Azi am aflat ca in martie a murit unchiul meu, fratele cel mai tanar al mamei, cel care m-a molestat sexual in adolescenta (si presupun ca nu numai, dar amintirile mai vechi sunt inca blocate), cel care si-a abuzat sexual atat fiica din prima casatorie cat si cei doi copii din a doua casatorie. Oare ce se intampla daca spun ca a trait mult prea mult pentru cat rau a facut?
Am aflat indirect, citind un mail trimis de tata catre fostul meu socru, zis si dl. Sticla. Tata stie ca am parola de la conturile lui de mail, deci este mai mult decat clar ca a scris pentru mine acel mail (dupa ce un an si jumatate nu mai comunicase cu dl. Sticla decat pe mess, tocmai ca sa nu-i citesc eu mailurile). Astfel am mai putut avea o dovada a gandirii pervertite a acestor oameni (tata ca si mama). Lasand la o parte greselile de ortografie, mesajul suna asa: "Maine plec la Ploiesti. A murit fratele cel mic al lui D". Nota bene, nu fratele mai tanar, ci fratele cel mic. Gandirea asta distorsionata porneste de la imaginea inocenta pe care o are in mintea lor acest agresor violent, care in sfarsit a dat ortul popii la 61 de ani, dupa ce si-a batut joc nu numai de viata altora, ci si de a lui (alcool si tutun la greu etc.), dupa ce a fost diagnosticat inca de acum 7 ani cu cancer la colon. Ultima oara cand l-am vazut era buhait si consumat in ultimul hal, duhnea a bautura si a tutun de proasta calitate, ii lipseau cel putin vreo 10 dinti, avea picioarele umflate si abia putea sa mearga (cred ca avea picioarele putrezite deja si circulatia periferica zero din cauza fumatului - avea PAOD, peripheral arterial occlusive disease, nu cunosc denumirea romaneasca), dar voia din nou, asa sontac-sontac, sa danseze cu mine, asa cum dansase si la botezul nepoatei mele, cand ma molestase frecandu-se de mine cu penisul in erectie, lepra ordinara!
Aceeasi imagine inocenta pe care o are mama in capul ei despre acest monstru a determinat-o - cand i-am marturisit in urma cu 5 ani despre faptele "fratiorului" ei - sa spuna "Dar sper ca-mi dai voie sa-l vad in continuare ca pe fratele meu"... Ei, cand omul vrea sa se minta ca cea mai pestilentiala hazna este un trandafir parfumat, ce mai ramane de spus? Il lasi pur si simplu sa inoate in haznaua pe care si-a ales-o.
Am aflat indirect, citind un mail trimis de tata catre fostul meu socru, zis si dl. Sticla. Tata stie ca am parola de la conturile lui de mail, deci este mai mult decat clar ca a scris pentru mine acel mail (dupa ce un an si jumatate nu mai comunicase cu dl. Sticla decat pe mess, tocmai ca sa nu-i citesc eu mailurile). Astfel am mai putut avea o dovada a gandirii pervertite a acestor oameni (tata ca si mama). Lasand la o parte greselile de ortografie, mesajul suna asa: "Maine plec la Ploiesti. A murit fratele cel mic al lui D". Nota bene, nu fratele mai tanar, ci fratele cel mic. Gandirea asta distorsionata porneste de la imaginea inocenta pe care o are in mintea lor acest agresor violent, care in sfarsit a dat ortul popii la 61 de ani, dupa ce si-a batut joc nu numai de viata altora, ci si de a lui (alcool si tutun la greu etc.), dupa ce a fost diagnosticat inca de acum 7 ani cu cancer la colon. Ultima oara cand l-am vazut era buhait si consumat in ultimul hal, duhnea a bautura si a tutun de proasta calitate, ii lipseau cel putin vreo 10 dinti, avea picioarele umflate si abia putea sa mearga (cred ca avea picioarele putrezite deja si circulatia periferica zero din cauza fumatului - avea PAOD, peripheral arterial occlusive disease, nu cunosc denumirea romaneasca), dar voia din nou, asa sontac-sontac, sa danseze cu mine, asa cum dansase si la botezul nepoatei mele, cand ma molestase frecandu-se de mine cu penisul in erectie, lepra ordinara!
