Caut creier nou, odihnit

Am constatat ca, orice-as face si oricat mi-as calcula miscarile si oricat as incerca sa-l mai las pe David sa-si bage mainile in bolul cu mancare (fiindca e clar ca asta vrea, ii place sa simta mancarea pe degete, sa vada cum se intinde pe mana etc.), imi vine tot mai greu, efectiv am o frana interioara foarte puternica. Si atunci fac altceva: cand intinde mana, ii spun pe un ton cat se poate de cald "Mami ar vrea sa te lase sa faci asta, dar nu poate, nu te supara pe ea, are si ea constrangerile ei"... E momentan cea mai buna solutie pe care am gasit-o.

Din ce citesc si ma informez mai mult despre cresterea copiilor, din ce stiu mai multe, din ce ma analizez mai mult, din aia constat ca imi vine sa-mi iau campii la gandul tuturor greselilor pe care le pot face si al celor pe care chiar le fac. As vrea sa-mi dau cumva creierul la resetat, sa pot lasa deoparte tot ceea ce stiu si sa ma pot baza doar pe ceea ce simt. Dar nu se poate, o stiu prea bine... Asa ca merg mai departe pe drumul asta; ma mai autoflagelez putin, caci am constatat ca acum oricum sunt intr-o faza deosebit de masochista, dupa care imi suflec iar mental manecile si ma pun la treaba, ca n-am timp de prea multa vaicareala...

* * * * *

Noapte grea... zi la fel...

Azi-noapte l-am trezit eu pe la 2, cand m-am dus la toaleta... Trebuie neaparat sa mai lucrez la patentul ala pentru teleportare, fir-ar sa fie...

Ziua toata a fost marait, carait, a plans asa inciudat si a vrut permanent in brate, m-a terminat. La pranz s-a inecat cu o bucatica din piure (cum dreaq sa le blenduiesc cu bucatele pe care sa le inghita) si mi-a vomat in jet, apoi era mort de oboseala si mi-a adormit aproape pe masa de infasat cand sa-i pun pijamaluta, dar o jumatate de ora mai tarziu era iar treaz si urla (am precizat ca urla?), l-am luat iar 10 minute la plimbare in brate (coloana mi-e tasata de parca as avea nisip intre vertebre), dar cum atipise si l-am pus iar in pat, iar s-a pus pe ... ati ghicit, pe urlat! L-am lasat sa se joace, iar urla, voia numai in brate. I-am dat un biberon, sa recuperam masa de pranz, dupa aia s-a mai calmat... Acum l-a preluat Bogdan [emoticon care respira usurat].

* * * * *

Vreau s-o pup azi in mod special pe Doloress, you made my day cu expresia "pana cand or sa inceapa ei sa se joace cu ceva intr-un colt mai este"... I-am citit-o si lui Bogdan, bucurosi amandoi sa constatam ca mai e cineva care asteapta cu nerabdare aceleasi chestii ;-) Din cate povestesti tu si dupa cum vad eu la ce stadiu e David, parca presimt ca si noi ne-am ales momentul cel mai nepotrivit pentru a pleca in concediu cu el 4 saptamani. Da, tati se bucura si e sigur ca la intoarcere David o sa mearga, dar cred ca atunci noi doi vom sfarsi in scaunul cu rotile, daca e sa-l ducem peste tot de manute si sa-l plimbam pe unde o sa vrea el sa exploreze... Of, sa vina mai repede perioada aia cu coltul ala ;-)

Iulia, atunci te rog frumos sa-mi vorbesti si mie cu dvs., ca ce mi-e 42, ce mi-e 41 de ani, si io am fost luata de cateva ori drept bunica lui David (culmea, de catre niste babe pe langa care eu eram fotomodel) ;-))

Uram sa revina apetitul la micuta fotomodel in devenire Iasmi, sa treaca definitiv rosul in gat la Raducu, iar pentru maine uram din toata inima un calduros LA MULTI ANI si cele mai bune urari de fericire si noroc pentru scumpisoara Miruna Elena de GD si pentru scumpa noastra Cadina, fie ca noul capitol din viata ei sa fie unul mai bun si in orice caz mai autentic decat precedentul, sa aiba putere de a trece peste toate momentele dificile, sa fie sanatoasa si impacata cu ea insasi (ca asta valoreaza de o suta de ori mai mult decat orice aprobare exterioara), sa aiba parte doar de clipe frumoase si senine alaturi de micul ei cavaler Cosmin, iar destinul sa-i scoata in cale pe adevaratul suflet-pereche care sa-i implineasca viata! Va imbratisam cu drag!