ce-ati mai tras si voi!!
    Doamne, la ce ne-am inhamat, Doamne?
    Acum plecam la Frankfurt pentru un nou control. Din cate am putut sa vad eu azi (cand s-au mai descongestionat gingiile), dintele este stramb rau si infipt rau de tot in gingie, nu am mari sperante ca se va remedia! Ma bucur macar ca poate sa manance cat de cat normal, n-a fost nevoie sa-i dau chestii blenduite...

    RăspundețiȘtergere
  7. Feli, sper ca sa reusiti sa salvati dintele!!! Eu stiu ca daca dintele nu se inegreste, inseamna ca poate fi pastrat. Si chiar daca nu, cu putina rabdare, curand il va avea pe cel definitiv...:)
    Accidente se intampla, si nu trebuie sa te invinovatesti pentru asta...
    Si noi am avut destule:) ...Cea mai serioasa, cand prietena lui in joaca, l-a impins cu capul in caloriferul de fonta, pe la vreo 2 ani, si am trait acelasi scenariu...sange, cap gaurit, urgenta, copci, radiografii si tot tacamul....

    RăspundețiȘtergere
  8. of, ce patanie, imi pare tare rau. nepotelul meu a cazut pe la 2 ani si si-a rupt toti patru incisivii de sus, i i-au scos pe toti (dupa cateva zile se innegrisera) dar n-a fost nici o problema, au crescut albi si frumosi dintii definitivi, el a si uitat de poveste.

    sper ca la voi sa nu fie cazul, dar si daca e, va fi bine. te inteleg prea bine cu dorinta de a-l proteja mereu...

    mihaela

    RăspundețiȘtergere
  9. Vai de mine! Imi pare tare rau, pot doar sa-mi imaginez cum te-ai simtit si mi se strange inima. Cum se mai simte David? Sper din suflet sa salvati dintisorul.

    RăspundețiȘtergere
  10. Buna,

    Imi pare rau ca va confruntati cu asemenea experiente dureroase.
    Sunt convinsa ca solutii medicale pentru dintisorul lui David se vor gasi, din pacate nu ne putem proteja mereu copii.
    Va doresc multa sanatate si cat mai putina durere!
    Lizi

    RăspundețiȘtergere
  11. Update tarziu: dintele s-a refacut complet!!!

    RăspundețiȘtergere