Aceeasi imagine inocenta pe care o are mama in capul ei despre acest monstru a determinat-o - cand i-am marturisit in urma cu 5 ani despre faptele "fratiorului" ei - sa spuna "Dar sper ca-mi dai voie sa-l vad in continuare ca pe fratele meu"... Ei, cand omul vrea sa se minta ca cea mai pestilentiala hazna este un trandafir parfumat, ce mai ramane de spus? Il lasi pur si simplu sa inoate in haznaua pe care si-a ales-o.
* * * * *
Noi raportam o noapte haioasa. La ora 2 m-am trezit eu cu nevoile fiziologice (zau ca ma bate gandul sa-mi montez un cateter) si imediat s-a trezit si Daviducul, dar de data asta fara sa planga, ci doar s-a ridicat ca teleghidat in genunchi, s-a pus cu manutele pe bara de la pat si apoi a intins manutele catre mine, tragand de patura mea... Asa mi s-a facut un drag si mai mare de el... L-am luat langa mine, a dormit putin pe bratul meu, dupa care s-a cerut jos (deja de cateva saptamani nu mai plange cand imi iau bratul - un mare progres) si am dormit asa impreuna pana dimineata, fara intreruperi de la el (numai eu imi gaseam greu pozitia, intr-o râna intre doua saltele inegale, cu dureri de spate etc.). Mi-a povestit Bogdan ca dimineata, cand a intrat el cu biberonul in camera, David s-a trezit putin, a deschis ochii, s-a uitat fix la mine si, vazand ca sunt langa el, i-a inchis la loc si a zambit linistit :-) Abia dupa aia l-a simtit pe tati, care l-a pus la loc in patutul lui ca sa-i dea bibe...
Am vazut bebici scumpi foc (ariciul Tudor de leeloo, BG-ul de Lavi, toti M&M-ii de la aniversarea Annikai - o incantare, Mara fotografa, Mirci - incredibil-de-frumosul, toti niste dulcei scumpicei). Pupam fetele dragi care s-au mai gandit la noi (Andrada, Magdone, Gabitza - m-ai terminat cu video-ul absolut bestial - saru'mana!).
Am vazut bebici scumpi foc (ariciul Tudor de leeloo, BG-ul de Lavi, toti M&M-ii de la aniversarea Annikai - o incantare, Mara fotografa, Mirci - incredibil-de-frumosul, toti niste dulcei scumpicei). Pupam fetele dragi care s-au mai gandit la noi (Andrada, Magdone, Gabitza - m-ai terminat cu video-ul absolut bestial - saru'mana!).
E o zi buna cand afli ca a murit o bestie. Desigur multa lume o sa mire ca scriu asa... te imbratisez!
RăspundețiȘtergereCe frumoasa trebuie sa fi fost imaginea aia vazuta de Bogdan... cum il calmeaza pe ei imaginea mamei, mirosul ei acolo... exact cum trebuie sa fie!
RăspundețiȘtergereDespre morti.... numai de bine!
@Janina: Multumesc mult, asa zic si eu. Stim noi de ce. Te imbratisez!
RăspundețiȘtergere@Lori: Ii tinem asa langa noi pana pleaca la facultate, da? ;-))
ah, Felicia, ai mai deschis in mine o cale, pe care ma tot straduiam sa o ignor (sper sa ma pot aduna miine dimineata sa imi pun gindurile in oaresicare ordine)
RăspundețiȘtergerete vad puternica, asumind cu seninatate si luciditate toate acestea...
si sint de acord cu tine (si cu altii) cit despre "moartea unei bestii", un rau mai putin pe lume
te pot imbratisa???
si ma bucur asa mult sa iti cunosc puiul, reflectat in privirea ta calda...