Albastru infinit

Ce surprinsi am fost si eu si Bogdan cand am constatat ca ochii lui David nu dadeau nici un semn sa devina caprui, ba dimpotriva, deveneau de un albastru tot mai intens, deci nu le lipsea pigmentul, cum se intampla de obicei la bebelusii ai caror ochi sunt doar initial albastri si isi modifica ulterior culoarea. Acum am inceput sa cred si sa sper ca ii vor ramane albastri, un albastru-petrol, intens si tare frumos...

Din punct de vedere statistic, probabilitatea ca din doi parinti cu ochi caprui sa iasa un copil cu ochi albastri este cam de 6%. Nu stiu daca se pun la socoteala si 4 bunici cu ochi tot caprui...
Am explicat tuturor ca ochii albastri ai lui David se datoreaza faptului ca in familia mamei mele toata linia masculina a avut ochi albastri: bunicul meu si toti fratii mamei, iar David probabil continua traditia.

Iar de curand am avut o revelatie. M-am gandit la istoria incarcata de incest a familiei mamei mele, la modul cum toti au fost atinsi de abuzul sexual, fie ca faptasi fie ca victime devenite mai tarziu la randul lor faptasi, toti cu ochi albastri: bunicul Iordan, unchiul Fane, unchiul Nelu, unchiul Costel si unchiul Vasile. Toti fara exceptie autodistructivi, toti dependenti de substante toxice (alcool, tutun), toti niste zombie, suflete intunecate si pustiite, toti violenti, toti si-au abuzat sau maltratat copiii (cel putin doi din ei au abuzat si de mine)... cam asta ar fi portretul de familie.

Ei bine, revelatia mea a plecat de la cuvantul german Wiedergutmachung, care mi-a venit in minte spontan cand m-am gandit la paralela intre bunicul si unchii mei pe de o parte si David pe de alta parte. Wiedergutmachung poate fi tradus prin reparare (a unei nedreptati), remediere, despagubire. Mi-a trecut prin cap ca poate David, cu ochii lui albastri ca infinitul si cu inocenta lui desavarsita, reprezinta o mica recompensa cereasca pentru tot raul facut de barbatii mentionati mai sus, o incercare a destinului de a repara ceva, de a vindeca rana care s-a intins ca o pata rusinoasa asupra multor familii si a distrus multe vieti de-a lungul anilor. Imi place ideea asta, ma motiveaza si mai mult in planul meu, de a face tot posibilul ca David sa nu cunoasca niciodata nici macar umbra vreunui abuz si sa-si pastreze toata viata puritatea, prospetimea si frumusetea sufleteasca.

Multumesc stapanului stelelor pentru aceasta Wiedergutmachung!

* * * * *

Azi transmitem pupici speciali pentru Lori, chinabulina, Andra pufuletica si Iustinel cel ochios, uram in continuare multa sanatate pentru Iasminutza si refacere rapida pentru Mati dupa decalotare!

Poate-mi da si mie cineva de la odisee sfaturi cum sa trec de la piureiase la mancaruri mai normale, ca eu sunt cam speriata la faza asta din cauza neurodermitei lui David. Abia am inceput sa-i dau piureiase cu bucatele ceva mai mari, din cand in cand ii mai dau sa suga la o bucatica de banana, insa vreau sa-l incurajez sa tina si singur cate ceva, mai ales ca el de pilda nici biberonul nu si-l tine, nici sticla de apa... logic, e mai comod sa le tina mami... Imi fac reprosuri ca nu prea il las sa-si bage degetele in mancare asa cum ar vrea el, dar efectiv mi se pun piticii pe creier si nu suport sa-l vad ca se murdareste in ultimul hal... Of, am nevoie de o sedinta de terapie pe tema asta, sa mai scap odata de constrangeri... imi vine sa ma iau la palme uneori, cu atat mai mult cu cat parca o recunosc pe mama la faze din astea si atunci ma urasc si ma condamn la maximum!!

Noi azi am petrecut o zi frumoasa in sanul naturii, am fost la restaurantul nostru preferat din Offenbach si am mancat cu pofta (tati mititei, mami ciorba de burta si papanasi, David piureias de morcovei, zucchini si cartofi, cu avocado si marar), apoi am fost la plimbare in parcul din Offenbach si am stat de vorba in timp ce Daviducul a dormit ca boierul in buggy iar mami si tati cascau si ei de zor, rupti de oboseala, si se intrebau cum sa gaseasca pe cineva care sa-i impinga si pe ei intr-un carut, sa-si odihneasca oasele batrane ;-)